Sinodul tâlhăresc:

ÎN DIRECT: Moliftele și slujba Sfântului Vasile cel Mare + TE DEUM

Radio-ul Mănăstirii Paltin-Petru VodăPentru cei care din binecuvântate pricini nu puteți merge în această noapte la sfânta biserică, vă punem la dispoziție transmisiunea în direct de la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă, mănăstirea de maici ctitorită de Părintele Arhimandrit Justin, moliftele și slujba Sf. Vasile cel Mare, plus slujba de TE DEUM pentru noul an laic, 2014. Cu această ocazie vă dorim un an binecuvântat, cu pace sufletească și cu roade mântuitoare.

Transmisiunea va începe la ora 23.00 și o puteți asculta prin player-ul de mai jos sau pe site-ul Mănăstirii Paltin-Petru Vodă.

Părintele Gheorghe Calciu despre sărbătorirea Revelionului

p Calciu 2006“Acest sfârşit de an – Anul Nou pe care noi îl sărbătorim – nefiind stabilit şi sfinţit de Biserică, nu este un lucru sacru. Este un lucru omenesc. Noi n-avem de ce să-l sărbătorim. Noi n-avem de ce participa la artificii, la cântece, la tot felul de scandaluri, la dansuri deşucheate… Noi îl slăvim pe Dumnezeu în biserică. Noi aici aşteptăm sfârşitul, dacă Dumnezeu ar fi rânduit ca sfârşitul lumii să fie acum. Ce relaţie este între un eveniment sacru şi întâi ianuarie? Absolut nici una. De ce se zice că sfârşitul va fi atunci când a hotărât lumea că începe alt mileniu şi nu atunci când va veni Hristos? Sau cel mult, să zicem, la un praznic, la Naşterea Domnului, sau la Buna­vestire?

Toate acestea sunt înşelări diavoleşti. Ingrămădiri de oameni, delirul care-i apucă pe toţi, nebunia, artificiile, băuturile, şampania care curge… Mă uitam aseară. Vorbeam despre ce s-a întâmplat la Paris. Cineva spunea că la Roma, unde a fost adunarea Papei – nu înţeleg de ce s-a ţinut la 1 ianuarie 2000 şi a dat binecuvântare lumii şi cetăţii, când nu este nici un eveniment care să fie celebrat – spunea că au curs nu ştiu câte milioane de sticle de şampanie. Şi venea altcineva şi ne spunea: mai multă şampanie a curs la Paris! Atunci în Germania mai multă bere! Deci aceasta era măsura „sfinţeniei” Anului Nou!

Acest început de an nou lumesc este un lucru diabolic. A fost stabilit de satana prin slujitorii lui, ca să ne abată de la lucrurile creştineşti, de la adevărul credinţei. Şi Domnul a dovedit minciuna tuturor. Dumnezeu a dovedit minciuna celor care voiau să omoare mulţimea în masă, vorbesc de atentatele musulmane. Dumnezeu a dovedit minciuna celor care spuneau: în noaptea aceasta va coborî Iisus şi trebuie să omoram cât mai multă lume, să ne sinucidem ca să mărim suferinţa în lume şi să se îndure Dumnezeu de noi să vină, să fie sfârşitul acestei lumi! Toţi s-au dovedit mincinoşi, toţi au fost slugile satanei. Inspiraţia lor n-a venit de la Dumnezeu, ci de la diavol.

Adevărul a fost aici, în biserică. Aseară am făcut Vecernie şi ne-am rugat lui Dumnezeu, azi am făcut slujba. Sunt oameni care poartă numele Sfântului Vasile şi ştiau că azi e slujba Sfântului şi n-au venit. Noi ne-am rugat pentru ei, ca Dumnezeu să-i întoarcă de la petreceri, să vină să-şi sărbătorească numele în biserică…”.
Viața laică, dacă n-ar fi viața duhovnicească, nu ar fi decât o înșiruire de zile de muncă și, din când în când sau aproape deloc, de odihnă, căci statul, reprezentat prin guvernatori și conducători economici, are nevoie de munca fiecărui cetățean, și atât.
(fragment din Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii.
“A sluji lui Hristos înseamnă suferință”, Editura Bonifaciu, 2009)

