SPUNE MULTE FURIA PATRIARHULUI ECUMENIC
LA MAREA LAVRA A SFANTULUI MUNTE

  • Dupa esecul Dialogurilor teologice interconfesionale acum se promoveaza unirea „Bisericilor” de jos in sus, incepand de la turma credinciosilor care sunt tinuti in ignoranta dogmatica.
  • Cuvintele Patriarhului Ecumenic despre ascultare.
  • Deplina indreptatire a „Marturisirii de credinta impotriva Ecumenismului”.

Pe 17 octombrie a avut loc Adunarea Clericilor si Monahilor Ortodocsi, care a abordat in primul rand problematica vizitei Patriarhului Ecumenic in Sfantul Munte si cuvantarea acestuia de la Sfanta Manastire a Marii Lavre. Adunarea a constatat urmatoarele:

„Inca o dovada nedezmintita a faptului ca erezia Ecumenismului a vatamat grav gandirea teologica a Intai-statatorilor ortodocsi a constituit-o raspunsul Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, la alocutiunea Staretului Pródromos al Sfintei Manastiri a Marii Lavre de sambata, 8 octombrie 2011. In acelasi timp, cuvantul Patriarhului vadeste, o data in plus, ca „Marturisirea de credinta impotriva Ecumenismului” – care s-a aflat, nedeclarat, in tinta cuvantarii patriarhale – a reprezentat o actiune bisericeasca pe deplin indreptatita.

Textul cuvantarii patriarhale sufera, din nou, atat de neputinta de a articula un cuvant bisericesc intemeiat impotriva „Marturisirii de credinta”, cat si de faptul ca ignora sau ascunde adevarata cauza a opozitiei teologice dintre ecumenisti si asa-numitii „zeloti”.

Cauza polemicii teologice dintre ecumenisti si „zeloti” nu o constituie dialogurile cu cei din afara Bisericii, ci acceptarea in scris de catre Fanar si de catre alte Biserici locale a unor pozitii ecleziologice si, mai general, dogmatice eretice, precum si unirea treptata de facto cu ereticii, prin comuniunea la nivel liturgic cu acestia si prin pregatirea psihologica exercitata asupra poporului ortodox.

Monahii drept-slavitori ai Marii Lavre, pe care Patriarhul Ecumenic, si impreuna cu el mass-media, i-a asemanat in mod nedrept cu vechea obste de la Esfigmenou, s-au supus capului de acuzare si unei serii de mustrari privitoare la ascultarea oarba, fara cuvant, nu pentru ca au oprit pomenirea Patriarhului (cum a facut vechea obste a Manastirii Esfigmenou), nici pentru ca s-au luat la harta pentru proprietatile manastirilor sau cladirilor, ci pur si simplu pentru ca au semnat si au aparat „Marturisirea de credinta impotriva Ecumenismului”, singurul text care pune corect problema relatiilor cu eterodocsii eretici si cu cei de alte credinte. Din nefericire, Patriarhul Ecumenic nu a incercat niciodata – si nici de aceasta data – sa combata bisericeste textul „Marturisirii de credinta impotriva Ecumenismului”. Pentru ca, daca ar aborda teologic si bisericeste problema, ar trebui sa constientizeze ca se impune sa treaca oficial de partea teologiei si ecleziologiei „post-patristice” care – nefiind „credinta data Sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3) – in nici un caz nu este ortodoxa, ci „alta decat cea” pe care Apostolii „ne-au vestit-o noua” (Galateni 1, 8).

Patriarhul Bartolomeu a folosit o compilatie de pasaje scripturistice si patristice in favoarea ascultarii fata de mai-marii bisericesti si despre dialogul interminabil cu eterodocsii. Dar faptul ca in atacul la persoana si in discursul despre paruta neascultare a lavreotilor l-a opus pe Sfantul Ioan Scararul Apostolului Pavel care porunceste ca „dupa intaia si a doua certare departeaza-te” (Tit 3, 10) de oamenii eretici, dovedeste ca aceste pasaje au fost interpretate in afara contextului si impotriva „cugetului” („nous”) unanim al ecleziologiei ortodoxe. In zilele urmatoare, in cadrul urmatoarelor sale cuvantari, se vor vadi cele de mai sus. Insasi invatatura Cuviosului Athanasie Athonitul, ctitorul Marii Lavre, de ale carui mustrari s-a folosit Patriarhul Ecumenic, intareste faptul ca, din motive de constiinta, monahii trebuie sa se indeparteze de elementele „eteroreligioase si eterodoxe”.

