IPS Bartolomeu_Anania

Mitropolitului Clujului, Bartolomeu Anania, i se va conferi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”. “Nominalizarea ar putea fi poate uimitoare din perspectiva celor ce nu ştiu că Valeriu Anania, pe numele său de mirean, a studiat Medicina şi a susţinut constant învăţămîntul medical şi dezvoltarea domeniului bioeticii în România. În plus, este o personalitate culturală şi spirituală marcantă, al cărei model de viaţă, moralitate şi umanitate fascinează, în ciuda celor 25 de ani de condamnare politică. Data ceremoniei de decernare va fi hotărîtă de comun acord, după ce îi vom comunica decizia noastră”, a precizat rectorul Vasile Astărăstoae.

Decernarea titlului va avea loc maine, 13 mai in aula George Emil Palade de la UMF Iasi, incepand cu ora 10.
La acest eveniment vor fi prezenţi:
IPS Teofan Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei;
IPS Pimen Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

24 comments
  1. Minunat lucru!Mare este puterea lui Dumnezeu,care a facut posibil acest lucru,prin oameni”luminati “,cum este Profesorul Astarastoaie,care a avut o atitudine demna si in cadrul Colegiului medicilor,intervenind principial si farea frica in rezolvarea unor probleme aparaent fara solutie .
    Nu am stiut ca IPS Bartolomeu a fost medic.Numai o astfel de personalitate complexa ar fi putut emana atata spiritualitate,atata duh.
    Dumnezeu sa-l tina ,pentru a ne ajuta si incuraja in aceste vremuri!

  2. Minunat lucru!Mare este puterea lui Dumnezeu,care a facut posibil acest lucru,prin oameni”luminati “,cum este Profesorul Astarastoaie,care a avut o atitudine demna si in cadrul Colegiului medicilor,intervenind principial si farea frica in rezolvarea unor probleme aparent fara solutie .
    Nu am stiut ca IPS Bartolomeu a fost medic.Numai o astfel de personalitate complexa ar fi putut emana atata spiritualitate,atata duh.
    Dumnezeu sa-l tina ,pentru a ne ajuta si incuraja in aceste vremuri!

  3. IPS Bartolomeu Anania, stilp tare lasat de bunul Dumnezeu sa sprijine Biserica si Credinta Ortodoxa. Drumul Crucii duce firea slaba a omului mai departe, spre Mintuirea si Invierea sufletelor noastre prin Lumina si Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin.

  4. Iertati ! Nu cred ca ne folosim nici noi nici IPS Bartolomeu Anania de acest

    titlu de Doctor Honoris Causa !

    Un monah, fie el si ierarh, este un om care nu asteapta ranguri lumesti, bogatii, aplauze si altele asemenea ale acestei lumi desarte si trecatoare.

    El este un om care trebuie sa se imbogateasca in Dumnezeu si “In legea

    Domnului ” sa fie “voia lui, si la legea Lui sa cugete “ziua si noaptea”

    asa cum de altfel noi toti cei botezati crestin-ortodox trebuie sa o facem !

  5. Tot respectul si admiratia pentru un om adevarat si un crestin model. Sa-l tina bunul Dumnezeu sanatos caci Prea Sfintia sa este vrednic urmas din stirpea romanilor de vita-nobila. Multa putere si sanatate de fier caci este unul din stalpii dreptei credinte!

