Parintele Justin Parvu: Dezmostenirea Ortodoxiei. Mesajul Parintelui de Sfintele Pasti

A aparut numarul 10 al revistei Atitudini, in care veti gasi publicat si urmatorul interviu cu Parintele Arhimadrit Justin Parvu, staretul manastirii Petru Voda. Noul numar se bucura si de o schimbare in ceea ce priveste hartia si culorile folosite, textul este mai mare si se spera ca sa fie bine  primite aceste schimbari de catre cititorii revistei.

Asa tre­buie sa mar­tur­isim: indrep­tand dege­tul spre noi, nu spre celalalt

Par­inte, am dori sa ne spuneti un cuvant despre modul in care sa putem dis­tinge invata­turile bune de invata­turile min­ci­noase in aceste vre­muri inse­la­toare de azi. Au mai fost asa inse­lari si rataciri?

Cand a intrat in Europa diho­nia asta rasariteana, comu­nis­mul, terenul era foarte prop­ice pen­tru intro­duc­erea gre­selilor si erezi­ilor si rat­acir­ilor. Pen­tru ca peste Nistru si peste Prut au tre­cut mereu, val dupa val, vesti despre toata „feri­cirea” asta bol­se­vica. La noi in tara a prins foarte putin, pen­tru ca noi nu am avut oameni care sa cul­tive comu­nis­mul, care nu au avut ori­en­tari spre ast­fel de lucruri. Noi eram deja ori­en­tati spre ce avem de facut, pen­tru ca ime­diat dupa primul razboi mon­dial am avut oameni care au con­sol­i­dat cul­tura si viata bis­ericeasca. Apoi a venit curen­tul acesta al Occi­den­tu­lui – hit­leris­mul, si din Italia Mus­solini, ast­fel incat s-a for­mat unghiul acesta al mor­tii: Tokyo-Roma-Berlin, un unghi tot la fel de pagan ca si comu­nis­mul. Hit­leris­mul nu era altceva decat un comu­nism nation­al­ist in favoarea Ger­maniei. Noi stim ca Ger­ma­nia avea planul sa se extinda in Bal­cani cu toata forta lor polit­ica si eco­nom­ica; tan­jeau dupa petrolul si graul din Bal­cani. In aceste momente grele pen­tru noi de a ne pas­tra echili­brul a avut un rol impor­tant curen­tul reli­gios, care a inceput prin man­a­s­tirea Vladimiresti si a con­tin­uat cu Rugul Aprins si a avut un efect foarte poz­i­tiv asupra cresti­natatii noas­tre. In pofida tuturor con­tro­ver­selor, inceputul maicii Veron­ica a fost bun si prin ea s-a dus mai departe o lucrare; e altceva cum a dep­a­sit ea ispitele si greu­tatile de mai tarziu. Apoi a venit vre­mea lui Petra­che Lupu care a fost com­pro­mis de Carol al II-lea, si care mai mult a com­pro­mis decat sa ajute viata Bis­ericii. L-a luat Antonescu pe front si asta a derutat mai mult tara, Roma­nia noas­tra. In tim­pul acesta la noi in tara s-au facut lucruri fru­moase prin orga­ni­za­ti­ile oame­nilor int­elec­tu­ali si mist­ici, cum a fost Rugul Aprins care a dat oameni mari, de mare folos vietii bis­ericesti. Si asa, in fiecare perioada istor­ica a poporu­lui roman, au fost per­soane care sa mentina un echili­bru duhovnicesc. Dar de