Cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur despre iudei: popor blestemat ce se inchina satanei, iar sinagoga lor este casa de desfrau

Cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur (c. 347-407) desi pare aspru si nedrept, e cat se poate de adevarat si drept. Pe drept cuvant numit “parintele saracilor, ocrotitorul vaduvelor”, bland si smerit cu inima, mult milostiv, cand era vorba de adevar, de credinta, de compromisuri, era aspru si tunator. Din cauza sinceritatii si curajului sau a suferit toata viata prigonit de eretici, iudei si pagani. Un scurt cuvant de mai jos pune in lumina caracterul sau incoruptibil de idei straine Ortodoxiei, fiind model pentru crestinii de azi la marturisire si fermitate. Marturie stau mana dreapta si urechea stanga neputrezite pana azi, dupa 1600 ani de la adormire. Vorbele oamenilor la moartea sa, sunt cutremuratoare: “mai bine sa apuna soarele decat sa taca gura lui Ioan!”
Din fragmentul de mai jos reies urmatoarele:
sinagoga jidovilor (evreilor) e casa de desfrau, inchinare la idoli si pestera de talhari, inca de pe vremea Profetilor Vechiului Testament si a Mantuitorului;
iudeii nu se inchina lui Dumnezeu ci satanei (vezi Ioan 8,44: voi sunteti din tatal minciunii,iar tatal vostru e diavolul);
viclenia iudeilor e nemasurata, ei trag mereu la pierzare pe crestini (relateaza o intamplare dramatica);
iudeii au devenit din popor ales, popor blestemat prin rastignirea Mantuitorului lumii. Cuvantul de la Matei 27:25 e explicat de Sf. Parinti ca moment al blestemului jidovilor: “Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!”. Blestemul nu dispare decat prin increstinare totala si sincera la crestinism (vezi cazul lui Steinhardt);
credinta noastra nu trebuie sa fie amestecta cu influente pagane, iudaice si sectare (un semnal de alarma contra ecumenismului si sincretismului actual);
iudeii nu au nimic bun in ei caci nu sunt pagani nestiutori de Hristos, de Dumnezeu ci stiu Legea, au auzit de Mesia dar nu cred in El (pacat impotriva Duhului Sfant ce nu se iarta!; pacat impotriva evidentei si credintei);
sinagoga e mai cumplita si mai vatamatoare ca templele paganesti, caci nu se jetfesc oi si tauri ci chiar sufletele oamenilor (ducandu-le la pierzare prin minciunile evreilor).

“Stiu ca multi ii cinstesc pe iudei si socot ca vietuirea lor de acum este plina de buna-cuviinta. Acest lucru ma face sa smulg din radacina o astfel de parere!
Am spus ca intru nimic nu-i mai bun teatrul decat sinagoga. Si o voi dovedi cu spusele profetului. Doar nu sunt iudeii mai vrednici de credinta decat profetii! Ce spune dar Profetul? „ Fata de desfranata ti s-a facut fata! Fara de rusine te-ai facut tuturor!” . Iar casa in care sta desfranata este casa de desfrau. Dar, mai bine spus, sinagoga nu este numai casa de desfrau si teatru, ci si pestera de talhari, si locuinta de fiare salbatice. „Pestera de hiena a ajuns pentru Mine casa voastra” , spune Profetul. Casa lor n-a ajuns locuinta unei fiare oarecare, ci locuinta unei fiare necurate. Si mai spune Profetul: „ Am lasat casa Mea, am parasit mostenirea Mea”. Iar cand Dumnezeu paraseste casa, ce nadejde de mantuire mai poate fi? Cand Dumnezeu paraseste casa, locul acela ajunge locuinta draceasca.
Dar, negresit, mi se va spune ca si iudeii se inchina lui Dumnezeu. Doamne fereste! Sa nu se spuna una ca asta! Nici un iudeu nu se inchina lui Dumnezeu.
– Cine spune asta?
– Fiul lui Dumnezeu! „Daca ati sti pe Tatal Meu, spune El, M-ati sti si pe Mine; dar nici pe Mine nu Ma stiti, nici pe Tatal Meu nu-L stiti” . Ce marturie mai vrednica de credinta decat aceasta sa-ti aduc?