  6. @Iulia Cirneala
    Hristos a înviat!
    Creştinul nu caută ranguri şi titluri lumeşti, dar nici nu le respinge fără rost, câtă vreme ce pot fi de folos vestirii Evangheliei.
    Să nu uităm că Sfântul Apostol Ioan s-a folosit de trecerea sa pentru a-l aduce în curtea Sinedriului pe Sfântul Apostol Petru, că Sfântul Apostol Pavel s-a folosit de cetăţenia sa romană pentru a-şi scăpa viaţa din mâinile iudeilor şi a vesti Evanghelia la Roma şamd.
    Chiar dacă pentru creşterea duhovnicească personală un titlul nu este obligatoriu de folos, el nu este nici obligatoriu o piedică. La fel ca bogăţia pentru Avraam şi Iov, poate fi doar prilej de a da mai bună mărturie.
    În lumea în care trăim este folositor pentru mulţi din cei îndepărtaţi de Biserică să vadă că apărătorii Credinţei nu sunt nişte inculţi obscurantişti, aşa cum li se spune. De fapt Mântuitorul Însuşi laudă pe cărturarul ce cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu, deşi avertizează şi asupra primejdiei de a te lăsa cucerit de înăţătura lumească (Matei 13.52; I Cor. 1.20).
    Iar faptul că această decernare adună laolaltă şi intelectualii şi clericii, dar şi trei mari episcopi ai Bisericii noastre este un lucru într-adevăr de mare folos şi pentru care trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu (şi să ne rugăm să aducă multă roadă!).

  7. Pt.Pr.Mihai-Andrei Aldea:

    Este foarte periculos un descurs sofistic de genul celui pe care l-ati construit pentru ca e tocmai cel care ar putea duce in prapastie.

    Iar cand argumentatia este cea a unui preot -o persoana care modeleaza sufletele este si mai grav.

    Va citez: “Chiar dacă pentru creşterea duhovnicească personală un titlul nu este obligatoriu de folos, el nu este nici obligatoriu o piedică!

    Sa rescriem putin: Un titlu nu este obligatoriu de folos pentru cresterea duhovniceasca… ”
    Oare va dati seama ce-ati spus ? Ce este cresterea duhovniceasca si ce legatura de obligativitate sau neobligativitate are cu titlurile lumesti ?

    Sa presupun ca intelegeti “despatimire” sau “curatire de patimi” prin crestere duhovniceasca ?!

    Iar daca asta vreti sa spuneti atunci, din nou, va intreb, la ce servesc titlurile lumesti pentru a te despatimi ?
    Cand de fapt ele sunt cauza zgandaririi slavei desarte, a mandriei, si a altor patimi care mocnesc in om !

    Dar, aceasta evidenta dvs. o negati spunand, imediat in aceeasi fraza(referindu-va la titlrile lumesti ) :dar “el nu este nici obligatoriu o piedica ” !

    Si, v-am dat doar acest exemplu… Dar in toata argumentatia dvs. se mai pot gasi si altele asemenea.

    Parinte Mihai, iertati si Domnul sa vadea intelepciunea ortodoxa !

  8. @Iulia Cirneala
    Este uimitor postul tău. L-am citit de mai multe ori, încercând să înţeleg cu adevărat dacă doar greşeşti ori eşti rău intenţionată, dacă îţi dai seama de responsabilitatea pe care ţi-ai asumat-o sau nu. Dat fiind că de obicei nu prea intru pe bloguri şi nu am citit şi alte comentarii ale tale mi-a fost greu să îmi dau seama.
    Care sunt problemele?
    Întâi, se vede că îţi închipui că ai înţelepciunea ortodoxă care mie mi-ar lipsi şi vorbeşti cu o superioritate şi superbie străină cu totul Ortodoxiei. Faptul că nu te gândeşti nici măcar o clipă că ai putea greşi este extrem de grav. Faptul că vorbeşti de sus unui preot pe care nu-l cunoşti, iar blânda îndreptare pe care ţi-a adresat-o o tratezi cu agresivitate este şi mai grav.
    Deşi cred că mai ai mult până la a te trezi, dacă o vei face vreodată, o să încerc să-ţi arăt, pas cu pas, greşelile pe care le-ai făcut.

