Search Results for: .

Există sinod ce a condamnat erezia de care se face părtaș mitr. Teofan Savu. De ce preotul Dragoș Bahrim nu întrerupe pomenirea lui?

Iata actele:

(vedeți și varianta diortosită)

Amintesc aici ca Sfantul Vasile cel Mare a rupt comuniunea cu episcopul Dianios doar pentru ca acesta a semnat un acord eretic, fara a crede cu adevarat in ce a semnat.

Sa nu uitam si de un alt fapt extrem de important. La Biserica „Sfanta Ecaterina” din Bucuresti (biserica Facultatii de Teologie) au si slujit monofizitii:

theologiepatristica

Deși, dacă s-ar dori apărarea cu adevărat a dreptei credinței și condamnarea ereziei ecumeniste din Creta, s-ar putea invoca sinodul ROCOR, care a condamnat ecumenismul.

Pr. dr. Mihai Valică: “Am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, CMB, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age…”

pr-prof-mihai-valica-predicand

Dez-ortodoxirea din Creta poate fi respinsă de sinoadele locale, nu neapărat de unul panortodox. Revenire cu noi precizări

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

1. Introducere

Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.

Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Biserici Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă de pe o poziție ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors înfrântă pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.

Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, „sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, „a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afara sa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă un teolog contemporan4.

Încercarea unui alt „teolog de serviciu” de a lega istoria redactării „primelor șapte articole ale Simbolului Niceo-Constantinopolitan (381) [care n.n.] conțin 3 omisiuni și 10 adăugiri față de textul Simbolului Niceean (325)” 5, de sindodul din Creta, sugerând că, prin similitudine cu precedentul creat, ar exista posibilitatea ca unele hotărâri sinodale din Creta să fie precizate, completate și diortosite de un viitor sinod panortodox, rămâne fără succes, ca să nu spun că este o încercare hilară, întrucât autorul precizează, mai departe, că „Sfinții Părinți de la Constantinopol operând omisiuni, precizări, completări și diortosiri ale vechiului Simbol [… nu au schimbat n.n.] „cu ceva «credința Niceei»”6. Teologul a uitat să precizeze că Sfinții Părinți, la acest Sinod ecumenic (381), au condamnat în primul rând toate ereziile: „Sfinţii Părinţi cei adunaţi în Constantinopol au hotărât să nu se-nlăture credinţa celor trei sute optsprezece Părinţi care s-au adunat în Niceea Bitiniei, ci «credinţa» aceea să rămână tare şi să fie dată anatemei orice erezie şi cu deosebire cea a eunomienilor, adică cea a eudoxienilor, şi aceea a semiarienilor, adică a pnevmatomahilor, şi aceea a sabelienilor şi a marcelienilor şi aceea a fotinienilor şi aceea a apolinariştilor” (canonul 1) și după aceea au diortosit și au aprofundat credința Niceeană.

Recunoaștem stilul lui Caragiale, adică „să se umble la părțile esențiale, însă să nu se schimbe nimica”. Cu alte cuvinte, dacă un „sfânt și mare sinod panortodox”, la fel de ecumenist ca cel din Creta anului 2016, nu ar schimba cu nimic „credința Cretei”, ci doar, numai ar nuanța-o și ar fundamenta-o și mai explicit, fără să dea anatema ereziile existente (filioque, harul creat, purgatoriul, predestinația, hirotonia femeilor, noile dogme mariologice catolice, primatul papal etc.) atunci, evident, se va „cădea din lac în puț”.

Această perspectivă o deducem chiar din Comunicatul sinodului B.O.R.7, care sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă8 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe!

2. Între Biserica lui Iisus Hristos și „Biserica Întâistătătorilor”

Ne adresăm Preafericirii, Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, ca fii duhovnicești pe care ne păstoriți, pentru a Vă anunța pe această cale că noi, împreună cu fiii duhovnicești și cu credincioșii pe care îi păstorim, după o atentă analiză a documentelor emise de „sinodul” din Creta, respingem unele hotărâri ale acestui „sinod”, considerându-le de neacceptat, întrucât sunt neconforme cu învățătura Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care nu pot fi receptate de poporul dreptcredincios.

De aceea, rugăm membrii Sinodului Sfintei noastre Biserici să facă același lucru, iar pe cei care au semnat hotărârile sinodale, în mod paradoxal, dacă se are în vedere faptul că nu au fost de acord întru totul cu anumite formulări teologice, venind cu argumente solide împotriva acestora, îi rugăm de asemenea să ia aminte la soluția pastorală de a-și retrage semnătura de pe documentele în discuție, la momentul potrivit, pentru a nu fi condamnați ca eretici de „sistemul sinodal” al Ortodoxiei universale sau al vreunui sinod local.

Foarte mulți teologi, ierarhi și duhovnici de renume, precum și sinoadele celor patru Biserici autocefale neparticipante la sinodul din Creta, consideră că acest sinod nu îndeplinește condițiile unui sinod canonic al Bisericii Ortodoxe, care este Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, ci, cel mult, un sinod al elitelor eclesiale, respectiv al Întâistătătorilor, care imită comportamentul papilor și sunt avizi de „puterea acestora”.

Unii teologi compară chiar acel sinod cretan cu un „teatru eclesial gratuit”, întrucât multe din deciziile acestuia nu sunt în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade Ecumenice, ci după modelul enciclicei papale Dominus Jesus9, în care papa Ioan Paul al II-lea spune răspicat că recunoaște ca biserici și acele comunități creștine, însă deplinătatea adevărului și a harului există doar în Biserica Catolică: „…the Church of Christ, despite the divisions which exist among Christians, continues to exist fully only in the Catholic Church, and on the other hand, that ‘outside of her structure, many elements can be found of sanctification and truth’ that is, in those Churches and ecclesial communities which are not yet in full communion with the Catholic Church. But with respect to these, it needs to be stated that ‘they derive their efficacy from the very fullness of grace and truth entrusted to the Catholic Church…”10.

De altfel, unii teologi ortodocși au anticipat eșecul acestui „sinod”, invocând multe motive, dintre care și pe acela că sinodul în discuție va fi organizat nu dintr-o necesitate pastorală, liturgică, dogmatică sau canonică urgentă, ci mai mult din rațiuni politice și de sincronizare și a Bisericii Ortodoxe la fenomenul de mondializare, plănuit de mult timp, la comanda unor forțe oculte, cu scopul acreditării ecumenismului în mod oficial de către sinoadele ce vor urma. Tocmai din acest motiv, la acest „sinod” nu a fost condamnată nicio erezie, așa cum a fost uzanța patristică de secole, întâlnită la toate sinoadele ecumenice și locale recunoscute de către Biserica Ortodoxă.

Din păcate, aceste suspiciuni au fost confirmate în parte ca fiind adevărate, deoarece, prin hotărârile luate de artizanii des-bisericirii din Creta, au fost produse confuzii dogmatice, stupoare11, diminuarea sobornicității eclesiale autentice12, instalarea unui clericalism abuziv și dictatorial13, relativizarea credinței noastre în slujba unui ecumensim himeric și abateri de la tradiția sinodală a Bisericii Ortodoxe, așa cum bine le semnalează unii teologi, Mitropoliți, Episcopi și Sinodul Sfintei Bisericii de la Chișinău14.

3. Îndreptățire pastorală de contestare a ereziei cretane și de mărturisire fermă

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noștri și îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm și pe vrășmașii noștri să se mântuiască”15.

Avându-se în vedere afirmațiile atâtor teologi și ierarhi de notorietate împotriva acestui „sinod” din Creta, care semnalează multe abateri grave de la învățătura Bisericii Ortodoxe și confuzii, considerăm îndreptățită și firească atitudinea noastră de respingere și de nereceptare a acestui sinod, în contextul în care și noi facem parte din Biserica Mântuitorului lumii Iisus Hristos, dacă nu cumva, între timp, am fost „limitați” sau „reduși” eclesial doar pe postul de ascultători necondiționați și vorbitori în van, precum episcopii participanți la întrunirea din Creta. Credem că orice împotrivire care nu duce la schismă este justificată.