Mai indrazneste cineva dar sa spuna ca sinagoga nu-i locas de inchinare la idoli, odata ce iudeii nu-L cunosc pe Tatal, odata ce iudeii L-au rastignit pe Fiul, odata ce iudeii au respins ajutorul Duhului? In sinagoga lor nu I se slujeste lui Dumnezeu, Doamne fereste! Sinagoga lor e locas de slujire idoleasca.

Cu toate acestea, unii crestini privesc sinagogile ca pe niste locuri vrednice de cinste. Si asta n-o spun de la mine, ci o stiu din experienta. Acum trei zile (credeti-ma, nu mint) am vazut cum o femeie libera, o crestina, cu buna-cuviinta in imbracaminte si purtari, era silita de un ticalos si un nesimtitor, dupa infatisare crestin – n-as spune ca un om care a indraznit o astfel de fapta poate fi crestin adevarat – sa intre in sinagoga evreilor si sa jure acolo pentru o pricina pusa de la el la indoiala. Femeia, apropiindu-se de mine, m-a chemat in ajutor si mi-a cerut sa impiedic silnicia cea nelegiuita, caci nu-i era ingaduit ei, care se impartasise de Dumnezeiestile Taine, sa intre in sinagoga.

Aprins de manie si inflacarat, n-am ingaduit sa fie tarata sa savarseasca nelegiuirea aceea si am smuls-o din mainile lui. L-am intrebat pe siluitor daca e crestin. Cand mi-a marturisit ca e crestin, l-am mustrat cu asprime; l-am facut smintit si neghiob; i-am spus ca nu-i cu nimic mai bun decat un dobitoc, daca el, care spune ca se inchina lui Hristos, taraste pe un altul in pesterile iudeilor, cei care L-au rastignit pe Hristos. I-am vorbit mult. Mai intai l-am invatat din Dumnezeiestile Evanghelii ca unui crestin nu-i este deloc ingaduit sa jure si nici nu-i este ingaduit sa sileasca pe altul sa jure. Apoi i-am spus ca nu trebuie sa sileasca sa jure nu doar pe un crestin, dar nici pe un necrestin. Dupa ce cu multe si lungi cuvinte i-am scos din suflet parerea cea ratacita, l-am intrebat de ce a lasat deoparte biserica si a tarat-o pe femeia aceea in sinagoga evreilor. Mi-a raspuns ca i-au spus multi ca juramintele facute in sinagoga au mai multa putere, sunt mai infricosatoare.

La auzul acestor cuvinte, am oftat, m-am aprins de manie si apoi am ras iarasi. Am suspinat cand am vazut cata putere are viclenia diavolului ca sa-i induplece pe oameni! M-am aprins de manie cand m-am gandit la trandaveala celor inselati. Si am ras, iarasi, cand am vazut cat de mare si cat de cumplita este prostia celor inselati.
V-am spus si v-am istorisit acestea, pentru ca nu va induioseaza, nici nu va doare de crestinii care sufera si savarsesc astfel de fapte. Cand vedeti ca unul dintre fratii vostri cade in niste nelegiuiri ca acestea, socotiti ca nenorocirea este a altuia, nu a voastra. Daca va tine cineva de rau, credeti ca va aparati spunand: „ ce ma priveste!” , „ce legatura am eu cu el!” . Nu! Cel ce graieste asa graieste cuvinte pline de cea mai cumplita ura de oameni, pline de cruzime diavoleasca. Ce spui? Esti om, esti si tu de aceeasi fire cu el, dar, mai bine spus, daca trebuie sa vorbesc de fire, ai un singur Cap, pe Hristos, si mai indraznesti sa spui ca n-ai nici o legatura cu madularele tale? Cum mai marturisesti atunci ca Hristos este Capul Bisericii? Capul in chip firesc alatura toate madularele, le aduna si le leaga bine unele cu altele. Iar daca n-ai nici o legatura cu madularul tau, atunci n-ai nici o legatura nici cu fratele tau si nici nu-L ai cap pe Hristos. Ca pe niste copii mici va infricoseaza iudeii, si nu simtiti. Dupa cum multe slugi rele provoaca haz mult cand ii sperie pe copii cu masti infricosatoare si caraghioase caci mastile prin ele insele nu sunt infricosatoare, ci par asa din pricina simplitatii mintii copiilor, tot astfel si iudeii ii infricoseaza pe crestinii care nu sunt destul de tari in credinta. Cum poate fi infricosatoare sinagoga iudeilor, cand ea este plina de rusine si de ras, cand iudeii sunt niste izgoniti, niste invinsi, niste osanditi?
… Dar, mai bine spus, sinagoga este mai necinstita chiar decat crasma! Sinagoga nu este numai locuinta de talhari si de crasmari, ci locuinta de demoni. Dar, mai bine spus, nu numai sinagogile ci chiar si sufletele iudeilor. Si asta voi incerca s-o arat la sfarsitul cuvantului.
Ce iertare vei avea cand esti crestin pe jumatate? Credeti-ma, imi voi da mai degraba viata decat sa trec cu vederea pe unul pe care il stiu ca are o astfel de boala…
De este amestecat printre voi unul de alt neam, faceti-l cunoscut! nu ca sa-l omoram, cum sunt omorati tradatorii in armata, nici ca sa-l muncim si sa-l pedepsim, ci ca sa-l scapam de ratacire si necredinta, ca sa-l facem cu totul al nostru.