VIDEO: Soborul Maicii Domnului la Mănăstirea Petru Vodă, în vremea fericitului întru pomenire, Sfântul Părinte Justin Pârvu

Sunt bucuros de cântările, de frumuseţea aceasta a colindelor. Iată, nu e un apostolat şi ăsta? O propovăduire a Naşterii Domnului, a Învierii Domnului, a Botezului Domnului, a sărbătorilor care vin? Şi frăţiile voastre sunteţi nişte îngeri de mare sfat. Da, îngeri de mare sfat, pentru că sunteţi prezente la toate praznicele şi sărbătorile pe care frăţiile voastre le actualizaţi mereu în mijlocul creştinilor.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi eu aş dori să nu fie ultima prăznuire împreună, să mai fie… Şi eu aş vrea, dar totdeauna când încerci să o mai întinzi aşa, atunci îţi spune: „Ia vino, bătrânule, că ţi-ai terminat treaba!” Părintele Adrian Făgeţeanu s-a dus, părintele Arsenie s-a dus şi el, s-au dus şi alţii… Acum n-a mai rămas nimeni. Dar toţi care pleacă dincolo, să fiţi sigure că sunt mai importanţi decât aici. Acolo intră în corul acela frumos, ceresc. A trecut o generaţie de la 1925 până acum, toţi cântă împreună şi se roagă împreună cu noi aici, pe pământ. Ei ne văd aici pe noi cum ne străduim, aşa, fiecare după râvna lui, dar ne fotografiază de acolo şi ne menţin una cu ei, cei de dincolo. Noi poate ne rezervăm, ne gândim: „Măi, e bine să mergi dincolo, dar e mai bine să mai rămâi oleacă şi aici.” Dar să ştiţi că sunt multe minunăţii care ne aşteaptă dincolo. Dacă am şti noi câte minunăţii…! Nu vedeţi voi, numai sărbătorile astea, câtă bogăţie aduc, câtă dezlipire, cât dezinteres de lumea aceasta! Nu ne mai interesează.

Dar să fii într-o celulă de la Aiud după 14-15 ani şi să nu te intereseze cât mai trăieşti, măi! Sau dacă mai trăieşti – nu te interesa deloc! Erai desprins total de lumea din afară. Nu te mai interesează nici şuieratul trenului, nici claxonul maşinii, nici plânsetul sau bucuriile copiilor de pe stradă, că doar pe acolo erau, treceau pe sub nasul nostru. Noi numai auzeam, nu-i vedeam, că erau obloanele puse. Acolo te aflai în maşina de formare a credinţei ortodoxe. Ei, caraliii, prigonitorii noştri, se tem mult mai mult decât noi, pentru că ei nu ştiu, nu pot să moară. Sunt morţi de frică pentru că n-au harul lui Dumnezeu, n-au energia, n-au scânteia divină a pruncului Iisus din ieslea Bethleemului.

Citiți integral pe site-ul ATITUDINI.

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său

Gherasim IscuCând mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa demult chinuit încât era aproape de moarte. Totuşi avea faţa liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credinţa lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi. Să nu credeţi ce spun ziarele că comuniştii îi urăsc pe preoţi, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiţi, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei. Şi când un comunist duşmăneşte pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare şi îl bate şi îl chinuieşte ca şi pe creştin.

Aşa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torţionar), care chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi-şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghiarele morţii.

În timpul nopţii mă deşteaptă zicând:

– Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!

Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap. continuare »

Pungeşti, locul unde jandarmii interzic colindele. 30 de ţărani intră în greva foamei

greva_foamei_pungestiLinişte, tihnă, mese îmbelşugate alături de cei dragi, asta înseamnă sărbătorile de iarnă pentru cei mai mulţi dintre români. Nu şi în “zona de siguranţă publică” Pungeşti unde, sătui de permanentele abuzuri ale jandarmilor care au ocupat comuna, pentru a asigura siguranţa utilajelor Chevron, 30 de localnici din Pungeşti au intrat, marţi, în greva foamei.

