Marele duhovnic arhim. Ilie Cleopa si marele teolog Dumitru Staniloae au fost ANTI-ECUMENISTI! Nu plecati urechea la teologii mincinosi care zic altfel!

Parintele Ilie Cleopa despre ecumenism

Ucenicul Parintelui Ilie Cleopa, Parintele Iachint, ne spune: Par­in­tele Cleopa pas­tra neabatut invatatura orto­doxa despre unic­i­tatea si uni­tatea Bis­ericii. Bis­er­ica este Una, adica este unica si uni­tara. Iata, am aici cartea Par­in­telui, Calauza in Cred­inta Orto­doxa, edi­tia a patra, ingri­jita de Par­in­tele Ioanichie Balan. Uite ce scrie Par­in­tele Cleopa in aceasta lucrare, la pag­ina 111: „Bis­er­ica lui Hris­tos este una, deoarece Man­tu­itorul a inte­meiat o sin­gura Bis­er­ica (Matei 16: 18), nu mai multe, pen­tru ca Bis­er­ica are un sin­gur cap, pe Iisus Hris­tos, ea fiind infati­sata ca o sin­gura Mireasa a lui Hris­tos (Efe­seni 5: 27 )”. Aceasta despre unic­i­tatea Bisericii.

In ceea ce priveste uni­tatea Bis­ericii, Par­in­tele Cleopa spunea foarte clar ca aceasta uni­tate nu se poate rupe, fiindca Bis­er­ica este Trupul lui Hris­tos. Ereticii se desprind de Bis­er­ica, se despart, dar Bis­er­ica ramane uni­tara. Iata aici, la pag­ina 118, cum zice Parin­tele: „Despar­tirea n-a atins uni­tatea Bis­ericii; pen­tru ca aceasta uni­tate nu se poate destrama nicio­data, ori­care ar fi numarul si cal­i­tatea ereti­cilor care se smulg de la sanul Bis­ericii. Erezi­ile si schis­mele, ori­cat de multe si de mari ar fi ele, nu pot imparti Bis­er­ica cea Una, pen­tru ca ea sta strans unita cu Capul ei, care este Iisus Hris­tos. Uni­tatea Bis­ericii este mai pre­sus de fire si ea nu poate fi zdrun­ci­nata de nimeni”.

Iar despre incer­car­ile de unire cu papis­tasii, Par­in­tele spunea asa: „Toate incer-carile de unire intre Apus si Rasarit au fost si sunt sor­tite esecu­lui, cata vreme nu se va reveni in Apus la Tra­di­tia Sfin­tilor Par­inti” (la pag­ina 27). Parin­tele Cleopa nu dorea o unire de tip ecu­menist, ci dorea revenirea la Orto­doxie a celor care s-au rupt de Biserica.

In Fac­ul­tate, ne-a spus un par­inte cu ori­entare ecu­menista, ca au venit la Par­in­tele Cleopa niste neo­protes­tanti si ca Par­in­tele ar fi spus ca si ei sunt botezati in numele Sfin­tei Treimi.

Stii cum a fost? E ade­varat ca au venit acei neo­protes­tanti, dar Par­in­tele nu a spus ca si ei au fost botezati, ci i-a intre­bat: „Dar, voi, sun­teti botezati?” Par­in­tele nu accepta botezul aces­tor eretici, ci le spunea asa despre ade­varatul Botez: „Botezul este cu ade­varat Taina, iar nu sim­bol, asa cum cre­deti voi, sec­tar­ilor neo­protes­tanti”. Asa cum vezi ca scrie si aici, la pag­ina 482.

Dar ecu­menis­tii accepta pseudo-botezul het­erodoc­silor, zicand ca botezul in numele Sfin­tei Treimi nu se poate repeta.

E gre­sit. Par­in­tele Cleopa nu spunea asa. Spunea alt­fel: „Nu se poate repeta Botezul asupra celui ce a fost o data botezat in numele Preas­fin­tei Treimi dupa ran­duiala Bis­ericii celei drept­mar­i­toare”(pag­ina 490). Aten­tie: „dupa ran­duiala Bis­ericii celei drept­mar­i­toare”, dupa ran­duiala Bis­ericii Orto­doxe. Dar het­erodoc­sii nu sunt botezati dupa ran­duiala Bis­ericii Orto­doxe. Botezul lor nu este val­a­bil. De aceea, se cuvine sa fie botezati orto­dox, daca voiesc sa vina la Orto­doxie (si daca nu au fost botezati orto­dox mai inainte de cadere in erezie). Chiar daca unii con­d­u­ca­tori bis­ericesti, influ­en­tati de ecu­menism, ar primi pe het­erodocsi doar prin Mirun­gere, fara Botez, noi tre­buie sa cunoastem si sa respec­tam invatatura orto­doxa cea ade­varata, pe care am primit-o mostenire de la Sfin­tii Par­inti.
(inter­viu real­izat de Ioan Vla­d­uca pentru revista ATITUDINI, 24 mai 2010, Sfan­tul Munte)

Iata ce-i raspundea Parintele Cleopa directorului CMB de la Geneva, care era protestant:

Unde va este Sfanta Traditie? Unde va este cultul sfintelor moaste? Unde va este cultul sfintelor icoane? Unde este cultul sfintilor si al ingerilor? Unde este venerarea Sfintei Cruci? Unde este supravenerarea Maicii Domnului? Unde sunt cele sapte Sfinte Taine, mijloace sfintitoare? Unde este ierarhia bisericeasca? Unde sunt sfintele canoane? Unde este practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti sa va apropiati de noi? Este imposibil!
[…]Voi, protestantii, sunteti la foarte mare distanta de noi. Aveti numai doua Taine, si acelea nu ca Taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului faceti o masa comemorativa cu paine si cu vin in cinstea lui Hristos, dar nu mai credeti ca se preface painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului.
Desi protestantii sunt multi – sunt vreo 400 de milioane –, iar catolicii sunt si ei vreo 750 milioane, noi ortodocsii suntem putini, insa suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic. Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti sau de la catolici. Nimic, absolut nimic!
Biserica noastra o credem si o intelegem intreaga. Are toate dogmele drepte, toata traditia veche apostolica si soborniceasca a Sfintilor Parinti. Si are toate canoanele, are toata traditia liturgica, canonica, dogmatica si istorica. Tot ce ne trebuie avem in Biserica Ortodoxa! Este Biserica cea adevarata, care a mers pas cu pas dupa traditia evanghelica, apostolica si soborniceasca pana in ziua de azi. Cititi interviul complet aici.

Parintele Dumitru Staniloae si ecumenismul

Parintele Staniloae a fost trimis de sinod la cateva intalniri ecumeniste, dar intentia Parintelui a fost de a expune corect Invatatura Ortodoxa, pentru a-i ajuta pe heterodocsi sa vina la Ortodoxie. Participand la acele intalniri, a constatat principiile false ale ecumenismului, care se bazeaza pe urmatoarele inselari:

– exista mai multe Biserici adevarate (cu har) care trebuie sa se uneasca; (varianta papistasilor: Bisericile trebuie sa se uneasca cu Biserica Romano-Catolica);
– comuniunea euharistica intre Biserici (intercomuniunea) este mai importanta decat diferentele dogmatice;
– concilierea ecumenista se poate face pe cale diplomatica.

Parintele Staniloae a scris impotriva acestor principii gresite.

Impotriva primului principiu ecumenist.

Harul mantuirii nu se poate primi decat in Biserica Ortodoxa, pentru ca este lucrarea lui Hristos ramas, ieri si astazi, Acelasi cu ea[1].

Impotriva celui de al doilea principiu ecumenist.

In realitate, nu din Euharistie rezulta dreapta credinta, ci din dreapta credinta rezulta Euharistia adevarata, sau intalnirea cu adevaratul Hristos. Deci si comuniunea in adevarata Euharistie se bazeaza pe unitatea in dreapta credinta. […] De aceea Liturghia nu incepe cu Euharistia, ca sa continue (si la ce-ar mai continua?) cu marturisirea comuna a dreptei credinte, ci inainte de a se produce in Liturghie prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului si impartasirea de ele, comunitatea se lumineaza in dreapta credinta (prin marturisirea Crezului Ortodox, n. n.) si se intareste in unitatea ei, sub indrumarea preotului, iar acesta isi marturiseste aceeasi credinta prin rugaciunile sale[2].

Ca si la Botez, ca si la Euharistie, penitentul (cel care se spovedeste, n. n.) este intrebat si el de credinta sa, caci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocainta necesara in prealabil, cineva din afara de Biserica. In lumina acestui fapt se intelege de ce Biserica Ortodoxa nu poate accepta intercomuniunea[3].

O intentie a Vaticanului de a deplasa accentul pe practica comuniunii si deci de a crea intre ortodocsi o dispozitie de indiferentism dogmatic, se manifesta prin propuneri de realizare a unei comuniuni in Taine, cu aceeasi ocolire a elucidarii prealabile a deosebirilor doctrinare[4].

Impotriva celui de al treilea principiu ecumenist.

Din cauza marii dorinte pentru unire, se creeaza adeseori un entuziasm conciliant care crede ca prin caldura sa sentimentalista poate «sa lichefieze realitatea» si apoi sa o remodeleze fara greutate. De asemenea, se creeaza si o mentalitate diplomatica concilianta care crede ca poate impaca, prin concesii reciproce, pozitii dogmatice sau stari de fapt mai generale care tin bisericile despartite. […] Insa aceste compromisuri constituie o mare primejdie pentru Bisericile Ortodoxe, care dau o importanta vitala articolelor de credinta in cauza[5].

In concluzie, Parintele Staniloae nu a fost ecumenist!


[1] cf. Arhim. Ioanichie Balan, Convorbiri duhovnicești, vol. I, editata de Episcopia Romanului și Hușilor, 1993, p. 183.
[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate și comuniune in Liturghia ortodoxa, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 397-399.
[3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol III, Ed. IBMBOR, București, 1997, p. 92.
[4] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Coordonatele ecumenismului din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, anul XIX, 1967, nr, 4.
[5] Dumitru Staniloae, Pentru un Ecumenism Ortodox, Ed, Athos, Pireu, 1976, p. 19-20, citat de Arhim. Gheorghe Kapsanis, in Ortodoxia: nadejdea popoarelor Europei, Ed. Evanghelismos, București, 2006, p. 12.

articol de Ioan Vladuca, aparut in revista ATITUDINI, nr. 10

Cititi si:

2 comments

  1. Pingback: ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (05.12.2011) « Saccsiv's Weblog

  2. Pingback: Părintele Justin Pârvu în cazul actelor cu CIP: "Mai bine o Biserică împărţită decât una rătăcită". Cu atât mai mult s-ar fi delimitat de erezia din Creta: "Ierarhii ecumeniști sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul

Leave a Reply to ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (05.12.2011) « Saccsiv's Weblog Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*