O ultimă şansă

Mergeam cu tatăl meu spre Salonic, cu autocarul, de unde aveam să mergem în Uranopoli şi de acolo în Muntele Athos. La vamă, la verificarea paşapoartelor, am fost întrebaţi de un act semnat de mamă şi eliberat de un birou notarial, de care noi nu ştiam, deci nu îl aveam. Am uitat să precizez că sunt minor, iar minorii nu pot ieşi din ţară prin vamă fără acel act, care permite trecerea. Am fost scoşi din autocar. Şoferul ne ruga să ne luăm bagajele, tata îl ruga să aştepte. Era ultimul autocar din ziua aceea, şi ar fi trebuit să mai aşteptăm alte două zile până să plecăm din nou, dar nu aveam timp, pentru că mai era o săptămână şi începea şcoala. Agentul vamal refuza să ne lase să trecem. Tata i-a spus că mergem în Muntele Athos, dar el a spus că nu crede pe nimeni, că nu ar avea încredere nici în el când e vorba de nerespectarea legii. Atunci am început să mă rog la Părintele Ilie în gând, pentru că înainte de a pleca la drum citisem câteva din minunile sale. Am fost cu vreme în urmă la cimitir, la moaştele lui. Tata mi-a spus apoi că el se ruga la Maica Domnului şi la Sfântul Nectarie. Cam după cinci minute, agentul vamal ne-a spus să vorbim cu şeful său. Şeful său nu ne-a lăsat nici el să trecem, spunându-ne că ar trebui să vină mama cu maşina la vamă. Mama era la nişte cursuri de perfecţionare şi nu putea răspunde la telefon. Dar, nici dacă ar fi răspuns, nu putea aştepta autocarul până venea ea la vamă. După alte zece minute, şeful a început să mă întrebe unde locuiesc, meseriile părinţilor, dacă mama locuieşte cu noi, şi alte lucruri asemănătoare. După ce am răspuns, într-un final ne-a lăsat să trecem, deşi conform legii era interzis. Ştiu că părintele Ilie Lăcătuşu ne-a ajutat.

(C. V.)

Un vis deosebit

Am auzit şi am citit despre mai multe vise în care Sfântul Ilie Lăcătuşu s-a arătat oamenilor. Cunosc un preot de mir care l-a visat mişcându-se în raclă, fără să ştie că alţi oameni l-au văzut cu ochii lor făcând acelaşi lucru.

Eu am avut următorul vis: părintele Ilie era într-o casă, şi trupul său a revenit la viaţă. Moaştele sale au prins viaţă, şi părintele înviase. Au venit la el mulţi preoţi şi credincioşi, bucurându-se. Îmi aduc aminte că venise şi părintele Arsenie Papacioc, unul dintre susţinătorii canonizării părintelui Ilie.

Toţi cei care îl vedeau pe părintele viu se bucurau. Eu cred că Sfântul Ilie e viu, şi cea mai bună dovadă este neputrezirea trupului său. Iar faptul că face atâtea minuni ne îndeamnă să ne rugăm lui la vreme de necaz.

Părintele emana căldură

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al fratelui întru credinţă C. V., am ajuns să mă închin la sfintele moaşte ale Părintelui Ilie Lăcătuşu pe 27 ianuarie 2011. Deşi afară era destul de frig, şi mâinile mele erau reci, după ce am atins sfintele moaşte mâna mea dreaptă s-a încălzit instantaneu până la cot. Părintele emana căldură. Pacea care m-a cuprins nu poate fi descrisă. Minunat e Dumnezeu întru sfinţii Lui!

(Teodor Bindea)

Intervenţii minunate

Încă din anul 2004-2005, fratele meu, Clănţău Petrică, din Slobozia, îmi spunea să merg la sfintele moaşte ale Părintelui Ilie. Văzând că eu nu m-am dus să mă rog la sfântul, a venit el cu mine, şi, împreună ne-am rugat la sfintele moaşte, în prezenţa doamnei Sabina, fiica părintelui.

Eu am continuat să merg mai des, auzind multe lucruri frumoase. Părintele Ilie i-a spus într-o bună zi doamnei Sa­bi­na să aibă grijă că în ziua ur­mă­toa­re o să vină nişte ţigănci care urmăresc să-i ia din ose­min­te ca să facă farmece şi să nu deschidă racla. În acea zi era multă lume, femei mai multe. Una din ele, pe care am cunoscut-o cu altă ocazie, mi-a arătat la gât şi la faţă o urmă, un semn ca o cicatrice roşiatică. Doamna fusese în zi­ua când ţigăncile au făcut scandal că nu erau lăsate să in­tre la părintele. Această doamnă a sărit în ajutorul doamnei Sa­bina şi le-a îmbrâncit pe ţigănci, fapt pentru care ţi­găn­ci­le au ameninţat-o că o omoară. Ajunsă acasă, s-a trezit pe fa­ţă cu pete negre tuciurii, pe obraz şi pe gât. I-a telefonat doam­nei Sabina şi i-a spus ce a păţit. Doamna Sabina a che­mat-o să se roage la sfintele moaşte. În scurt timp a dis­părut negreala, dar au rămas semnele, pielea era slab ro­şi­atică. În luna aprilie 2010, fratele meu Petrică a fost di­ag­nos­ticat cu tumoră la plămânul drept, de circa 12 cm, la Spitalul Nasta. Doctorii nu au riscat o operaţie. Am ajuns la Spitalul Oncologic Fundeni unde, în urma tratamentelor citostatice făcute, tumora a scăzut la cinci-şase centimetri.

În această situaţie, doctorul Horvath a zis: „Ce facem?” La care fratele a zis: „Merg pe mâna dumneavoastră, cu încredere în Bunul Dumnezeu”. Operaţia a durat vreo şase ore, şi i s‑a extirpat tumora şi lobul superior al plămânului drept. Au urmat trei luni de zile de citostatice şi tomografii, din care s-a constatat o reuşită…

(Vasile Clănţău)

Mai multe marturii despre minunile savarsite de Sf. Ilie Lacatusu gasiti pe parinteleilielacatusu.ro