Știm că una dintre datoriile fundamentale ale ierarhilor este tocmai aceea de a păstra dreapta credință și, în consecință, de a lua atitudine ori de câte ori există amenințări, abateri sau tendințe de părăsire a acestei credințe. Porunca Domnului și Mântuitorului lumii Iisus Hristos este foarte drastică în privința rătăcirilor de la Cuvântul Evangheliei, lucru pe care Sfinții Apostoli l-au avut în vedere. Să nu se uite, așadar, îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „dacă noi sau un înger ar vesti altă Evanghelie […], să fie anatema” (Galateni 1, 8). Prin urmare, se cuvine a se cunoaște că cei care se fac vinovați de o asemenea greșeală sunt anatema de la Dumnezeu, nu de la oameni, și nu se pot mântui dacă nu se îndreaptă.

Biserica este universală, dar este realizată cu adevărat numai în adunarea euharistică locală, în cadrul căreia un grup de oameni păcătoși – bărbați și femei – devin pe deplin poporul lui Dumnezeu”16. Așadar, doar „sistemul sinodal” alcătuit din mireni, preoți și episcopi poate recepta sau nu, valida sau invalida hotărârile unui sinod, fie el ecumenic sau pan-ortodox, și nu așa, cum pretind unii sinodali ai elitelor întâistătătorilor, că ei ar fi singura voce în Biserică.

Cu cât trece timpul și se așteaptă intenționat ca această controversă și criză să se rezolve de la sine, neluându-se în discuție la nivel sobornicesc problema „sinodului teatral” din Creta, cu atât mai mult se vor înmulți disputele pe această temă, iar ruptura se poate lărgi între cei ce promovează două discursuri paralele sau două planuri, unul al lumii acesteia și un altul al lumii ce va să fie. Cu alte cuvinte, unii vor o viață liniștită doar aici, pe pământ, pe când alții vor o veșnicie tihnită în Împărăția lui Dumnezeu. Unii vor să nu-și supere șefii, pe cei ce-i plătesc, pe colegii lor de arhierie sau de ideologie ecumenistă, în schimb, alții vor să nu-L mânie pe Dumnezeu cu relativizarea și cu erezia. Unii înțeleg și își asumă credința în Hristos doar la nivel de cod etic, înțelegându-l numai ca pe un soi de invitație la un nivel crescut de igienă socială, care să aducă ordine, respect, bună vecinătate, în timp ce alții percep aceeași credință ca fiind întoarcerea acasă, la Dumnezeu, pe singura cale de mântuire care este Biserica Ortodoxă. Unii ne poruncesc ca nu cumva să supărăm cu trăirea vieții duhovnicești pe cineva, iar alții înțeleg că mărturisirea este obligația fundamentală a creștinului, că Hristos nu e egal cu nimeni și nu toate căile sunt la fel de bune, chiar dacă suntem în pace. De altfel, unii pretind că vor pace, dar, dorind-o cu orice preț, o pierd, renunțând chiar la Domnul Păcii, în timp ce alții o capătă pentru totdeauna, lăsându-se marginalizați sau uciși pentru același Domn.

Începuturile viețuirii creștine s-au făcut prin martiraj, mărturisire în condiții ostile, renunțare la lumea aceasta pentru cealaltă, la regele aparent atotputernic de pe pământ pentru Împăratul Cel din veac. Martirii primelor secole nu au considerat că zeii sunt și ei buni, chiar dacă li se promitea că totul se va termina cu bine pentru ei, deși unii puternici ai vremurilor se conduceau exact după lozinca epocii actuale: „politically correct”, concretizată într-o propunere cunoscută și nouă: jertfiți și voi zeilor de ochii lumii, și treaba voastră cum vă rugați în taină, la voi acasă sau în chilia voastră. Unii ne sfătuiesc așa: puteți fi creștini și preoți, dar să nu ziceți că ceva imoral ar fi păcat sau ceva în neregulă, în rest, credeți ce vreți voi, acolo, în chilia voastră sau la voi în camere, altfel spus, în catacombele veacului acestuia. Cu alte cuvinte, puteți să credeți ce vreți voi, dar să nu mărturisiți. Sau, dacă mărturisești, să nu o faci în văzul lumii, că nu este democratic. Adică, să nu afirmi hotărât, ci doar să-ți dai cu părerea. Să fii civilizat, manierat, smerit, cu absolută ascultare de mai marii voștri, să-i lași satanei loc de bună-ziua, n-ai decât să faci ce vrei cu viața ta, inclusiv să te sinucizi, dar nu să mori pentru Hristosul tău. Asta nu-i „politically correct”! Alții ne îndeamnă la un creștinism cuminte, care să nu mai facă noi adepți, ci să fie „soft”, fără hotărâri de viață și de moarte, relaxant, un fel de terapie antistres și de acceptare a dumnezeilor acestui veac, căci doar oameni suntem17.

Noi însă am învățat altfel de la Sfinții Părinți și de la duhovnicii noștri, și anume: că orice negociere în dreptul învățăturii Bisericii înseamnă lepădarea de Mântuitorul lumii Iisus Hristos. În acest context, cu tot respectul și smerenia noastră, Vă rugăm să fiți curajoși și fermi în a combate toate ambiguitățile așa-numitului sinod din Creta, cunoscut fiind faptul că tăcerea, în cazul de față, nu este de aur, mai ales că lipsa de bărbăție și curaj duce la pierderea mântuirii: „iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua (Apocalipsa 21, 8)”. Prin urmare, ne vedem obligați să Vă spunem deschis că nu ne temem de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu, precum și că vom mărturisi cu orice preț credința noastră.

4. Propuneri și perspective

Dacă și Yannaras, un filosof creștin mult iubit de ecumeniști, trage un semnal de alarmă și vorbește de deformarea Bisericii în mod dramatic în ultima vreme, înseamnă că Ortodoxia este în mare pericol: „[…] Biserica s-a transformat în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se impune, în mod papist, de sus în jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu într-un act individualist”, iar Biserica „într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează […]”, ajungând, în cele din urmă, să fie „transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit […] și se vede, astfel, pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”18.

Pentru a fi evitată o astfel de perspectivă tristă, propunem ca Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe din România să reia discuția subiectelor controversate privind „sinodul” cretan și să se revină, fără echivoc, la formularea, cât privește relația Bisericii cu restul lumii, nu numai cu lumea creștină, pe care delegația română și-a propus-o la plecarea din țară, și anume: „confesiuni și comunități eterodoxe”, avându-se în vedere atât cele căzute în erezie, cât și religiile necreștine, față de care avem datoria să-i respectăm și să ne rugăm pentru ei, ca Domnul „să-i învețe cuvântul adevărului; să le descopere lor Evanghelia dreptății; să-i unească pe dânșii cu Sfânta Sa sobornicească și apostolească Biserică…”; să le facem bine, așa cum Iisus Hristos a vindecat, a ajutat și a făcut bine și celor de o altă credință. Dumnezeu îi numește și pe păgâni feciorii Lui: „Oare nu sunteți voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca și Cușiții?”, zice Domnul. „Oare n-am scos Eu pe Israeliți din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?” (Amos 9, 7).

Suntem alături de ierarhii români care ar dori să mărturisească cu curaj, că sinodul din Creta a adus multă dezbinare și a oficializat erezia ecumenistă. De aceea înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină.

În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi.

Soluția pastorală și duhovnicească pentru a se evita o schismă și pentru a se delimita de erezia ecumenistă este foarte simplă. Și anume: dezicerea tuturor ierarhilor semnatari sau nesemnatri de hotărârile cretane, care prejudiciază dogme vechi și aduc atingere unor canoane ecumenice, în plenul Sfântului Sinod al B.O.R., în virtutea autocefaliei și a autonomiei eclesiale. Unitatea Ortodoxiei este mult mai importantă decât sinodul cretan, care a adus numai dezbinare și tulburare. Iar Ortodoxia nu constă numai într-un „sinod panortodox”. Deci, nu este nevoie de convocarea vreunui sinod ecumenic, sau panortodox, ci de convocarea Sinodului Românesc, care să respingă ereziile cretane. În caz contrar, Sinodul B.O.R. rămâne de bună voie în „cârdășie” cu erezia și „cochetează” cu schisma, de dragul unei comuniuni creștine închipuite, așteptând sine die vreun sinod panortodox, care poate fi și peste o mie de ani, sau deloc. Trăirea în acest compromis panortodox, ar fi „motivată și justificată misionar”, după unii, de dragul diasporei, care slujește prin locașuri de cult neortodoxe. Adică, preferă să piardă suflete din Biserica de acasă, decât să piardă numărul „credincioșilor contribuabili” din diasporă.

Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, în același timp, ar trebui să ne problematizeze și învățământul dezastruos din Facultățile de Teologie Ortodoxă, unde se predă, din nefericire, un fel de teologie care seamănă cu o reeducare sistematică de dez-ortodoxie și este cultivată mai mult doctrina speculațiilor teologice scolastice, în loc să se meargă la mesajul Revelației Dumnezeiești și să fie fundamentate, pe baza Sfinților Părinți, dogmele și exegeza ortodoxă. Sunt și excepții, unde profesorii universitari predau teologie ortodoxă. Însă, în general, metoda academică actuală de „cercetare științifică modernă”, adică ecumenistă, exclude „polemicile doctrinale confesionale” și înlocuiește exegeza patristică duhovnicească cu metoda exegetică protestantă de tip istorico-critică, pe motiv că Părinții Bisericii nu au înțeles sau nu au putut descifra exact Revelația. Iar „Morala ortodoxă”, denumită inițial în Ortodoxie Sfânta Nevoință19 și predată în Facultățile noastre de Teologie, s-a transformat în Etică și Moralism. Ne întrebăm, pe bună dreptate, unde duce această abordare catastrofală și luciferică? Răspunsul este lesne de înțeles: duce inevitabil la agnosticism și ateism, exact la drumul spre iad!

Pe lângă gafa sinodală din Creta, ne îngrijorează, de asemenea, faptul că în ultima perioadă se constată o deteriorare fără precedent a imaginii Bisericii Ortodoxe Române cauzată de corupția, nedreptățile și abuzurile unor clerici. O altă gafă sinodală fără precedent în istoria întregii Biserici Ortodoxe este hotărârea sinodală nr. 3745 din 26 mai 2014, contrară canoanelor și tradiției Bisericii Ortodoxe, întrucât impune oprirea co-slujirii preoților tată-fiu la Sf. Altar, pe motiv de conflict de interese (sic). Pe lângă faptul că se încalcă Tradiția Bisericii, canoanele, Legile în vigoare și Constituția României, hotărârea sinodală este absurdă, produce o discriminare20 de neacceptat, asemenea aceleia pe care o trăiau fiii preoților doar în perioadă bolșevică, aduce o jignire familiei preotului, acuzată a priori de incorectitudine. Punerea în aplicare cu orice preț a acestei hotărâri sinodale neavenite21, doar de dragul de a controla totul prin teroare pastorală, arată disprețul și față de legea civilă, abuz de putere, lipsă de tact pastoral și produce adevărate drame în familiile unor preoți și mari tulburări în Biserică. Vom sesiza avocatul poporului, în acest sens.

Biserica prin Statutul BOR s-a obligat să respecte Constituția și Legile Țării. Prin această acțiune abuzivă împotriva familiei preotului și de sfidare a legilor, s-a dorit „eliminarea nepotismului” (sic) prin „introducerea despotismului”, ceea ce ne face să constatăm o „anti­biserică chiar în inima Bisericii”!

Ne îngrijorează scăderea credibilității Bisericii de la 85% la sub 40% doar în câțiva ani. Credibilitatea Bisericii este strâns legată de frecventarea Bisericii. Scade credibilitatea, scade și frecventarea Bisericii, așa cum constatăm în ultima vreme, cu grave consecințe pastorale, duhovnicești, naționale, economice, sociale etc. Se mărește vizibil ruptura între ierarhie, preoție și popor, iar unii se prefac că nu o vad. Cine sunt cei care se fac vinovați de această situație dramatică și cine trebuie să răspundă de acest eșec pastoral și de imagine? Sau ce întreprindeți la nivel sinodal pentru a stopa, măcar, această catastrofă? Occidentul când a terminat frumoasele catedrale s-a ales cu protestantismul, iar catedralele, multe dintre ele, au devenit muzee și localuri de distracție publică! Iată câteva dileme, pericole și întrebări deloc retorice.

În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.

Ar fi o sumbră perspectivă din partea Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe să nu dea curs sau răspuns acestui demers duhovnicesc al nostru, făcut cu toată dragostea pentru adevăr și credința cea dreaptă, sau, și mai grav, dacă ne va considera răzvrătiți sau fără smerenie și ascultare pentru reacția noastră firească și de autoapărare duhovnicească și pastorală.

Noi îi respectăm, îi iubim și îi ascultăm pe ierarhii români care vor să ne călăuzească spre mântuire și pe cei care dau dovadă că sunt adevărați Părinți și Păstori. Îi așteptăm să apară! Unii vorbesc doar în șoaptă și numai noaptea ca Nicodim, care pe furiș mergea să-l consulte pe Iisus.

Unii ecumeniști fervenți au făcut deja listele cu viitorii caterisiți. Sfatul nostru este să păstrați caterisirile pentru eretici și nu pentru preoții mărturisitori, jertfelnici și curajoși, care drept învață Cuvântul Adevărului veșnic!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. Mihai Valică,

în numele unor preoți și credincioși ortodocși

11.01.2017

4 Ibidem.

6 Ibidem.

11 La acest sinod, pe de o parte, au participat, în calitate de observatori, eretici și schismatici, în ciuda faptului că mulți dintre episcopii ortodocși (canonici) nu au putut să fie prezenți la respectivul sinod. Pe de altă parte, episcopii ortodocși au avut dreptul să vorbească, obligația să semneze, dar nu și „dreptul” să voteze! Cu alte cuvinte, ei au vorbit în zadar, ca Moise în pustie, așa cum a vorbit delegația română, bine și fundamentat teologic, dar fără rezultat. Este vizibil pentru oricine că episcopii participanți au fost „folosiți” pe post de „ornamente eclesiale”. Cunoaștem distincția canonică între noțiunea de „sinod” și cea de „sistem sinodal”.

12 Vezi: art. 22 din Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ, alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, mutilându-se, astfel, modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, fiind introduse prerogative papale în dreptul respectivilor Patriarhi, cu rezultatul că fiecare episcop este lipsit, în mod abuziv, de dreptul la vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu se poate impune și nici obliga un Sinod local sau vreun ierarh spre aprobare și însușire, contrar conștiinței personale și, mai ales, conștiinței Bisericii, pentru simplul motiv că un astfel de Patriarh s-ar transforma într-un „nou” Papă, care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, format din clerici și credincioși, atunci nici Sinodul fără credincioși, după cum nici credincioșii fără Sinodul Ierarhilor, nu se pot considera – nici unii, nici alții – că reprezintă de unii singuri, în exclusivitate, Trupul și Biserica lui Hristos, fără să fie trăită, la măsura vieții duhovnicești, învățătura Bisericii (Din declarația „Laicatului ortodox”). Fără această raportare, pleroma Bisericii este ignorată cu desăvârșire.

13 Prin același art. 22, Întâistătătorii (șefii) înlătură orice dispută teologică în contradictoriu cu derapajele făcute în Creta de la învățătura Bisericii. Acest articol arată mai degrabă că participanții la sinod erau conștienți de abaterile lor, iar măsura luată prin respectivul articol este una de natură dictatorială, care contravine Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții ale Bisericii, adică tocmai celor două organe ale Revelației Dumnezeiești.

14 Vezi: https://www.youtube.com/watch?v=u8hTWnXY1AY&sns=fb – interviu cu Pr. Prof. Dr. Theodor Zisis (25.11.2016); https://graiulortodox.wordpress.com/2016/10/05/hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pen­tru­­-sfan­tul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/ (25.11.2016); https://bucovinaprofunda.word­press.com­/2016/­1­1/01/­mi­hai-silviu-chirila-scrisoare-adresata-membrilor-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-pri­vi­re-la-sinodul-din-creta-28-octombrie-2016/ (25.11.2016).