data aceasta a patruns diho­nia mon­di­al­ista, care vine cu inselaciunea unei paci false, in care sa nu mai poti spune ade­varul, sa ne faca jus­ti­fi­ca­bila tac­erea. Preo­tul din fata altaru­lui nu vorbeste nimic; tal­maceste acolo un frag­ment evanghelic si incolo nimic, la cat ar fi nevoie, cu cate ne con­frun­tam cu greu­tatile si cu cate necazuri care vin asupra noas­tra; cred­in­cio­su­lui i se explica prea putin cum sa se lupte in lumea de azi si ast­fel intra in deruta. Toc­mai asta este esen­tial in taina duhovni­ciei, ca omu­lui sa ii spui atunci cand are nevoie, sa raspunzi la nevoile lui, nu numai asa sa dai niste sfa­turi reci din carti. Daca ii oferi o limpezire a lucrurilor, atunci poti sa il tii legat de Bis­er­ica, dar daca mai mult ii tul­buri intelegerea, atunci el se inde­parteaza. Oricum la noi, la romani, tac­erea este o cal­i­tate veche in ran­dul cleru­lui; daca mai vorbesc asa spo­radic, pe ici colo. Mai sunt vreo doi trei preoti care vorbesc azi – un par­inte Mihai de la Bucuresti, unul de la Vatra Dornei si in rest mai putin – tot Arhanghelul Mihail vad ca ii ocroteste; eu ma rog pen­tru aces­tia sa le dea Dum­nezeu put­erea ca pana la sfar­sit sa se mentina pe pozi­tia aceasta mar­tur­isi­toare, ca nu e usor. Daca inainte era ateis­mul comu­nist, sa nu cre­dem ca acum nu mai este ace­lasi ateism; ateis­mul acum este man­i­fe­s­tat prin frica de a nu mar­tur­isi, prin tacere. Acum acest curent te invata o falsa iubire si prin asta ei urmaresc nu numai sa te dez­moste­neasca de orto­doxie, dar sa schimbe si struc­tura Orto­dox­iei. Asta urmaresc ei acum – sa schimbe struc­tura Orto­dox­iei, si struc­tura firii umane. Orto­doxia inseamna traire, inseamna viata, inseamna lucrare prac­tica. Dar acum incearca sa te dez­moste­neasca, sa iti schimbe radacina, un fel de mutatie genet­ica, ca tot e la moda vad. Ast­fel incat in mintile unora vor reusi sa dea o alta intor­satura bazelor cres­tin­is­mu­lui si le va per­verti si trairea, ast­fel incat vor simti sub spec­trul inse­larii, si tot asa, prin iubire, prin dragoste, prin bunatate. Noi tre­buie sa fim cu ure­chile ciulite acum si sa nu primim usor orice invatatura, tre­buie sa vedem de unde vine acea invatatura si incotro bate, de la cine si din ce impre­ju­rari vine. In curand nu vom mai avea la cine sa ne spovedim, foarte putini preoti daca vom gasi si comu­ni­carea va fi anevoioasa. Dragostea care nu e in ade­var deruteaza sufle­tul si nu este rod­nica si oricum, deo­cam­data se mai vede ca nu este in ade­var, pen­tru ca cler­icul nos­tru de azi una spune la Petru Voda, una spune la Putna, una spune la Secu si tot asa. Dar acesta este si copul lor, de alt­fel, ca sa ne deruteze, sa nu mai stim ce sa cre­dem; ei vor sa intro­d­uca aceasta stare de neincredere.

