Sinodul tâlhăresc:

Există sinod ce a condamnat erezia de care se face părtaș mitr. Teofan Savu. De ce preotul Dragoș Bahrim nu întrerupe pomenirea lui?

Iata actele:

(vedeți și varianta diortosită)

Amintesc aici ca Sfantul Vasile cel Mare a rupt comuniunea cu episcopul Dianios doar pentru ca acesta a semnat un acord eretic, fara a crede cu adevarat in ce a semnat.

Sa nu uitam si de un alt fapt extrem de important. La Biserica „Sfanta Ecaterina” din Bucuresti (biserica Facultatii de Teologie) au si slujit monofizitii:

theologiepatristica

Deși, dacă s-ar dori apărarea cu adevărat a dreptei credinței și condamnarea ereziei ecumeniste din Creta, s-ar putea invoca sinodul ROCOR, care a condamnat ecumenismul.

Pr. dr. Mihai Valică: “Am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, CMB, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age…”

pr-prof-mihai-valica-predicand

Dez-ortodoxirea din Creta poate fi respinsă de sinoadele locale, nu neapărat de unul panortodox. Revenire cu noi precizări

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

1. Introducere

Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.

Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Biserici Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă de pe o poziție ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors înfrântă pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.

Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, „sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, „a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afara sa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă un teolog contemporan4.

Încercarea unui alt „teolog de serviciu” de a lega istoria redactării „primelor șapte articole ale Simbolului Niceo-Constantinopolitan (381) [care n.n.] conțin 3 omisiuni și 10 adăugiri față de textul Simbolului Niceean (325)” 5, de sindodul din Creta, sugerând că, prin similitudine cu precedentul creat, ar exista posibilitatea ca unele hotărâri sinodale din Creta să fie precizate, completate și diortosite de un viitor sinod panortodox, rămâne fără succes, ca să nu spun că este o încercare hilară, întrucât autorul precizează, mai departe, că „Sfinții Părinți de la Constantinopol operând omisiuni, precizări, completări și diortosiri ale vechiului Simbol [… nu au schimbat n.n.] „cu ceva «credința Niceei»”6. Teologul a uitat să precizeze că Sfinții Părinți, la acest Sinod ecumenic (381), au condamnat în primul rând toate ereziile: „Sfinţii Părinţi cei adunaţi în Constantinopol au hotărât să nu se-nlăture credinţa celor trei sute optsprezece Părinţi care s-au adunat în Niceea Bitiniei, ci «credinţa» aceea să rămână tare şi să fie dată anatemei orice erezie şi cu deosebire cea a eunomienilor, adică cea a eudoxienilor, şi aceea a semiarienilor, adică a pnevmatomahilor, şi aceea a sabelienilor şi a marcelienilor şi aceea a fotinienilor şi aceea a apolinariştilor” (canonul 1) și după aceea au diortosit și au aprofundat credința Niceeană.

Recunoaștem stilul lui Caragiale, adică „să se umble la părțile esențiale, însă să nu se schimbe nimica”. Cu alte cuvinte, dacă un „sfânt și mare sinod panortodox”, la fel de ecumenist ca cel din Creta anului 2016, nu ar schimba cu nimic „credința Cretei”, ci doar, numai ar nuanța-o și ar fundamenta-o și mai explicit, fără să dea anatema ereziile existente (filioque, harul creat, purgatoriul, predestinația, hirotonia femeilor, noile dogme mariologice catolice, primatul papal etc.) atunci, evident, se va „cădea din lac în puț”.

Această perspectivă o deducem chiar din Comunicatul sinodului B.O.R.7, care sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă8 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe!

2. Între Biserica lui Iisus Hristos și „Biserica Întâistătătorilor”

Ne adresăm Preafericirii, Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, ca fii duhovnicești pe care ne păstoriți, pentru a Vă anunța pe această cale că noi, împreună cu fiii duhovnicești și cu credincioșii pe care îi păstorim, după o atentă analiză a documentelor emise de „sinodul” din Creta, respingem unele hotărâri ale acestui „sinod”, considerându-le de neacceptat, întrucât sunt neconforme cu învățătura Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care nu pot fi receptate de poporul dreptcredincios.

De aceea, rugăm membrii Sinodului Sfintei noastre Biserici să facă același lucru, iar pe cei care au semnat hotărârile sinodale, în mod paradoxal, dacă se are în vedere faptul că nu au fost de acord întru totul cu anumite formulări teologice, venind cu argumente solide împotriva acestora, îi rugăm de asemenea să ia aminte la soluția pastorală de a-și retrage semnătura de pe documentele în discuție, la momentul potrivit, pentru a nu fi condamnați ca eretici de „sistemul sinodal” al Ortodoxiei universale sau al vreunui sinod local.