    Întâi, în postarea ta iniţială, deşi începi cu “iertaţi-mă”, continui prin a nega discernământul Î.P.S. Ananaia şi apoi prin a-l judeca vehement. Dacă ne folosim noi sau Î.P.S. de titlul acordat este un lucru ce poate fi înţeles mai bine de ierarh decât de tine. E un adevăr de bun-simţ pentru orice creştin. Nu este vorba de a judeca aici încălcarea ori respectarea unei dogme, ci de un act ce ţine de lucrarea pastoral-misionară a Bisericii, domeniu ce îţi depăşeşte cu totul competenţa. Nu pot lăsa la o parte faptul că ar fi o bădărănie într-adevăr neortodoxă ca un ierarh să refuze un gest de cuviincioasă cinstire din partea unei prestigioase instituţii medicale şi ştiinţifice; dar esenţial este că ar fi un gest anti-pastoral şi anti-ortodox. Milităm pentru apropierea oamenilor de ştiinţă şi a intelectualilor de Biserică, dar când unii dintre ei fac astfel de gesturi remarcabile, ne facem osânditori ai ierarhilor care le primesc. Foarte grav, foarte urât.
    Mai rău este că gestul avea implicaţii mai adânci decât o simplă apropiere de Biserică a unor oameni. Ori nu ai citit, ori nu ai înţeles nimic din motivaţia acordării acestui titlu şi din rosturile lui. Bioetica ortodoxă este exact domeniul de care avem nevoie pentru a exista moralitate în practica şi legislaţia medicală. Aici intră şi bătălia împotriva avortului şi cea împotriva implantului şaa, domenii în care Î.P.S. Anania într-adevăr s-a distins. Prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa pe acest temei Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” se raliază practic poziţiilor bioetice ortodoxe. În loc se te bucuri de asemenea mărturisire publică, de maximă importanţă, te apuci să ataci ierarhul care a obţinut-o şi pe cel care, blând, a încercat să te faci să înţelegi realităţi evidente.

    Ai spus, complet nepotrivit, că “Un monah, fie el si ierarh, este un om care nu asteapta ranguri lumesti, bogatii, aplauze si altele asemenea ale acestei lumi desarte si trecatoare”. De ce complet nepotrivit? Pentru că, dacă afirmaţia este adevărată luată separat, din context se înţelege însă că îl acuzi pe Î.P.S. Anania că aşteaptă “ranguri lumeşti şamd” şi că îi explici – lui şi lumii – că nu trebuie să facă aceasta. Pe lângă trufia ideii – şi cu atât mai mult a demersului – mai este aici şi o gândire evident confuză, pentru că este o mare deosebire între “a căuta”, “a aştepta” şi “a primi”.
    Sfântul Ioan Gură de Aur nu aştepta diaconia, preoţia sau episcopatul, dar le-a primit rând pe rând. Nu aştepta nici să devină patriarh, dar a devenit. Nu aştepta să primească nici slavă de la oameni, laude imperiale şi recunoaşteri oficiale [b]dar le-a primit![/b] Şi a primit şi prigoanele, calomniile şi pedepsele nedrepte, aşa cum le-a primit, de altfel, şi Î.P.S. Anania, de atâtea ori.
    Sfântul Nicolae, cât n-a fost episcop, făcea toate faptele bune pe ascuns, iar după ce a devenit ierarh, la vedere. Şi când a fost întrebat de ce acum le face în văzul lumii a spus “ierarhul trebuie să fie pildă tuturor şi toate ale sale să le facă la vedere”.
    Sunt lucruri pe care nu le cunoşti (nădăjduiesc! altfel ar fi şi mai grav), dar despre care vorbeşti cu superioritate. Foarte trist.

    Trecând peste alte vorbe fără rost din prima postare, merg la a doua, care începe direct cu concluzia, acuzatoare. De obicei concluzia vine la sfârşit, aşa cum şi concluziile mele vin după argumentare, nu înainte. Mai rău este că începi cu premiza de greşeală din partea celuilalt, nu a ta. Eşti sigură, dintru început, că discursul meu, de vreme ce te contrazice, e greşit, ba chiar “sofistic”. Să vedem!

