Pilda Sfantului Mare Mucenic Dimitrie si rezistenta crestina in fata provocarilor vrajmasului

DILEMA SFANTULUI DIMITRIE, IZVORATORUL DE MIR

“Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!”. Incurajat de aceste cuvinte ale Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, tanarul Nestor (asemenea lui David ce odinioara l-a “dovedit” pe uriasul Goliat) avea sa-l ucida pe Lie, un gladiator de neam vandal, inalt, puternic si infricosator la chip, “plin de duhuri necurate”, care omorase multi crestini in timpul jocurilor din cetatea Tesalonicului, organizate in onoarea victoriei imparatului pagan Maximian Galeriu (284-311) asupra scitilor. In timpul unor asemenea lupte, Nestor, rugandu-se lui Dumnezeu prin cuvintele “Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!”, avea sa-l omoare pe Lie. Acest episod, releva dilema Sf. Dimitrie: daca nu l-ar fi binecuvantat pe Nestor, “goliatul” Lie ar fi omorat in continuare si mai multi crestini, care, astfel, ar fi devenit martiri; binecuvantandu-l pe Nestor, inseamna ca, prin moartea lui “goliatul” Lie, cel ucis de Nestor, Sf. Dimitrie salva viata acestor oameni.
Dilema Sfantului Dimitrie constituie una din cheile care ne permit sa intelegem atitudinea crestina in fata agresiunii raului.


SFINTII MILITARI

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, este, asa cum reiese din reprezentarea sa iconografica, unul dintre cei mai cunoscuti sfinti militari ai Bisericii noastre (Sf. Gheorghe, Sf. Teodor Tiron, Sf. Mercurie, Sfantul Procopie, Sfantul Teodor Stratilat etc). Asemenea Sf. Teodor Tiron (al carui nume de razboinic inseamna “Cel care lupta precum fiara”, + 304), ce fusese membru in trupele de comanda ale vremii, Dimitrie a fost un razboinic viteaz pe care imparatul pagan Maximian Galeriu (284-311) l-a numit, in locul tatalui sau, ca voievod al cetatii Tesalonic. In ciuda asteptarilor acestui imparat persecutor, Sfantul Dimitrie, in loc sa-i prigoneasca pe crestini, s-a dovedit a fi un crestin marturisitor, motiv pentru care a fost intemnitat, iar, ulterior, a suferit moarte martirica.

In primele veacuri crestine, exista pasaje clare care exprima rezervele Sfintilor Parinti fata de armata (cf. Helene Ahrweiller, in “Ideologia imperiului bizantin”). Solutia, inainte de imparatul Constantin cel Mare era ca cei care faceau parte din unitatile militare ale vremii sa ramana mai departe, iar cei care nu fusesera inca inrolati sa nu se inregimenteze in armata. Pentru soldatii crestini din armatele pagane punctul de referinta era recomandarea Sf. Ioan Botezatorul, care le spunea ostasilor urmatoarele: “Sa nu asupriti pe nimeni, nici sa invinuiti pe nedrept si sa fiti multumiti cu solda voastra” (Luca 3, 11-14).

In Biserica noastra, sfintii militari, in general, au fost luati ca paveze in lupta pentru apararea credintei si a neamului nostru, multi dintre ei fiind alesi ocrotitori ai bisericilor construite de domnitorii romani ce s-au confruntat cu pericolul invaziei otomane.

 

REZISTENTA CRESTINA IN FATA PROVOCARILOR VRASMASULUI

O veche zicala crestina spune ca „Samanta Bisericii o reprezinta sangele martirilor”, martiri care s-au condus dupa urmatorul principiu biblic “Cine rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” (Mc. 13,13). Chiar si in perioada persecutiilor, Biserica a invatat ca nu se cuvine sa ne razbunam singuri, ci sa lasam mania lui Dumnezeu sa se manifesta cu dreptate in judecata sa, dupa cum invata Sf. Ap. Pavel: ,,Razbunarea este a Mea. Eu voi rasplati“, spune Domnul (Rom. 12,18-21). In acest sens, martirii crestini s-au aratat implinitori ai cuvantului Mantuitorul nostru Hristos care ne invata “Sa nu ne impotrivim celui ce va face rau, ci, oricui ne loveste peste obrazul drept, sa intoarcem si pe celalalt” (Mt. 5,39).