15 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia III, IV, trad. de Pr. D. Fecioru, în col. PSB, vol. 21, București, 1979, pp. 51-52; vezi și: Idem, Lumea Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, (A-I), Ed. Anestis, s.l., 2008, pp. 704-718.

16 John Meyendorff, Teologia Bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, trad. rom. de Pr. Alexandru Stan, ed. a II a, Ed. Nemira, București, 2011, p. 19.

18 Vezi: Christos Yannaras, Contra religiei, trad. rom. de Tudor Dinu, Ed. Anastasia, București, 2012.

19 † Ierόtheos Vlachos, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Sobornicești după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, trad. rom. de Tatiana Petrache, Ed. Doxologia, Iași, 2014, pp. 156-162.

20 Vezi: Discriminarea OG 137/2000; art. 6 Cod civil, art. 15 Constituție, coroborat cu art. 45 și următoarele din Statutul B.O.R., în care nu se specifică nimic de o asemenea interdicție.

Ortodoxia actuală, între ecumenism, serghianism, dez-ortodoxie și gafe panortodoxe și locale

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre,

1. Introducere

Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.

Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Bisericii Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.

Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afara sa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă Dl teolog Mihai Silviu CHIRILĂ4

În plus, Comunicatul sinodului B.O.R.5 sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă6 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe! continuare »

“Sinodul” din Creta: Sinodul Bulgariei reafirmă nerecunoașterea lui | Lupte grele în sinodul Greciei, soldate cu un semieșec | Rușii trag sforile pentru organizarea altui sinod… de către ei

Nebunia ereticului papa Francisc: “Toti preoții romano-catolici pot să ierte păcatul avortului”. Pe acești criminali, cretanii i-au numit biserică

Papa Francisc a extins, luni, pentru totdeauna, la nivelul tuturor preotilor romano-catolici, puterea de a ierta pacatul avortului, un drept ce era rezervat pana acum doar episcopilor si unor duhovnici cu rang special.

Papa Francisc, care a facut din decizia sa de a transforma Biserica Romano-Catolica intr-o institutie mai inclusiva si mai iertatoare o caracteristica a mandatului sau papal, a facut acest anunt prin intermediul unui document denumit ”scrisoare apostolica”, publicat luni, la o zi dupa inchiderea ”Anului Jubiliar al Milei”.

Suveranul pontif a spus: ”Vreau sa reafirm cu fermitate ca avortul este un pacat grav, deoarece inseamna sacrificarea unei vieti nevinovate, dar nu exista niciun pacat la care mila Domnului nu poate sa ajunga si pe care nu poate sa il stearga atunci cand gaseste o inima care se caieste si care vrea sa se reimpace cu Dumnezeu”.

Papa Francisc acordase deja, temporar, tuturor preotilor puterea – denumita ”absolvirea sacra” – de a ierta avortul, in perioada Anului Sfant, de pe 8 decembrie pana pe 20 noiembrie, insa tonul solemn din scrisoarea sa de luni sugereaza ca aceasta modificare ar putea dura cel putin pentru restul mandatului sau papal.

”Asadar ofer tuturor preotilor, in virtutea ministeriatului lor, facultatea de a le absolvi de vina pe toate persoanele care au comis pacatul de a face avort. Dispozitia pe care o anuntasem deja in aceasta privinta, limitata la durata Anului Sfant, a fost in acest fel extinsa”, a adaugat suveranul pontif.

Potrivit credintelor romano-catolice, avortul este considerat un pacat atat de grav, incat persoanele care il fac sau contribuie la indeplinirea lui risca o excomunicare automata, pana cand pacatul le este iertat in urma unei confesiuni.

In trecut, doar un episcop sau un dohovnic special desemnat intr-o dioceza puteau sa ofere iertarea pentru comiterea unui avort.

Desi episcopii din anumite dioceze din tarile dezvoltate, precum Statele Unite si Marea Britanie, au delegat deja aceasta autoritate catre preotii parohiali, vechea norma a ramas in vigoare in cea mai mare parte a lumii.

Intr-un document emis in 2015, papa Francisc a descris ”chinul existential si moral” suportat de femeile care decid sa faca intrerupere de sarcina si a spus ca s-a intalnit cu ”multe femei care poarta in inimile lor cicitricea acelei decizii agonizante si dureroase”.

Cuvinte actuale ale Sf. Nicolae Velimirovici: Apostazia va aduce război

IPS Justinian Chira a trecut la Domnul. BOR a rămas fără niciun ierarh ortodox, toţi cozi de topor ai ecumenismului

Arhiepiscopul Justinian Chira a încetat din viață duminică, la ora 10.36. A fost stentat, suferise un infarct miocardic acut. Ierarhul ortodox a suferit, sâmbătă seara, un infarct miocardic și a fost internat la SJU Baia Mare.

Se ştie de la ucenicii apropiaţi că şi-a exprimat dezacordul faţă de hotărârile “sinodului” din Creta şi a dat binecuvântare pentru informarea poporului prin pliante, cărţi, conferinţe şi alte mijloace despre pericolul acceptării hotărârilor eretice din Creta. Moartea sa este suspectă, căci a survenit imediat după sinodul BOR, în urma căruia s-au aprobat hotărârile “sinodului” din Creta, iar cei care nu-l primesc au fost catalogaţi schismatici. În filmarea de mai jos, IPS Justinian Chira şi-a exprimat public, clar şi răspicat, poziţia anti-ecumenistă:

Video: “VAXXED From Cover Up to Catastrophe” – un documentar OBLIGATORIU DE VIZIONAT inainte de a decide daca sa va vaccinati sau nu copiii. RASPANDITI!

V-ati intrebat vreodata de ce explozia asta de autism?

CDC: rata astronomica a AUTISMULUI, 1 din 68 de copii

Un celebru material interzis in mass-media din Romania e:

RASPANDITI. Un video piratat ajuns pe internet dezvaluie ADEVARURI TERIFIANTE discutate in INTERIOR de PRODUCATORII DE VACCINURI: “noi nu stim cum actioneaza vaccinurile” / “zeci de milioane de copii au fost contaminati cu virusuri ce produc cancer”

De ce credeti? In Franta s-a vorbit despre el …

Un alt material ce a produs scandal in vest, dar despre care e interzis a se discuta la televiziunile romanesti e:

INTERZIS LA TV ROMANESTI. Video: ROBERT DE NIRO despre documentarul Vaxxed (VACCIN = AUTISM) la o televiziune americana

   Acum il putem viziona pe youtube archive.org:


Rog raspanditi-l pe facebook si alte retele de socializare, la rubrica de comentarii a oricarui articol din mass-media online despre vaccinare, trimiteti-l pe e-mail tuturor cunoscutilor, iar cand apare o varianta cu subtitrare in romana, dati-mi un semn.

Sunteti multe mii. Nici nu viseaza ASUR sa aiba vreodata atatia activisti. Si nici macar fundatiile lui George Soros. Nu stati. SISTEMUL a declansat campania de vaccinare. Declansati si voi o furtuna pe internet. Puteti, doar sa si vreti si sa nu obositi prea repede.

De asemenea e bine sa-l copiati, caci nu stii cum dispare si de pe youtube.

Cititi va rog si:

INTERZIS LA TV: Actorul JIM CARREY este impotriva VACCINARII OBLIGATORII

Puteti folosi si:

ARTICOLE UTILE in CAMPANIA ANTI VACCINARE

| saccsiv

continuare »

OFICIAL: 20% dintre ierarhii prezenți în Creta nu au semnat documentul nr. 6. Plus patriarhiile neparticipante, ajungem la un procent de 60-70%. Asemeni minorităților gay, ecumeniștii vor să facă legea în Biserică!

tradatori

Varianta finală a textelor formulate de Sinodul din Creta a fost pusă on-line la dispoziția cititorilor de site-ul rusesc theolcom.ru. Textul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” va reprezenta un interes deosebit pentru mulți deoarece arată că au refuzat să semneze chiar mai mulți ierarhi decât se credea anterior. Din cei 162 de episcopi prezenți, un număr total de 33 de ierarhi, adică 1 din 5 (20%) nu au semnat documentul, inclusiv 5 episcopi din partea Patriarhiei de Constantinopol.
The final versions of the texts produced at the Council in Crete have been made available on-line over at the theolcom.ru website. The text „Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World” will be of particular interest to many, for it shows that even more hierarchs than previously thought refused to sign the document. Out of 162 Hierarchs present, a total of 33 Hierarchs, or 1 in 5 (20%), did not sign the document, including 5 from the Patriarchate of Constantinople.

