21 nov. – Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa la 6 ani de la sălășluirea în ceruri. Naționalism: izolare sau implicare?

Naţionalismul

– Cum vedeţi problema asta a naţionalismului?

– Eu personal sunt naţionalist şi cred că tradiţia unui neam îşi pune pecetea pe fiecare, fiindcă altfel n-am sta în locul acela. Îşi pune o pecete. Dacă eşti român, ai un anumit fel de a judeca lucrurile. Limba ta este dulce şi graiul tău e frumos. Şi rugăciunea e altfel. Şi toate lucrează in aşa fel ca să te mântuiască. Dacă tu le respingi, înseamnă că ai refuzat misiunea neamului tău şi toată această comoară pe care Dumnezeu a pus-o în popor pentru mântuirea ta. Iar dacă o faci intenţionat, cum au făcut comuniştii şi cum fac astăzi masonii, spre distrugerea credinţei şi a sufletelor, să ştii că Dumnezeu nu te va ierta. Şi dacă neamul întreg face acest lucru, se pierde.

– Deci există, să zic aşa, păcate împotriva neamului?

– Fără îndoială că există. Toate marile trădări faţă de Biserică, faţă de popor, renunţările la valori, toate sunt păcate împotriva neamului.

– Credeţi că tinerii de astăzi trebuie să-şi recupereze identitatea naţio­nală pentru a propăşi spiritual? Şi cum?

– Da, trebuie. Dacă pe lângă credinţă, ai şi cultură, e şi mai bine. Unii din tinerii noştri, este adevărat, n-au cultură, şi atunci sunt şi neculturali, şi necredincioşi. Dar majoritatea au, şi atunci pot fi salvaţi prin cultură. Adică dacă tânărul iubeşte într-adevăr literatura, istoria, poezia, are o sensibilitate şi aşteaptă altă săgeată, săgeata credinţei. Mulţi oameni culţi s-au convertit. Acestea sunt tainele lui Dumnezeu. Oricum, El a dat talanţi fiecăruia şi ni-i va cere înapoi.

– A dat talanţi neamului ca şi colectivitate?

– Da. Nichifor Crainic spunea la cursul lui că Dumnezeu a făcut mai multe experienţe. Nu i-a ales aşa, dintr-o dată, pe evrei, că ar fi fost ei mai buni sau mai nu ştiu cum. El spunea că Dumnezeu a încercat prin experienţă să aleagă un neam care să dea pe Mântuitorul. La început a încercat cu cei din Caldeea, dar aceştia au eşuat din orgoliu: au făcut re­pede un turn, să ajungă până la Dumnezeu. Şi atunci Domnul i-a des­părţit şi i-a împrăştiat. A încercat apoi cu egiptenii, dar ei au eşuat în magie. Au început să cunoască forţele telurice, să le stăpânească şi să facă vrăji. Şi Dumnezeu i-a pierdut. S-a dus pe urmă la greci, însă grecii au eşuat în raţionalism. Au făcut tot felul de sisteme filosofice, cărora Europa şi azi le e prizonieră. Dumnezeu i-a lăsat şi pe ei deoparte, căci raţiunea te duce până la un punct, dar nu te mântuieşte. Atunci a mers la evrei. Evreii au eşuat în formalism. Credeau că dacă sună din trâmbiţă la colţul străzii şi împart pomană, se mântuiesc: „Mulţumesc, Doamne, că nu sunt ca vameşul acesta!”. Atunci Dumnezeu i-a lăsat şi a chemat neamurile. Şi neamurile au venit cu calităţile şi defectele lor. Dar fiecare, ca neam şi ca persoană, şi-a primit talanţii, şi aceia i se vor cere înapoi. Unde a semănat Dumnezeu, îţi cere şi răsplata!

– Deci particularităţile acestea naţionale nu numai că trebuie păstrate ca un dar de la Dumnezeu, ci trebuie şi lucrate?

– Da. Ele sunt ceva firesc şi sufletul le receptează ca atare. Uite, eu sunt în America de douăzeci de ani. Nu spun că ştiu perfect engleza, dar cel puţin Liturghia o ştiu. Ei bine, niciodată Liturghia în limba en­gleză nu vorbeşte sufletului meu. Graiul dulce, asta este! Graiul dulce spune altfel. Parcă toate rugăciunile acestea pe care le rosteşti în limba română, sau cărţile duhovniceşti pe care le citeşti în româneşte, altfel îţi vorbesc. Chiar un evreu convertit la protestantism, Wurmbrand, mi-a spus odată în America: „Părinte, am aflat ce limbă vorbesc îngerii în cer!”. Zic: „Ce limbă vorbesc? Ebraica, nu?”. „Nu, vorbesc româneşte, îngerii vorbesc româneşte!”. Mi-a plăcut lucrul ăsta. Şi sunt convins că îngerii ştiu româneşte. Sau cel puţin înţeleg!