Si tinerii de azi care fac ascultare de ast­fel de duhovnici si nu au sim­tul dis­cernerii ascu­tit cum sa procedeze?

De jumatate de an incoace eu am remar­cat o sporire a cred­in­tei in ran­dul tinere­tu­lui. Sa stii ca imi place tinere­tul nos­tru. In ultima vreme am de-a face cu mai mult tineret. Si nu numai ca se indreapta spre Bis­er­ica si alearga la Dum­nezeu, dar sunt mai vii decat cei invarsta. Acum hai ca vin pen­tru bacalau­reat, pen­tru admitere sau pen­tru alt exa­men in viata, dar totusi nu se duc in alta parte sa ceara aju­tor, tot la bis­er­ica alearga; asta e prima lor scapare. Si Dum­nezeu, vazand cred­inta lor, ii ajuta, ii calauzeste, le da indru­mare si in felul acesta se infiri­peaza viata crestin orto­doxa. Cred ca tinere­tul va dis­tinge, mai greu e cu cei de la teolo­gie, ca acolo sunt indoctrinati.

Si cum sa te fer­esti de invata­turile strambe din Bis­er­ica si din societate?

Pai tre­buie sa le cura­tim pe cat e posi­bil, sa le putem prezenta cat mai clare, dar fara prea multa rautate. Adica sa atragem aten­tia asupra rat­acir­ilor unora sau altora dar fara sa invinuiesti; sa nu arati cu dege­tul. Asa tre­buie sa mar­tur­isim: indrep­tand dege­tul spre noi, nu spre celalalt. Pen­tru ca, sa stiti, nu sun­tem fara de vina. Cu totii raspun­dem pen­tru rat­acir­ile din Biserica si din soci­etate – ori ca nu am actionat la timp, ori ca nu ne-am rugat cu duh de pocainta, cu totii pur­tam vina caderii celuilalt, chiar daca, intr-un anu­mit fel, el sin­gur se exclude din Trupul lui Hris­tos. Atunci cand vom reusi sa intoarcem dege­tul spre noi, atunci vom reusi sa facem orto­doxie curata si sa cura­tim invatatura Bis­ericii de zgura ratacir­ilor. Deci nu zic sa taci, caci este ateism, dar vezi in ce duh mar­turis­esti, caci daca nu stii sa intorci dege­tul spre tine, te pozi­tionezi tot in afara orto­dox­iei, care este traire.

Da, de pilda acum sunt multi cres­tini derutati de rat­acirea unui preot foarte bun mar­tur­isi­tor pana de curand, si care mai nou mar­turis­este ca Sfin­tele Taine, Sfanta Impar­tasanie, tre­buie data cu lin­gu­rite sep­a­rate, pen­tru fiecare cred­in­cios in parte, ca i se pare, chipurile, ca intineaza Tainele si mai poate fi si molipsitor?

Asta e o aber­atie mare, mai. O aber­atie enorm de mare. De parca a fost vre­o­data alt­fel de cand este Bis­er­ica. De unde vine par­in­tele asta si unde a trait pana acum? Dar se poate sa fie o manevra, adica toc­mai asta sa urmar­easca – sa poata anula sacrul Sfin­telor Taine si sa le red­uca la ome­nesc. Poate veni cu teo­ria asta la catolici, ca la ei nu este sfanta taina, acolo nu mai lucreaza Duhul si e posi­bila con­t­a­m­inarea. Dar sa spui asta in Orto­doxie – arata multa necred­inta si pro­duce multa sminteala, ca vine din partea unui preot. Pai eu am fost cinci ani de zile preot in Bis­er­i­cani, unde este spi­talul de tebecisti si in fiecare z i impar­taseam cate cinci, sase bol­navi, din care unii mureau peste doua, trei z ile. Si s-a con­t­a­m­i­nat cineva? Fer­easca Dum­nezeu! Acolo m-am impar­t­a­sit cu bol­navii impre­una, dar nu am avut nimic. Nu putem aduce suprafires­cul la firea noas­tra. Par­in­tele acesta folos­este o log­ica ome­neasca – o mare neputinta.

Cum sa primeasca oamenii criza finan­ciara in care se gas­este intreaga soci­etate, mai cu seama cei aflati in somaj si fara posi­bil­i­tati de subzistenta?