Din toate Bisericile (Ortodoxe) locale reprezentate, Patriarhia Serbiei este pe primul loc cu 17 din cei 24 de ierarhi care nu au semnat. Cu doar 7 ierarhi, adică aproximativ 30%, care au fost de acord cu documentul respectiv, pe ce bază și-a pus Patriarhul Serbiei semnătura pe acest document? Plecând de la faptul că semnătura întâi-stătătorului se presupunea că exprimă consensul (unanimitatea) sau măcar majoritatea Bisericii sale, nu este acesta un exemplu clar al lipsei sinodalității și impunerea unei mentalității ”papale”? Unde este atât de lăudata și neîncetat trâmbițata sinodalitate de către propaganda oficială prezentată de purtătorii de cuvânt ai sinodului, sinodalitate în numele căreia a fost convocat Sinodul cretan?
Of all of the Local Churches represented, the Patriarchate of Serbia stands out with 17 of the 24 hierarchs withholding their signature. With only 7 or about 30% in agreement with document, on what basis did the Patriarch of Serbia add his signature to the document? Given that the Primate’s signature was supposed to express the consensus or at least the majority of his Church, is this not a glaring example of the absence of concilarity and the reign of a „papal” mentality? Where is the much vaunted concilarity for which the Cretan Council was called and incessantly hailed in official propaganda put forward by the Council’s spokesmen?

Mai mult, când a mai fost aprobat vreun document în istoria Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice cu o mare minoritate care nu este de acord cu el și să nu se întrerupă comuniunea sau să fie anatematizat acest dezacord de majoritatea? Cu alte cuvinte, când a mai permis vreodată Biserica o atitudine diferită în materie de credință? Pentru cei care ar spune să textul în discuție nu stabilește vreo doctrină, nici nu încearcă să definească vreo dogmă, răspunsul este că textul este plin de învățătură dogmatică referitoare la Biserică, care este un aspect al credinței pe care noi îl mărturisim și în care credem. Așa cum Hristos este inseparabil de Trupul Lui, care este Biserica, la fel și hristologia (învățătura despre Hristos) este inseparabilă de eclesiologie (învățătura despre Biserică). Ceea ce noi credem despre Biserică reflectă în mod direct credința noastră în Hristos. Prin urmare, nu poate fi nici o îndoială că credința Bisericii în Hristos este în joc în textul despre ”Relații” și nu putem face nici un compromis în materie de credință.
Furthermore, when, in the history of the Church and General Orthodox Councils, was a document passed with such a large minority diagreeing and there being no break in communion or anathematizing by the majority? In other words, when did the Church ever allow for a differing stance on matters of Faith? To those who would say the text in question does not set forth doctrine or attempt to define dogma, the response is that the text is chalk full of dogmatic teaching concerning the Church, which is an object of faith in which we confess we believe. As Christ is inseparable from His Body, the Church, so too is Christology inseparable from Ecclesiology. What we believe about the Church directly reflects our faith in Christ. Hence, there can be no doubt that the Faith of the Church in Christ is at stake in the „Relations” text and there can be no compromises in matters of Faith.

Este vremea pentru toți episcopii, toți creștinii ortodocși și în special pentru cler să ia atitudine și să mărturisească credința ortodoxă în Biserica cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică în fața și împotriva noii eclesiologii eretice a ecumenismului care este exprimată clar prin textul despre ”Relații.” Nădăjduim ca mult mai mulți episcopi se vor alătura celor 33 de ierarhi care nu au semnat documentul neortodox și ca împreună toți aceștia să transmită învățătura ortodoxă în unicitatea și sfințenia Bisericii turmei lor și întregii Bisericii.
The time for all bishops, and, indeed, all Orthodox Christians, and especially clergy, to take a stand and confess the Orthodox Faith in the One, Holy, Catholic and Apostolic Church over and against the new heretical ecclesiology of ecumenism, clearly expressed by the „Relations” text, has come. May many more join the 33 who did not sign the unorthodox document and may they all together clearly and forthrightly set forth the Orthodox teaching on the oneness and holiness of the Church to their flock and the entire Church

Pentru dvs am realizat o lisă a celor care NU au semnat textul respectiv, în ordinea apariției numelor lor:

From the Ecumenical Patriarchate:
1. Isaiah of Denver
2. Nicholas of Detroit
3. Amphilochios of Adrianopolis
4. Antonios of Hierapolis, Head of the Ukrainian Orthodox in the USA
5. Gregory of Nyssa, Head of the Carpatho-Russian Orthodox in the USA

From the Patriarchate of Alexandria
6. Jonah of Kampala
7. Seraphim of Zimbabwe and Angola

From the Patriarchate of Jerusalem
8. Benedict of Philadelphia
9. Theophylaktos of Jordan

From the Patriarchate of Serbia
10. Amphilochios of Montenegro and the Littoral
11. Porfirije of Zagreb and Ljubljana
12. Vasilije of Sirmium
13. Lucian of Budim
14. Longin of Nova Gracanica
15. Irinej of Backa
16. Hrizostom of Zvornik and Tuzla
17. Justin of Zicha
18. Pahomije of Vranje
19. Jovan of Sumadija
20. Fotije of Dalmatia
21. Hrizostom of Bihac and Petrovac
22. Joanikije of Niksic and Budimlje
23. Milutin of Valjevo
24. David of Krusevac
25. Jovan of Slavonija
26. Ilarion of Timok

From the Church of Cyprus
27. Athanasios of Limassol
28. Neophytos of Morphou
29. Nicholas of Amathus
30. Epiphanios of Ledra

From the Church of Greece
31. Chrysostomos of Peristerion
32. Hierotheos of Nafpaktos and Aghios Vlasios
33. Anthimos of Alexandroupolis

Textul în engleză a fost preluat de la adresa:

https://orthodoxethos.com/post/scans-of-the-final-signed-documents-from-the-cretan-council-available-on-line

Notele traducătorului:

1. După cum se poate vedea în pdf-urile atașate, în partea de jos a fiecărei pagini a fiecărui document sunt semnăturile întâi-stătătorilor (se distinge clar semnatura patriarhului Daniel al BOR), care sunt reluate în finalul documentului, urmate de numele tuturor participanților, în dreptul celor care nu au semnat linia rămânând goală.
2. Tare bucurie am avut văzând că episcopul Milutin de Valjevo, din cadrul Patriarhiei Serbiei, nu a semnat documentul eretic despre ”Relații.” Bucuria mea nespusă se datorează faptului că orașul Valjevo, aflat la aproximativ 100 km sud de Belgrad, este cel din care, urcând spre munte, ajungi în două locații foarte importante pentru noi, ortodocșii: foarte aproape este Celie, unde se află mănăstirea care adăpostește și moaștele Sfântului Justin Popovici, cel mai mare luptător ortodox împotriva panereziei ecumenismului, iar puțin mai sus, la vreo 6 km, se află satul Lelici, alături de mănăstirea unde sunt adăpostite sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, noulGură de Aur al secolului al XX-lea. Așadar, AXIOS de mii de ori vlădicului Milutin, ca demn urmaș al acestor sfinți. La fel și tututor celor care nu au trădat Biserica și nu au semnat.
3. Minunat este Dumnezeu, Care i-a luminat chiar și pe 5 ierarhi ai Patriarhiei Ecumenice să nu semneze acest document eretic.
4. Durere mare că NICI UN IERARH ROMÂN nu a refuzat să semneze. Plânge inima în noi de mila lor. Însă nu vom rămâne la plâns, ci ne vom apăra credința, dorindu-le pocăință și întoarcere în matca Sfintei Biserici a lui Hristos, cu care în acest moment se află înSCHISMĂ (cel puțin!). Totuși o rază de speranță văd la pagina 13, unde mitropolitul Irineu al Olteniei a scris așa: ”Cred în singura una sfântă sobornicească Biserica Ortodoxă” și apoi a semnat. Și pentru el cred că putem zice: VREDNIC ESTE ! Ceilalți ierarhi români doar au semnat cu numele și uneori cu titulatura lor. Să dea Dumnezeu ca la Sinodul BOR din această toamnă toți semnatarii români ai ereziei din Creta să se dezică de fapta lor. Noi vrem să fie ierarhii noștri, sfinți, iubitori ai Adevărului și ai turmei care vrea, prin ei, să meargă spre Hristos. Singura condiție impusă DE SUS, de Dumnezeu, nouă tuturor – înaltul cler, noi, umilii preoți și monahi, dar și mireni – este să fim până la moarte ”următori ai Sfinților Părinți”, nu funcționari sau slujitori ai noii ordini mondiale masonice și antihristice.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

