Un articol prevestitor fata de ce avea sa se intample la Iasi, o suprimare a marturisirii credintei, articol postat chiar pe site-ul doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Sa luam aminte:

Incepand cu seara zilei de 9 octombrie 2010, noi, iesenii, il vom avea in mijlocul nostru, in chip vazut, pe Sfantul Maxim Marturisitorul. Un barbat brav care a suferit multe prigoniri din cauza faptului ca marturisea credinta ortodoxa, un om care a suferit din mana propriilor frati bizantini, intr-o vreme in care singura Biserica ortodoxa din Pentarhie era Biserica Romei.
Vom avea binecuvantarea sa atingem trupeste un sfant care a iubit Ortodoxia cu pretul vietii. Sfantul Maxim a murit pentru marturisirea dreapta a dogmei despre Fiul, Cel in care sunt „doua firi, doua vointe si doua lucrari“. Nu a facut nici un compromis cu Biserica Constantinopolului care, pe atunci, se afla in erezie ci a cautat ajutor la Roma, singura Biserica care mai pastra, pe atunci, dreapta credinta. Atunci cand a cazut si Roma, Sfantul Maxim a rupt comuniunea si cu ea. Si era un simplu calugar. Putea sa taca, putea sa-si vada de cartile si de biblioteca sa, de ascultarea manastireasca. Dar a stiut ca este o vreme sa taci si o vreme sa vorbesti, o vreme sa mustri cu asprime si o vreme sa indrepti.

El a avut intelepciunea de a sti cand trebuie sa loveasca in cei care imprastiasera molima ereziei in Biserica. A stiut cand trebuie sa faca ceea ce trebuie sa faca un teolog pus in fata celei mai cumplite caderi in care un frate al sau, un om al Bisericii poate cadea – erezia. Nu i-a fost rusine de autoritatea lumeasca, nu a invocat scuza ascultarii fata de ierarhul devenit ereziarh, nu a facut decat un singur lucru: a ramas in credinta in care a fost botezat. Si a vorbit celorlalti despre fumusetea ei.

Noua de ce ne este asa de greu sa ramanem ortodocsi, adica sa traim credinta Sfintilor Parinti? De ce ne rusinam de credinta in care am fost botezati? Fiindca nu ne convin toate canoanele Sfintilor Parinti si nu le putem ajusta patimilor noastre, fiindca plecam urechea la hula si batjocura lumii, fiindca suntem mai mari traitori si dogmatisti decat Sfintii Parinti. Ma intreb ce ar fi raspuns adeptii teologiei comuniunii ecleziale la cele invocate de eretici impotriva Sfantului Maxim:
„Si ce vei face daca romanii se vor unii cu bizantinii? Caci iata ca ieri au sosit emisarii Romei si maine se vor impartasi cu patriarhul; si va fi limpede pentru toti ca tu i-ai intors de la credinta pe romani… Daca romanii se impaca cu bizantinii, ce vei face?“.
Probabil ca ei ar fi zis ca de vreme ce bazele eclesiologice au fost puse, chestiunile dogmatice sunt de importanta secundara iar unirea este posibila si „legitima“… Dar iata ce a raspuns Sfantul Maxim:
„Duhul Sfant ii anatemizeaza prin Apostolul Pavel chiar si pe ingerii care ar inova ceva pe langa ceea ce s-a propovaduit [Gal. 1, 18]“.
Incercand sa-l arate eretic, acuzatorii au insistat:
„De care Biserica tii? De a Bizantului? A Romei? A Antiohiei? A Alexandriei? A Ierusalimului? Ca iata, toate s-au unit impreuna cu eparhiile supuse lor. Deci, daca tii de Biserica universala, uneste-te si tu, ca nu cumva taind tu acum o cale noua straina vietii, sa patesti ceea ce nu te astepti!“
Sfantul Maxim:
„Fericind pe Petru pentru cele pe care le-a marturisit frumos despre Hristos [Mt. 16, 17], Cel ce este Dumnezeu a toate a aratat ca Biserica universala [catolica] este marturisirea dreapta si mantuitoare a credintei in El. Dar vreau sa aflu care este marturisirea pe baza careia s-a facut unirea tuturor Bisericilor si, daca este bine facuta, nu ma voi instraina de ea“ (fragmente din Viata Sfantului Maxim Marturisitorul).

Cunoastem urmarea. Marturisirea pe baza carora se va face unirea Bisericilor era una eretica iar Sfantului Maxim, fiindca nu a recunoscut talharia lor dogmatica, ii va fi taiata limba, mana dreapta si va trimis in exil in Georgia de astazi. Iata, pe scurt, cateva lucruri despre un ortodox caruia nu i-a fost rusine sa ramana ortodox si sa marturiseasca Ortodoxia.
Asadar, sa mergem la Catedrala Mitropolitana din Iasi si sa ne inchinam cu recunostinta la moastele Sfantului Maxim Marturisitorul, avand in minte lupta sa pentru pastrarea dreptei credinte, lipsurile si insultele pe care le-a suferit iar daca nu vom putea sa citim vreodata macar una din cartile sale, sa cugetam cel putin la cuvintele sale: „Orice om se sfinteste prin marturisirea exacta a credintei, nu prin suprimarea ei“.

Autor: Dragos Dasca

[scribd id=39558243 key=key-2b0lzykbdq17x69zi9iq mode=list]