Toate aceste crize sunt provo­cate de ei – criza eco­nom­ica, criza finan­ciara, criza reli­gioasa, criza morala, criza polit­ica – nu sunt altceva decat un pre­text sa ne oboseasca, sa ne stre­seze cu griji mate­ri­ale si sa ne dis­traga aten­tia de la cele sufletesti. Ei incearca de fapt sa afecteze orig­inea noas­tra div­ina. Ma doare sufle­tul cand vad oamenii cum se plang ca sunt dati afara de la ser­vi­ciu si nu mai au cu ce sa isi hraneasca copiii. Ce pot sa le fac? Ce pot sa le z ic? Cuvan­tul meu e prea putin ca sa ii poata ajuta. Ar tre­bui ca noi, man­a­s­tir­ile, sa ne adunam aver­ile si sa hranim acesti oameni, sau sa putem crea diverse cen­tre care sa le ofere un loc de munca. Vor veni vre­muri si mai grele, ce se petrece acum nu e nimic. Man­a­s­tir­ile au aceasta dato­rie fata de Dum­nezeu si de soci­etate, sa acorde ast­fel de aju­tor mate­r­ial, si cat vom trai, vom trai impre­una. Cum poate o obste de calu­gari, care si-a ago­nisit din timp rez­erve poate de hrana, sa stea indiferenta fata de sufer­in­tele oame­nilor? Toate aver­ile man­a­s­tir­ilor sa se aso­cieze intr-o forma de a putea men­tine viata poporu­lui. Tot ce au primit man­a­s­tir­ile de la Dum­nezeu pana acum, sa ofere poporu­lui neca­jit. Ca daca nu vom face asa, nici Dum­nezeu nu ne va acoperi si se vor napusti paganii peste noi. Si rat­acirea de acum va fi mai mare ca cea din­tai. Daca noi nu ii aju­tam la timp, nu potolim sara­cia lor si nu le aratam dragostea noas­tra, sun­tem pier­duti. O sa ne rezu­mam la niste fasole si un cartof acolo si nimic mai mult. Oricum ali­men­ta­tia de azi mai mult ne omoara decat ne hraneste. Dar poate ca si asta este o pedeapsa de la Dum­nezeu si sa nu ne ingri­jim ca sa traim cat mai mult, ci cat o da Dum­nezeu; binein­te­les ca nici sa te sin­u­cizi, adica sa te fer­esti pe cat poti de ceea ce stii ca este dau­na­tor. Noi tre­buie sa primim toate cate vin asupra noas­tra ca pen­tru pacatele noas­tre, pen­tru ca, chiar daca nu am gre­sit noi, au gre­sit par­in­tii nos­tri, bunicii nos­tri, si cu 5 0 de ani in urma. Pen­tru pacatele de atunci pla­tim noi astazi. Caci avem put­ere sa pre­lungim sau sa scur­tam aceste vre­muri de manie a lui Dum­nezeu. Dar numai sa stim sa ne rugam. De pilda acum vine Sap­ta­mana Patim­ilor, cand toata lumea tre­buie sa fie acolo la bis­er­ica sa asculte cuvan­tul Evanghe­liei, tes­ta­men­tul Dom­nu­lui si ar tre­bui sa asculte tot poporul de la mic la mare. Dar se duce cineva? Foarte putini. De-abia joi incep sa apara la Denia celor 12 evanghe­lii. Pe femei le intere­seaza mai mult pre­gatirea de sar­ba­toare, cozonacii si frip­tura, hrana tru­peasca decat cea sufleteasca.

Pai se intam­pla asta si in man­a­s­tiri, nu doar in lume. Maicile sau calu­garii sunt trim­isi sa faca pra­ji­turi in loc sa stea in biserica?

Pai da, de unde pleaca? Noi dam tonul, man­a­s­tir­ile. Dupa cum e lumina noas­tra, asa e si vie­tuirea mirenilor.

Ce le trans­miteti romanilor de praznicul acesta mare al Invierii?

Sa dea Dum­nezeu ca Patim­ile Dom­nu­lui si sufer­in­tele si per­se­cu­ti­ile nea­mu­lui nos­tru sa ne dea taria sa infrun­tam necazurile aces­tor vre­muri, ca sa putem ramane asa cum ne-am nascut in Tra­di­tia noas­tra orto­doxa si sa nu ne rat­aceasca nimeni cu invata­turi straine de duhul evanghelic. Sa ne invred­niceasca Dom­nul de bucu­ria aceasta a mar­tur­isirii, asa cum au mar­tur­isit Pitestiul, Gherla, Aiudul, toti mar­tirii nea­mu­lui nos­tru. Vedeti totusi, pe noi, in inchisoare, comu­nis­mul ne-a invatat smere­nia, sa fim cres­tini, sa ne daruim. Ne-a invatat smere­nia, scoala cea mai inalta. Ast­fel de vre­muri grele or sa ne aduca smere­nia, care este invierea noas­tra sufleteasca. Prin man­dria satan­ica a comu­nis­tilor, noi de fapt am cas­ti­gat daruri duhovnicesti de la Hris­tos. Asa sa aveti si voi parte de Invierea lui Hris­tos in inim­ile voastre.