Pe sub lege!

– Ce să facem azi, când generaţiilor tinere li se predă în şcoli o istorie mistificată? Cum să-şi mai formeze ei o conştiinţă naţională corectă?

– Eu zic că trebuie să ne întoarcem neapărat la adevăr. Cred că profesorii ar trebui să aibă acest curaj. Să nu se lase seduşi de istoria al­ternativă, să nu se lase seduşi de „necesitatea” predării holocaustului, că mai mare holocaust decât am avut noi, nu a avut nimeni! N-au avut evreii mai mare holocaust! Dar ei l-au umflat, l-au aranjat, au luat bani din toate părţile şi au făcut ce au vrut. Şi acum, dacă zici de holocaust sub comunişti, sar în sus că nu-i adevărat. Nu le convine, că dacă mai apare un holocaust, ei pierd. Îşi pierd terenul de sub picioare. Noi însă trebuie să spunem adevărul! Şi istoric, şi cultural. Să-i scoatem la iveală pe cei din generaţia veche. Deocamdată încă mai apar o serie de cărţi bune. Sunt tineri care după ce citesc, îmi spun: „Părinte, nici nu auzisem despre asta. Habar n-am avut! Ia uite pe ce comoară stăteam şi nu m-am aplecat să scurm pământul ca s-o scot!”.

– Cum se pot promova aceste adevăruri?

– Am înţeles întrebarea dumneavoastră, dar eu nu pot să spun: „Du-te şi spune-i Guvernului!”. Pentru că Guvernul nu o să te asculte… Era un evreu la Gherla, care avea o vorbă: „Nici cu legea, nici lângă lege. Pe sub lege!”. Aşa că faceţi lucrul acesta „pe sub lege”!

– Dar Biserica nu ar trebui să aibă în privinţa asta un punct de vedere critic mai nuanţat?

– Bineînţeles!

– Mă refer, chiar în istoria Bisericii. De exemplu, momentul 1848, Cuza cu secularizarea şi alţii n-ar trebui să fie prezentaţi cu scopurile lor negative, împotriva tradiţiei şi a Bisericii? Pentru că, dacă citeşti manualele de Isto­ria Bisericii Ortodoxe Române, majoritatea sunt prezentaţi la modul pozitiv, sau nu se spune ce au urmărit ei în realitate. În fond, care este atitudinea noas­tră, ca şi creştini, faţă de Bălcescu, de Cuza şi de toţi ceilalţi care au fost ma­soni? Au fost ei conştienţi de demersul satanic al masoneriei, sau să socotim că au făcut bine poporului prin faptul că au fost patrioţi?

– Nu cred că ei au sesizat bătaia lungă a masoneriei în plan istoric.

– Adică au fost câştigaţi de scopul imediat, crearea statului naţional?

-Da.

– Şî atunci, care ar fi atitudinea Bisericii faţă de nişte amăgiţi ca ei? Să-i înfiereze, sau să facă distincţie, socotind că Dumnezeu îi va judeca cum ştie, având în vedere şi momentul istoric respectiv?

– O distincţie trebuie făcută, pentru că nu poţi condamna cu grămada. Dumnezeu judecă pe fiecare, deci cu atât mai mult trebuie să judecăm şi noi pe fiecare în parte. Nu-i aruncăm pe toţi într-o găleată. Aşa, să zic, poate că dintre cei mai rău intenţionaţi a fost Cuza. Dar cum Regulamentul lui a ajutat comunismul prin subordonarea Bisericii faţă de stat, tot clerul nostru în vremea comunismului a lăudat pe Cuza şi sistemul său de secularizare.

– Dar Unirea Principatelor, care s-a făcut clar sub influenţa masonilor, cum să o privim din punct de vedere creştin? Să socotim că masonii au urmărit un scop, iar Dumnezeu a întors planurile lor în favoarea noastră?

– Da, absolut.