Daca nu vreti sa faceti asa, ci-l ascundeti, desi il stiti, cunoasteti bine ca veti suferi aceeasi pedeapsa ca si el. Pavel supune la chin si la pedeapsa nu numai pe cei ce savarsesc raul, ci si pe cei care ii incuviinteaza. Iar profetul David da aceeasi pedeapsa nu numai celor ce fura, ci si celor care alearga cu ei. Si pe buna dreptate; caci cel care il stie pe cel ce face raul si-l doseste si-l ascunde, ii da prilej sa ajunga si mai nepasator si-l face sa savarseasca raul cu mai multa libertate.
Eu tocmai pentru asta mai cu seama urasc sinagoga si imi provoaca dezgust, pentru ca iudeii ii au pe profeti, dar nu cred in profeti, pentru ca citesc cartile, dar nu primesc marturiile. Iar fapta aceasta este mai cumplita decat ocara! Spune-mi, daca ai vedea ca un om cu viata sfanta, stralucit si vestit ar fi tarat intr-o crasma sau intr-o pestera de talhari, si acolo ar fi ocarat si lovit, si ar suferi cea mai grozava batjocura, spune-mi, ai admira crasma sau pestera pentru ca sta acolo batjocorit acel mare si minunat barbat? N-o cred! Dimpotriva, tocmai pentru aceasta ai uri mai mult locul acela si ai fugi de el! Gandeste la fel si despre sinagoga. Iudeii i-au luat acolo cu ei pe profeti si pe Moise nu ca sa-i cinsteasca, ci ca sa-i ocarasca si sa-i necinsteasca. Ce ocara mai mare pot aduce acestor sfinti decat spunand ca ei nu stiu de Hristos si nici n-au spus ceva despre venirea Lui!, decat invinuindu-i ca nu cunosc pe Stapanul lor si zicand ca au aceeasi necredinta ca si ei?
Spune-mi, nu-i oare loc de necredinta, chiar daca nu-s idoli acolo, locul in care locuiesc demoni? Nu-i oare mai mare vatamarea sufleteasca in locul acela unde se aduna ucigasii lui Hristos, unde este izgonita crucea, unde este hulit Dumnezeu, unde nu se cunoaste Tatal, unde se ocaraste Fiul, unde se leapada harul Sfantului Duh, dar, mai bine spus, unde sunt chiar demonii? In templul idolilor necredinta e vadita si descoperita; nu poate momi cu usurinta si nici nu poate insela pe un om cu minte si intelept; in sinagoga iudeii spun ca se slujeste lui Dumnezeu, ca sunt urati idolii, ca sunt cinstiti profetii; prin aceste cuvinte pregatesc momeala si ii prind in laturile lor pe crestinii simpli si nepriceputi.