    “Un titlu nu este obligatoriu de folos pentru creşterea duhovnicească”
    Întrebi – ce bine era pentru tine dacă te opreai aici şi aşteptai răspunsul! – “Oare va dati seama ce-ati spus ? Ce este cresterea duhovniceasca si ce legatura de obligativitate sau neobligativitate are cu titlurile lumesti ?”
    Da, îmi dau seama ce am spus.
    Dar tu îţi dai seama ce necreştineşte vorbeşti?
    Eşti atât de [b]absolut sigură[/b] că deţii adevărul şi nu poţi greşi, încât începi cu “Oare vă daţi seama ce-aţi spus?”
    Un creştin cu bun-simţ ar fi pus pur şi simplu întrebarea la care nu ştia răspunsul “Ce este cresterea duhovniceasca si ce legatura de obligativitate sau neobligativitate are cu titlurile lumesti ?”

    De fapt întrebarea este deja un sofism, pentru că inversează raporturile. Eu am spus că titlurile lumeşti nu sunt obligatoriu folositoare sau piedică pentru creşterea duhovnicească. Nu am spus că este o legătură de obligativitate sau neobligativitate între aceasta şi titluri. Ambivalenţa, după principiile fundamentale ale logicii, nu este adevărată în toate relaţiile, ci doar în unele. De pildă, dacă pentru a fi botezat am nevoie de un preot nu înseamnă şi că un preot are nevoie de mine pentru a boteza (pentru că, evident, poate boteza şi pe altul). În cazul de mai sus eu nu am postulat nicio ambivalenţă, aceasta ţine exclusiv de gândirea ta.
    Dar presupunând că întrebarea ta voia de fapt să fie (singura variantă logică) “Ce legătură poate fi între titlurile lumeşti şi creşterea duhovnicească?”, răspunsul este evident:
    Primite pe merit, titlurile lumeşti mărturisesc lumii o parte din valoarea trăirii în Hristos. Ele pot ajuta pe cei mai îndepărtaţi de Biserică să treacă peste prejudecăţile insuflate de anti-creştini, pot fi o cârjă pentru cei care sunt mai slabi în credinţă. Pentru aceasta trebuie să fie folosite cu înţelepciune, aşa cum trebuie folosită orice avere dată de la Dumnezeu.
    Am spus şi repet că Sfinţii lui Dumnezeu s-au folosit de-a lungul vremii de funcţiile, trecerea şi titlurile lor pentru a-i sluji mai bine Lui, aşa cum s-au şi lepădat de ele atunci când au crezut că trebuie să facă aceasta. Titlurile sunt doar o avere lumească, oarecare, ce poate fi folosită pentru a mărturisi mai bine Credinţa sau pentru a-ţi pierde sufletul – depinde cum le primeşti. De fapt acest răspuns ţi l-am dat pe larg în postarea mea. Doar că nu ai vrut să înţelegi. De la trecerea şi titlurile primite de Iacob în temniţa Egiptului ori de la faraon şi până la cele primite de părintele Dumitru Stăniloae, este o pleiadă uriaşă de sfinţi care au ştiut să folosească asemenea lucruri spre creşterea duhovnicească a lor şi a altora. Nu vrei să vezi asta.
    Desigur, titlurile lumeşti pot, repet [b]pot[/b] fi cauză de “zgândărire a slavei deşarte, a mândriei şi a altor patimi care mocnesc în om”. Dacă aceste patimi deja există! L-ai spovedit tu pe Î.P.S. Anania şi ai hotărât ce patimi are, ce poate duce sau nu, şi i-ai dat canon să nu ia acest titlu, iar el nu te-a ascultat? Dacă nu, tot ceea ce ai vorbit a fost de la cel rău.

