poligamy_in_america_400Decizia de miercuri a Curții Supreme în favoarea căsătoriilor gay a fost întâmpinată cu mare entuziasm de activiștii poligamiei din SUA, care văd în victoria activiștilor gay un pas crucial către o acceptare inevitabilă a poligamiei.

„Am fost foarte încântată [după această decizie]. […] Familia nucleară, alcătuită dintr-un tată, o mamă și doi sau trei copii, nu mai constituie o majoritate”, afirmă Anne Wilde, o activistă vocală a poligamiei, citată de Buzzfeed. „Acum, copiii sunt îngrijiți de bunici, părinți singuri sau părinți gay. […] Se pare că, dacă tot mai multe persoane acceptă căsătoriile gay, urmează ca și căsătoriile poligame să nu mai fie criticate atât de mult”, adaugă ea.

„Suntem foarte fericiți cu această decizie”, afirmă și Joe Darger, un adept al poligamiei din statul Utah. „Cred că, în sfârșit, [Curtea Supremă] a făcut un pas în corectarea unei anumite inegalități, iar acest lucru va avea un impact și asupra noastră”, adaugă el.

Susținătorii căsătoriei tradiționale, precum realizatorul de emisiuni radio, Bryan Fischer, sunt de acord: „Declararea neconstituționalității DOMA [Legii pentru Protecția Actului Căsătoriei] a făcut ca normalizarea poligamiei, pedofiliei, incestului și bestialității să fie inevitabile. E doar o chestiune de timp”.

Judecătoarea Sonia Sotomayor, de la Curtea Supremă, împărtășește acest raționament. „Dacă spui că, în fond, căsătoria e un drept fundamental, ce restricții din partea statului ar mai putea exista vreodată? […] Adică, ce se întâmplă cu restricțiile privind numărul persoanelor care se pot căsători între ele, cu legile privind incestul? Ce mai rămâne?”, se întreabă ea, citată de Christian Post.

Argumente pro-poligamie
Deși unii activiști ai căsătoriilor gay au căutat să se distanțeze de poligami, afirmând că argumentul „pantei alunecoase” e un mit, alții au abandonat această poziție. Într-un articol intitulat „Legalizați poligamia!”, scris pentru publicația Slate, jurnalista Jillian Keenan militează în favoarea legalizării poligamiei, argumentând că această practică „nu e nici mai bună, nici mai rea decât căsătoria homosexuală”; în același timp, adaugă ea, „căsătoria dintre doi adulți care-și dau consimțământul nu e mai mult sau mai puțin „corectă” decât căsătoria dintre trei (sau patru, sau șase) adulți care-și dau consimțământul”.

În plus, susține ea, majoritatea familiilor poligame sunt motivate de credințe religioase, precum în cazul mormonilor fundamentaliști sau în cazul Islamului, iar „atâta vreme cât părțile implicate sunt adulți, cu drepturi legale de a semna contracte de căsătorie, nu există niciun motiv constituțional pentru care n-ar putea să-și exprime această credință în privința căsătoriei”. Nu în ultimul rând, afirmă ea, „legalizarea căsătoriilor poligame ar fi benefică și familiilor de imigranți, unele dintre care au căsătorii poligame legale în țările lor de origine, însă acestea se dezmembrează în timpul procesului de imigrație”.

Unde e limita?
Numeroși susținători creștini ai căsătoriei tradiționale au indicat în ultimii ani conexiunea dintre redefinirea nebiblică a căsătoriei și practicile mai dificil de apărat, precum poligamia, căsătoria cu propria persoană și chiar desființarea căsătoriei.

„Redefinirea căsătoriei nu are un punct logic de oprire. Logica ei conduce de fapt la eliminarea căsătoriei ca instituție legală. Acest lucru va face rău femeilor, copiilor și societății în ansamblu”, afirmă Ryan Anderson, cercetător la The Heritage Foundation.

De pe Semnele Timpului