Prin urmare, sunt la fel de necredinciosi si iudeii, si paganii, dar inselaciunea savarsita de iudei e mai cumplita. In sinagoga lor se afla un jertfelnic, jertfelnic nevazut de inselaciune! Pe el nu se jertfesc oi si tauri, ci suflete de oameni.
Este insa timpul sa arat ca si demonii locuiesc acolo nu numai in sinagoga, ci chiar in sufletele iudeilor…

(din Cuvantul I impotriva iudeilor)

Cititi si https://www.ioanguradeaur.ro/702/c-u-v-a-n-t-u-l-i

7 comments

  1. Jidanii îi mulţumesc papei pentru faptul că i-a exonerat de moartea Mântuitorului

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sursa : Evenimentul Zilei – 03.03.11.

    «Premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a trimis un mesaj Papei Benedict al XVI-lea în care l-a felicitat pe Suveranul Pontif pentru reflecţiile teologice în care acesta exonerează poporul evreu de moartea lui Iisus Hristos, scrie ziarul Haaretz.
    În ultima sa carte, "Isus din Nazaret", din care au fost publicate deocamdată mai multe fragmente, Papa abordează unul din cele mai controversate subiecte ale creştinăţii şi, pe baza unor analize teologice şi biblice, demontează teoria care responsabiliza poporul evreu pentru moartea lui Iisus.
    "Vă felicit pentru că aţi respins în noua dumneavoastră carte falsa acuzaţie care a servit ca bază pentru ura impotriva evreilor timp de secole", i-a scris Netanyahu Suveranului Pontif.
    La rândul lor, organizaţiile evreieşti au salutat poziţia Papei. Liga Antidefăimare a numit-o "un moment important şi istoric" şi şi-a exprimat speranţa că acest lucru va ameliora dialogul inter-religios la nivelul oamenilor de rând. La rândul său, Elan Steinberg, vicepreşedintele Adunării Americane a Supravieţuitorilor Holocaustului şi Descendenţii lor a salutat afirmaţiile Papei. ''Este un pas major înainte. Este o repudiere personală a suportului teologic pentru secole de antisemitism", a declarat el pentru agenţia Reuters, preluată de Agerpres.
    "Acum trebuie să ne întrebăm: cine au fost exact acuzatorii lui Iisus?'', scrie Papa, care adaugă faptul că Evanghelia după Sfântul Ioan spune pur şi simplu că au fost ''evreii''. "Dar folosirea de către Ioan a acestei expresii nu indică în niciun mod - aşa cum ar putea presupune cititorul modern - oamenii din Israel, în general, cu atât mai puţin este rasistă în caracter'', mai scrie Suveranul Pontif.
    "La urma urmei, Ioan însuşi a fost din punct de vedere etnic evreu, aşa cum au fost Iisus şi toţi adepţii săi. Întreaga comunitate creştină timpurie a fost alcătuită din evrei", subliniază Papa.
    Papa Benedict al XVI-lea spune că referirea s-a făcut la "aristocraţia Templului'', care a vrut ca Iisus să fie condamnat la moarte deoarece s-a declarat el însusi rege al iudeilor şi a încălcat legea religioasă evreiască. Suveranul Pontif conchide astfel că "grupul real de acuzatori'' a fost reprezentat de autorităţile Templului şi nu de toţi evreii din acea vreme.» - am încheiat citatul.

