Apostolul Pavel spune ca israelitenii, trecand marea, s-au botezat in ea (I Cor. 10,2). Acest botez le-a slujit ca despartire de Egipt. La randul sau, Apostolul Petru graieste: „Iar aceasta mantuire prin apa inchipuia botezul, care va mantuieste astazi si pe voi” (I Ptr. 3, 21). Si botezul nostru ne mantuieste si ne slujeste ca zid despartitor intre intunecatul taram satanic al pacatului si lumii si lumina vietii in Hristos. Cel botezat se rupe de toate nadejdile si reazemurile pamantesti si traieste in acest veac ca intr-o pustie, fara a se lega de nimic. Inima lui nu este pe pamant, inima lui este in veacul celalalt. Tot ce este aici il atinge in treacat, asa incat cel ce are femeie e ca si cum n-ar avea, cel care cumpara ca si cum n-ar stapani, si indeobste oricine se foloseste de aceasta lume – ca si cum nu s-ar folosi deplin (I Cor. 7,30).