Un tsunami unguresc, pe pamantul romanesc

Intr-o perioada cand lumea este framantata de o multitudine de crize grave, criza economica inca nedepasita total, criza financiara, criza de energie si materii prime, o posibila criza de alimente, boli la nivel global, cand terorismul, conflictele popoarelor islamiste, saturate de dictatura si de subdezvoltare umana si politica, schimba harta politica a continentelor, maghiarii din tara noastra vin in Uniunea Europeana cu „cadoul” autonomiei teritoriale pe criterii etnice, al dezorganizarii juridice, al descompunerii statului national roman, eventual, si al altor state cu minoritate maghiara din Arcul Carpatic. Aceasta stare de lucruri conflictuala in esenta ei si de extrema urgenta pentru autorii ei, pare sa fie un fel de ultimatum, de declaratie de razboi, din partea lor, bizuindu-se si pe detinerea in UE a doua functii fundamentale, Laszlo Tokes, vicepresedinte al Parlamentului European (PE) si Victor Orban presedinte al Consiliului UE.

La acestea se adauga realizarile nebanuit de mari obtinute de liderii maghiari din UDMR, in cei 21 de ani de participare la gestionarea problemelor tarii, alaturi de toate guvernele care s-au perindat la putere si le-au conferit o asemenea forta ca au ajuns sa decida, nici mai mult, nici mai putin decat destinele intregii Romanii. Luam in consideratie faptul ca actualul regim politic, nefast pentru poporul roman, redus la nivelul de subzistenta si infometare cronica, s-a mentinut la putere predominant cu voturile lor, ale etnicilor maghiari, ale celor ne-maghiari, urmate de cele ale traseistilor politici, onorati cu multiple si variate stimulente: politice (functii de varf in stat si in toate institutiile judetene si locale), economice (fonduri financiare ce i-au transformat in latifundiari si grofi de tip capitalist), stimulente morale (titluri si ranguri onorifice, in stat si armata – UNPR), etc.

Vreau sa-mi precizez de la inceput atitudinea fata de maghiari. Personal nu am nici o problema sau rezerva, sa fie alesi si sa se bucure de toate drepturile, ca si romanii. Dar ei insista fara limite legale si morale, lupta prin toate mijloacele sa aiba nu drepturi, ci privilegii si supra-privilegii, cu care sa ne umileasca si sa decida destinul tuturor cetatenilor tarii, in numele unei „istorice” superioritati de fosta clasa nobiliara, aspiratie vetusta si imorala, in deceniul intai al mileniului III.

Daca alianta cu maghiarii ar fi condus la consolidarea statului roman, la cresterea coeziunii sociale si interetnice, nu ar fi nimic de reprosat. Dar, din pacate, aceasta etnie are in sange nevoia de revansa pentru asa-zisa „nedreptate a Trianonului”, manifesta agresivitate, dorinta de dominare si de stapanire, care o transforma intr-o forta malefica, intr-un mediu ostil si generator de instabilitate sociala si politica. Telul absurd si inacceptabil de catre majoritatea romanilor de a destrama tara, de a submina unitatea Statului Roman, prin declararea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a tinutului secuiesc poate declansa consecinte nefaste pentru intreaga tara. Ambitia oarba, chiar paranoica, cu care toti liderii ei, vechi si nou-alesi, afirma ca marea lor tinta este obtinerea autonomiei etnice, culturale, educationale, politice si economice, are drept consecinta pentru romani, nimic altceva, decat realizarea unui ministat maghiar in inima tarii. Acesta va avea toate institutiile si atributiile unui stat, adica guvern, parlament, politie, forte paramilitare, administratie, institutii culturale, educationale prin care care sa trateze de la egal la egal cu Statul Roman. Si nu intr-un viitor oarecare, ci cat se poate de curand, in luna iunie 2011, in aceasta sesiune parlamentara, cat mai tine alianta PDL, UDMR, UNPR, sustinuta de guvernantii tradatori Basescu-Boc si dirijata financiar si logistic de oficialii din Ungaria. Folosind ca mijloc santajul politic, ei chiar cred ca acest popor de circa 22 milioane, mult incercat in lipsuri, saracie si dispret din partea lor si a guvernantilor pe care ii perpetueaza la putere, va accepta o asemenea incalcare din partea unei etnii de un milion si jumatate, aroganta, profitoare, imorala si ilegala in viata politica a tarii? De ce nu s-au inregistrat la tribunal liderii ei? Din prea multa moralitate ? Sau pentru ca vor sa obtina fonduri, posturi, beneficii din toate partile, ca partid politic, ca organizatie culturala si ca grup etnic ?

Violenta cu care impun o asemenea aberatie guvernului Basescu-Boc, pentru a-i prelungi existenta, atat de lipsita de suport uman, social si economic, seamana cu o infruntare deschisa a poporului roman. Deci, guvernul si liderii etnici maghiari intra in conflict cu idealurile corifeilor lui care au avut ca stea polara, de-a lungul intregii istorii, independenta, suveranitatea si unitatea sa ca popor si natiune.

Maghiarii vor sa ocupe Arcul Carpatic si, in primul rand, Ardealul, coridor catre Ungaria, creandu-si propria enclava, mizand pe tradarea tarii de catre actuala coalitie in frunte cu presedintele Traian Basescu si guvernul Boc, care, de dragul puterii, al nenumaratelor privilegii si beneficii dobandite pana acum, renunta la apararea intereselor tarii, ale celor ce i-au ales, sfidand vointa poporului si dorinta sa istorica de unitate si neatarnare.

In fapt, Ardealul a fost cedat cedat fizic, social-economic, politic si simbolic maghiarilor prin odioasele intelegeri politice ale tuturor guvernelor care s-au aliat cu ei. A fost predat pas cu pas, prin metoda pasilor marunti, prin tenacitatea si solidaritatea lor intra-etnica fara egal, fata de romani, in decursul a doua decenii.

Cauzele au fost cel putin doua. 1. Imoralitatea, lipsa de cultura istorica si slabiciunea guvernantilor, parlamentarilor si politicienilor romani din anii ’90 si din toti anii care au urmat, pana in prezent, pusi pe capatuiala, orientati, in primul rand, spre interesele personale, care au permis intrarea in Parlament a unei organizatii etnice, culturale, cu falsa impresie ca „da bine in fata Europei”, dar si din lipsa de verticalitate, lipsa de sentiment national si patriotic si de empatie la problemele grave cu care se confrunta in mentinerea identitatii nationale, lingvistice si culturale, romanii minoritari din Covasna, Harghita si Mures;

2. tupeul, neobrazarea, nerusinarea fara limite a maghiarilor, care se considera indreptatiti sa aiba numai privilegii, dar niciun fel de obligatii. Ei nu stiu sau nu vor sa stie ca o Carta a Drepturilor omului, presupune cu necesitate si o Carta a Obligatiilor omulului, ce-i revin ca beneficiar de drepturi. In schimb, maghiarii pretind nu numai drepturi, pe care le au din plin, cum nu exista in alte tari ale UE, in care sunt si alte etnii, ci privilegii si situarea deasupra legii, a Constitutiei, pe care vor neaparat s-o modifice, tot in favoarea lor.

| ziarul Natiunea