    Ei bine, mai devreme sau mai târziu, trebuia să se întâmple şi această "minune". Jidovimea începe să răsufle uşurată după circa două mii de ani de apăsare. Şi ce apăsare – acuze legate de uciderea Mântuitorului omenirii. Trebuie să recunoaştem, noi, creştinii, că numai să te gândeşti o fracţiune de secundă la o astfel de povară şi ţi se face pielea de găină, darămite să trăieşti, iată, două milenii cu această imensă piatră de moară atârnată de gâtul tău! Nu e de colea.
    Dar, unu la mână, cei care încearcă să-i disculpe pe jidani de acest deicid sânt, din păcate pentru ei, doar papistaşii, adică acea parte a creştinismului care reprezintă cea mai mare erezie existentă vreodată pe pământ (pentru a nu ştiu câta oară doresc să-mi cer iertare, la cel mai sincer mod, mai ales acum în perioada împăcării, de la acei catolici buni, drepţi şi cinstiţi care, neştiind foarte bine ce fac, chiar cred nelimitat în Dumnezeu, singura lor "vină" fiind aceea că aşa s-au născut, aşa au pomenit şi, deci, aşa au rămas – catolici, dar nu ştiu când voi putea să-mi cer iertare şi în faţa capilor acestei imense erezii care, în comparaţie cu primii, ştiu foarte bine ce fac şi care continuă, iată, de sute şi sute de ani, să persiste în această imensă gafă păcătoasă numită catolicism şi să arunce în deznădejde inconştientă şi, probabil, în lipsă de mântuire milioane de oameni). Ortodoxia, la nivel de Patriarhie Ecumenică şi naţional-sinodală, nu s-a exprimat niciodată în acest sens.
    Doi la mână, are, oare, papa dreptate cu această exonerare?
    Păi, să vedem, iar pentru a ne lamuri, haideţi să lucrăm cu "materialul clientului":
    1) Este mai mult decât evident faptul că nu toţi jidanii contemporani Mântuitorului pot fi, şi trebuie, acuzaţi de acest deicid. Nu toţi, dar probabil foarte mulţi. Evangheliile nu ne spun cu exactitate numărul celor care în ziua Floriilor îl adulau pe Mântuitor. Ele ne spun doar aşa: "iar mulţimile care mergeau înainte-I şi cele ce veneau după El strigau, zicând: " - Matei: 21.9.
    Carevasăzică, mulţimile îl iubeau. Prin cuvântul "mulţimi", putem noi înţelege un număr restrâns de indivizi? Nici vorbă. Este clar că acolo era puhoi de lume. Mai mult decât atât, tot din Evanghelii aflăm că: "Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: ... Iar mulţimile ziceau: " - Matei: 21.10-11.
    Auziţi deci, toată cetatea Ierusalimului era deja implicată în trăirea ultimelor clipe de către Mântuitor, pentru că de-aici şi până la strigătul acela criminal "Răstigneşte-L" nu au mai trecut decât cinci zile.
    Ah, că decizia iniţială de a-L ucide aparţine unui grup ceva mai restrâns de indivizi, asta da, aşa este, dar atenţie, acel grup era format din oamenii cei mai de seamă ai Iudeii, oameni care reprezentau naţia lor la cel mai înalt nivel: "Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa şi împreună s-au sfătuit ca prin vicleşug să-L prindă pe Iisus şi să-L omoare." - Matei: 26.3-4, sau: "Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare." - Matei: 26.59.
    Dar, stimaţi cititori, tot Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei este cel care ne lămureşte asupra faptului că, din păcate pentru acest neam, "aristocraţia aceea a Templului" la care face referire actualul papă a reuşit, în crâncena lor defavoare, să determine probabil aceleaşi mase care cu doar câteva zile îl adulau, să ceară, acum, moartea-I: "Iar arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă." - Matei: 27.20, sau: "Şi Pilat le-a zis: Toţi au răspuns: " - Matei: 27.22, plus cel mai negru blestem pe care un neam şi la putut cere vreodată: "Iar tot poporul, răspunzând, a zis: " - Matei : 27.25.
    Iată, deci, că de moartea Mântuitorului nu este vinovată doar aristocraţia Iudeii acelor zile. Această teză este falsă şi extrem de facil de demontat.
    Expresii de genul "mulţimile", "toţi", "tot poporul", nu sânt limitative numeric, ci din contră ele demonstrează că în marea lor majoritate, dacă nu chiar toţi, cei care au participat la mascarada de proces îndreptat împotriva Dumnezeului, i-au dorit acestuia moartea.
    Dacă vreţi putem continua şi putem demonstra, în cascadă, faptul că Evanghelia dupa Matei, fiindcă tot am început cu aceasta, arată fără echivoc cum Mântuitorul a fost dat la moarte şi blasfemiat în cel mai groaznic şi neimaginabil mod, atât de aristocraţia neamului jidovesc, cât şi de marea masă a poporului: "Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-şi capetele şi zicând:
    Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El împreună cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: " - Matei: 27.39-40-41-42.