(Revista ATITUDINI nr. 10, inter­viu real­izat de mon­ahia Fotini, 24 mar­tie, 2010)

24 comments

  1. cristian lungu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    doamne ajuta-ne! ajuta-i parintelui spre slava ta si ridicarii noastre ...

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Am plans citind cuvantul Mareului nostru Parinte Iustin.
    Dumnezeu sa va tina alaturi de noi multi ani , Parinte, ca mare nevoie avem de Dumneavoastra!

  3. Tardea Raluca Diana

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Are mare dreptate Cuviosul Parinte!!!Sa-i dea Domnul rasplata cereasca pentru cuvintele sale pline de Adevar!Asa este!Stiu pe pielea mea!Sunt somera,sunt insultata si nu am unde sa-mi pun capul (duhovniceste vorbind)!Nimeni nu ma asculta si nu-mi intelege necazul,in schimb persoanele cu bani si cu relatii au vrut sa ma traga la pacat!Sunt foarte trista!Nu am voie nici macar sa plang pentru aproapele meu!Totul mi se imputa!Orice gest!Sunt o persoana,totusi,...nu masina teleghidata!!!Nimeni nu are timp si pentru mine!Sunt totusi o persoana!

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Frumos si esential cuvant...

    Oare de ce nu inteleg cei care se folosesc de numele P. Justin pentru a isi promova propriile rataciri acest lucru? Pentru ca ei nu inteleg decat sa arate cu degetul chiar la mari parinti cu viata sfanta, defaimandu-i...

    Acestia se aseamana acelui inselat despre care se spune in pilda aceasta:

    „Cunosc un om”, scrie Dorotei, „care a ajuns intr-o stare ticaloasa. Dintru inceput, daca vreunul din fratii sai ii graia ceva, obisnuia a-i raspunde: „Cine-i el? Doar nu-i [Sfantul] Zosima ori vreunul dintr-ai sai”. Apoi incepea a-i injosi, graind: „Dar cine-i Macarie [cel Mare], totusi? Niciunul nu este bun spre ceva, poata fara de Vasilie [cel Mare] sau Grigorie [Teologul]“. Iar apoi, la putina vreme, a inceput sa-i defaime si pe acestia, glasuind: „Cine-i Vasilie? Cine-i Grigorie? Nimeni nu e vrednic, fara numai [Apostolii] Petru si Pavel”. Si spusu-i-am: „Cu adevarat, frate, curand ii vei dispretui si pe acestia“. Si, credeti-ma, in putina vreme a inceput a grai: „Cine-i Pavel? Cine-i Petru? Nu-i nimeni, fara numai Treimea cea Sfanta!” Iar astfel, intru sfarsit, ridicatu-s-a impotriva lui Dumnezeu – si acolo s-a oprit!“.

  5. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Dumnezeu sa-i dea sanatate Parintelui Justin, caci mare nevoie avem de el in aceste momente cand incep sa cada si cei alesi. Sa ne ajute Maica Domnului sa nu ne smintim si sa ramanem legati de stalpii duhovnicesti ai ortodoxiei romanesti.

  6. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    BUNUL DUMNEZEU SA DEA PARINTELUI IUSTIN BATRINETI FARA DURERI SI VIATA LUNGA, CA SA NE CALAUZEASCA PE CALEA VIETII ! AMIN !

    Mircea

  7. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sa va dea Dumnezeu multa sanatate Parinte pentru ca prigoana a inceput si nu-i putem face fata fara astfel de cuvinte duhovnicesti care sa ne intareasca.
    Dumnezeu si Maica Domnului sa ne ocroteasca pe toti!

