papy si barty

Extras din cartea ECUMENISMUL ÎNCOTRO? O nouă viziune ortodoxă asupra ecumenismului sincretist de Ieromonah Agapit Popovici

Se prea poate sa existe cititori care, ajungând pâna aici, sa se intrebe: Oare chiar asa sa fie? Oare ecumenismul sa slujeasca politica de globalizare si de satanizare a lumii?

Intr-un fel, intrebarile sunt justificate, de vreme ce expunerea noastra incearca sa arate cum ecumenismul surpa Biserica, indemnându-i pe crestini catre sincretism religios si satanism. De aceea, ne-am gândit ca este potrivit sa amintim si o parte dintre efectele nefaste pe care ecumenismul le-a produs in rândul ortodocsilor si nu numai.

Toti ecumenistii nostri se jura ca apara ortodoxia. Noi nu contestam marturisirea lor. Ii intrebam totusi, cum explica actiunile antiortodoxe de mai jos?

– cenzurarea, in secret, a cartilor de cult;
– cenzurarea literaturii teologice prin eliminarea scrierilor care demasca erezia ecumenista;
– punerea in circulatie de literatura teologica pro-ecumenista;
– interdictia pusa preotilor si calugarilor de a publica lucrari cu caracter antiecumenic;
– incercarea de a controla tiparirea de carte religioasa cu scopul de a evita publicarea de carti ortodoxe defavorabile orientarii ecumeniste;
– minimalizarea studiilor de apologetica si indrumari misionare si inlocuirea lor cu studii de promovare a ecumenismului;
– politizarea cursurilor de indrumare preoteasca;
– intimidarea si amenintarea cu demiterea si caterisirea preotilor antiecumenisti;
– intimidarea si amenintarea cu excluderea din monahism
a monahilor antiecumenisti. Desigur, afirmatiile noastre pot fi contestate. Cu atât mai mult cu cât masurile de intimidare si represalii pot fi acoperite de masuri disciplinare. Sau altfel spus, marturisirea de credinta ortodoxa si avertizarile asupra ereziei ecumeniste au ajuns sa fie socotite acte de indisciplina.

Ce argument pot aduce ecumenistii? Ei pot veni cu argumentul ca s-au incalcat hotarârile Sf. Sinod. Noi insa, ne intrebam: De când a ajuns Sf. Sinod sa condamne pentru marturisirea de credinta ortodoxa?

Daca am fost atenti la marturiile istorice, intelegem ca membrii Sfântului Sinod nu sunt infailibili, mai ales atunci când sunt preocupati de politica si avantaje materiale.

Se cuvine inca o precizare, in general, hotarârile luate de Sf. Sinod pot fi justificate canonic; ceea ce nu se justifica in cazul nostru este modul de aplicare.

Dintre actiunile antiortodoxe amintite mai sus, cea mai grava ni se pare aceea de cenzurare a cartilor de cult si a altor scrieri duhovnicesti, in spiritul celor hotarâte la dialogul teologic oficial cu reprezentantii cultului mozaic, New York, 1972.

Referitor la cenzura se constata:

1. Eliminarea Rânduielii de primire la ortodoxie a celor de alte credinte.

Molitfelnic, Editura Istitutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe   Române, (EIBMBOR), 1992, ISBN 937-9130-11-9 – este corect.
Molitfelnic, EIBMBOR, 1998, ISBN 973-9130-97-6 – este cenzurat.

2. Modificarea troparului invierii, glas I, prin eliminarea cuvântului iudei.
Vecernierul, EIBMBOR, 1974, editia a II-a – este cenzurat.
Vecernierul, Ed. Partener, Galati, 2002, ISBN 973-85743-2-3 – este cenzurat.
Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, ISBN 973-9130-11-9.
Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1993, dupa editia din 1973.
Catavasier, Ed. MMB, Iasi, 2000, ISBN 973-9272-97-5.
Catavasier, Ed. IBMBOR, Timisoara, 1995.

3. Eliminarea completa a mai multor strofe din Prohodul Domnului.

4. Modificarea referintelor la evrei:

– Proloagele, vol. I, Ed. Bunavestire, fara an, la luna octombrie, ziua 11. Merita ca cercetarile sa fie extinse.

In continuare, vom prezenta câteva dintre urmarile nefaste ale implicarii ortodocsilor in miscarea ecumenica:

influentarea unor ierarhi, iar prin ei influentarea deciziilor din Bisericile locale;
influentarea preotilor prin ierarhi;
influentarea profesorilor de teologie si prin ei a invatamântului teologic;184
efectuarea de studii teologice in universitati si institutii catolice si protestante;
– organizarea de asa-zise rugaciuni comune, cu incalcarea flagranta a prevederilor sfintelor canoane;185
eliminarea studiilor apologetice si misionare si inlocuirea lor cu studii despre ecumenism;186
modificari in cult in numele deschiderii catre dialog;
relativizarea invataturii de credinta,187
– politizarea structurilor administrative ale Bisericii.188

In concluzia celor de mai sus, spunem ca se urmareste:

crearea de brese in sinoadele locale intre ierarhii ecumenisti si cei neecumenisti;
imixtiunile politicului in treburile interne ale Bisericii;
crearea de brese in invatamântul teologic prin abaterea de la traditia ortodoxa in favoarea invataturilor eterodoxe;
incurajarea sincretismului religios;
minimalizarea principiilor moralei crestine in numele drepturilor omului.

In incheierea acestui capitol, mai aducem un exemplu luat din Invatatura de credinta crestina ortodoxa, Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, Bucuresti, 1952.

In raspunsul la intrebarea 228, gasim scoasa in evidenta deviza francmasoneriei: fraternitate, egalitate, libertate si dreptate.189

Credem ca aceasta deviza nu-si avea in nici un caz locul in Invatatura de credinta.

antiecumenism

184. Pr. Prof. Ion Bria, Teologia ortodoxa in România contemporana, ed. Trinitas, Iasi, 2003, p. 41, 61. 105
185. Ibidem, p. 13.
186. Ibidem, p. 89.
187. Ibidem, p. 92.
188. Ibidem, p. 105, 131.
189. Acelasi text este reprodus si in editia publicata de Editura Trinitas, la Iasi in 1999, cu titlul Credinta ortodoxa, ISBN 973-97478-7-6. A se compara cu deviza libertate – egalitate – fraternitate citata de Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O noua viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. I. 1991, p. 101.