– Un lucru despre care iarăşi nu prea se vorbeşte este că în secolul al XVIII-lea şi apoi vădit în al XlX-lea, Biserica a pierdut foarte mult prin trecerea de la organizarea creştină, rânduită după pravilele bisericeşti, la o organizare laică, după constituţiile moderne de inspiraţie masonică. Mitropolitul a fost obligat atunci să jure pe Constituţie şi alte lucruri din astea, care la momentul respectiv erau nişte devieri grave. Acum însă nu ne mai par aşa. Acum nici nu ştim ce se mai întâmplă cu Mitropoliţii… Atunci practic s-a făcut trecerea de la o orânduire după voia lui Dumnezeu la o orânduire satanică, în fond, care a fost punctul de plecare al satanismului democraţiei de azi. Atunci, în secolul Revo­luţiei franceze, au fost zorii modernităţii. În acest context, putem considera Re­voluţia franceză ca început al Apocalipsei?

– Probabil că atunci s-a manifestat în chip vădit antihristul, care era de mult în lume. Când Apostolul Pavel le vorbeşte tesalonicenilor despre venirea antihristului, spune: „Şi acum ce îl opreşte ştiţi, ca să se arate el la vremea sa”. Atunci a fost deci prima arătare evidentă a lui.

– De ce credeţi că Dumnezeu a îngăduit distrugerea lumii tradiţionale creştine şi instalarea orânduirii acesteia antihriste? Putem face o paralelă cu is­toria poporului evreu?

– Putem face o paralelă cu istoria fiecărei naţiunii. Or, naţiunile au trădat, Biserica a trădat, iar Dumnezeu trebuia să sancţioneze asta.

– În ce sens a trădat Biserica?

– A acceptat această laicizare a ei. A primit să depună jurământul pe Constituţie. De ce episcopii n-au refuzat să jure pe Constituţie?! Bise­rica a pus atunci interesul naţiunii înaintea adevărurilor creştine. Şi a zis că tragem un profit, dar Biserica nu trebuie să caute profituri. Ea trebuie să-şi păstreze linia ei. De altfel, toate Bisericile de acum sunt sub Constituţii. Doar Biserica Catolică face excepţie într-o oarecare măsură şi are poziţia ei. Dar face şi ea un balans destul de compromiţător.

– Fiindcă a venit vorba de catolici, din câte am înţeles, atitudinea lor faţă de francmasonerie a fost mult mai tranşantă. S-au delimitat de ei, i-au ex­comunicat. Am văzut un îndreptar de-al lor mai vechi, în care scria clar că ma­sonii nu se pot împărtăşi. La noi nu a existat aşa ceva. Doar în 1937 a fost acea acţiune[1], care de altfel a şi rămas destul de necunoscută…

– Să ştiţi că hotărârea aceea luată în ’37 e valabilă şi azi, nu există nici un document care să anuleze anatema aruncată atunci pe masoni!

– Dar era vorba chiar de o anatemă acolo?

– Era oricum o chestie de definire faţă de ei. În ce priveşte catoli­cismul, care nici el n-a ridicat anatema de pe masoni, în momentul de fată e mult mai infiltrat de masonerie decât Ortodoxia. În Ortodoxie acum, de curând, au început să se infiltreze, dar catolicismul este foarte pătruns. Sunt unii despre care se ştie că sunt masoni, şi totuşi sunt pre­oţi, sau chiar mai sus în ierarhie. Nu ştiu în Curia papală câţi or fi ma­soni, probabil că foarte mulţi…

– Este lucrarea masoneriei un pericol?

– Da, este un pericol pentru credinţă, fiindcă masoneria e o acţi­une demonică!

Izolare sau implicare?

– Credeţi că e posibil ca lumea să mai revină la o aşezare creştină?

– Se pare că nu, pentru că nici Scriptura, nici Sfinţii Părinţi nu vorbesc de o reaşezare a creştinismului în lume, ci numai de separarea tot mai pronunţată a Bisericii şi de asumarea de către creştini a suferinţei pe care le-o vor provoca atacurile dinafară.

– Ce să faci ca şi creştin în aceste vremuri? Să te izolezi? Sau să încerci să te implici totuşi politic, în ideea că vei putea face ceva, deşi sistemul actual e guvernat de legi anticreştine?

– Alternativa implicării politice în scopul de a menţine o libertate pentru creştinism este una bună. Eu nu o condamn. Dar oamenii aceia, din punct de vedere al mântuirii s-ar putea să fie sacrificaţi. Pentru că ei vor intra în sistem şi vor juca probabil după cum le cântă sistemul, deşi vor proteja, într-un sens, pe creştini.