Ei protestează împotriva abuzurilor constante ale jandarmilor.

Localnicii au ridicat mai multe corturi şi au anunţat că intră în greva foamei pe termen nelimitat, declarând că s-au săturat de monitorizarea şi supravegherea agresivă a jandarmilor, care îi hărţuiesc în permanenţă şi îi chestionează de fiecare dacă când ies din casă şi merg prin sat.

Pungeştenii trăiesc de mai multe săptămâni o stare de permanentă hărţuire şi teroare, menită să îi aducă la limita rezistenţei pe toţi cei ce sunt împotriva exploatării gazelor de şist, pentru a renunţa la orice formă de protest. Jandarmii au cucerit practic comuna pe 2 decembrie, când Chevron şi-a trimis, pentru a doua oară utilajele în zonă. Vaste efective de jandarmi, acţionând în afara legii, după ce i-au împrăştiat violent pe localnicii ce încercau să blocheze înaintarea utilajelor, au luat în stăpânire satul, terorizându-i zi şi noapte pe săteni. continuare »

S-a născut Pâinea Vieții care Se dă pentru viața lumii. Să ne bucurăm! Povestea celui de-al patrulea mag

Nașterea Domnului Hristos să vă aducă în inimă lumina de la Betleem și bucurie din bucuria Sfintei Fecioare Maria. Hristos S-a născut!

Al patrulea Mag

icoana Nasterii Domnului

O veche legenda spune ca, de fapt, patru au fost magii care urmau sa mearga sa se inchine Pruncului dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea se zice ca si-ar fi vandut tot ce avea si ar fi cumparat trei nestemate – un safir, un rubin si o perla – pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Si grabindu-se el sa ajunga in Babilon, unde, dupa cum se vorbisera, il asteptau ceilalti trei, acesta a intalnit pe drum un om vatamat, la care nimeni nu se uita. Pe data se hotari sa-l duca la un doctor, caruia ii dadu safirul ca sa-l ingrijeasca pe bolnav pana la deplina insanatosire. Numai ca astfel, zabovind prea mult pe cale, ceilalti nu l-au mai asteptat si au plecat fara el. El n-a deznadajduit, ci, tinandu-se dupa stea, a facut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat ca magii Il gasisera pe Prunc si I se inchinasera deja, ca soldatii lui Irod pornisera macelul celor nou-nascuti si ca Sfanta Familie apucase calea Egiptului. Cum chiar in fata lui un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul din brate, pentru a-l omori, magul nu statu pe ganduri si, aratandu-i soldatului splendidul rubin, il indupleca sa-l primeasca in schimbul vietii pruncului. Soldatul a luat piatra, stergand-o in graba de acolo, iar biata femeie nu mai stia cum sa-i multumeasca strainului ca picat din cer. continuare »

Fotografii inedite cu Părintele Justin Pârvu din ziua arestării, 14 mai 1948. Interviu inedit din anul 1993

Inedit. Parintele Iustin Parvu, in 1993: Sa traiesti ca un sfant, dar sa fii acolo unde trebuie sa sfintesti