Foarte mulți teologi, ierarhi și duhovnici de renume, precum și sinoadele celor patru Biserici autocefale neparticipante la sinodul din Creta, consideră că acest sinod nu îndeplinește condițiile unui sinod canonic al Bisericii Ortodoxe, care este Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, ci, cel mult, un sinod al elitelor eclesiale, respectiv al Întâistătătorilor, care imită comportamentul papilor și sunt avizi de „puterea acestora”.

Unii teologi compară chiar acel sinod cretan cu un „teatru eclesial gratuit”, întrucât multe din deciziile acestuia nu sunt în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade Ecumenice, ci după modelul enciclicei papale Dominus Jesus9, în care papa Ioan Paul al II-lea spune răspicat că recunoaște ca biserici și acele comunități creștine, însă deplinătatea adevărului și a harului există doar în Biserica Catolică: „…the Church of Christ, despite the divisions which exist among Christians, continues to exist fully only in the Catholic Church, and on the other hand, that ‘outside of her structure, many elements can be found of sanctification and truth’ that is, in those Churches and ecclesial communities which are not yet in full communion with the Catholic Church. But with respect to these, it needs to be stated that ‘they derive their efficacy from the very fullness of grace and truth entrusted to the Catholic Church…”10.

De altfel, unii teologi ortodocși au anticipat eșecul acestui „sinod”, invocând multe motive, dintre care și pe acela că sinodul în discuție va fi organizat nu dintr-o necesitate pastorală, liturgică, dogmatică sau canonică urgentă, ci mai mult din rațiuni politice și de sincronizare și a Bisericii Ortodoxe la fenomenul de mondializare, plănuit de mult timp, la comanda unor forțe oculte, cu scopul acreditării ecumenismului în mod oficial de către sinoadele ce vor urma. Tocmai din acest motiv, la acest „sinod” nu a fost condamnată nicio erezie, așa cum a fost uzanța patristică de secole, întâlnită la toate sinoadele ecumenice și locale recunoscute de către Biserica Ortodoxă.

Din păcate, aceste suspiciuni au fost confirmate în parte ca fiind adevărate, deoarece, prin hotărârile luate de artizanii des-bisericirii din Creta, au fost produse confuzii dogmatice, stupoare11, diminuarea sobornicității eclesiale autentice12, instalarea unui clericalism abuziv și dictatorial13, relativizarea credinței noastre în slujba unui ecumensim himeric și abateri de la tradiția sinodală a Bisericii Ortodoxe, așa cum bine le semnalează unii teologi, Mitropoliți, Episcopi și Sinodul Sfintei Bisericii de la Chișinău14.

3. Îndreptățire pastorală de contestare a ereziei cretane și de mărturisire fermă

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noștri și îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm și pe vrășmașii noștri să se mântuiască”15.

Avându-se în vedere afirmațiile atâtor teologi și ierarhi de notorietate împotriva acestui „sinod” din Creta, care semnalează multe abateri grave de la învățătura Bisericii Ortodoxe și confuzii, considerăm îndreptățită și firească atitudinea noastră de respingere și de nereceptare a acestui sinod, în contextul în care și noi facem parte din Biserica Mântuitorului lumii Iisus Hristos, dacă nu cumva, între timp, am fost „limitați” sau „reduși” eclesial doar pe postul de ascultători necondiționați și vorbitori în van, precum episcopii participanți la întrunirea din Creta. Credem că orice împotrivire care nu duce la schismă este justificată.

Știm că una dintre datoriile fundamentale ale ierarhilor este tocmai aceea de a păstra dreapta credință și, în consecință, de a lua atitudine ori de câte ori există amenințări, abateri sau tendințe de părăsire a acestei credințe. Porunca Domnului și Mântuitorului lumii Iisus Hristos este foarte drastică în privința rătăcirilor de la Cuvântul Evangheliei, lucru pe care Sfinții Apostoli l-au avut în vedere. Să nu se uite, așadar, îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „dacă noi sau un înger ar vesti altă Evanghelie […], să fie anatema” (Galateni 1, 8). Prin urmare, se cuvine a se cunoaște că cei care se fac vinovați de o asemenea greșeală sunt anatema de la Dumnezeu, nu de la oameni, și nu se pot mântui dacă nu se îndreaptă.

Biserica este universală, dar este realizată cu adevărat numai în adunarea euharistică locală, în cadrul căreia un grup de oameni păcătoși – bărbați și femei – devin pe deplin poporul lui Dumnezeu”16. Așadar, doar „sistemul sinodal” alcătuit din mireni, preoți și episcopi poate recepta sau nu, valida sau invalida hotărârile unui sinod, fie el ecumenic sau pan-ortodox, și nu așa, cum pretind unii sinodali ai elitelor întâistătătorilor, că ei ar fi singura voce în Biserică.