– Păi dacă se jertfesc pentru ceilalţi, de ce îşi primejduiesc mântuirea?

Pentru că vor face nişte compromisuri. Ei nu pot rămâne acolo fără a face compromis cu satana, chiar dacă îşi păstrează cât de cât şi re­laţia cu Biserica. De multe ori însă nu şi-o mai pot păstra. Şi vor trăda.

– Atunci care credeţi că ar fi atitudinea creştină faţă de vot?

– Soluţia ideală ar fi ca Biserica, prin puterea pe care o are asupra societăţii, să-şi impună oamenii politici cei mai buni, adică pe cei care sunt creştini. Dar asta la modul ideal. Pentru că eu, de exemplu, nu vo­tez. N-am votat nici aici, nici în America. Nu mă interesează, fiindcă ştiu că votul meu nici nu îmbunătăţeşte, nici nu distruge organizaţia lor demonică.

– Aici mai e o problemă, pentru că în momentul în care votezi, să zi­cem, un Preşedinte, tu îţi dai asentimentul pentru măsurile pe care acela le va lua şi te faci părtaş la toate păcatele lui. Dacă Preşedintele trimite, de exemplu, trupe în Irak, tu, care l-ai votat, eşti împreună răspunzător cu el.

– Dacă Parlamentul e dominat de creştini, Preşedintele nu poate trimite trupe în Irak, şi aici este toată cheia problemei. Dar Biserica nu poate obţine majoritatea în Parlament decât în timp îndelungat şi cu pre­ţul unei perioade de sacrificiu. Mă refer, cum am spus la început, la sacrificiul individului, care sigur va cădea sub ispitele satanice. Bunul trai, şofer, maşină – astea toate sunt ispite la care puţini rezistă. Dar după două-trei legislaţii, Biserica va fi majoritară şi lucrurile se pot schimba.

– Vă întreb acum un caz concret: într-un sat, tu ai încredere într-un anumit primar. Ce faci? Îl votezi, ca să iasă el, că face treabă bună? Sau nu te mai duci la vot şi zici: „Ce poate să facă şi ăsta? O să facă ceva, dar nu mare lu­cru, fiindcă e angrenat şi el de sus într-un sistem”?

– În privinţa aceasta, Biserica are două alternative şi decizia ei e foarte importantă, pentru că preoţii au încă mare putere – asta până se mai schimbă situaţia pe aici. Deci Biserica are două posibilităţi. Sau în­deamnă pe credincioşi să nu voteze, ş-atunci orice colaborare cu siste­mul cade. Sau împinge înainte oamenii cei mai buni, întreprinzători, care sunt religioşi, care se spovedesc şi aşa mai departe. În acest al doilea caz, încet-încet Biserica va avea un câştig. Dar deşi afirm lucrul acesta şi sunt convins că s-ar putea face, totuşi chiar eu am o anumită îndoială, având în vedere acţiunea generală a diavolului în lume.

– Aveţi o îndoială că se mai poate face ceva pe plan politic?

– Da. Şi din cauza asta eu personal stau în afară…

– Dar îi îndemnaţi pe alţii să se bage!

(Părintele râde)

– De-aş avea încredere deplină că Biserica, în unitatea ei absolută, că va acţiona aşa cum am zis, aş intra din toată inima, dar nu am încredere, fiindcă Biserica are în sânul ei un germen al corupţiei şi compromisului.

extrase din cartea Viața Părintelui Gheorghe Calciu, 2007


[1] În 1937, la solicitarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înalt Prea Sfin­ţitul Nicolae, Mitropolitul Ardealului, întocmeşte şi expune membrilor Sinodului un „Studiu asu­pra Francmasoneriei”, în care arată istoricul, organizarea, precum şi scopul anticreştin al Masone­riei: „întemeierea unei republici mondiale, conduse de francmasoni, adică de evrei. O republică cu desăvârşire laică, cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite”. În urma acestei expuneri, Sfântul Sinod hotărăşte: „Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă”, precizând şi motivele acestei hotărâri. (vezi Prof. Dr. Nicolae Paulescu, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, Tesalonic 2006, pp. 277-308). Este, într-adevăr, o hotărâre puţin cunoscută, dar în vigoare şi astăzi.