Rasfoind colectia veche a ziarului Cotidianul, cel din vremea lui Ion Ratiu, in cautarea de marturii despre istoria recenta a Romaniei, am dat, in suplimentul “Alfa si Omega”, ce era editat de Costion Nicolescu, peste un interviu inedit cu parintele Iustin Parvu, datat februarie 1993, la un an dupa ce intemeiase schitul Petru-Voda. Intervievat de Constanta Costea, marele duhovnic al romanilor se arata convins ca mari doctori ai sufletelor neamului vor fi pururea, gratiei harului lui Dumnezeu care lucreaza. Si pleda pentru ca monahul sa traiasca asemeni unui sfat, dar sa fie acolo unde trebuie sa sfinteasca. (Margarita Geica)
Patrunzand adanc in tinutul Neamtului, pana spre trecatorile Ardealului, dincolo de muntele Petru-Voda, si patrunzand, iarasi, tacerea padurilor, se ajunge la schitul de lemn intemeiat anul trecut (in 1992 – n.red.), prin “taria” unui monah. Este parintele Iustin Parvu, figura de “luptator al mintii”, unui din duhovnicii pe ale carui rugaciuni s-a tinut vie, zeci de ani, societatea romaneasca rastignita de comunism. Omul care a cunoscut, in cei 16 ani de detentie politica – intre care multi la ocna – raul conditiei umane pana in strafundurile sale, nu se mai poate detasa de suferinta lumii. In anii ’70 si ’80, la manastirea Bistrita de langa Piatra Neamt, zeci si sute de oameni (tot combinatul Savinesti, se spunea) asteptau zilnic sa-si verse durerea si sa-si regaseasca speranta. “In chilia lui, ingropat in popor” (cum il definea un alt calugar) – aceasta este imaginea, foarte putin celebra in inalta societate, a parintelui Iustin, un mare cunoscator, dinlauntru, al societatii laice. Si acum, in pustia de la Petru-Voda, oamenii vin, ziua si noaptea, sa gaseasca “punctul de sprijin” in durere, cu convingerea ca monahul, “asezandu-se” in suferinta lor, ii poate ajuta, prin darul lui Dumnezeu, sa intrevada fericirea. La Petru-Voda, taria duhului a invins taria padurii. Aici monahismul este “mai contemporan” societatii decat noi insine, vietuitorii ei, pantru ca e mai clarvazator. Iar speranta are o “fata” distincta: o privire directa in cauza raului, o luciditate din care transpare tensiunea dragostei, adanca. De aceea, dialogul care urmeaza este impregnat cu afirmatii paradoxale – un balans nevazut intre iubire si dreptate – de rosturi partiale, aluzive, ale unui adevar prea intens sau prea dureros pentru a fi complet exprimat. continuare »

Azi în Timișoara… Ginecologii refuză să mai facă avorturi pe perioada sărbătorilor

carduri de sanatate distribuite de mediciMedicii ginecologici din vestul țării refuză să scape femeile de sarcinile nedorite. Chiar dacă sunt obligați de lege să facă avorturi, specialiștii de la maternități au decis să pună în aplicare o lege nescrisă, prin care, spun ei, evită comiterea de păcate.

 În repetate rânduri, medicii ginecologi au fost acuzați de creștini că prin avorturi comit crime duble. Cu puțin timp înainte de Crăciun, medicii din Timişoara au decis să pună capăt intervențiilor de acest gen. Practic, timp de trei săptămâni, toate gravidele vor merge degeaba la spitale, pentru că medicii nu vor omorî feții, scrie exclusivtm.ro.

Chiar și conducerea spitalelor aprobă decizia angajaților. Situația s-a repetat și de Paște. La Lugoj, directorul medical al Spitalului “Teodor Andrei” Lugoj, doctorul Mircea Șerpe, susținea atunci că intervențiile ginecologilor se vor face doar în cazurile extrem de  deosebite. Practic, chiuretajele vor fi puse în aplicare doar în condițiile în care viața pacientei este pusă în pericol.

Pauza de la avorturi s-a repetat și cu ocazia Paștelui Ortodox, precum și în zilele cu cruce roșie în calendar.

 

| realitatea.net

Reprezentanții Chevron s-au întâlnit cu ÎPS Teodosie și…

CEO-ul Chevron, Thomas Holst, s-a întâlnit cu IPS Teodosie pentru a discuta despre gazele de şist. IPS Teodosie a confirmat, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă organizată cu prilejul apropierii sărbătorilor.

„Vreau să vă spun, pentru că mă întrebaţi, că am avut o întâlnire cu preşedintele Chevron în această privinţă. I-am spus că trebuie să urmărească adevărul în această relaţie. A venit să-mi ceară… Nici nu am înţeles ce a vrut să-mi ceară. Mi-a spus că vin să investească şi că această investiţie poate fi binevenită dacă într-adevăr mediul este neafectat. I-am sfătuit să fie foarte sinceri acolo unde vor să facă studii, pentru că mi-a spus că fac doar studii, şi în cazul acestei acţiuni, dacă într-adevăr există resurse, să fie foarte sinceri, pentru că dacă nu vor fi sinceri se va întoarce împotriva dorinţei lor tot ce ar vrea să facă pentru a investi”, a declarat IPS Teodosie.