Toate celelalte documente ale Adunării din Creta, cu semnăturile aferente, scanate, în format pdf, le puteți găsi, în trei limbi (greacă, engleză și franceză) și se pot descarcă direct de la adresa:

https://theolcom.ru/events/114-opublikovany-dokumenty-kritskogo-sobora-18-26-iyunya-2016-goda

HRISTOS A ÎNVIAT ! ȘI NEAMUL ROMÂNESC DE ASEMENEA !

traducător: pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

sursa: https://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/09/13/cine-nu-a-semnat-tradarea-ortodoxiei-in-creta-actele-oficiale/

Relations of the Orthodox Church With the Rest of the Christian World

VIDEO – Pr. prof. dr. Theodoros Zisis: Sinodul din Creta este dovedit ca talharesc prin presiunile psihice la care au fost supusi ierarhii care s-au impotrivit ecumenismului, precum mitr. Ierotheos Vlachos

Tot la astfel de presiuni au fost supusi si episcopii din Romania neparticipanti la sinod, de catre patriarhul Daniel la intoarcerea din Creta, pentru a nu boicota deciziile sinodului talharesc.

Presiuni psihice s-au exercitat si asupra parintelui Simeon de la Sihastria, fiind terorizat cu caterisirea de catre exarhul Nichifor Horia de la man. Sfintii Trei Ierarhi – Iasi, fortandu-l intr-un final sa-si retraga semnatura de pe scrisoarea deschisa catre Teofan. La fel au patit si parintele Antim de la man. Bistrita (jud. Neamt) din partea staretului Luca Diaconu, care urla numindu-l extremist si schismatic de fata cu mitr. Teofan, care tacea ca mieluselul, si parintele Ieronim de la Codrii Pascanului. Ambii au preferat sa plece din manastiri, la amenintarea cu caterisirea si probabil alte amenintari la care nu au putut sa le faca fata. SA LE FIM ALATURI, SA SE INTOARCA IN MANASTIRI SI SA CASTIGE LUPTA CU VRAJMASII ECUMENISTI!

Ierom. Grigorie cu obştea Mănăstirii Lacul Frumos: De ce am întrerupt pomenirea chiriarhului?

staretul-Grigorie-man.-Lacul-Frumos-1

Poate mulți nu au înţeles întru totul decizia noastră de a înceta pomenirea ierarhului. Cu ceva vreme înainte (câteva luni înaintea întrunirii “sinodului” din Creta) noi am cercetat documentele prevăzute a fi discutate şi ratificate la acest “sinod’ şi implicaţiile pe care acesta le generează. Astfel, ne-am pus în temă şi cu unele comentarii ale unor ierarhi şi teologi care s-au exprimat cu privire la „sinod” (Pr. Prof. Theodoros Zisis, Prof. Dimitrios Tselenghidis profesor al Universităţii Aristoteliene din Tesalonic, Mitropolitul Ieremia al Gortinei, Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Athanasie de Limassol, Mitropolitul Ierotheos Vlachos). În Grecia în Sala „Melina Mercuri” a Stadionului „Pace şi Prietenie” din Pireu în ziua de 23 martie 2016 chiar a avut loc o dezbatere deschisă asupra “sinodului”din Creta. De asemenea am avut cunoștința de părinţi din muntele Athos care s-au exprimat prin mai multe epistole în privinţa acestui „sinod”, epistole adresate Sf. Chinotite, către toți arhiereii şi pliroma Bisericii Sobornicești[1] Toate acestea le-am comparat cu scrierile Sfinților Părinţi, le-am pus în lumina evenimentelor istorice ale Bisericii Universale referitoare la situații similare (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Marcu Evghenicul, Sf. Fotie Patriarhul Constantinopolului, Sf. Teodor Studitul, Sf. Grigorie Palama, etc.). De asemenea am consultat învăţăturile unor sfinţi contemporani (Sf. Iustin Popovici, Sf. Paisie Aghioritul, Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Sf. Nichita Remesianul, Sf. Ierarh Nectarie de Eghina, Sf. Ierarh Ghennadios Scholarius, Sf. Ilarion Troitski, Sf. Anatolie de la Optina, etc.).

Am consultat învăţăturile unor duhovnici contemporani ai lumii (Arhiep. Averchie de Jordanville, Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Arhim. Iustin Pârvu, Arhim. Arsenie Papacioc,  Arhim. Filothei Zervakos, Arhim. Haralambos Vasilopoulos, Arhim. Serafim Alexiev, Mitr. Augustin de Florina, etc.).

Putem spune că ne-am făcut o părere obiectivă, de ansamblu, asupra „sinodului” –când iei decizia de a întrerupe pomenirea ierarhului trebuie să fii foarte bine documentat. De asemenea, am înmulțit rugăciunea, rugând pe Dumnezeu să ne lumineze mintea şi să ne ajute să luăm hotărârea dreaptă conform Sfintelor Canoane ale Bisericii. Am lecturat cărţi întregi („Singur Ortodoxia” – Arhim. Arsenie Papacioc, „Străjerii Ortodoxiei” – Arhim. Vasilios Papadakis, „Ecumenismul fără mască” – Arhim. Haralambos Vasilopoulos, „Împotriva falsei uniri bisericești” –  Dr. Alexandros Kalomiros, „Biserica Ortodoxa şi Ecumenismul”  – Sf. Iustin Popovici, „Marea Apostazie” – Arhiep. Averchie Tausev, etc.), am citit sute de pagini, am consultat Pidalionul, cu toată râvna am citit cât de mult am putut (şi încă citim) despre dreapta credință, despre Sfinții Părinţi, etc.

continuare »

Teofan Savu nu își retrage semnătura din Creta. ÎNTRERUPEREA POMENIRII BISERICEŞTI – MĂSURĂ CANONICĂ ŞI PATRISTICĂ DE ÎMPOTRIVIRE FAŢĂ DE HOTĂRÂRILE SINODULUI DIN CRETA

mmb

Într-un comunicat al MMB, consilierii lui Teofan Savu încropesc o “mărturisire” forțată în care ereziarhul se leapădă de erezii, lucru firesc, însă nu regretă semnătura dată pe documentele din Creta, lucru condamnat de mari mitropoliți ai Greciei și Serbiei, precum și de alte patriarhii Ortodoxe. Alt lucru despre care nu se exprimă CLAR este ieșirea de urgență din CMB, organism eretic ce tăgăduiește sfintele taine valabile doar în Ortodoxie! Iar o condamnare CLARĂ a ecumenismului, ca fiind erezia ereziilor, nu o face! Acest comunicat dat de mitr. Teofan Savu este pentru amortizarea reacților tot mai vehemente, care l-au amenințat cu întreruperea pomenirii, măsură asa cum cer Sfintele Canoane, explicate în continuare:

Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.” (FA 5, 29)

1. Dreapta credință – temei pentru comuniunea euharistică

În Biserică, harul merge întotdeauna împreună cu Adevărul. Lucrarea de sfințire a Tainelor se desfășoară numai în cadrul acesta al Adevărului, nici într-un caz în alt cadru lărgit artificial, deoarece Sfintele Taine constituie lucrarea sinergică dintre Dumnezeu și om. În ele Dumnezeu lucrează prin om, Dumnezeu este Săvârșitorul real al lor. Biserica însăși este și ea, ca Trup tainic al lui Hristos, izvorul tuturor Harurilor și darurilor, prin urmare în ea și numai în ea putem avea acces la Har și la Adevăr.