  8. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    ii doresc multa sanatate parintelui si zile multe , ca sa calauzeasca pe calea cea sfanta. sarbatorile pascale cu pace, lumina in suflet si bucurie!

  9. cristian_ianc

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Unul din intelesurile cuvintelor Mantuitorului "Nu va voi lasa orfani" este si prezenta parintilor cu viata sfanta. De aceea sa-I cerem Domnului sanatate pentru Parintele Iustin Parvul si pentru toti Parintii. Iar noi in masura in care ne insusim smerenia dobandim dragostea, astfel ramanem in Har si primim Darurile Duhului Sfant. Printre care intelepciunea si discernamantul si vom putea cunoaste Adevarul. Vom fi uniti si liberi in masura in care vom devenii o Constiinta.

    Hristos a inviat, si noi vom invia!

  10. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Raluca Diana, iti recomand sa citesti un articol extraordinar.Poate-l si sti...
    http://www.crestinortodox.ro/diverse/ne-merge-numele-traim-118173.html
    Nu dispera!
    Doamne ajuta!

  11. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Multa sanatate parintelui Iustin.

  12. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sanatate sa-i dea Domnul, si sa-l tina inca multi ani, la fel de puiternic si sanatos !

  13. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2010/04/politia-israeliana-interzis-accesul.html
    Politia israeliana a interzis accesul ortodocsilor la Sfantul Mormant

  14. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Doamne Ajută! Fraţii mei ,mă bucur că mai sunt oameni în Dreapta Credinţă. Parintele Iustin Pârvu este Stălpul Credinţei noastre la inceputul vreumurilor de prigoană.Să-l ajute Maica Domnului să fie bine pentru noi toţi.Se vede clar planul diavolului că incepe prigoana de la Mănăstirea Petru Vodă cu Părintele Iustin.Fraţii mei Mucenicia ne aşteaptă vorba Parintelui. Trebuie să ne pregătim pentru lupta ce are să vină, ca să o putem birui , altfel ne biruie vrăjmaşul pe noi caă ne prinde nepregătiţi.Doamne ajută-va fraţii mei drept credincioşi

  15. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Imi plac foarte mult cuvintele parintelui staret Iustin si ii doresc multa sanatate si pace sufleteasca de la Dumnezeu.

  16. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    In noaptea sfanta a Invierii ,atunci cand ne impartasim cu lumina necreata , sa ne rugam toti pentru iubitul nostru parinte Iustin, o clipa macar o clipa... si pentru aceasta tara .Dumnezeu sa-i dea sanatate.

  17. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Buna seara Admin,

    Va rog sa publicati "Prohodul Domnului si Mântuitorului Iisus Hristos" in varianta originala.
    Asa cum bine stiti, mâine se va cânta "Prohodul Domnului" în varianta prescurtata, în multe Biserici din România si din strainatate. Tradatorul din Dealul Patriarhiei - Patriarhul Daniel- a fost pus în fruntea Bisericii Ortodoxe Române ca s-o distruga, el este la ordinele dusmanilor lui Hristos.
    Dovada este si faptul ca a prescurtat "Prohodul Domnului, Sfânta Liturghie, etc.etc.

  18. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    @Tardea Raluca Diana
    Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti lumineze calea! Capul sus!

  19. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Mai stai cu noi, Parinte, o suta de ani sau o mie,
    Cu poporul român credincios, o vesnicie,
    Bate clopotul mântuirii Neamului si'al Invierii,
    Sa se nasca pruncii ca mugurii primaverii!
    Sa rodeasca totul in puterea verii!

    Raspândeste, 'nalt, cuvintele sfinte,
    Ca daruri ceresti peste suferinte,
    Suvoiul credintei sa spele pacate,
    Calea, sa deschida, spre eternitate!

    Staret viteaz si lumina fierbinte
    Suntem cu tine, inima si minte,
    Sufletul nostru, lânga sufletul tau,
    Sfânt al Românilor, Sfântul lui Dumnezeu!

