Evanghelia din a doua duminica de dupa Pogorarea Sfantului Duh ne prezinta chemarea la apostolat a primilor ucenici ai Mantuitorului Hristos in viziunea Sfantului Apostol si Evanghelist Matei. Pericopa este una scurta fiind alcatuita doar din 5 versete, 18-23 din capitolul IV al Evangheliei dupa Matei.

Fiind in perioada Octoihului de o saptamana, perioada ce pune accentul indeosebi pe activitatea invatatoreasca a Mantuitorului Hristos, pericopa de astazi ne vorbeste despre inceputurile misiunii publice a Domnului nostru Iisus Hristos. Dupa botezul primit de la Sfantul Ioan Botezatorul, dupa postul de 40 zile si nopti din pustiul Karantaniei si dupa ispita din partea diavolului Mantuitorul Hristos si-a inceput misiunea de propovaduire a Evangheliei cu aceleasi cuvinte rostite si de Inaintemergatorul Sau, „Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei IV, 17) si a chemat la apostolat conform Sfintei Scripturi doua perechi de frati: Petru si Andrei, fiii lui Iona pescarul si pe Iacov si Ioan, tot pescari fiii lui Zevedeu. Iar ei au lasat toate si i-au urmat. Daca au raspuns chemarii, invitatiei Invatatorului Hristos din dorinta de a fi pescari de oameni conform promisiunii Mantuitorului sau pentru ca in calitatea lor de ucenici ai Sfantului Ioan Botezatorul aveau cel putin credinta in Dumnezeu si in promisiunea unui Mantuitor, nu stim. Insa cu siguranta cuvantul lui Dumnezeu seduce, are o putere extraordinara de convingere desi in aparenta este unul simplu, ce nu are nevoie de o prea multa meditatie asupra lui, el este un cuvant cu putere multa ce transforma pe oameni.

Tocmai aceasta promisiune, a transformarii din simpli pescari, fara o prea mare pregatire din punct de vedere intelectual, in pescari de oameni, in persoane care vor sti sa vorbeasca, sa cucereasca inimile si mintea auditoriului, un auditoriu cu o cultura simpla sau dimpotriva una vasta, este ce indeplinit Mantuitorul Hristos fata de cei 12 ucenici directi ai Sai. Se poate observa ca in fata lui Dumnezeu nu conteaza atat de mult pe cat am crede nivelul intelectual, cunostintele din toate domeniile stiintifice, ci simplitatea, curatia inimii, dorinta de a-i urma neconditionat. Iar exemplele celor care l-au urmat pe Hristos sunt numeroase.

Poate ca intr-un anume fel ii putem considera pe acestia „saraci cu duhul” (Matei V, 3) dar este o catalogare partiala. Pentru ca nu toti ucenicii Mantuitorului si in viitor ai Sfintilor Apostoli au fost oameni fara o prea mare pregatire pe plan intelectual. Ar fi de ajuns sa ne gandim la Sfantul Apostol Pavel care a studiat temeinic Legea Veche fiind initial fariseu, fiu de farisei (Fapte XXIII, 6), la Sfantul Iustin Martirul si Filosoful (†165), Origen – marele teolog alexandrin si exemplele pot continua. Evanghelia de astazi se incheie cu un verset din care aflam in ce consta mai exact activitatea publica a Mantuitorului: „Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia Imparatiei si tamaduind toata boala si neputinta din popor” (Matei IV, 23). Predicarea vestii celei bune a Imparatiei lui Dumnezeu tuturor dar insotita si de minuni prin vindecarea bolnavilor din cuprinsul Tarii Sfinte si nu numai a fost ce a facut Mantuitorul Hristos in 3 ani si jumatate cat a durat activitatea Sa publica.

Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani mai exact in capitolul II arata ca toti oamenii au Legea din Dumnezeu scrisa in inimile lor, indiferent daca sunt iudei – fac parte din poporul ales cu care Dumnezeu a incheiat primul Legamant sau dimpotriva sunt din neamuri, sunt pagani. Ceea ce este important si tocmai pericopa evanghelica a demonstrat-o este raspunsul la chemarea invitatiei lui Dumnezeu de a fi in comuniune cu El, de a raspunde afirmativ iubirii Sale nemarginite pentru noi oamenii. Duminica aceasta o gasim insemnata in calendare cu denumirea de Duminica Sfintilor Romani. Se pune intrebarea daca este necesara in conditiile in care tocmai duminica trecuta ne-am rugat tuturor sfintilor, deci si celor romani, pentru a mijloci inaintea lui Dumnezeu pentru noi? Raspunsul este ce ne ofera si un prilej de mandrie nationala. Pe acest pamant a predicat dupa cum stim Sfintii Apostoli Andrei si Filip iar rodul lor s-a vazut in sfintii la inceput daco-romani si dupa ei in decursul vremii, romani din toate timpurile.

Hotararea de a pune aceasta duminica in cinstea lor este una recenta de aproape 20 ani dar constiinta noastra ne face sa-i privim pe sfintii romani ca fiind mai aproape de noi, fie doar si din motive nationale. Fiecare popor isi cinsteste inaintasii, persoanele vrednice de a fi considerate aparte, cu un rol insemnat in istorie. Personalitatile din trecutul nostru sunt cinstite in memoria noastra colectiva. Spre exemplu ziua de nastere precum si ziua trecerii la Domnul a poetului nostru national sunt cunoscute de fiecare roman ce are un minim bagaj de informatii despre trecutul neamului sau. Biserica Ortodoxa Romana a considerat necesar ca toti sfintii romani, cunoscuti si necunoscuti sa fie cinstiti in aceasta duminica. Pentru ca ei sunt dovada a originii noastre daco-romane si a crestinismului de origine apostolica. Si pentru ca au aratat prin exemplul lor ca a fi roman a inseamnat pentru ei a fi crestin. De la prima canonizare a unui sfant pe teritoriul tarii noastre din 1517 pana anul acesta poporul roman a dat numerosi sfinti. Ii avem ca exemple, ca marturie vie si ceea ce dovedesc este valabilitatea mesajului adus de Mantuitorul Hristos lumii, si anume putinta de a ne ridica cu privirea catre Dumnezeu prin credinta insotita de fapte bune alaturi de harul lui Dumnezeu dat tuturor.

Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie din Iasi