    Vedeţi? Şi "aristocraţia", asemenea poporului trecător, îşi bătea joc de Dumnezeul celui căruia îi ceruseră, împreună, moartea.
    2) Bun. Am văzut că vinovaţi de cea mai groaznică crimă făcută şi cunoscută de omenire, nu sânt doar câţiva "aristocraţi", ci sânt mulţi, ceva de genul "tot poporul", dar asta n-ar fi nici o problemă pentru că nu noi, restul oamenilor, indiferent de neamul de care aparţinem, sântem cei îndrituiţi să judecăm. Nu. Noi putem doar constata că aşa s-a întâmplat, putem afirma acest adevăr şi cam atât. Mai departe, are cine să-i judece pe aceşti executanţi ("Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi" – Matei: 7.1).
    Problema noastră, însă, e alta şi e una atât de acută încât mie, când citesc despre ce scamatorii mai inventează papistăşimea, îmi vine să mor de râs ca să nu mor de plâns; iat-o: jidanii, mulţi, puţini, nici măcar nu mai contează, au făcut tot ce a trebuit pentru ca romanii să-L execute pe Mântuitor, dar deatunci au trecut sute, au trecut chiar două mii de ani, iar ei continuă, în marea lor majoritate, să-L "execute" cu fiecare prilej ivit în acest sens. De fapt, îşi creează special fel şi fel de prilejuri, unul mai diabolic decât altul, pentru a lovi cât mai puternic în Christos şi-n Crucea Sa. Asta este, de fapt, marea noastră problemă, a creştinilor. Noi n-avem dreptul de a-i judeca pentru deicidul lor, dar avem obligaţia de a ne apăra, exact cu preţul cu care El ne-a răscumparat pe noi din ghearele pierzării, cu onoarea şi cu viaţa noastră adică, bunul nostru cel mai de preţ – Adevărul de credinţă lăsat de El, de Dumnezeul ucis de ei.
    Vis-a-vis de această obligaţie mântuitoare pentru orice creştin, papistăşimea nu mai zice nimic. Papistăşimea s-a trezit acum să-i exonereze pe jidani! Cât de curand, probabil, îi va şi decora! Treaba ei.
    Treaba noastră însă, a adevăraţilor creştini, este cea mai sus menţionată şi lăsată spre îndeplinire, sub formă de poruncă, chiar de către El: "Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard." - Ioan: 15.5-6.
    Ei bine, jidovimea cea cantonată într-o lege talmudică criminală, exact asta îşi doreşte, anume să-L scoată pe Christos din noi. În acest sens, vreau să dau doar două exemple din miile existente.
    În 1860, când jidanii nu aveau încă o ţară a lor, se înfiinţa un organism blestemat numit Alianţa Israelită Universală (A.I.U.). Preşedintele acesteia era unul numit Adolphe Cremieux. Iată mai jos apelul acestui jidan trăitor în Franţa, semnat împreună cu un alt coreligionar de-al lui, Montefiore, acesta făcându-şi veacul prin Roma, cu ocazia înfiinţării satanicei lor asociaţii. Acest apel a apărut în ziarul L’Eclair din Paris:
    "Alianţa noastră nu este nici europeană, nici asiatică, nici africană, nici americană, nici australiană, ea este universală (ah, ce mult le place termenul acesta, universal! – n.m.).
    Împrăştiaţi în mijlocul unor popoare care sânt duşmane drepturilor şi intereselor noastre, vom rămâne membri ai poporului ales.
    Naţionalitatea noastră este religia părinţilor noştri şi nu recunoaştem alta.
    Trăim în ţări străine şi nu ne putem îngriji de interesele vremelnice ale acestor ţări, întrucât interesele noastre morale şi materiale sânt în primejdie.
    Religia lui Israel trebuie să cuprindă într-o zi Pământul întreg (iată-l, acesta este visul de aur al jidovimii – n.m.).
    Creştinismul, duşmanul nostru de veacuri, zdrobit în luptă, este aproape să îngenunchieze.
    Pe zi ce trece reţeaua pe care evreii o aruncă asupra pământului se întinde şi măreţele profeţii ale cărţilor nostre sfinte se vor îndeplini.
    Nu este departe timpul în care toate bogăţiile Pământului vor fi ale noastre.
    O nouă împărăţie mesianică, un nou Ierusalim trebuie să se ridice în locul celor trei cetăţi, a Împăraţilor, a Papilor şi a Patriarhilor."
    Al doilea exemplu, poate mai relevant decât primul, este dat de un scurt pasaj din legislaţia supremă a jidanilor, care nu este, aşa cum s-ar putea crede, Vechiul Testament, ci Talmudul. Despre acesta din urmă, marele român ortodox N. C. Paulescu, adevăratul descoperitor al insulinei, spunea: “Talmudul este legislaţia naţională a ovreilor, după cum Coranul este legislaţia naţională a arabilor.” Iată mai jos, extrase concrete din această blestemăţie de lucrare absolut satanică, cu menţiunea pentru cei care nu ştiu că termenul goim, la jidani, înseamnă om de orice alt neam decât ei:
    - Sanhedrin 59a: Să omori goim este ca şi cum ai omorâ animale salbatice;
