Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

tuseaTUSEA CONVULSIVĂ

Tusea convulsivă este o boala foarte contagioasa care se transmite pe calea aerului de la o persoana infectata la una sanatoasa. Perioada de incubatie este de 7-14 zile. Simptomele initiale sunt identice cu o raceala banala : nasul curge, stranut, stare de slabiciune, lipsa poftei de mancare, lacrimarea ochilor, si , uneori, o febra usoara.

Pe masura ce boala progreseaza, pacientul dezvolta o tuse severa in timpul noptii. Ulterior tusea apare si ziua. In 7-10 zile dupa aparitia primelor simptome, tusea devine paroxistica. Copilul tuseste de mai multe ori in timpul fiecarei respiratii, atat de violent incat fata i se schimba la culoare in timpul accesului de tuse: poate deveni vinetie sau cu tenta rosiatica. Fiecare acces de tuse se termina cu un inspir zgomotos, asemanat cu un chiot, ceea ce a dus la denumirea populara a bolii, care in limba romana este “tuse magareasca”. De multe ori copilul tuseste pana varsa.

Tusea convulsiva poate apare in orice grupa de varsta, dar mai mult de jumatate din victime au varsta sub 2 ani. Boala poate ameninta viata, mai ales daca apare la sugari (copii mai mici de un an). Persoanele infectate pot transmite boala altora timp de pana la o luna dupa aparitia simptomelor initiale, de aceea este important ca aceste persoane sa fie izolate, pentru a nu veni in contact mai ales cu copii.

Nu exista tratament specific pentru tusea convulsiva, altul decat repausul la pat si incurajarea, astfel incat copilul sa se simta inconjurat de afectiune si ajutat. Uneori se pot folosi antitusive, dar ele sunt rareori de folos, asa ca eu personal nu le recomand. Totusi, daca un sugar face boala, e bine sa fie ingrijit in mediu spitalicesc (sa fie internat in spital). Pericolele pentru bebelusi sunt extenuarea prin tuse si pneumonia. La sugarii foarte mici s-au semnalat chiar cazuri de fracturi costale din cauza acceselor de tuse violenta.

Vaccinarea impotriva tusei convulsive se face prin triplul vaccin DTP (Diftero-Tetano-Pertussis), care cuprinde si componentele anti-difterica si anti-tetanica. Desi vaccinul este folosit de cateva zeci de ani, este unul dintre cele mai controversate. Exista inca indoieli asupra eficacitatii lui si multi medici impartasesc ideea ca efectele adverse nocive ale vaccinului depasesc presupusele beneficii.

Dr. Gordon T. Stewart, seful departamentului de medicina comunitatii de la Universitatea din Glasgow, Scotia, este unul din cei mai puternici critici ai vaccinului anti-pertussis (anti-tuse convulsiva). El spune ca a sustinut ideea de vaccinare pana in anul 1974, cand a inceput sa observe izbucniri de epidemii de tuse convulsiva in randul copiilor care fusesera vaccinati. “Acum, in Glasgow”, spune el, “30% din cazurile de tuse convulsiva apar la pacientii vaccinati. Aceasta ma face sa concluzionez ca vaccinul nu confera protectia presupusa”.

Ca si in cazul altor boli infectioase, mortalitatea prin tuse convulsiva incepuse sa scada inainte de aparitia vaccinului. Vaccinul nu a fost introdus decat dupa 1936, dar mortalitatea incepuse sa scada constant din 1900 si chiar mai devreme. Potrivit dr. Stewart, “mortalitatea prin tuse convulsiva scazuse cu 80% inainte de introducerea vaccinului”. Impartasesc parerea dr. Stewart, aceea ca factorul-cheie in controlul tusei convulsive a fost nu vaccinul, ci imbunatatirea conditiilor de trai ale potentialelor victime.

Efectele adverse obisnuite ale vaccinului pertussis (DTP), recunoscute in revista “Journal of American Medical Association”, sunt febra, crizele de plans, o stare asemanatoare socului si efecte locale, la nivelul pielii, cum ar fi umflarea, roseata si durerea. Reactii adverse mai rare, dar mai serioase includ convulsiile si afectarea ireversibila a creierului care duce la retardare mintala. Vaccinul a fost legat, de asemenea, si de sindromul de moarte subita la sugar. In 1978-1979, in cadrul unei largiri a programului de vaccinare a copiilor in statul Tennessee, au fost raportate 8 cazuri de moarte subita imediat dupa administrarea vaccinului DTP.

Se estimeaza ca doar 50-80% din cei vaccinati prezinta protectie reala impotriva bolii. Conform raportului revistei “Journal of the American Medical Association”, numarul de cazuri de tuse convulsiva in SUA este de 1.000-3.000 pe an, iar numarul de decese de 5-20 pe an.

difterieDIFTERIA

Desi a fost una dintre cele mai temute boli ale copilariei in zilele bunicilor noastre, difteria a disparut aproape cu desavarsire in prezent.

Numai 5 cazuri au fost raportate in SUA in 1980. Cei mai multi doctori sustin ca scaderea cazurilor se datoreaza vaccinului DTP, dar exista numeroase dovezi ca incidenta difteriei era deja in scadere inainte de aparitia vaccinului.