Suntem intru totul de acord cu Patriarhul Ecumenic care a constatat ca „Biserica Ortodoxa, care detine adevarul, nu are a se teme de nici o cadere sau falsificare a sfintei noastre Credinte”, dupa cuvantul Sfintei Scripturi (Matei 16, 18). Acest lucru insa nu este valabil si pentru arhiereii, clericii, teologii sau laicii care au falsificat credinta si ale caror nume s-au inscris cu ocara in randul celor pe care Biserica ii numeste, laolalta, ereziarhi si eretici.

De aceea, pentru ca ascultarea monahilor este rationala si centrata pe Dumnezeu-Omul Hristos, iar nu de tip guru, se presupune ca ascultatorul sa vada la Episcop si la parintele duhovnicesc un minim de asemanare cu Hristos. Astfel, Sfintii interzic ascultarea de mai-marii bisericesti care se abat de la dogmele si de la sfintele canoane ale Bisericii.

Numai daca luam textul Porto Alegre, (https://www.oikoumene.org/en/resources/documents/assembly/porto-alegre-2006/1-statements-documents-adopted/christian-unity-and-message-to-the-churches/called-to-be-the-one-church-as-adopted.html), plin de compromisuri – prin care a fost acceptata ecleziologia protestanta si care, potrivit invataturii antieretice a Bisericii noastre este identificat ca rau-credincios, ca eretic – si este de ajuns sa se dovedeasca, contrar celor spuse de Patriarh, ca problema nu consta in continuarea dialogurilor, ci in faptul ca reprezentantii ortodocsi incheie acorduri cu eterodocsii intr-o atmosfera sarbatoreasca si le consfintesc prin semnatura lor, spre mincinoasa linistirea a eterodocsilor si pierderea acestora si, mai cu seama, spre ruperea ortodocsilor de Trupul Bisericii.

Este vadit faptul ca, dupa esecul „varfurilor” de a se pune teologic de acord, se promoveaza acum unirea de jos in sus, incepand de la turma credinciosilor care sunt tinuti in ignoranta dogmatica. Iar pentru ca „Marturisirea de credinta” este un factor care impiedica aceasta evolutie, ea incaseaza atacul virulent al Patriarhului Bartolomeu. Aceasta este cheia ermineutica prin care se explica dezaprobarea patriarhala fata de lavreotii traditionali, cata vreme era de asteptat ca Patriarhul sa vina la Athos pentru a aduce in pace slava si multumita lui Dumnezeu. Cheia aceasta s-a vadit clar in cuvantarea Patriarhului de la Langadas, la cateva zile dupa vizita in Sfantul Munte, unde din nou a atacat „organizatiile de zeloti care, nefiind in cunostinta de cauza,” semneaza „marturisiri de credinta”. Totusi, ironia face ca – in contextul vizitei si cuvantarii patriarhului – Marea Lavra sa fie locul unde dumnezeiasca dreptate i-a pedepsit exemplar pe cei care, in timpul apostatului Patriarh Vekkos, au preferat ascultarea de mai-marii bisericesti cazuti in inselare ascultarii de „Hristos Care transcende veacurile”, de Trupul Lui, adica de Biserica, si de dogmele neschimbatoare ale Bisericii.

In numele Adunarii Clericilor si Monahilor Ortodocsi ( 17 octombrie 2011 ):

Arhimandritul Athanasios Anastasiou, Staret, Sfanta Manastire a Marelui Meteor,
Arhimandritul Sarantis Sarantos, Parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, Amarousi, Attiki
Arhimandritul Grigorios Hatzinikolaou, Staretul Sfintei Manastiri a Sfintei Treimi, Ano Gazea, Volos,
Batranul Evstratios Ieromonahul, Sfanta Manastire a Marii Lavre, Sfantul Munte Athos,
Protopresviterul Gheorghios Metallinos, Profesor Onorific al Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Atena,
Protopresviterul Theodoros Zisis, Profesor Onorific al Facultatii de Teologie a Universitatii din Tesalonic.

Ὀρθόδοξος Τύπος, 21 octombrie 2011, nr. 1898, pp. 1, 7.
Traducere Mihail Ilie | Graiul ortodox