Dilema Sfantului Dimitrie, asemenea gestului Sfantului Nicolae ce l-a palmuit pe Arie in plin sinod ecumenic (325) in momentul in care acesta a „stricat ortodoxia invataturii bisericesti”, demonstreaza ca rabdarea crestina are, totusi, o limita. Numai Origen credea gresit – motiv pentru care a fost condamnat de sinoadele ecumenice – intr-o mantuire generala (apocatastaza), adica in doctrina ca la sfarsitul vremurilor toti se vor mantui, inclusiv diavolul. Necesitatea apararii dreptei credinte a Bisericii noastre a condus la aparitia stiintei teologice denumita Apologetica, ce avea ca scop prezentarea, explicarea si justificarea invataturii crestine, respectiv la aparitia apologetilor crestini. Martirologiile si Apologetica sunt forme de rezistenta crestina in fata raului.

In mod paradoxal, Dumnezeu opreste uciderea, dar osandeste, in egala masura, si sminteala: “Nu se poate sa nu vina prilejuri de pacat, dar vai de acela prin care vin ele! Mai de folos i-ar fi daca cineva i-ar pune de gat o piatra de moara si l-ar prabusi in mare, decat sa sminteasca pe unul din acestia mici”. (Luca 17, 1-2). Prin urmare, mai de folos a fost ca “goliatul” Lie, cel “plin de duhuri necurate”, sa fie omorat de Nestor prin lupta dreapta, decat ca unii crestini, de teama ucigasului Lie, sa se lepede de Mantuitorul nostru Hristos (asa numitii “lapsi”, adica acei crestini care in timpul prigoanei s-au lepadat de credinta).

In ‘Pateric’, se spune ca Avva Pimen ar fi facut urmatoarea afirmatie: “Sa nu ne maniem daca cineva incearca sa ne desparta de bratul nostru sau de ochiul nostru, dar daca incearca sa ne desparta de Dumnezeu, atunci sa ne maniem foarte tare” (Pateric, Cuvantul 118, pag. 190). Dar, sa luam aminte, totusi, ca Mantuitorul Hristos spune evreilor ce vroiau sa omoare pe femeia prinsa in adulter ca numai „cine este fara de pacat sa arunce primul piatra!”(Ioan 8,7).

Pr. Dr. Bogdan-Aurel TELEANU, Biserica Sf. Pantelimon din Bucuresti

3 comments

  1. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Dragii mei,

    Satana incearca si acum cu mijloace perfide si viclene ca sa ne desparta de Dumnezeu ! Ofensiva aceasta care se desfasoara in lume impotriva Vietii si Adevarului, impotriva poruncilor lui Dumnezeu, elitele acestea care conduc lumea inspre inrobire planetara si control total, ei insisi fiind robiti de diavol prin patima dominarii si a controlului asupra altor suflete, ne atrag intr-o pozitie de impotrivire crestineasca, o atitudine de respingere a lucrarii satanice care se face acum in lume ! Ce trebuie noi sa intelegem este ca aceste suflete care s-au facut robi ai satanei si slujesc acestuia, sunt de fapt suflete chinuite de satana ! Vrednice de toata Mila noastra si nu de dispret sau de ura, Doamne fereste ! Caci numai Dumnezeu odihneste sufletele, pe cind satana le chinuie ! Acesta este pericolul real : sa scoatem pe Dumnezeu Dragostea afara din inimile noastre ! Da, ne vor face sa suferim, ne vor prigoni, ne vor bate, ne vor chinui, batjocori asa cum tot ei L-au facut sa sufere, L-au batut, L-au chinuit si batjocorit, L-au rastignit pe cruce pe Insasi Hristos Fiul lui Dumnezeu celui Viu ! Dar vedeti voi, Hristos a rabdat cu rabdare si totala incredere in Dragostea din inima Lui ! Smerenia s-a implinit si moartea a fost invinsa ! Astfel Domnul nostru Iisus Hristos ne-a aratat Calea pe care trebuie sa mergem, singura Cale a vietii ! Calea Rabdarii, a lepadarii de sine, Calea Smereniei ! Calea Iubirii si a Iertarii este Calea Biruintei Vietii asupra mortii !
    Asadar Dumnezeu ingaduie sa se intimple toate cite ni se intimpla, pentru a ne crea noua sansa de mintuire prin Iubire, Mila si Iertare ! Suntem trecatori prin aceasta viata !
    Avem libertatea de a osindi sufletele care ne fac sa suferim, dar de fapt daca asta facem, ne osindim pe noi insine ! Avem insa si libertatea de a ierta din Dragoste si din Mila pentru sufletele chinuite de diavol ! Sa intelegem ca Dumnezeu iubeste toate sufletele si le vrea inapoi pentru ca sunt ale Lui ! Aceasta vrea Dumnezeu de la noi !