    Ajung la sfârşitul acestei postări. Ea este oricum prea lungă pentru tine, Iulia. Nu eşti sinceră nici în gândire, nici în vorbire şi nu asculţi pe cel cu care vorbeşti. Dacă erai mare apărătoare a creşterii duhovniceşti trebuia să asculţi şi de ce se spune la I Cor. 11.l3; Efeseni 5.23; I Timotei 2.12. În loc de aceasta, te-ai făcut judecătoare şi învăţătoare a ierarhilor şi preoţilor. Şi pot să-ţi dau sute de citate din Dumnezeieştile Scripturi şi Sfinţii Părinţi care să arate păcatele uriaşe pe care le-ai făcut în aceste două postări. Nu cred însă că vrei să le vezi. Încheierea postării tale, cu o fariseică cerere de iertare urmată de o “urare” trufaşă arată ce duh te stăpâneşte. Ca urmare, trag şi eu concluzia argumentării mele:
    – Bine a făcut Î.P.S. Anania că a primit titlul, bine a făcut Universitatea că i l-a acordat, bine au făcut Î.P.S. Teofan şi Î.P.S. Pimen că au fost de faţă, bine au făcut cei ce s-au bucurat pentru această mică mângâiere printre atâtea lovituri şi prigoane, de această apropiere de Biserică a medicinii ieşene;
    – Rău ai făcut cu postările tale, cu lipsa de modestie (că de smerenie nu poate fi vorba), cu deplina ta convingere că eşti infailibilă;
    – Nu, nu te iert. Iertarea se câştigă prin pocăinţă. De vreme ce nu ai pocăinţă, nu te iert, ci cu puterea ce-mi este dată te leg să nu fi iertată în veci de păcatele pe care le-ai făcut prin aceste postări dacă nu te pocăieşti cu adevărat de ele şi nu îţi ceri iertare sincer. Amin.
    Preot al lui Hristos,
    Mihai-Andrei Aldea

  9. Hristos a inviat!
    Sunt de acord cu parintele Mihai-Andrei Aldea, si sunt convins ca IPS Bartolomeu Anania nu pierde nici o ocazie, sa-si apropie pastorii dreptluptatori si marturisitori prin fapte, In numele si spre slava Domnului nostru Iisus Hristos. Asa sa ne ajute Dumnezeu.

  10. Hristos a inviat!

    Trebuie sa recunosc faptul ca si eu am avut la inceput ispita de a-l judeca sau nu pe I.P.S. Anania, fiind marcat mai mult sau mai putin de ceea ce se intampla in zilele acestea cu cei care marturisesc Adevarul, sau care se vor a-l marturisi. Este destul de greu, mai ales daca nu ai o constiinta curata si un discernamant bine conturat. Cu toate acestea, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa citesc postarea Fratelui si Parintelui nostru Mihai-Andrei Aldea, care dupa parerea mea este, pe cat de clara si fara ocolisuri, cu siguranta ancorata intr-o realitate ortodoxa de netagaduit.
    Cat despre I.P.S. Anania, sunt bucuros ca exista si ca poate da slava lui Dumnezeu ori de cate ori este nevoie (nevoie resimtita mai ales de noi cei pastoriti) si in orice loc de este cu putinta. De asemenea, am inteles ca gesul Sfintiei Sale, ne indeamna pe noi cei mai mici, sa ne cautam modele in sfintenie si printre Adevarati marturisitori.

    Adevarat a inviat, Parinte!

  11. pt. Pr. MIhai-Aldea

    Parinte iertati si Domnul sa va ierte ! Iata ma pocaiesc, am citat din psalmul 1, poate v-am ranit, poate am am fost nedreapta Domnul stie ! El stie mai bine sufletul fiecaruia ! Incercati sa ma iubiti ca pe aproapele dvs.! Inca o data iertati, iertati, iertati !

    Si, Domnul sa va ierte !