Dosarul de canonizare a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

Cititi și:

[youtube=https://youtu.be/dhDo8xe6c58]

5 comments

  1. ALEXANDRU CRISTEL

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    francmasoneria este un paravan si o masca politica ceea ce biserica ortodoxa stiu ca nu face politica de aceea a ramas singura biserica si singurul cult pe placul celor saraci dar bogati cu duhul noi nu venim la biserica sa facem propaganda ci sa ne plangem pacatele si sa ascultam cuvantul DOMNULUI . DOAMNE IISUSE HRISTOASE TE ROG SA NE DAI LACRIMI FIERBINTI PT CA SA SPALAM HAINA BOTEZULUI CEA INTINATA SI INEGRITA DE PACATE AI MILA DE FAPTURA MAINILOR TALE APAR-O SI O PAZESTE IN VECI AMIN.

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Multumesc Lui Dumnezeu ca am putut sa ma aflu la Sfanta Manastire Petru Voda,sa primesc binecuvantare de la dragul nostru PARINTE JUSTIN,pentru acarui sanatate si viata indelungata ne rugam,precum si sa particip la Parastasul Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa!Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu,miluieste-ma pre mine,pacatoasa!

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Eu as fi de parere ca nu ar mai trebui sa ii infieram pe evrei, caci lucrul acesta sigur va fi inteles gresit de toti cei dinafara bisericii. Ar trebui sa ne limitam la infierarea masoneriei, mai ales a capilor masoneriei, ca sa fie mai clar ( caci cei din rangurile inferioare habar nu au ce este masoneria ), si de asemenea la iferarea sionismului nu a evreilor. Faptul ca majoritatea evreilor vor sprijini mutarile sionistilor pentru ca asta ii va avantaja pe plan material, cu siguranta va fi un pacat al majoritatii evreilor, pe care cu siguranta il vor plati, insa principalul vinovat este sionismul. Cred ca ar trebui sa vorbim despre sionism si nu despre evrei ca popor, ca sa nu fim intelesi gresit. Deci este adevarat ca majoritatea evreilor vor fi folositi de antihrist in planurile lui, insa problema este ca trebuie sa ne facem intelesi si sa evitam un conflict in care sa putem fi vaditi si noi de anumite mici exagerari. Caci nu este in adevara a pune majoritatea evreilor in acelasi rand cu antihristul si masoneria. Sunt diferente si ar trebui sa tinem cont de ele, ca sa fim mai bine intelesi. Altfel toti vor spune ca noi suntem antisemiti, si intr-o mica masura au ceva dreptate, caci cum am spus nu sunt toti la fel de vinovati, chiar daca majoritatea au o anumita vina. Deci ar trebui sa facem distinctia asta, si sa vorbim mai clar despre masonerie si sionism, nu despre evrei. Despre evrei ar trebui sa precizam ca sunt pacaliti, caci majoritatea nu sunt fanatici, cum este masoneria la varf si sionismul, ci majoritatea evreilor sunt doar interesati pe plan material, asa cum de altfel in fiecare popor, inclusiv al nostru, majoritatea oamenilor sunt interesati pe plan material nu pe cel spiritual. Adica sunt stapaniti de patimi si se conduc dupa cum le dicteaza patimile, si de aia pot fi usor manipulati si folositi de antihrist. Deci ca sa spun asa evreii ca si popor nu sunt cu mult mai vinovati ca romanii ca popor, caci toti fac parte cam din aceeasi categorie : a celor stapaniti de patimi si datorita patimilor vor fi folositi de antihrist in planurile lui. Caci si poporul roman care nu e ortodox cu adevarat ci doar in acte, ( caci a fi ortodox nu inseamna sa fii doar botezat ortodox ci sa implinesti toate poruncile ), iar poporul evreu nu e cu adevarat sionist. Diferenta dintre romani ca popor si evrei ca popor este ca unii mai merg cateodata la biserica ortodoxa iar altii mai merg cateodata la sinagoga, insa in realitate nici unii nici ceilalti nu sunt religiosi cu adevarat. SUnt doar oameni stapaniti de patimi care sunt manipulati de acelasi antihrist. Caci si romanii sunt manipulati de antihrist chiar daca mai dau si pe la biserica cateodata. Rari sunt aceia care sunt cu adevarat ortodocsi. Putini, foarte putini, care traiesc dupa canoane, care se spovedesc regulat si nu fac pacate mari care inseamna oprire de la sf Impartasanie.
    Deci eu as spune ca diferenta dintre evrei si romani nu este asa de mare, incat sa tragem o linie si sa spunem romanii sunt ortodocsi ( ceea ce este o minciuna si nu patriotism ), iar evreii sunt masoni sau sionisti ( ceea ce este iarasi o minciuna, caci majoritatea sunt la fel de intresati de sionism si masonerie asa cum se intereseaza si romanii in general de biserica, adica aproape deloc ). Deci iata ca cei care ne acuza ca facem anumite exagerari au dreptate, suntem cu adevarat antisemiti, bineinteles ca nu in masura in care vor ei sa dea de inteles, caci si ei exagereaza spunand despre noi ca suntem antisemiti in esenta. Noi doar am exagerat fiind luati de val din cauza faptului ca sionismul si masoneria face atat de mare rau lumii acesteia incat este socant si cu adevarat e greu pentru oricine ca sa ramana calm si sa judece lucrurile echilibrat si sa ramana in adevar pana la capat. Totusi ar trebui sa aratam ca ortodoxia nu inseamna judecare gresita caci tot ce este exagerat este de la demoni, cum zic sfintii parinti, ci ortodoxia e realism duhovnicesc la infinit, e adevar si numai adevar. Sunt multi dintre cei care au siteuri ortodoxe pe internet si au multe greseli inca, inclusiv greseli de interpretare a proorociilor, de multe ori in sensul ca alarmeaza lumea exagerat. Nu suntem in afara exagerarilor, ortodoxia e adevarul dar noi nu suntem desavarsiti, nu suntem ortodocsi 100%. Ar trebui sa recunoastem adest adevar, ca sa nu lunecam in continuare in prapastie, caci cu cat alunecam timp mai indelungat, cu atata va fi mai greu mai apoi si cu atat vom suferi mai mult. Deci si noi exageram cand punem pe evrei in rand cu masoneria si sinonismul, dar si cei din afara bisericii exgereaza cand spun ca noi suntem antisemiti in esenta, ceea ce este departe de adevar. Noi doar avem unele exagerari, cu circumstante foarte atenuante, dar trebuie sa ne corectam de greseala.Sa vornim tot timpul despre sionisti si despre evrei precizand diferentele.