Toate Tainele sunt săvârșite și sunt primite în baza aceleiași credințe, toate începând de la botez. Astfel și comuniunea la același potir, adică din același Sfânt Trup și Sânge, se realizează întotdeauna în baza și pe temeiul aceleiași credințe mărturisite în Adevărul revelat, acestea două fiind de fapt și granițele care delimitează foarte precis Biserica și cei care se află în ea de cei care sunt în afara ei. Iar acela care este rânduit să păzească curată învățătura de credință în Biserică este tocmai episcopul, așa cum de altfel se și angajează la hirotonirea întru arhiereu. Fiind păstor, el este primul care e dator ca turma sa cea cuvântătoare să nu se abată pe căi greșite, ce duc la pierzare. Episcopul este păstorul turmei nu prin sine, ci prin puterea primită de la Hristos, iar acest lucru este în mod general valabil pentru cei sfințiți clerici. Hristos este Arhiereul cel mare (cf. Evr. 4, 14), El este „preot în veac după rânduiala lui Melchisedec” (Evr. 5, 6), iar cel sfințit lucrează toate în numele și cu puterea Lui, și nu poate săvârși nimic fără Hristos sau împotriva Lui. continuare »

Scrisoare ULTIMATUM către mitr. Teofan Savu. Mii de preoți, călugări și mireni vor întrerupe pomenirea dacă nu își retrage semnătura de la sinodul din Creta până pe 20 august 2016

Teofan-cu-Gherghel_slujba-comuna-aeroport-Iasi_1

Inainte de a posta documentele, o nota:

   Publicăm această scrisoare pe care am înaintat-o IPS Teofan și o arătăm și frățiilor voastre spre întărirea în credința ortodoxă și spre arătarea adevăratei fețe a așa-zisului sinod din Creta.    

   Scrisoarea este concepută în modul cel mai serios și cu simț de răspundere în fața lui Dumnezeu de comitetul semnatar pe baza învățăturii Bisericii exprimată prin Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, Sfintele Sinoade și Sfinții Părinți, fără influențe exterioare, fără duh de răzvrătire și fără intenții de schismă.      

   Toate semnăturile adunate până la ora actuală – în număr de aproximativ 4500 de preoți, călugări și mireni – au fost trimise la Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Dintre acestea am postat doar un număr mic.    

   Cei care doresc să rămână ortodocși și doresc să susțină această scrisoare pot să trimită în continuare semnături pe adresa de e-mail [email protected], pe formularul de tabel postat. Datele cu caracter personal nu vor fi făcute publice. Formularul poate fi descarcat de aici.

   Preferabil ar fi ca tabelele să fie complete. Textul de față poate fi preluat doar în forma publicată (fără adăugarea unor titluri, intertitluri, interpretări răuvoitoare, punere în context nefavorabil, ilustrarea cu imagini nepotrivite).

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ARHIEREII CARE AU SEMNAT ÎN CRETA

Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Sinodul nu este aceasta: să se întrunească simplu ierarhi şi preoţi, chiar dacă ar fi mulţi; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace şi spre păzirea canoanelor… şi niciunuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi cei dinaintea noastră… Sfântul Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei.” 1

(Sf. Teodor Studitul)

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Cu durere negrăită am ajuns să strigăm împreună cu prorocul Ieremia: „Cine va da apă capului meu şi izvor de lacrimi ochilor mei?” (Ier. 9, 1) Nu plângem căderea unor cetăţi, nu naufragiul unei corăbii, nici robia unor neamuri, ci căderea păstorilor, pierderea sufletelor, călcarea în picioare a credinţei pe care am primit-o nu de la om, nici de la înger, ci de la Însuşi Dumnezeu! Plângem pentru că păstorii au ajuns să dea oile în gurile lupilor! Ne tânguim pentru că părinţii au ajuns să dea la moarte pe copiii lor! Dar nu ştim ce vom plânge mai întâi: pe păstorii care au trădat pe Hristos, sau oile care se sfâşie de lupii cei înţelegători? Pe părinţii care au renegat şi necinstit pe toţi Sfinţii cei din veac care au luptat, au pătimit şi au murit pentru dreapta credinţă, sau pe copiii care se pierd în întunericul necunoştinţei şi în adâncul ereziilor hulitoare de Dumnezeu? Nu vom înceta a plânge, iar dacă va vrea cineva să ne mângâie cu o mângâiere amăgitoare îi vom răspunde cu cuvintele prorocului: „Lăsaţi-mă! Cu amar voi plânge! Nu stăruiţi în a mă mângâia!” (Is. 22, 4)

Nimeni nu ne poate învinui de mândrie sau îngâmfare pentru că dăm glas durerii noastre! Nimeni nu ne poate aduce vreo acuză de neascultare sau rătăcire, când cei puşi de strajă şi-au lepădat lucrarea lor! Şi nimeni nu ne poate acuza de vreo ranchiună sau ură împotriva cuiva anume, căci pentru dragostea lui Hristos şi a chipului Său grăim. Nu urmăm minţilor noastre, ci predaniei Sfinţilor Părinţi! Nu urmăm celor care zic răului bine şi binelui rău şi amestecă Adevărul cu minciuna, ci dorim ca Adevărul să strălucească mai luminat decât soarele în toată lumea! continuare »

VIDEO: Mitr. Teofan pus la zid de credincioși la măn. Văratec. Cu multă viclenie a evitat IAR un răspuns concret

Remarcaţi asemănarea dintre gândirea lui Teofan şi propaganda făcută de nefârtaţii de la cuvântul (ne)ortodox, care îl atacă la rândul lor pe PS Longhin, care la fel promovează ideea că doar la împărtășirea în comun trebuie întreruptă pomenirea ierarhului și la fel se arată anti-ecumeniști și mari apărători ai Ortodoxiei, dar o scaldă și nu zic nimic concret, nimic categoric, așa cum sunt Sfintele Canoane. Niște iude, împreună cu acest pseudo-ierarh, catalogat de IPS Serafim de Pireu ca eretic și viclean! La fel de viclean pun în discuție și pe Părintele Justin, a cărui nume nici nu ar trebui să-l mai rostească la cât de mult l-au atacat, care ar fi zis că “până la potirul comun”, însă în datele ecumenismului de atunci erau altele, iar acum cu oficializarea ecumenismului în Creta, cu siguranță Părintele Justin nu ar fi fost de acord, cum nu a fost de acord cu nicio erezie! Se confirmă din nou că în spatele tâlharilor de cuvânt stau ierarhi vicleni, care-i dirijează pentru a prosti lumea. Citiți mai multe aici.

Fiți atenți la șerpeasca lui Teofan, care deși încolțit, nu-și uită directivele ecumeniste, și zice: “Când ne (ierarhii BOR) veți vedea ca ne vom împărtăși cu sectele….” Deci nu și cu papistașii!

Mai multe pe SinodulTâlhăresc.

Vedeţi şi: Ecumenistilor, asa veti ajunge si voi!

Ucenicul Sf. Paisie Aghioritul, gheronda Gavriil este pe aceeași linie: Dacă vrem să ne mântuim, atunci să condamnăm cu tărie Sinodul din Creta, care a fost eretic și tâlhăresc!

