„Fie ca inima ta sa nu pizmuiasca pre cei pacatosi, mai bine fii mereu in frica Domnului.” (Pilde 23:17)

1. Esti om botezat, adica curatit de necuratia dintru inceput si plivit de buruiana cea straveche. Necuratia cea dintru inceput si buruiana cea straveche au izvorat din pacatul cel dintru inceput si stravechi al stramosilor. Oare pretuiesti cum se cuvine mila si prea-marele dar ce ti s-a dat prin botez?

2. Dintr-o cocina murdara, botezul a facut din tine Biserica. Asadar, ce invidie poti avea oare in inima fata de cei ce preschimba iarasi o dumnezeiasca Biserica in cocina murdara? Inima ta sa nu invidieze pe cei pacatosi.

3. Sau daca cuiva i se curata, lumineaza, tamaiaza si impodobeste casa; si acesta, in loc sa tina casa sa in astfel de randuiala, ia lopata si arunca peste usi si ferestre toata necuratia – il vei invidia, oare, sau il vei plange?

4. Insusi Domnul Dumnezeu a curatit prin botez pe tot omul botezat. Frica ar trebui sa te cuprinda in fata acestui gand, frica lui Dumnezeu, care a venit pentru a spala, lumina, renaste si mantui pe oameni. 5. Precum curg lacrimile din pricina unei mari tristeti, dar si din pricina unei mari bucurii, asa si frica il cuprinde pe om din pricina unei mari rautati, dar si din pricina unei mari jertfe. Dumnezeu S-a aratat in Hristos ca o sluga pentru a curati casa ta, pentru a preschimba cocina in Biserica din inima ta. Oare nu te cuprinde frica de atata smerenie a Imparatului Imparatilor? Si oare nu te cuprinde frica cand vezi pe omul botezat cand pacatuieste? Cu adevarat, nu este ceva mai nebunesc decat a invidia pe pacatos. Nebunie e si a-l invidia pe cel drept, mare nebunie – dar a-l invidia pe pacatos e cel mai nebunesc lucru. 6. Ce este pacatosul? Este un sinucigas inconstient. Este un om ca orice om, care isi doreste viata, insa neincetat agoniseste moarte intru sine. Sau: este un om care isi doreste sanatate, dar neincetat ia otrava. Oare il vei invidia?

7. Daca il invidiezi pe pacatos, care alearga dupa umbrele trecatoare ale acestei lumi, ii esti tovaras in nebunie. El este nebun pentru ca vrea sa prinda ceea ce nu poate cuprinde, iar tu pentru ca, cu invidia, iti otravesti inima. Daca iti pare rau pentru el si il indrepti, ii faci bine si tie si lui, iti intaresti inima ta, iar pe a lui o vindeci.

8. O legenda pomeneste de doi vecini bogati. Unul patimea din pricina iubirii de arginti, iar celalalt din invidie pentru primul. Amandoi au murit in aceeasi zi. Prietenii lor s-au sfadit care dintre cei doi era mai bun. Ca sa sfarseasca cearta, ei s-au hotarat sa deschida cele doua trupuri si sa scoata inimile celor doi – si dupa inima sa-i pretuiasca. La cel iubitor de arginti au gasit o piatra in loc de inima, iar la cel invidios au gasit un sarpe in loc de inima. Sarpele a sarit si s-a ascuns sub acea piatra. O, fratele meu, inima ta sa nu-i invidieze pe cei pacatosi! Invidia este un sarpe care se hraneste cu inima ta.

9. In aceasta a treia saptamana a Postului Mare, largeste-ti inima, ca sa iasa toata invidia. Stii cum le graieste Corinthenilor preainteleptul Pavel: Gura noastra s-a deschis catre voi, Corintheni, inima noastra s-a largit. /II Cor. 6:11/ Unde este invidie, gura se strange si nu vrea sa graiasca aproapelui, iar inima se strange, se contracta si se imputineaza.

10. Gandeste-te, oare cu cate mii s-ar imputina rautatile din patria ta daca ar pieri invidia dintre oameni? Si cat s-ar imputina certurile si iubirea de sine? Si cat s-ar imputina rascoalele si razboaiele si varsarile de sange si uraciunea? – Doar de nu ar fi invidia!

11. Ai grija sa nu te inseli. Invidia nu se infatiseaza sub numele ei adevarat. Curvia se ascunde sub numele dragostei, iubirea de arginti sub numele chiverniselii, jocurile de noroc sub numele divertismentului, betia sub numele iubirii de prieteni, iar invidia sub numele dreptatii si egalitatii. Si in tine insuti invidia se infatiseaza ca o revolta impotriva nedreptatii si inegalitatii. O, fiul meu, ai grija sa nu te inseli. Tot talharul ce vine la usa striga: Eu sant binefacatorul si prietenul tau. Pazeste-te sa nu te insele glasuirea lui si nu deschide usa ta.

extras din Inima in postul mare, de Sfantul Nicolae Velimirovici