    - Abodah Zara 26b: Chiar şi cei mai buni dintre goimi trebuie să fie omorâţi;
    - Hilkkoth Akum X1: Nu salva goim în pericol de moarte;
    - Hillkoth Akum X1: Nu arăta nici o milă la goim;
    - Libbre David 37: Să comunici orice unui goi despre relaţiile noastre religioase ar fi egal cu omorârea tuturor evreilor, pentru că dacă goimii ar şti ce învăţăm noi despre ei ne-ar omorâ în mod deschis;
    - Yebhamoth 11b: Actul sexual cu o fetiţă este permis daca ea are trei ani;
    - Schaboth Hag. 6d: Evreii pot jura fals prin a folosi diverse subterfugii;
    - Zohar 1, 160a: Evreii trebuie să încerce mereu să-i înşele pe creştini;
    - Choschen Hamm 388, 15: Dacă se poate dovedi că cineva a dat banii iudeilor pe mâna goimilor, trebuie găsită o posibilitate prudentă să-l razi de pe faţa pământului;
    - Choschen Hamm (156, 5Hagah): Evreul are voie să se ducă la akum (nonevreu – n.m.) să-l conducă, să facă afaceri cu el, să-l înşele şi să-i ia banii. Pentru că bogăţia non-evreilor trebuie să fie privită ca proprietate comună şi aparţine primului care o ia;
    - Choschen Hamm 266,1: Un evreu poate păstra orice găseşte şi aparţine unui akum. Că cel ce întoarce proprietatea pierdută la non-evrei păcătuieşte împotriva Legii prin a creşte puterea infractorilor Legii. Este vrednic de laudă, totuşi, să întorci proprietatea pierdută dacă este făcut să onoreze numele zeului, cu alte cuvinte, dacă faci aşa, creştinii vor ridica în slăvi pe evrei şi îi vor privi ca pe nişte oameni onorabili;
    - Iebhammoth 61a:Doar evreii au dreptul să fie numiţi oameni, nu şi goimii;
    - Jalkut Rubeni Gadol 12b: Sufletele goimilor provin din spirite spurcate, pe care le numim porci;
    - Yebamoth 98a: Toţi copiii goymilor sânt animale;
    - Orach Chaiim 57, 6 a: Nu trebuie să aveţi mai multă milă pentru un goim decât pentru un porc bolnav de stomac;
    - Kerithuth 6b p. 78:Doar evreii sunt fiinţe umane, goimii sânt animale;
    - Kethuboth 110b:Pentru a interpreta un psalm un rabin a spus: Psalmistul îi compară pe goimi cu fiarele spurcate;
    - Abhodah Zarah 4b: Puteţi omorâ un goim cu propriile mâini;
    - Bammidber Raba c 21 & Jalkut 772: Evreii care varsă sângele goimilor aduc ofrandă lui Dumnezeu;
    Acum, atenţie deosebită la următoarele două învăţături jidoveşti:
    - Sanhedrin 105ab: Isus a făcut sex cu măgarul său;
    - Gittin 57 a: Isus este în iad şi este pedepsit prin a fi fiert în spermă. Creştinii sânt fierţi în bălegar.
    Vedeţi, dragi papistaşi ce îi exoneraţi pe jidani, care este problema noastră? Haideţi să nu ne mai lăsăm păcăliţi de aceşti perpetuum farisei. Haideţi să conştientizăm odată pentru totdeauna (şi apoi să strigăm în gura mare şi să ne comportăm în consecinţă), faptul ca El, Christos, Dumnezeul nostru, i-a anunţat pe ei, pe jidani, despre tristul fapt că li s-a ridicat întâietatea de care se bucurau cândva în calitate de popor ales.
    Într-un oarecare contrast cu Sfântul Apostol Pavel (vezi Epistola către Romani), Mântuitorul lasă omenirii, prin "gura" Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei: 21.43-44-45, “Parabola lucrătorilor celor răi”, în care dă drumul ghilotinei asupra gâturilor întinse ale jidovimii: "De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi.> Iar arhiereii şi fariseii, auzindu-I parabolele, au înţeles că despre ei vorbeşte."
    De ce li se întâmplă acestora aşa ceva?
    Simplu : "Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate-n cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta! Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n'aţi vrut." - Matei: 23.33-34-35-36-37.
    Iar pentru ca paharul deznădejdii băut de acest neam orbit de atâta mândrie să dea pe deasupra, Fiul le arată "cu degetul" calea pierzării totale pe care ei au apucat: "De n'aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n-ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n-aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n-ar avea; dar acum au şi văzut şi M'au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu,..." - Ioan: 15.22-23-24.
    Iată, deci, cine poate şi cine are dreptul să învinuiască. El, nu noi.
    Noi trebuie însă să nu-L trădăm pe El. Să nu-L ucidem şi noi, iară şi iară, cu comportamentul nostru iresponsabil, slugarnic, laş şi plin de interese meschine.
    Noi trebuie să ţinem cont, în fiecare secundă a vieţii noastre, de faptul că: "Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipeşte." - Matei: 12.30.
    Ajută-ne Doamne în acest sens şi întăreşte-ne în faţa ispitelor şi înşelătorilor acestor ani.