Gheronda Gavriil”Dacă vrem să rămânem cu Hristos, trebuie să avem mult echilibru.”
(Starețul Macarie de la Schitul Oituz)

De curând a fost dată publicității o scrisoare deschisă (datată 3 iulie 2016) a unor părinți athoniți către Sfântă Chinotită care se opuneau Adunării eretice din Creta. Primul care o semnează este Gheronda Gavriil Cutlumusiatul de la Chilia Sfântului Hristodul. În această scrisoare părinții cer să se întrunească de urgență Sfânta Chinotită, să fie condamnat Sinodul din Creta ca eretic, anticanonic și tâlhăresc și să se oprească pomenirea patriarhului ecumenic Bartolomeu la sfintele slujbe. Este o scrisoare care a fost tradusă și în limba română, ea fiind semnată și de peste 10 părinți români de la Schitul Prodromu.

Acești părinți deja au fost catalogați ca fiind inculți, singulari, nereprezentativi pentru Athos, înșelați etc. Prigoana împotriva lor este … în desfășurare.

Acum 8 ani mergeam pentru prima oară spre Chilia Panagouda, unde a trăit Sfântul Paisie Aghioritul. Eram cu un părinte român, iar la un moment dat ne-a ajuns din urmă, pe cărare, un domn grec, în vârstă cam de 45 de ani. Ne-a întrebat dacă știm cum ar putea ajunge la Gheronda Gavriil. I-am spus că nu știm, el și-a continuat drumul, însă ne-a impresionat emoția vădită care se citea pe chipul lui, gândindu-se că se va întâlni cu părintele Gavriil. Așa că, ne-am zis, hai și noi după el, poate ajungem la un om al lui Dumnezeu. Grecul l-a găsit, așijderea și noi. De atunci nu pot trece prin Sfântul Munte fără să merg la acest mare mărturisitor al Ortodoxiei, demn urmaș al Sfântului Paisie, cu care a fost vecin (chilia Panagouda fiind la câteva sute de metri de chilia părintelui Gavriil) și al cărui urmaș întru mărturisire este.

În Athos vin mulți pelerini. Cei mai mulți vin zilnic la mănăstirea Vatopedi. În medie sunt cam 100, dar se ajunge și la 300, iar la praznice chiar la mai mult. În schimb, la Gheronda Gavriil, că e vară, că e iarnă, pelerinii care trec să ia un cuvânt de folos sunt între 200-500 ZILNIC. Așadar, ori este vorba de un mare părinte duhovnicesc (deși un simplu monah), ori a înnebunit lumea că îl caută. Cred că prima variantă este cea adevărată. continuare »

Să facem ZID în jurul Mărturisitorilor de la Mănăstirea Lacul Frumos. Ereziarhul locului vrea luni, 8.8.2016, să-i izgonească

Am primit un mesaj cum că monahii de la Mănăstirea Lacul Frumos au fost destituiți. Luni vor fi goniți din mănăstire. Să le fim alături fizic, nu numai prin rugăciune. Să mergem la mănăstire și să facem zid în jurul lor. Să mergem la episcopia de Vâlcea și Mitropolia Olteniei să facem proteste. Să fie lăsați în pace, căci ei mărturisesc Dreapta Credință, fără compromis. În ei și cei de la schitul Oituz stă Ortodoxia din România. Mai jos puteți vedea o secvență din predica de ieri, la praznicul Schimbării la Față, a părintelui Grigorie, starețul Mănăstirii Lacul Frumos.

Părintele Justin Pârvu: Când trebuie întreruptă pomenirea ierarhului eretic. Cum se face aceasta conform Sfintelor canoane

Parintele Justin_ochi_2

Pentru că tot se vehiculeaza pe diverse bloguri ortodoxe cum ca Părintele Justin Pârvu ar fi avut o anumită pozitie fată de ierarhie si ecumenism, reamintim cititorilor pozitia ferma a Părintelui Justin fata de abaterile dogmatice ale episcopilor. Acesta este de altfel ultimul interviu al Părintelui Justin, acordat Revistei Atitudini, Nr. 28, 2013, Revista ce apartine Fundatiei al carei fondator si presedinte era insusi sfintia sa. In acest interviu Părintele Justin este foarte transant atat in privinta cipurilor, cat si in privinta ecumenismului, atât de transant si indurerat incat Părintele afirmă cu durere: „Mai bine o Biserica impartita decat una ratacita!”. Referitor la intreruperea pomenirii ierarhului, Părintele nu a recomandat aceasta in acea perioada, deoarece era o situatie cu totul diferita, dialogurile ecumeniste, in care se faceau grave compromisuri prin slujirile in comun cu ereticii, nu erau recunoscute la nivel panortodox, adica ne acorda posibilitatea să ne delimităm de abaterile lor, să ne dezicem de ecumenismul lor, cum Părintele a și facut-o de nenumărate ori, prin mărturisiri publice. Acum insa ne aflam in alta situatie, aceea prin care ni se impune ecumenismul drept dogma, suntem obligati sinodal sa recunoastem caracterul apostolic si patristic al ecumenismului, un ecumenism sincretist, iar nu un ecumenism mărturisitor de propovăduire apostolică. Nu! Aceasta diferenta nu se face in textele adoptate la Sinodul din Creta, nu se mentioneaza nicio epitimie, nicio judecata, nicio analiza asupra slujirilor in comun, asupra documentelor compromitatoare semnate in cadrul dialogului ecumenist de pana acum, despre care s-a tot scris, cum ar fi: documentele BEM de la Lima, 1982, Balamand, 1991, Chambessy, 1993, Ravenna, 2007 și toate intrunirile CMB, ce contin grave abateri de la dogma Bisericii. L-am auzit de nenumarate ori pe Parintele Justin afirmand, in cazul in care ierarhul ar fi savarsit vreo erezie cu capul descoperit: „Inchidem portile manastirii, ramanem in Biserica noastra si nu ii mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserica, nu noi”. Da, Parintele Justin nu era de acord cu schisma (adica cu trecerea la alta biserica schismatica), si a luat pozitii publice hotaratoare in aceasta privinta, dar nu si cu ingradirea fata de erezie. Parintele Justin nu a vorbit doar impotriva ecumenismului, ci a vorbit impotriva ereziei de orice fel, iar acest Sinod din Creta din pacate contine si alte erezii, pe care le vom detalia amanuntit ulterior, in afara ecumenismului. Nu lungim acum cuvantul (este nevoie inca de rugaciune si dezbatere pe acest subiect), nu spunem ca acum este momentul intreruperii pomenirii (in acest sens vom expune studiul si marturisirea noastra imediat cum acesta va fi finalizată), spunem doar ca Părintele Justin nu accepta erezia! Exemplificam prin ultimul interviu al Părintelui Justin, cu putin inainte de a trece la Domnul. (Redactia Revistei Atitudini)

continuare »

Laicatul ortodox din România cere explicație ierarhilor români care au semnat în Creta! Mâine la Sf. Liturghie boicotați acești ierarhi, strigându-le “Nevrednic este! Anaxios!”

ROMANIA ORTODOXA respinge sinodul talharesc din Creta

În atenţia tuturor ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române,
care au participat la Sinodul din Creta

Mânați de cuvintele Sfântului Teodor Studitul care ne spune: „Căci porunca Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinței. Așa încât, atunci când e vorba despre credință, nu trebuie a spune: <<Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Căpetenie? Nici aceasta. Ostaș? Dar unde? Agricultor? Nici măcar acest lucru. Sărac sunt, care se preocupă numai de hrana cea de fiecare zi. Niciun cuvânt și grijă nu am pentru chestiunea pusă în discuție>>. Vai! Pietrele strigă, și tu taci și ești fără de grijă? Firea cea nesimțitoare L-a ascultat pe Dumnezeu și tu te clatini?” am constatat cu durere în sufletele noastre că hotărârile Sinodului din Creta sunt străine de duhul patristic.

Și anume:

– Decretul pct. 22 din “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, desființând modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, introducând prerogative papale anumitor Patriarhi, luând abuziv fiecărui episcop dreptul de vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu poate impune și obliga niciun Sinod local sau vreun ierarh contrar propriei alegeri, altfel Patriarhii s-ar transforma în Papă care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, atunci nici Sinodul fără popor, nici poporul fără Sinodul Ierarhilor nu poate să se considere pe el însuși Trup și Biserică a lui Hristos și să trăiască în adevăr viața și învățătura Bisericii. continuare »