Slujba cunoscuta sub numele de Liturghia darurilor mai inainte sfintite este de fapt un ritual de impartasanie dezvoltat prin imbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate ca nu se aduce jertfa cea fara de sange si nu se sfintesc darurile de paine si vin, ea poarta denumirea de Liturghie deoarece in cadrul ei are loc impartasirea cu Sfintele Taine.

Slujba specifica Postului Mare

In prezent Liturghia darurilor mai inainte sfintite este o slujba specifica Postului Mare putandu-se savarsi in zilele de peste saptamana (de luni pana vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a sarbatorii Buneivestiri si a Joii si Sambetei Mari.

Aparitia si dezvoltarea acestei slujbe a avut loc in contextul interzicerii de catre Biserica a savarsirii Liturghiei propriu-zise in zilele de rand din Postul Mare. Aceasta interdictie vine sa exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absenta a Mirelui, specifica zilelor de rand din Postul Mare si caracterul festiv si luminos al Sfintei Liturghii, ca sarbatoare a venirii Mirelui Hristos in mijlocul Bisericii Sale.

Ritual de impartasire cu Sfintele Taine

Sfanta Liturghie este centrul vietii noastre in Hristos avand ca punct culminant unirea cu Hristos prin impartasirea cu Sfintele Taine. Dar impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor si tinta spre care nazuim ci este si ajutorul divin pe care il primim in nevointa noastra duhovniceasca si care ne ajuta sa aspiram catre o comuniune desavarsita in ziua cea neinserata a Impara tiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a randuit un ritual de impartasire si in zilele de rand din Postul Mare.

Postul ascetic si postul total

Postul mare este o perioada de mare nevointa sufleteasca si trupeasca in care se imbina cele doua feluri de postire: postul ascetic si postul total. Postul ascetic reprezinta abtinerea de la anumite mancaruri si bauturi si reducerea substantiala a regimului alimentar in vederea eliberarii de sub stapanirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renuntarea totala la mancare si bautura pe o durata scurta de timp (o zi sau doua) fiind expresia starii de pregatire si asteptare. In acest sens ajunarea face parte intotdeauna din pregatirea pentru unirea cu Hristos in Sfanta Impartasanie.

In Postul Mare, in zilele de peste saptamana, Biserica indeamna la ajunare pana seara. De aceea ritualul de impartasanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marcheaza incetarea ajunarii. Acest ritual, destul de simplu la inceput, a fost inconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adaugandu-i-se cateva elemente din randuiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai inainte sfintite care a devenit unul din momentele de varf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebita si solemnitatea sa. Atribuita Sfantului Grigore Dialogul, aceasta slujba nu a fost alcatuita de un singur autor ci este opera colectiva si anonima a Bisericii intregi.

Impartasania de seara

Intreaga randuiala a Liturghiei darurilor mai inainte sfintite, in care cantari de mare frumusete se impletesc cu ritualuri impresionante si rugaciuni de mare profunzime, creeaza ambianta necesara intalnirii si impartasirii cu Hristos dupa o zi de pregatire si asteptare. Din pacate, ca o concesie facuta celor care nu pot sau nu vor sa ajuneze precum si prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a raspandit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai inainte sfintite dimineata.

Dar impartasirea de seara la Liturghia darurilor mai inainte sfintite dupa o zi de ajunare descopera adevaratul sens al postirii si al vietii crestine, in totalitatea ei, ca pregatire si asteptare a Imparatiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti si fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului si Sangelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gandurile, capata o importanta deosebita in lumina viitoarei intalniri cu Hristos. Timpul este resimtit in mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare incununata cu impartasirea de seara devine astfel o imagine a vietii crestine ca pregatire si asteptare a „serii acestei lumi”. Bucuria si slava acestei Imparatii putem sa o pregustam inca de acum tocmai pentru a dori si mai mult comuniunea harica desavarsita cu Dumnezeu si a putea duce la bun sfarsit „lupta cea buna” si a deveni „biruitori asupra pacatului”.

Concluzii

Cateva concluzii se impun de la sine:

  • Liturghia darurilor mai inainte sfintite este un ritual de impartasire alcatuit din ratiuni foarte practice si anume pentru a face posibila impartasirea credinciosilor in zilele de peste saptamana. Ca urmare, atunci cand nici un credincios nu se impartaseste slujba isi pierde sensul transformandu-se in spectacol.
  • Intreaga randuiala si logica alcatuirii Liturghiei darurilor mai inainte sfintite o arata ca pe o slujba de seara, ora cea mai potrivita pentru savarsirea ei fiind ora vecerniei.

Pr. Florin Botezan