Pelerinaj la Sfanta Cuvioasa Parascheva si la Sf. Maxim Marturisitorul. Iasul este in sarbatoare

Pilda actuala a Sf. Maxim Marturisitorul: ADEVARUL CREDINTEI NU SE ASCUNDE DE DRAGUL PACII !

Fiecare particica din dogmele Bisericii s-a impus prin sangele celor ce au fost gata sa-si dea viata pentru marturisirea ei, fiind o chestiune de viaţa, nu o simpla speculatie teoretica” (Pr. Dumitru Staniloae)

Sf. Maxim Marturisitorul. Pilda vie de luptator al Adevarului. Din viata sa putem sa intelegem cu adevarat si minciuna contemporana noua a apropierii dintre credinte prin ascunderea diferentelor dogmatice. Pactul formal, compromisul, “pacea” cu cei care nu impartasesc aceleasi principii dogmatice, au fost printre cele mai mari pericole care au pandit Biserica pe timul ereziilor ariene si monotelite. De dragul pastrarii pacii, Arius a fost tolerat in interiorul Bisericii, la dorinta expresa a imparatului Constantin Cel Mare. De dragul aceleasi “paci mincinoase”, episcopii erau “invitati” sa ascunda adevarul asupra firii celei adevarate a Mantuitorului nostru. Nu sa-l schimbe, ci doar sa-l treaca sub tacere!

In cazul imparatului Constantin cel Mare avem de-a face cu o buna intentie lipsita de cunostinta, datorita careia un eretic a ajuns sa dezbine o intreaga Biserica. In cazul imparatului Eraclie, avem de-a face cu un calcul politic, o incercare de subsuma Biserica unor socoteli de aliante. In primul caz, blandetea moale, care se lasa abuzata si manipulata. In al doilea, cinismul “pragmatic” al diplomatiilor.

Numai prin dorinta arzatoare de adevar a unui Sf. Atanasie, care, in ciuda prigonirilor la care a fost supus de catre ereticii care atunci faceau jocurile in Biserica, avand ajutor imperial, nu a facut pace cu minciuna si cu slujitorii ei, numai prin martiriul unui Sf. Maxim Marturisitorul, caruia a trebuit sa i se taie limba (cu o rautate proasta ca a fariseilor, care L-au ucis pe Mantuitor pentru a impiedica Adevarul…) pentru a inchide gura cea marturistoare... numai prin aceste pilde, Adevarul a fost perpetuat, dupa fagaduinta lui Hristos.

In ciuda tuturor samavolniciilor si a pozitiilor de forta castigate de slujitorii minciunii, Biserica a rezistat, prin jertfa celor putini, dar alesi.

Cat de mult ne poate ajuta sa cunoastem vietile Sfintilor si istoria Bisericii, pentru a avea sansa sa intelegem drept si ceea ce ni se intampla noua astazi, si ce atitudine trebuie sa (nu) avem…! Sa vedem ca sfintii nostri sunt vii, ca nu sunt niste exponate de muzeu pe care le cinstim cu buzele, dar pe care ii plasam undeva, hat, departe de noi, in spatii atemporale si cvasi-mitologice, fara legatura cu viata noastra si cu realitatea ce ne inconjoara. Dar oare mai vrem sa vedem si sa intelegem ceva sau ni se pare prea crud si respingator Adevarul? Asa ca mai bine sa-l respingem, sa-l rastalmacim si sa-i demonizam pe cei care-l rostesc?

Trebuie sa spunem cat se poate de direct cat de multa “voga” face astazi, din pacate, REAUA intelegere a supunerii fata de arhierei, acceptand inclusiv abaterile lor de la credinta si cat de grava – reiese limpede din viata Sf. Maxim Marturisitorul – a fi si simpla “trecere sub tacere” a Adevarului de dragul… “pacii”, care este exact ceea ce ni se propvaduieste si noua astazi.

Pe vremea Sfantului Mare Ierarh Atanasie (praznuit si el zilele trecute) Statul si conducatorii vremelnici ai bisericii l-au prigonit pe acesta pentru ca se impotrivea si impiedica unirea cu arienii, de dragul pacii si al dragostei… Sfantul Maxim Marturisitorul a fost si el prigonit pentru ca nu accepta sa taca, asa cum se daduse ordin si pentru ca se opunea “pacii” pe care mai-marii Bisericii o facusera cu ereticii monoteliti. A trebuit sa existe acesti “nebuni” pentru ca adevarul dogmatic sa nu moara in numele pacii FATARNICE.