  20. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Haideti sa ne rugam pentru preotii cei rataciti!
    Sa ne rugam noi, cei ce ingenunchem in Sfintele Biserici si le sarutam mana cu care acestia fac semnul Crucii asupara-ne, pentru indrepatarea lor si alungarea diavolului ce-i incearca.
    Sa ne rugam Domnului Iisus Hristos fara preget pentru cei ce ne boteaza copiii si ne poarta parintii spre mormant.
    Dumnezeu sa ne aiba pe toti sub paza Sa.

  21. Părintele Mihail

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sper să ne mobilizeze mai mult în smerenie și ascultare de Dumnezeu:
    http://patermihail.wordpress.com/2010/04/03/sarbatoarea-cre%C8%99tina-anticipare-a-bucuriei-ve%C8%99nice-din-impara%C8%9Bia-continua-%C8%99i-prezenta-a-lui-hristos/

  22. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    @Tardea Raluca Diana : Sfantul Teofan Zavoratul spune despre necazuri:
    "Cand domnul loveste, este drept sa gandim ca, intr-adevar are de ce. Asadar cercetati motivul pentru care va loveste si inderptati-va. Pentru incercare necazurile sunt transmise celor drepti, insa noua (pacatosilor) mai degraba spre pedeapsa si spre chemarea la pocainta. Daca aveti credinta ca Domnul este doctor, si un doctor Care nu resipeste medicamente in zadar, cand raul este indepartat nu numai din fapte, dar si din simtaminte si din ganduri atunci necazurile inceteaza"

    "Imbarbatati-va! Nici un act de rabdare nu se desfasoara in zadar, ci fiecare are in spate rasplata sa - fie aici, fie acolo... Deprindeti-va sa vedeti in necazuri mila lui Dumnezeu si intampinati-le in liniste, cu devotament fata de voia lui Dumnezeu sau chiar cu bucurie. Deschideti-va ochii mintii si privit cununa care coboara din cer pe capul dvs. daca ramaneti netulburat si linistit."

    "...telul vietii noastre nu sta in a trai fericiti pe pamant (asa cum nu intamplator inoculeaza filmele americane - n.r.), ci, fericiti sau nefericiti, si unii si ceilalti sa ne pregatim cu vrednicie pentru dobandirea fericirii celei vesnice in viata cealalta. Asadar, straduiti-va sa va raportati la starea voastra astfel incat sa nu iesiti din sfera intentiilor Domnului prin care El oranduieste viata fiecaruia pe pamant. Pe pamant sunt mai multe necazuri decat bucurii. Si unele si altele sunt trimise de Dumnezeu, fie pentru trezirea din adormirea morala, fie pentru curmarea nedreptatilor si a pacatelor, fie pentru curatirea lor prin pocainta, fie pentru sporirea ascultarii fata de Dumnezeu,a barbatiei, a rabdarii spre slava lui Dumenzeu si a celorlalte virtuti. (...) Fiti atenti la voi si hotarati-va sa nu va departati de ceea ce a randuit Dumnezeu si cautati linistirea in voia lui Dumnezeu, cea intotdeauna buna si preainteleapta."

    Din ceea ce spui tu ca traiesti, eu trag concluzia c-ar trebui sa fii fericita. Inca de pe acum. Daca te consoleaza cu ceva, in cazul meu Domnul a voit ca dintr-un fel de mare "scula pe bascula" sa ajung sa transpir cultivandu-mi bucatica de pamant. Si-I multumesc in fiecare zi pentru aceasta iconomie ce o are cu mine. Sunt liber intru Domnul si, totodata, robul sau cel mai bicisnic.

    Ma rog sa-I dea bunul Dumnezeu multa sanatate si putere preafericitului nostru parinte Iustin, sa ne mai mane pana la sfarsitul veacului acestuia.
    Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi, pacatosii.

  1. Pingback: Apel la liniste si unime in rugaciune la picioarele Crucii Mantuitorului « † Apologeticum

  2. Pingback: Intru multi ani, Parinte! Staretul Manastirii Petru Voda, arhimandrit Justin Pârvu, a implinit binecuvantata varsta de 92 de ani. Slava Tie, Doamne! « † Apologeticum

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*