Prelatul spune că le-a atras atenţia americanilor să respecte adevărul şi moralitatea. Potrivit acestuia, răspunsul reprezentanţilor companiei a fost unul rezervat. IPS Teodosie a mai spus că Patriarhia a cerut un punct de vedere oficial de la Academie în ceea ce priveşte explorarea gazelor de şist, răspuns pe care deocamdată nu l-a primit.

„Opera lui Dumnezeu este sfântă şi noi trebuie să păstrăm integritatea şi puritatea creaţiei pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o. Atunci când agresăm natura, natura ne vine împotrivă”, a conchis IPS Teodosie.

Chevron a primit licenţe pentru a face lucrări de explorare în trei zone pe uscat situate în regiunea Constanţa – perimetrele 17, 18 şi 19, adică în apropierea unor localităţi precum Costineşti, Adamclisi şi Vama Veche.

| pefata.ro

Ieromonahul Savatie Baștovoi – Lansare de carte la libraria Sophia

carte de despartireO carte de poezie, așteptată de 15 ani. Dincolo de interiorul care aduna texte scrise in diferite perioade, cartea s-a dorit a fi un obiect frumos. Coperta trasă pe carton special cu iz de papirus, iar in interior s-a ales o hârtie specială galbenă, totul impodobit cu ornamente și litere ca cele de odinioră, cu desene interioare bizantine, făcute de un coleg și bun prieten de la Iași de la arte, Adrian Adochitei care acum pictează paraclisul schitului de la mănăstirea Noul Neamț.

Pe lângă exemplarele de obste, vor fi si exemplare bibliophile, 333 la numar. Exemplarele de colectie vor fi numerotate și semnate, avind sigiliul din piele al autorului cu inițialele.”SB”.

Dedicăm poezia celor ce (cred că) ne conduc prin teroare.

FRICA

Ai văzut vreodată cum arată frica?
Ea este în ochii celor care ne conduc
Frica se adăpostește după gulerele lor albe
Alunecând ca un șarpe pe obrazul proaspăt bărbierit
Uneori ea se transformă în broboane de sudoare
Care le înfășoară gâtul ca niște mărgele
Cămășile lor cu butoane bătute cu pietre scumpe sunt ude în spate

Să nu le spui niciodată că știi asta
Să nu le spui că ai văzut frica în ochii lor
Că ai văzut șarpele negru alunecând pe obraz
Dispărând după gulerele lor albe ca într-o gaură

Altfel ei te vor urâ de moarte
Te vor căuta în casa ta și-ți vor asmuți prietenii împotriva ta
Iar la urmă de tot, când vor vedea frica în ochii tăi
Te vor face unul de-al lor
Dacă vezi frica alunecând prin văzduh ca o pajură
Scoate-ți inelul și gulerul alb, dacă le ai
Și rămâi așa cu ochii deschiși
Până când zăpada te va acoperi

Nasul Tv baga Frica (un poem SB) in parlamentari! Poemul Frica din volumul “Carte de despartire”, recitat de Radu Moraru.
PS: Un cadou de sarbatori facut de Nasul.tv romanilor de la Chisinau si de pretutindeni: Lansarea din seara aceasta de la Libraria Sophia din Bucuresti va putea fi urmarita online in timp real incepind cu ora 17.30.

Vedeți și: „E vreme s-arunci pietre” si „Cantec pentru baietii ucisi la Chisinau” de Savatie Bastovoi

București, 21 Decembrie: Românii sunt chemați să schimbe soarta țării

revolutie 2013

Pentru inscrieri si detalii lasati un mesaj pe privat! Se pleaca sambata dimineata cu autocare.
Cine doreste reinstaurarea statului de drept la Pungesti, Mosna, ROsia Montana si in intreaga Romanie ni se va alatura pe 21 decembrie 2013.
Pe 14 octombrie 2013 utilajele Chevron escortate de jandarmi au fost blocate de peste 300 de sateni din Pungesti. A fost prima victorie.
Pe 16 octombrie 2013 au inceput primele abuzuri la Pungesti, mai multe persoane fiind internate in spital in urma interventiei in forta a jandarmilor. Poetul de la Pungesti a suferit un infarct. A fost a doua victorie a romanilor! Au fost prezenti mai mult de 500 de sateni si peste 500 de jandarmi. continuare »