  4. crestinul ortodox

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    http://www.youtube.com/watch?v=Z0QcZXac6VU&feature=related

  5. crestinul ortodox

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    " Biserica are în sânul ei un germen al corupţiei şi compromisului "
    CAT ADEVAR SPUN ACESTE CUVINTE ,
    si
    ceva nu -i in regula lovesti in spurcatii de masoni rotary club care fac daruri de bani pe la Sfintele Biserici prin care se spurca SFINTELE LACASURI alungand HARUL SFANT si …
    Insa proba ADEVARULUI va fi Mania lui DUMNEZEU care nu se va Lasa Batjocorit si vor ramine poate doar Sfintele Altare in picioare …
    lovesti in spurcaciunea ce se vrea in BISERICA LUI HRISTOS deopotriva cu SFINTENIA , Cu CELE SFINTE si raspunsul vine imediat se loveste in ORTODOXIE anume in SFINTI , in Toate Sfintele Moaste …
    bine inteles nici cu ... cum ca avem degetul Sfantului Ioan Evanghelistul nu trebuie acceptat intrucat nu este Adevarul ORTODOXIEI , Sfantul Ioan Evanghelistul A fost ridicat cu trupul si va cobora pe pamint impreuna cu Sfantul Prooroc Ilie si Dreptul Moise ….
    de aceea
    raul trebuie taiat de la radacina , de la cap ca pestele de la cap se impute si strica
    Cei care vreti A APARA ORTODOXIA si A NU ASCUNDE , MASLUI ADEVARUL sau lasa ca merge si asa … INSELARE AMARNICA
    NU !!!
    la doi domni nu se poate sluji anume si lui HRISTOS si lui mamona
    Sa ne Fereasca Bunul DUMNEZEU de Dreapta Masura care poate sa vina cand nu ne asteptam
    sa ne rugam la Sfantul ACOPERAMANT AL MAICII DOMNULUI indeosebi , si la Sfantul Mina cu Acatist , ma rog , rugaciunile continua la Acest Sfant sa cada jos spurcatii , curvele si talharii din guvernarea si conducerea Acestei Tari Crestin Ortodoxa si sa fie DREPTATE Intru ADEVAR si LUMINA , Intru DUMNEZEU ADEVARAT
    ca Atata ne-a ramas Credinta Sfanta in APARATORII ACESTUI Neam si pamint
    Ai Mila DOAMNE si de noi
    ca lupul paznic o fost pus la oi …
    amin!

Leave a Reply to ALEXANDRU CRISTEL Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*