    Sorin ANDREI

    Martie, 2011.

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Cu o ură de moarte, evreii au săvârşit crima cea mai cutremurătoare din toate veacurile, Răstignirea Celui fără de prihană, a Fiului lui Dumnezeu.

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Are papa un cuvant mai mare si mai adevarat decat acesta?

    “Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate-n cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s-a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta! Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n’aţi vrut.”

    Nu cumva papa se osandeste singur hulind impotriva Cuvantului Lui Dumnezeu prezentand Cuvantul drept minciuna? Daca unii evrei au devenit crestini, inclusiv Apostolul Pavel fost Saul, nu papa i-a "exonerat" de vina poporului lor ci numai Dumnezeu pentru ca au ales Adevarul si dreptatea, pentru ca au ales Calea, singura cale ramasa omului catre Dumnezeu, pentru ca au ales Viata intru Mantuitorul.
    Iar daca poporul evreu sta sub semnul unui blestem nu-l poate ridica papa. Iar daca poporul evreu sata sub semnul unei judecati, nu-i este dat papei sa faca dezlagare si mai cu seama fara pocainta si fara spovedanie si fara botez.

    "Vinu cel vechi" sau "vinul legamantului" se sfarsise deja de la prima minune facuta de Iisus iar aceasta minune care nu a fost initial dupa voia Mantuitorului ilustreaza in mod minunat tocmai faptul ca "poporul ales" nu mai exista decat ca o amintire, ca o umbra. Si atunci ce a facut Dumnezeu? Un vin nou transformand apa in vin in chip minunat, vin pe care nuntasii l-au apreciat ca fiind mai bun decat cel vechi. Sa fie oare meritul "apei"??? NU! E doar harul Lui Dumnezeu! Si au fost facute acestea achiar in mijlocul poporului evreu. Se pare ca mirele acelei nunti a inteles in cele din urma, dar ceilalti???
    Tema poporului care s-a lepadat de Dumnezeu este reluata si in alte pilde pe care iarasi papa le nesocoteste cu nesimtire si mai spune ca este crestin.
    Falsitatea teoriei papei poate fi dovedita cu usurinta si cu putere mare, dupa cum spunea cineva mai sus, chiar prin cuvantul evanghelic si acest lucru ar trebui sa provoace un adevarat cutremur in tabara papistaseasca.

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Multa dragoste crestina...