Părintele Ilie Cleopa: cele opt pricini de neputrezire a morților

moaste Sf. Ilie Lacatusu

Sunt opt pricini de neputrezire a mortilor:

I. Prima pricina este atunci când veti gasi mort în groapa si carnea a putrezit toata, dar oasele stau prinse între ele ca la copacel. Acela nu-i sub blestem. Acela-i om tare din fire, care nu putrezeste 40-50 de ani. De aceea este asa.

II. Când vei gasi mort în groapa neputred si este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza pamântului. Este pamânt unde nu putrezeste mortul, daca nu-l muti. Acolo pamântul are chimicale si nu da voie sa putrezeasca nimic.

Aceste neputreziri sunt firesti, dar sunt si putreziri mai presus de fire:

III. Când vei gasi mort în mormânt neputred si carnea pe el este muceda ca buretele si alba, acela este om care a fost blestemat de dumnezeiestile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru pacate mari si nu l-a facut.

IV. Când vei gasi mort în groapa neputred si este negru si umflat ca toba si partile dinainte nu-s putrede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este blestemat de preot sau de arhiereu.

V. Când vei gasi mort în groapa neputred si n-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic, si-i creste barba, cum s-a întâmplat la cel de la Husi, si-i cresc unghiile, acesta a facut nedreptati si a furat. Acesta nu putrezeste pâna nu-l dezleaga un arhiereu. Iar daca îl dezleaga si arhiereul si tot nu se desface, atunci el este blestemat de saraci, fiindca a luat avere de la saraci. Si pâna nu dau neamurile lui înapoi atât cât a luat el, nu putrezeste si tot în iad se munceste si nici arhiereul nu-l poate dezlega.

VI. Când vei gasi mort în mormânt neputred si pielea pe el este ca floarea de bostan, galbena, si limba-i galbena si îi cresc unghiile si-i creste barba si parul, acesta este sub anatema, sub cea mai grea pedeapsa a Bisericii. Acesta, din doua pricini este asa: sau a hulit pe Dumnezeu si pe preoti si s-a lepadat de credinta, sau a trait în preacurvie de gradul I – tatal cu fiica sau baiatul cu mama sa, adica incest. Acestia cad sub anatema, cea mai grea pedeapsa a Bisericii.

VII. Când vei gasi mort în groapa caruia nu i-a putrezit mâna sau piciorul, acela a lovit pe tatal sau pe mama sa si a amarât foarte tare pe parintii sai si a fost blestemat de ei si (nicidecum) nu s-a spovedit la duhovnic de acest pacat si nu a luat dezlegare, când era în viata.

VIII. Iar când vei gasi om neputred si-i usor ca o pana si miroase frumos tare, si-i foarte vesel la fata si face minuni, acelea sunt sfinte moaste, cum a fost si cu Sfântul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au gasit dupa 20 de ani, nu numai neputred, dar a facut si minuni.

Iata care sunt semnele la trupurile afurisite:

  • sunt nedezlegate;
  • sunt deformate si urâte;
  • sunt greu mirositoare si prea puturoase;
  • sunt umflate ca toba;
  • provoaca spaima si cutremur privirii.

Iar la sfintele moaste sunt aceste semne:

  • sunt nestricacioase;
  • sunt binemirositoare;
  • sunt uscate si usoare;
  • sunt vesele la vedere;
  • nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca;
  • izvorasc din ele felurite minuni.