    scopul diavolului este ca sa scoata pe Hristos Dumnezeu Dragostea afara din inimile noastre !

    sa ma iertati pe mine pacatosul, v-am spus lucruri pe care le stiati deja

    DOAMNE AJUTA !

    Mircea

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Din acest articol reiese ca e nevoie sa tindem spre SFINTENIE. Adica sa marturisim dreapta credinta si cu vorba si cu fapta, cu viata noastra de zi cu zi. Dummnezeu sa ne ajute sa punem inceput bun pocaintei noastre si sa intelegem ca mult ni s-a dat si mult ni se cere.

    Unii s-ar putea sa inteleaga ca, daca nu suntem fara de pacat nu avem voie sa luam atitudine atunci cand credinta este primejduita. Prin spovedanie, Dumnezeu ne albeste. De aceea, Iisus a mai spus: ,,Indrazniti. Eu am biruit lumea." Deci indrazneala cea buna de a ne apara credinta este de la Dumnezeu. Exista oameni pe care Dumnezeu i-a albit intr-o clipa si i-a facut vrednici sa marturiseasca credinta crestina si chiar sa intre in randul mucenicilor.

    Deci sa ne rusinam a face pacate, nu a-L marturisi pe Dumnezeu, invocand falsa smerenie cum ca n-am fi suficient de sfinti pentru a face acest lucru. Fara a ignora cele placute lui Dumnezeu.

    Trebuie sa stim ca faptele placute lui Dumnezeu sunt insotite adesea de ispite. Daca suntem intariti in credinta, le suportam si pe acelea, iar daca nu, atunci putem cadea prada deznadejdii.

    De aceea, marturisitorul, daca este calauzit de Duhul Sfant, gaseste solutia potrivita pentru fiecare ocazie. Cuvintele lui ajung la inimile celor din jur, caci Duhul Sfant lucreaza prin el. ,,Scopul vietuirii noastre pe pamant este dobandirea Duhului Sfant'', spunea sfantul Serafim de Sarov. Iata ca avem un scop inalt pentru care merita sa facem toate eforturile. La care se adauga apararea credintei.

    Dupa ce a ostenit secerand si treierand graul, gospodarul bun il pune in saci spre pastrare in vederea hranei pentru sine si pentru altii si pentru asigurarea semintei pentru anul urmator. Daca lasa graul de izbeliste, acesta ii poate fi furat, poate sa mucegaiasca si sa nu aiba nici pentru sine , nici pentru altii, nici pentru a semana in anul urmator.

    Cam la fel se intampla si cu credinta. Nu e suficient ca am agonisit-o prin truda altora si a noastra, ci trebuie s-o si pastram: pentru noi si pentru altii.

    Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa cu vorba, cu fapta si cu gandul.

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Predici la praznicul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir

    http://www.youtube.com/watch?v=C3irCvECDgU

    http://www.youtube.com/watch?v=iijPN5Zrd4o

    http://www.youtube.com/watch?v=p1I3-dxfwK8

    http://www.trilulilu.ro/Efeseni/4887b22cf1957d

Leave a Reply to Antonia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*