  12. Am uitat sa va spun ca un parinte mi-a zis ca cel mai bun teolog este dracul!!! Toate poate sa le faca ,dar sa se smereasca nu.Asa-i recunoastem sau stim cu cine avem de-a face.Cine l-a rastignit pe Mintuitorul? Cititi vietile sfintilor,cunoasteti-va credinta ca sa va puteti apara…nu acceptati cu usurinta aceasta teologie ecumenica,draceasca,moderna!E atit de frumos si de simplu sa fii crestin…fara sofismele lor periculoase.Nu avem nevoie de titluri,diplome (mai les ca calugar!!!) sa-l iubim si sa-l urmam pe Hristos!!!Sint multe altele care ar trebui sa le faca ei…cu mai multa dragoste si cu mai multa jertfa si daruire din partea lor nu s-ar implini scripturile.Toate se implinesc cind Nu E DRAGOSTE !!!

  13. Ingaduiti-mi sa postez si eu versetele la care face trimitere par.Mihai-Andrei Aldea:

    Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? (I Cor. 11.l3)

    Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
    Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. (Efeseni 5.22,23)

    Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.(I Timotei 2.12)

    (In afara de ultimul verset nu vad o legatura directa cu subiectul discutiei. )

    De asemenea, ingaduiti-mi sa postez si primele versete din Ps.1 la care face referire sora Iulia:

    Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
    Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.

    Si un indemn:

    “Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.” (Galateni 6.1)

    Sa ne iertam unii pe altii ca Domnul sa ne ierte pe toti!

  14. Pt. Pr.Mihai-Andrei Aldea:

    Am fost la Pr. Ignatie de la Manastirea Camarzani pentru sfat duhovnicesc.
    “Acestea sunt lucruri prea mari, inalte pentru o umila credincioasa…Ai gresit!

    Il rog si eu pe parintele Mihai sa te ierte, iar fratia ta sa nu mai faci asemenea pacate! ”

    Parinte Mihai, inca o data, imi cer iertare pentru toate si rugati-va pentru mine pacatoasa !

  15. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
    Iată cum, la cei credincioşi, cele rele se întorc spre bine. Căci printr-o greşeală s-au putut limpezi mai multe cugete, dacă au vrut să se limpezească.
    Întâi, sora Iulia a primit sfat şi îndreptare de la duhovnicul său, spre buna aşezare pe calea mântuirii. Şi a primit astfel iertare de la Dumnezeu, şi prin duhovnicul său, şi prin păcătosul de mine, şi prin glasul Celui ce a zis: “De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi de se va pocăi, iartă-l; şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine zicând: Mă căiesc, iartă-l” (Luca 17.3-4)
    Apoi mi-a făcut mare bucurie, căci frica ce-o aveam că nu se va îndrepta uşor s-a dovedit mincinoasă, căci s-a întors repede către duhovnicul său şi repede s-a îndreptat. Astfel a dat mărturie despre ceea ce trebuie să facă fiecare dintre noi când greşeşte.
    În al treilea rând, prin greşeala şi ridicarea ei m-a ajutat să arăt un lucru greu de primit, dar foarte adevărat: mult se păcătuieşte de fraţii noştri ortodcşi pe net-ul ăsta!
    Nu, nu vorbesc de ceea ce am zis mai sus că a greşit Iulia, ci de altă greşeală, a ei şi a altora. Greşeală care arată cât de puţin se cunoaşte, cât de puţin s-a însuşit ca fel de a gândi şi a fi învăţătura ortodoxă de temelie. Şi totuşi lumea se avântă în comentarii înalte!
    Despre ce e vorba?
    Ei bine, am spus că o leg să nu fie iertată în veci dacă nu se pocăieşte. Şi?
    Prin aceste cuvinte am vrut, în primul rând, să îi trezesc – şi nu doar ei! – conştiinţa asupra responsabilităţii uriaşe pe care o presupune a vorbi despre cele sfinte, oriunde şi oricum. Prea uşor se vorbeşte despre lucruri mari şi toţi se ţin de mari cunoscători ai adâncurilor Duhului!
    În al doilea rând, am dat prin aceste cuvinte un test de trezvie, de discernământ, tuturor celor care le-au citit.