Tot de dragul “pacii” cu catolicii si cu protestantii se face anual (si exact incepand cu ziua de praznuire a Sf. Maxim Marturisitorului !) o saptamana de rugaciune comuna cu ereticii, o saptamana de ascundere a Adevarului, de dragul unei paci si dragoste FATARNICE! Este o saptamana anuala prin care suntem invatati nimic altceva decat sa nu mai marturisim TOT Adevarul de credinta, ci numai pe acela comun intre toate confesiunile. Or, vedem cat se poate de clar din marturia Sf. Maxim si a celor impreuna-patimitori cu el (papa Martin si cei doi Anastasie) – ca a “trece sub tacere” un adevar de credinta, fie si formal, fie si pentru un timp, echivaleaza cu LEPADAREA de intreg Adevarul, din care nimic nu poate fi “ciuntit” sau acoperit fara ca mantuirea noastra sa ne fie primejduita!

Si astazi, din toate, partile, suntem indemnati sau chiar amenintati ca, in numele unei ascultari bisericesti abuzive, sa tacem si sa lasam minciuna sa creasca. Sa fim “ascultatori” si sa nu cartim la toate compromisurile “diplomatice” facute de mai-marii nostri in numele ecumenismului. Sa nu-i “judecam”, sa ne tinem capul in pamant, sa tacem…

Sf. Maxim ne este pilda vie ca ASCULTAREA CARE NU ESTE INTRU ADEVAR NU ESTE ASCULTARE DE BISERICA. Ereticii sau oamenii compromisului cu ereticii pot sa conduca la un moment dat Biserica, pot sa-si impuna vremelnic pozitia, pot sa-i prigoneasca si sa-i ucida pe insisi sfintii Ei (si asa s-a intamplat cu foarte, foarte multi sfinti mari ai Bisericii, care au devenit pildele noastre tocmai pentru ca au fost in sensul cel bun NESUPUSI minciunii si fermi pana la capat in atitudinea lor marturisitoare!). La fel ca si cu Hristos, Capul Bisericii, la fel se intampla si cu cei care reprezinta in Duh Biserica Sa. Sunt biruiti vremelnic, dar timpul restabileste Adevarul si se proslavesc dupa moartea lor. Dar atunci, la timpul acela, si ei au fost niste “marginali”, niste “ciudati”, luptau singuri impotriva tuturor, aparent pentru o cauza imposibila, erau acuzati ca sunt nesupusi Bisericii si Statului (Imparatului), ca sunt schismatici, ca fac dezbinare sau schisma in Biserica (!!!) sau ca nu au dragoste, s.a.m.d.

Marele Sfant Maxim a fost si el intimidat in toate modalitatile, precum am vazut, insinuandu-i-se si lipsa de smerenie si fiind acuzat de neascultare si de schisma! Cel care parea doar un contemplativ filocalic inofensiv a devenit cel mai fervent si mai incomod luptator pentru Biserica, dar impotriva mai-marilor acesteia apostati. Asa incat nu au putut sa-l reduca la tacere decat taindu-i limba si mana dreapta, ca sa nu mai poata fizic nici scrie, nici rosti cuvantul Adevarului!

Oare putem invata ceva de aici? Oare mai poate vreo pilda sfanta, vreun adevar sa ne faca sa fim mai putin lasi, mai putin fatarnici, mai putin dispusi sa cedam si sa acceptam orice, numai sa nu ne pierdem confortul nostru social, psihologic si duhovnicesc?