Difteria este o boala bacteriana foarte contagioasa care se raspandeste prin tuse si stranut sau prin atingerea obiectelor atinse de persoane infectate. Perioada de incubatie variaza intre 2 si 5 zile. Primele simptome sunt durere in gat, greata, tuse si febra de 38-39 grade Celsius. Pe masura ce boala progreseaza, pete alb-murdar apar pe amigdale si in faringe. Faringele si laringele se umfla, facand ca actul inghitirii sa fie foarte dificil. Tumefierea laringelui poate ingreuna respiratia ducand, in cazuri severe, la sufocare si moarte. Boala necesita tratament medical si se trateaza cu antibiotice ca penicilina sau eritromicina.

Astazi, probabilitatea de a contracta difterie este, pentru copilul dvs., aceeasi cu probabilitatea de a fi muscat de un sarpe cobra. Cu toate acestea, milioane de copii sunt vaccinati impotriva difteriei cu injectii repetate la doua, patru, sase si 18 luni de viata si apoi din nou vaccinati cand intra la scoala. (nota traducatorului : la noi in tara vaccinul DTP se administreaza la 2, 4, 6 si 12 luni, cu rapel la 2 ani si 6 luni)

Si aceasta, in ciuda dovezilor acumulate in ultimii ani, in care mici epidemii au aparut in randul copiilor ; cu aceste prilejuri s-a observat ca cei vaccinati nu au dus-o mai bine decat cei nevaccinati, boala afectandu-i pe toti deopotriva. In anul 1969, in timpul unei mici epidemii de difterie in Chicago, comisia de sanatate a orasului a raportat ca 4 din cei 16 copii bolnavi erau vaccinati la zi cu toate vaccinurile si rapelurile, iar alti 5 copii bolnavi primisera una sau mai multe doze din vaccin. Doi din ultimii 5 mentionati, desi imbolnaviti de difterie, au prezentat titru protector de anticorpi la testele de sange facute cu ocazia epidemiei. Un alt raport al unei epidemii in care 3 persoane au decedat, a aratat ca unul din cele trei decese a survenit la o persoana vaccinata si ca 14 din cei 23 de purtatori descoperiti, fusesera vaccinati conform schemei.

Aceste episoade zdruncina argumentul ca disparitia difteriei sau a oricarei alte boli ale copilariei se datoreaza vaccinarii. Cum explica sustinatorii vaccinarii aceste incidente ? Numai aprox. jumatate din statele americane au prevederi legale care obliga la vaccinarea impotriva bolilor infectioase si procentul de copii vaccinati variaza de la stat la stat. In consecinta, zeci de mii, poate chiar milioane de copii din zonele unde serviciile medicale sunt limitate si pediatrii aproape inexistenti, n-au fost niciodata vaccinati impotriva bolilor infectioase si ar trebui sa fie vulnerabili la ele. Totusi, incidenta bolilor infectioase nu se coreleaza in nici un fel cu existenta sau inexistenta vaccinarii obligatorii in statele americane respective.

Tinand seama de raritatea bolii in prezent, de existenta tratamentului antibiotic eficient impotriva difteriei, de protectia indoielnica oferita de vaccin, de costul anual impovarator al administratii lui (de mai multe milioane dolari) si de vesnica prezenta a potentialelor efecte adverse nocive pe termen lung ale acestui vaccin ca si ale oricarui alt vaccin, consider continuarea vaccinarii impotriva difteriei ca inutila. Recunosc ca nu s-au semnalat efecte nocive periculoase ale vaccinului, dar asta nu inseamna ca ele nu exista. In jumatatea de secol de cand vaccinul se foloseste, nici un fel de cercetare a efectelor pe termen lung ale vaccinarii nu s-a intreprins !

varicelaVARICELA

Aceasta este boala mea favorita, in primul rand deorece este o boala inofensiva a copilariei si, in al doilea rand, pentru ca nici o companie farmaceutica nu a lansat inca pe piata un vaccin impotriva ei. Acest al doilea motiv poate sa nu dureze mult, deorece exista rapoarte care atesta ca un vaccin impotriva varicelei va aparea curand (nota traducatorului : articolul este scris in anul 1983; intre timp, vaccinul impotriva varicelei a fost, intr-adevar, lansat pe piata ).

Varicela este o boala transmisibila foarte frecventa in copilarie. Primele semne ale bolii sunt febra usoara, durere de cap, dureri musculare de spate si lipsa poftei de mancare. Dupa o zi sau doua, mici pete rosii apar pe piele; in cateva ore ele se maresc si se transforma in vezicule (basicute). La sfarsit, cruste (cojite) se formeaza deasupra veziculelor; acestea se cojesc in una-doua saptamani. Eruptia cutanata se insoteste de prurit sever (mancarimea pielii) si copilul trebuie incurajat sa nu se scarpine. Pentru a usura mancarimea, pe piele se pot aplica lotiuni cu calamina sau se pot face bai cu amidon de porumb.

Boala nu necesita tratament medical. Pacientul va fi incurajat sa stea la pat si sa bea multe lichide ca sa previna deshidratatrea datorata febrei.

Perioada de incubatie a varicelei este de 2-3 saptamani, boala fiind contagioasa aprox. timp de 2 saptamani, incepand de la doua zile dupa aparitia eruptiei. Copilul bolnav va trebui sa fie izolat in aceasta perioada pentru a evita raspandirea bolii.