Criteriile canonizarii Sfintilor inchisorilor

E foarte im­por­tant pentru noi sa intelegem ca Dumnezeu vrea ca sfintii inchisorilor sa fie canonizati de catre Biserica Ortodoxa. Este foarte important pentru noi sa intelegem ca un sfant nu devine sfant din momentul canonizarii, ci e sfant din momentul in care a parasit aceasta lume.

Poate ca subiectul criteriilor de canonizare nu este un subiect care sa starneasca ravna noastra duhovni­ceasca, dar ar trebui sa fim cu luare-aminte si sa invatam si aceste lucruri, pentru ca prin ele vom reusi sa intelegem cat de firesc este ca sfintii inchisorilor sa fie canonizati.

Tema acestei expuneri se datoreaza uneia dintre din intalnirile pe care le-am avut cu P.F. Patriarh Teoctist. M-am dus la el impreuna cu parintele Constantin Galeriu si cu un reprezentant din partea fostilor detinuti politici, intrucat mai multe organizatii ortodoxe, printre care Fratia Ortodoxa Romana, Asociatia Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti, A.S.C.O.R., Asociatia „Christiana”, „Anastasia” si alte asociatii ortodoxe au cerut Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane sa se cerceteze dosarul de canonizare al parintelui Ilie Lacatusu. Nu se cerea canonizarea parintelui, ci se cerea ca Sinodul sa ia in considerare aflarea sfintelor moaste. Memoriul a fost facut pe data de 13 iunie 1999, in Duminica Sfintilor Romani, si se cerea asa: „Temandu-ne sa nu cadem in inselare, desi dovezile despre sfintenia parintelui Lacatusu par concludente, va rugam sa binevoiti a deschide dosarul de canonizare si sa ne instiintati in mod oficial asupra demersurilor intreprinse.”

Pentru ca in anul 1998 fusese gasit trupul intreg si neputrezit si bine mirositor al parintelui Ilie Lacatusu. Acesta profetise ca daca cumva sotia lui va muri peste 15 ani (parintele murise in 1983), trupul sotiei sa fie inmor­man­tat langa trupul sau. Si, vrand s-o inmormanteze pe sotie, au gasit moastele intregi si neputrezite ale parintelui Ilie. Multi oameni dau marturie ca au primit ajutor in chip mi­nunat de la moastele parintelui Ilie Lacatusu.

O preo­tea­sa, care este doctorita, a marturisit ca stie doua cazuri de bolnavi care s‑au vindecat de cancer la moastele pa­rintelui Ilie Lacatusu. V-as putea da si marturie personala despre o minune a parintelui… Dar consider ca nu e momentul sa dau o marturie personala acum… Acum vreau sa va prezint criteriile de canonizare a sfintilor inchisorilor si trebuie ca marturia mea sa fie impartiala.

Ducandu-ma la P.F. Patriarh Teoctist cu memoriul acesta, patriarhul nu a avut o atitudine binevoi­toare, spunand ca nu trebuie sa ne grabim cu canonizarea sfintilor inchisorilor, ca trebuie sa o luam incet, incet: „Ne-am grabit deja cu canonizarea Sfantului Ioan Iacob, a spus, si nu vom repeta acelasi lucru cu cei care au patimit pentru Hristos in inchisori!”. Nefiind lamurit de afirmatia respecti­va, am cerut totusi insistent sa se cerceteze de ce trupul parintelui Ilie s‑a descoperit intreg. Daca e blestemat, sa stim ca e blestemat, si atunci sa nu se mai duca lumea la moaste, iar daca e rob al lui Hristos, atunci sa fie pus intr-o biserica, asa cum s-ar fi intamplat in Rusia, de exemplu, si imediat ar fi primit cinstire; la inceput ar fi avut parte de cinstire locala si apoi ar fi fost canonizat.

Atunci, Prea Fericitul, vazand ca insist, l-a chemat pe secretarul sau sau pe unul din consilieri si a zis: „Ia adu­ceti articolul parintelui Liviu Stan despre canonizarea sfintilor in Biserica Ortodoxa, sa vada cum se canonizeaza sfintii!” Am primit imediat un xerox dupa articolul respectiv, si, iesind din cabinetul Prea Fericitului, m-am apucat sa citesc. Si am constatat cu sur­prindere ca in studiul parintelui Liviu Stan, un mare teolog al secolului al XX-lea, care de altfel a scris o carte despre canonizarea sfintilor romani, in articolul respectiv apareau exact datele pe care eu i le prezentasem Prea Fericitului, si anume: nu Sinodul are initiativa canonizarii unui sfant, ci poporul. Am sa va citesc cateva pasaje din acest articol al parintelui Liviu Stan. Eu ii sunt recunoscator Prea Ferici­tului ca mi-a dat articolul… Articolul m-a convins ca trebuie sa-mi sporesc ravna pentru sfintii inchisorilor si sa-i canonizez in primul rand in inima mea. Iata cateva citate din studiul despre canonizarea sfintilor in Biserica Ortodoxa:

Cu privire la canonizarea sfintilor in Biserica Ortodoxa, suntem indreptatiti sa conchidem ca, pentru a se putea purcede in zilele noastre la acte de canonizare, trebuie sa fie date urmatoarele conditii de fond… Conditiile sunt valabile si pentru canonizarea sfintilor care au dus viata de rugaciune, nu doar a sfintilor mucenici. Sunt criteriile generale de canonizare, de care se va tine seama si daca va fi canonizat parintele Paisie Olaru, si daca va fi canonizat parintele Cleopa, si daca vor fi canonizati alti cuviosi, si parintele Irodion de la Lainici – care a fost povatuitor duhovnicesc al Sfantului Calinic de la Cernica, si atatia alti sfinti.

Ortodoxia neindoielnica a credintei celui despre care se trateaza, Ortodoxie pastrata pana la moarte, fie in timpul vietii, fie de cand a imbratisat credinta ortodoxa. Adica principalul criteriu este marturi­sirea dreptei credinte. Daca a fost amestecata Ortodoxia cu erezia, persoana nu poate fi canonizata. Sfintii exista doar in Biserica. Cei din afara Bisericii Ortodoxe nu sunt sfinti.

Proslavirea lui de catre Domnul cel putin cu unul din urmatoarele daruri sau puteri: puterea de a suferi moartea martirica pentru dreapta credinta; puterea de a infrunta orice primejdii sau suplicii pentru marturisirea dreptei credinte pana la moarte; puterea de a-si inchina viata celei mai desavarsite trairi morale si religioase; puterea de a savarsi minuni in viata sau dupa moarte; puterea de a apara si sluji cu devotament eroic Biserica si credinta ortodoxa.

[1] Din conferinta Despre canonizarea sfintilor romani, Deva, 20 octombrie 2008, prima parte.

de Danion Vasile, extras din cartea Din temnite spre sinaxare

Cititi si Minuni ale Sfantului ILIE Lacatusu, ignorate de ierarhii nostri