    Cum se notează acest test:
    1. V-a trezit conştiinţa responsabilităţii pentru ceea ce spuneţi şi scrieţi în calitate de creştini?
    Da – 10 p. Nu – 0 p.
    2. V-aţi speriat de asprimea legăturii puse de preotul în cauză? (adică înspăimântătorul eu 🙂 )
    Da – 0 p. Nu – 10 p.
    3. V-aţi dat seama că de fapt nu s-a făcut nici o legătură specială, ci doar s-a reamintit fundamentala lege a Bisericii că păcatele se iartă doar prin pocăinţă, iar fără aceasta nu poate fi iertare?
    Da – 10 p. Nu – 0 p.
    Interpretarea testului:
    30 p. – Aveţi însuşite legile de temelie ale Credinţei şi un minim discernământ creştin; Dumnezeu să vă ajute în urcuşul duhovnicesc!
    20 p. – Limpede, sunteţi pe calea cea bună, dar mai sunt lacune în pregătirea de bază. Ţineţi aproape de duhovnic – aşa cum toţi trebuie s-o facem, totdeauna – şi veţi creşte.
    10 p. sau 0 p. – Sunteţi foarte la început; feriţi-vă de a vă pronunţa cu hotărâre, ţineţi aproape de duhovnic, învăţaţi din răsputeri – lipsa de cunoştinţe elementare vă poate duce în mari ispite.
    Pace tuturor, mulţumesc Iulia şi Dumnezeu să te binecuvânteze şi
    Hristos a înviat!
    Preot al lui Hristos,
    Mihai-Andrei Aldea

  16. Impresionant! Totusi, cine are ochi sa vada, vede si cine are urechi sa auda, aude !

    Hristos a inviat!

  17. Sarut mana, Parinte Mihai, Am citit dialogul Sfintiei Voastre cu Iulia si a fost pt. mine si cred, pt. toata lumea, o adevarata lectie de duhovnicie. De aceea indraznesc sa va cer si eu o povata – sa ma iertati S.V. si ceilalti ca nu are legatura cu tema – dar am impresia ca duhovnicul meu nu ma intelege in aceasta privinta si m-am gandit sa mai consult o parere , avizata, desigur. Este vorba de suferintele pe care mi le produce mama mea : jigniri, reprosuri, lovituri “sub centura”, santaj sentimental si multe mizerii pe care le-am indurat de la ea in copilarie si pe care le continua si astazi cand e aproape ” cu un picior in groapa” , adica foarta bolnava, batrana – nici eu nu mai sunt tanara. Si nu mai pot sa suport rautatile ei. Imi aduc aminte de caracterul ei josnic de cate ori face pe femeia cumsecade si credincioasa. Parerea mea este ca e foarte mandra, de aceea nu-si vede greselile si nu-si cere iertare. Mi-e teama ca o sa moara cu toate aceste uratenii in suflet, dar ma roade si faptul ca dragostea mea pt. ea s-a racit. Simt ca fac totul doar din datorie. Ce ma sfatuiti ? Inca o data va cer iertare S.V. si fratilor. Promit sa nu mai vin cu chestii personale, dar m-a placut ca faceti o analiza atat de riguroasa a sufletului omenesc. Hristos a inviat! Sarut mana !

  18. Hristos a înviat, Aurora!
    Întâi, cred că aşa ceva trebuie vorbit faţă către faţă, deoarece este ceva personal şi sunt unele lucruri ce nu se pot limpezi într-o discuţie publică.
    Voi încerca să dau însă un răspuns general şi, cred că e necesar, poate un pic dur:

    De multe ori mi se pare că cei mai mulţi creştini dorm şi visează că trăiesc.
    Între Cuvântul lui Hristos şi gândirea şi vorbirea lor – cu atât mai mult de fapte! – este o depărtare uriaşă. De pildă, aproape toţi creştinii SE PLÂNG de greutăţile şi încercările prin care trec. În cea mai bună împrejurare, îi auzi spunând “lupt să rabd”, “mă străduiesc să trec şi peste asta”, “încerc să duc şi această cruce”. Nici nu vorbesc de cele mai multe împrejurări, cu lacrimile şi deznădejdile lor. BUCURIA pe care o aveau martirii în încercările lor lipseşte cu totul din acest fel de a privi viaţa. Şi mă doare, mă doare foarte tare această lipsă! Pentru că din ea izvorăsc neputinţe, greşeli, căderi, păcate, patimi şi chiare lepădări.
    Cât de uşor biruie diavolul pe creştinii de astăzi! Fiecare lovitură îi face să deznădăjduiască, fiecare necaz îi tulbură. Unde sunt cei care chiar cred în “Fericirile” pe care ni le-a arătat Hristos? Unde sunt cei care se bucură întru smerire, care se bucură de curăţia adusă de lacrimi, care se cutremură de dorul dreptăţii şi iubirii lui Dumnezeu? Unde este înţelepciunea de a recunoaşte în încercările vieţii purtarea de grijă a lui Dumnezeu? Şi cât de rar găseşti oameni care să gândească – “Dumnezeu mi-a dat aceasta spre folos, chiar dacă din pricina slăbiciunilor şi păcatelor mele mi-e greu să înţeleg şi să duc ce mi-a dat”.
    Dar fiecare necaz este o curăţire, fiecare încercare este arătarea slăbiciunilor şi patimilor pe care le am, iar în toate acestea, luptând să fac ascultare de Dumnezeu, nu de voia păcătoşeniei din mine, mă îndrept, mă curăţ, mai fac un pas către Dumnezeu.
    “Teoria” creştină o înregistrează mulţi în mintea lor. Însă creştin este cel care în viaţa de toate zilele trăieşte sau încearcă să trăiască după ea, oricât de imposibil ar părea. Iar pentru a putea trăi Cuvântul lui Hristos trebuie să treci prin încercările prin care şi Hristos Iisus a trecut, sau măcar prin unele asemănătoare (dar rânduite de Dumnezeu mai după ale noastre puteri).
    Preot al lui Hristos,
    Mihai-Andrei Aldea

    P.S. Singurul mijloc pe care îl cunosc prin care un copil poate îndrepta un părinte îndărătnic aflat pe o cale greşită este aceasta: să devină el, copilul, cât mai bun şi tot mai bun; să-l iubească, să nu-l judece, să nu-l urmeze în cele rele şi să se călăuzească în toată lucrarea lui doar după Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa am văzut copii care şi-au întors părinţii atei sau sectanţi la credinţă chiar la vârste înaintate, după o viaţă de îndărătnici. Altă cale nu am văzut prin care lucrurile să se poată îndrepta.

  19. Dumnezeu sa ne dea lacrimi de pocainta tuturor.

    Referitor la Pr. Mihai Andrei care il cunosc de ceva timp, pot sa afirm ca este intr-adevar un PREOT AL LUI HRISTOS. 🙂

    Referitor la Iulia: Iti multumesc pentru pilda de pocainta

    Referitor la Aurora: Sa te intareasca Dumnezeu si “striga” la Maica Domnului, ca nu te va lasa.

  20. Va multumesc ,Parinte Mihai. Mi-e de mare folos tot ce mi-ati spus. Sarut mana !
    Multumesc Roxana Elena, ma bucur ca nu sunt singura in incercarile mele. Doamne ajuta !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You May Also Like

Mărturii ale minunilor Sfinților închisorilor: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui. Vindecările primite tre­buie făcute cunoscute

M‑am întors de curând de la Mă­năs­tirea Că­şiel, o oa­­ză de linişte…

Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De…

30 noiembrie: 74 de ani de la martiriul Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu – Apostol și Mucenic al Neamului Românesc. Testamentul său

Cititi si: Acatistul Sfântului Voievod Corneliu – Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al…