Romanii au iesit, in sfarsit, in strada dupa mai bine de 20 de ani. Probabil ca acesta este ciclul de primenire a sangelui romanesc. Este primul semn bun al acestui an, un prim semn care anunta o schimbare in viata politica a Romaniei. Nu mai conteaza care a fost scanteia acestor miscari populare. Cert este ca oamenii s-au saturat de mizeria morala si materiala in care au fost aruncati de clasa politica neokominternista in ultimii 20 de ani. A fost o miscare spontana si sincera, chiar daca unii, cu creierul infierbantat si cu sufletul pervertit de scenarii paranoide, se vor grabi sa tipe din toti bojocii: manipulare!, servicii secrete! si cate si mai cate astfel de bazaconii. Nu! Am fost in strada! A fost o miscare spontana la care, aparent paradoxal, au participat, cel putin in prima faza, mai mult batranii.

Este adevarat ca au existat si cativa “revolutionari” mai colorati din gasca lui Dan Diaconescu OTV care ieseau, insa, puternic in evidenta cu fetele lor marcate adanc de stigmatul perversitatii. Dar au fost putini, o mana de oameni.

Toti cei multi adunati in Piata Universitatii au strigat impotriva lui Basescu, dar, de fapt, s-au revoltat impotriva tuturor scursurilor kominterniste care au acaparat prin rotatie puterea in ultimii 20 de ani. Basescu este doar tapul ispasitor care le-a tradat asteptarile! Cel mai mult!

Oamenii, vlaguiti de ani de zile de catre lacustele rosii si rapace, au investit un capital imens de incredere intr-un om care parea providential si, care, destul de repede, i-a tradat! Indatorarea externa fara precedent in istoria Romaniei care poate fi comparata cu cea din perioada fanariota sau cu birurile platite Inaltei Porti, promovarea unor nulitati portocalii in toate structurile statului, curvasaria politica ridicata la rang de arta prin numirea amantelor si “prietenelor” in cele mai inalte demnitati ale statului, instrainarea intreprinderilor profitabile si a resurselor tarii cu o lipsa de scrupule demna de structurile mafiote, slugarnicia in fata FMI si a altor unelte ale Noii Ordini Mondiale carora, probabil le datoreaza intreaga sa cariera politica sunt doar cateva bile negre ale mandatelor lui Basescu.

Si asta nu este tot – ar mai fi cateva: iudaizarea vietii politice si economice a Romaniei, favorizarea gruparilor de teroristi si oportunisti economici cu interese contrare intereselor Romaniei, campania concertata de erodare a capitalului romanesc si transformarea unor mari mase de oameni fie in someri, fie in sclavi pe plantatiile strainilor chiar aici in Romania, subordonarea serviciilor secrete unor interese straine, campaniile concertate de restrangere a proprietatii romanilor asupra terenurilor agricole, alungarea romanilor din tara in lipsa unor mijloace minime de subzistenta, dezastrul demografic, etc. Pentru toate aceste lucruri, domnul Basescu va plati mai devreme sau mai tarziu. Au platit si altii inaintea domniei sale pentru lucruri care par, prin contrast, insignifiante.

Aceasta miscare populara spontana a mai aratat ceva. Romanii vor altceva. Nici in cele mai frumoase vise ale lor personajele degenerate cu iz neokominternist Ponta si Antonescu nu ar putea scoate in strada pe nimeni altcineva inafara propriilor familii si a vecinilor de vila. Si asta pentru ca nu au nimic de spus, pentru ca nu rezoneaza cu acest popor. Si nici nu au cum, avand in vedere devenirea lor politica neokominternista si constructia alienata a sufletului lor complet strain de noi. Chiar daca va ramane un mare gol in urma PDL si a lui Basescu, acesti pigmei politici nu au cum sa-l umple. Nu putem decat sa constatam ca vremea lui Antonescu, care si-a asteptat cuminte randul 20 de ani, nu va mai veni iar, in ceea ce-l priveste pe Ponta, nici atat.

Nici Dan Diaconescu nu va face prea multi purici in noul context decat poate prin Rahova sau Caracalul natal. Iar Romania, Romania profunda n-are nimic in comun cu OTV-ul.

Din pacate, si constatam asta cu mare regret, nici asa-numitele formatiuni politice nationaliste si crestine nu sunt prea conectate la spiritul acestui popor pe care, se pare, nu prea il inteleg. Sunt oarecum defazate cu pi pe doi. Dovada e faptul ca aceasta miscare le-a luat prin surprindere prin spontaneitatea si virulenta lor.

Unele organizatii de acest fel, desi foarte active, sunt cantonate in stereotipii sterile de gandire si actiune ancorate intr-un trecut idilizat de la care, in aparenta, se revendica. Rezultatul – o bufonerie dezgustatoare care nu prea impresioneaza pe nimeni.

Cu siguranta, Raed Arafat nu a fost in acest caz decat o supapa, o descarcare nevrotica intr-unul dintre putinele simboluri credibile din viata publica a Romaniei. Aceasta prima miscare populara adevarata din ultimii 22 de ani arata, cu claritate, un lucru – romanii s-au saturat de ciuma rosie si de avortoni politici si vor altceva. Altceva decat au avut sau au vazut pana acum. Si, daca exista o astfel de dorinta de schimbare, cu siguranta va aparea si o zana buna, autentic nationalista si crestina, cu picioarele pe acest pamant. Se anunta un an plin de surprize…

| BadPolitics