Luni
Acestea zice Domnul: ”Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te invata pe tine cele de folos, care te duce pe calea pe care trebuie sa mergi. O, de-ai fi luat aminte la poruncile Mele! Atunci, pacea ta ar fi fost ca un rau, iar dreptatea ta – ca valurile marii; si ca nisipul s-ar fi inmultit samanta ta, iar fiii pantecelui tau – ca tarina pamantului: nu s-ar fi stins, nici ar fi pierit numele ei inaintea Mea”. Cu ce conditie? ”Iesiti din Babilon” (Is. 48,17-20)! Babilonul este chipul pacatoseniei de toate felurile. Paraseste pacatul, intoarce-te catre Domnul cu toata inima ta, si El nu va pomeni faradelegile tale, va da uitarii toate nedreptatile tale. Iarasi vei fi primit in mila Lui, si atunci nu-ti va ramane decat sa umbli numai in calea pe care te va invata El, ca pacea ta launtrica sa fie ca un rau, cugetarile cele bune ale inimii tale ca nisipul, iar roadele faptelor tale bune ca tarina pamantului.

Marti
”Cel ce-si astupa urechile sale ca sa nu auda pe cel sarman va striga si el si nu va fi cine sa-l auda” (Pilde 21, 13). Si ne mai minunam adesea: ”De ce Domnul nu asculta rugaciunile noastre?”. Iata pricina! Pentru ca s-a intamplat, pesemne, sa ne astupam urechile cind ne ruga vreun nevoias: iata ca nici Domnul nu ne asculta pe noi. Dar inca nu e mare necaz daca nu suntem ascultati cand ne rugam pentru vreun folos vremelnic; necazul adevarat va fi de nu ne va asculta Domnul cand ne rugam pentru iertarea pacatelor noastre. Si nu ne va asculta daca plangerea pe care o indreapta catre Dansul cei trecuti de noi cu vederea va fi mai puternica decat rugaciunile noastre. Trebuie sa ne grabim a preintampina aceasta nenorocire grozava, urmand pilda lui Zaheu, care pentru inteleptele sale hotariri a auzit de la Domnul: ”Astazi s-a facut mantuire casei acesteia” (Lc. 19, 9).

Miercuri
”Striga tare’‘, ii zice Domnul sfantului prooroc Isaia, ”nu te opri’‘, dand in vileag nelegiuirile poporului Meu. Dar ce facea poporul? ‘‘Ei Ma cauta, doresc apropierea de Dumnezeu.” Dar este asta, oare, un pacat? Tocmai asta era dator sa faca. Da, asa este, dar necazul este ca nu o fac asa cum se cuvine, ci asteapta sa isi atinga telul numai prin post, fara a se ingriji (potrivit traducerii ruse – n. tr.) de faptele dreptatii si dragostei. ”si postul imi e placut’‘, graieste Domnul, ”insa postul (adevarat este cel) la care oamenii, smerin-du-si trupul, adauga si iertarea jignirilor, a datoriilor, hranirea celor flaminzi, gazduirea celor lipsiti de adapost, imbracarea celor goi. Cand toate acestea se vor adauga postirii, cautarea Mea si apropierea de Mine vor avea spor”; ”atunci va iesi de dimineata lumina ta,… si slava Domnului te va inconjura. Atunci vei striga, si Domnul te va auzi; si inca graind tu, va zice: aici sunt!… Si va fi Dumnezeul tau cu tine pururea’‘ (Is. 58,1-11).

Joi
”Asculta, fiule, si fii intelept si-ti indrepteaza gandurile inimii tale” (Pilde 23, 19). Din inima ies necontenit ganduri: uneori bune, insa in cea mai mare parte rele. Celor rele nu trebuie nicicum sa le urmam; dar nici pe cele bune nu trebuie sa le implinim intotdeauna – se intampla ca gandurile care sunt bune in sine sa nu fie potrivite in anumite imprejurari. Iata de ce ni se porunceste sa luam aminte la noi insine, sa cautam la tot ce iese din inima; ce este rau sa lepadam, ce este bun sa cercetam, facand doar ceea ce se va arata a fi bun cu adevarat. Cel mai bine este insa a inchide inima astfel incat din ea sa nu iasa si in ea sa nu intre nimic fara ingaduinta mintii, pentru ca mintea sa premearga in toate, randuind miscarile inimii: dar mintea devine astfel numai atunci cand este mintea lui Hristos. Asta inseamna sa-ti unesti mintea si inima cu Hristos si totul inlauntrul tau va fi asa cum trebuie.

Vineri
S-au sfarsit zilele Sfintelor Paresimi! Acum sa stea fiecare si sa cugete urmarile: ce-a fost la inceput si ce este acuma? A fost vreme de negot: e vreun castig cat de mic? Am iesit in stadion: am alergat oare? Si daca am alergat, am ajuns, oare, la sosire? A fost declarat razboi: ne-am inarmat, ne-am luptat? Si daca ne-am luptat, am cazut sau am biruit? Postitorii trezvitori si priveghetori, care s-au ostenit cu inima infranta si smerita, fireste, privind inapoi, nu pot sa nu se bucure; iar noi, cei nepasatori si robiti trupului, care ne ingrijim numai de desfatari si dezmierdari, ne ramane pururea numai rusinarea fetei, sau nici macar atat. Unii sunt batuti si nu-i doare, fiindca au fruntea de arama si grumazul de fier.

Sambata
[Evr. 12, 28 – 13, 8; In. 11, 1-45]. Cine are pe Marta cea iubitoare de osteneala (adica faptele bune de tot felul) si pe Maria ce sade la picioarele lui Iisus (adica intoarcerea calda si cu luare-aminte a intregii inimi catre Domnul), la acela va veni insusi Domnul si va invia pe Lazarul lui – duhul, dezlegandu-l de toate legaturile sufletului si ale trupului. Atunci va incepe pentru el o viata cu adevarat noua, netrupeasca in trup si nepamanteasca pe pamant. Aceasta va fi o adevarata inviere in duh, mai inainte de invierea cea viitoare, care va fi si a trupului!