Părintele Gheorghe Calciu: Biserica a lăsat impresia unei binecuvântări acordate puterii de a jefui pe mai departe ţara şi neamul

p calciu_convertire După ce Biserica Ortodoxă s-a implicat, într-o măsură evidentă, în susţinerea, de voie, de nevoie, a regimurilor comuniste, acum se trezeşte, dar nu complet – nici Gulliver nu era complet treaz când a părăsit ţara piticilor – şi părăseşte pe cei susţinuţi, prin simpla ieşire pe uşă, fără ca măcar s-o trântească, lăsându-i pe cei susţinuţi mai înainte să ciocnească pe mai departe ouăle la capătul gros cu adversarii lor, cei mai mulţi falşi adversari – şi chiar cu cei adevăraţi. Uriaşul iese din scenă, puterea mistică se retrage în cochilie ca melcul care poate dormi neîntors trei ani în căsuţa lui. Un ierarh a afirmat că ierarhiei nu-i este totuna cine conduce ţara şi această afirmaţie a fost socotită ca un act de bravură. Ar fi fost un act de bravură sub Ceauşescu, acum nu înseamnă nimic mai mult decât o slabă mişcare a degetului mic de la piciorul uriaşului. Astăzi adevărurile se spun tare, astăzi este vremea ca ceea ce s-a spus altădată la ureche să fie strigat de pe acoperişurile caselor.  «Ceea ce vă grăiesc, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case» (Mt.10 : 27).

Într-unul din cele Şapte Cuvinte Către Tineri, ale mele, din 1978, am spus acest lucru, ştiind că atunci era vremea rostirii de pe acoperişuri, dar ierarhia s-a temut şi cuvântul spus de un oarecare preot nu a rodit decât suferinţă pentru el, robie pentru popor, somn pentru uriaşul adormit. Astăzi Biserica trebuie să-şi rostească răspicat cuvântul. Relaţia mai mult sau mai puţin expresă a Bisericii cu şefii de stat ai ţării, amiciţiile personale ale unor ierarhii cu miniştrii şi cu primii miniştri ai guvernului, participarea preoţilor prin propagandă şi prin înscrierea formală în partidele politice au lăsat impresia unei binecuvântări acordate puterii de a jefui pe mai departe ţara şi neamul, de a introduce legi împotriva firii în stat, de a fi de acord cu toata corupţia care guvernează peste legea şi aşa destul de nefericită a nefericitei noastre ţări.

A pleca în felul acesta înseamnă, oarecum, a spune: «V-am susţinut destul, v-am ajutat să impuneţi ciocnirea ouălor la capătul dorit de voi, acum plecăm să ne vedem de treburile noastre». Plecarea Bisericii a fost puţin cam împleticită, trezirea nu era completă.

De mai multe ori l-am vizitat pe Mitropolitul Mladin al Ardealului. Poate şi el a dormit ca şi alţii, dar ne-a spus atunci ceva ce m-a fulgerat prin inimă. Eram mai mulţi de faţă, între care şi părintele Dometie, duhovnicul Sf. Mânăstiri Râmeţ: «Sub comunişti poţi să te înalţi cât vrei în sus, până la cer. Dar de îndată ce vrei să te întinzi pe laturi, eşti tăiat fără milă, într-o clipă». continuare »

Basarabia: Apusul libertății și răsăritul rezistenței

pacea jidaneasca
Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
(Ioan 8:32)

Atrag atenția tuturor celor pentru care conceptul de libertate și, în special, cel de libertate de conștiință este mai mult decît un sunet gol și abstract. De cîțiva ani, statul ”nostru” s-a apucat să reglementeze nu politici sociale, economice, ci ceea ce nu se poate supune reglementării într-o societate umană: libertatea gîndirii. Așa cum trăgeam alarma încă acum aproape un an (în articolul Atenție: încă o lege totalitară?), acum se pregătește încă o lovitură dură, o crimă împotriva libertăţii – valoarea umană supremă cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Iată despre ce este vorba, pe scurt:

Pe 27 noiembrie 2013, trei deputați (”aleși ai poporului”) – ctitorul de biserici ortodoxe Vadim Mișin, directorul Universității Slavone Oleg Babenco și soția ”patriotului” Krîlov, fosta colegă de partid al lui Dodon, Veronica Ambramciuc – au înregistrat în parlament un proiect de lege care poartă denumirea foarte ”grăitoare”: Lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative (aici o găsiți în întregime). Proiectul respectiv constă în următoarele: continuare »