sursa: Popas alternativ

3 Comments

  1. Confortul social, psihologic si duhovnicesc nu inseamna “Pacea Domnului”, inseamana pacea lumii, care nu este de la Hristos.
    A tagadui Adevarul inseamna ca nu esti in Adevar, nu Hristos locuieste in tine.
    Si eu m-am simtit de cele mai multe ori ca as fi singura impotriva intregii lumi, dar stiu ca suntem trimisi in lume cu o misiune, aceea de a apara credinta Ortodoxa , de a marturisii Adevarul chiar cu pretul vietii noastre, asa cum au facut si sfintii inaintea noastra.
    Ei sunt vii, tot timpul i-am simtit atat de aproape, ei mi-au dat curajul de a merge mai departe, de a scrie, de a nu tagadui Adevarul, de a nu ma rusina de El.
    Adevarul Absolut este insusi Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, cum poate cineva sa se rusineze sa-l marturiseasca, nu este “EL” Piatra Din Capul Unghiului, nu suntem noi madularele Bisericii, pe stanca Golgotei nu s-a varsat sangele Diavolului si insusi sangele sfant al lui Hristos(OM Adevarat si DUMNEZEU Adevarat).
    Ortodoxia este insusi Hristos, eu am mai scris, trebuie sa avem mare grija deoarece diavolul este de o viclenie inimaginabila, te poate duce in eroare numai sa te castige.
    Numai Harul Duhului Sfant te poate ajuta sa deosebesti duhurile, este insasi Intelepciunea lui Dumnezeu, daca esti condus doar de ratiune(mintea omeneasca) gresesti, pentru ca si Lucifer este inteligent.
    Si-apoi Hristos nu “iubeste compromisurile” si pe cei ce fac compromisuri, de dragul cui, al “Lumii?”
    Si-apoi daca eu sunt Ortodoxa, ma inchin in Duh si in Adevar, cum pot sa tac si sa-l las pe fratele meu(oricare ar din lumea aceasta) sa zaca in Intuneric si sa nu se mantuiasca si el, sa stiu ca Lucifer il va duce in Iad?
    Oare inaintea lui Dumnezeu nu vom da un Raspuns?
    Eu sunt sigura ca da.
    Dumnezeu sa va Binecuvinteze!

  2. YYYYEEEEEEEESSSSSSSS !!!!!!!!!!!!

    Staretul grec al manastirii Pavel…cel care a condus delegatia cu moastele ~ Mana Sfantului Maxim Marturisitorul…..a luat cuvantul la sfarsitul Liturghiei… dupa ce a cuvantat Inalt Prea Sfintia Sa Teofan…..Ei bine……a spus de cateva ori ca….”Sfantul Maxim Marturisitorul…..s-a ridicat impotriva ereziei…si a suferit…LA FEL !!!! CA SI iN ZILELE NOASTRE…CAND SE PROPAGA NISTE EREZII ASEMANATOARE….DE UNIUNE ~ UNITATE….IN FOND INTERESE POLITICE ECONOMICE…..” A repetat asta de vreo trei ori…!!! cu diferite exprimari…..
    Imi pare rau ca nu eram in interiorul catedralei…….sa vad cum majoritatea soborului de preoti …cu siguranta se albisera…sau …”inghiteau in sec “…Am ratat faza asta…”live”….Si…daca s-ar fi putut….l-as fi strans in brate…..Dar…mult mai tarziu…absolut intamplator….printr-o minune….am fost ….singura ! ( n-o sa ma credeti….! ) care m-a binecuvantat…punandu-mi mana pe cap….( da…sigur…ma laud…ma mandresc…! )

    Nu-mi venea sa cred….! Poate…nu auzisem bine…sau n-am inteles….Am intrebat…in stanga si-n dreapta….si …mi s-a confirmat …autenticitatea…..

    Stiti si voi…ca…de obicei…predicile ~ cuvantarile de sfarsit…in astfel de ocazii…sunt oarecum standard…pretioase…diplomatice….nu prea ies din tipar….

    Ma gandesc…..imi imaginez…ca…parca …ar fi vorbit…insusi Maxim Marturisitorul….!

    Sunt cele mai minunate vorbe…pe care am putut sa le aud…in ultimul timp….!

    Doamne ! iarta-ne…si…ajuta-ne….

    Sa aveti inima buna ! si…Dreapta Credinta !

  3. Mihaela, am fost si eu pe acolo, in fata catedralei, si nu mi-a venit sa cred cand am auzit traducerea in romana a cuvantului acestui batran venerabil. Ma uitam la ceilalti si mi se parea ciudat ca ei nu reactioneaza. Si ma gandeam ca s-a schimbat pozitia Patriarhiei noastre in aceasta problema… Am plecat de acolo cu o mica nadejde in suflet, un “Doamne ajuta-ne!”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 Comments
scroll to top