Cu cât trece timpul și se așteaptă intenționat ca această controversă și criză să se rezolve de la sine, neluându-se în discuție la nivel sobornicesc problema „sinodului teatral” din Creta, cu atât mai mult se vor înmulți disputele pe această temă, iar ruptura se poate lărgi între cei ce promovează două discursuri paralele sau două planuri, unul al lumii acesteia și un altul al lumii ce va să fie. Cu alte cuvinte, unii vor o viață liniștită doar aici, pe pământ, pe când alții vor o veșnicie tihnită în Împărăția lui Dumnezeu. Unii vor să nu-și supere șefii, pe cei ce-i plătesc, pe colegii lor de arhierie sau de ideologie ecumenistă, în schimb, alții vor să nu-L mânie pe Dumnezeu cu relativizarea și cu erezia. Unii înțeleg și își asumă credința în Hristos doar la nivel de cod etic, înțelegându-l numai ca pe un soi de invitație la un nivel crescut de igienă socială, care să aducă ordine, respect, bună vecinătate, în timp ce alții percep aceeași credință ca fiind întoarcerea acasă, la Dumnezeu, pe singura cale de mântuire care este Biserica Ortodoxă. Unii ne poruncesc ca nu cumva să supărăm cu trăirea vieții duhovnicești pe cineva, iar alții înțeleg că mărturisirea este obligația fundamentală a creștinului, că Hristos nu e egal cu nimeni și nu toate căile sunt la fel de bune, chiar dacă suntem în pace. De altfel, unii pretind că vor pace, dar, dorind-o cu orice preț, o pierd, renunțând chiar la Domnul Păcii, în timp ce alții o capătă pentru totdeauna, lăsându-se marginalizați sau uciși pentru același Domn.

Începuturile viețuirii creștine s-au făcut prin martiraj, mărturisire în condiții ostile, renunțare la lumea aceasta pentru cealaltă, la regele aparent atotputernic de pe pământ pentru Împăratul Cel din veac. Martirii primelor secole nu au considerat că zeii sunt și ei buni, chiar dacă li se promitea că totul se va termina cu bine pentru ei, deși unii puternici ai vremurilor se conduceau exact după lozinca epocii actuale: „politically correct”, concretizată într-o propunere cunoscută și nouă: jertfiți și voi zeilor de ochii lumii, și treaba voastră cum vă rugați în taină, la voi acasă sau în chilia voastră. Unii ne sfătuiesc așa: puteți fi creștini și preoți, dar să nu ziceți că ceva imoral ar fi păcat sau ceva în neregulă, în rest, credeți ce vreți voi, acolo, în chilia voastră sau la voi în camere, altfel spus, în catacombele veacului acestuia. Cu alte cuvinte, puteți să credeți ce vreți voi, dar să nu mărturisiți. Sau, dacă mărturisești, să nu o faci în văzul lumii, că nu este democratic. Adică, să nu afirmi hotărât, ci doar să-ți dai cu părerea. Să fii civilizat, manierat, smerit, cu absolută ascultare de mai marii voștri, să-i lași satanei loc de bună-ziua, n-ai decât să faci ce vrei cu viața ta, inclusiv să te sinucizi, dar nu să mori pentru Hristosul tău. Asta nu-i „politically correct”! Alții ne îndeamnă la un creștinism cuminte, care să nu mai facă noi adepți, ci să fie „soft”, fără hotărâri de viață și de moarte, relaxant, un fel de terapie antistres și de acceptare a dumnezeilor acestui veac, căci doar oameni suntem17.

Noi însă am învățat altfel de la Sfinții Părinți și de la duhovnicii noștri, și anume: că orice negociere în dreptul învățăturii Bisericii înseamnă lepădarea de Mântuitorul lumii Iisus Hristos. În acest context, cu tot respectul și smerenia noastră, Vă rugăm să fiți curajoși și fermi în a combate toate ambiguitățile așa-numitului sinod din Creta, cunoscut fiind faptul că tăcerea, în cazul de față, nu este de aur, mai ales că lipsa de bărbăție și curaj duce la pierderea mântuirii: „iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua (Apocalipsa 21, 8)”. Prin urmare, ne vedem obligați să Vă spunem deschis că nu ne temem de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu, precum și că vom mărturisi cu orice preț credința noastră.

4. Propuneri și perspective

Dacă și Yannaras, un filosof creștin mult iubit de ecumeniști, trage un semnal de alarmă și vorbește de deformarea Bisericii în mod dramatic în ultima vreme, înseamnă că Ortodoxia este în mare pericol: „[…] Biserica s-a transformat în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se impune, în mod papist, de sus în jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu într-un act individualist”, iar Biserica „într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează […]”, ajungând, în cele din urmă, să fie „transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit […] și se vede, astfel, pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”18.

Pentru a fi evitată o astfel de perspectivă tristă, propunem ca Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe din România să reia discuția subiectelor controversate privind „sinodul” cretan și să se revină, fără echivoc, la formularea, cât privește relația Bisericii cu restul lumii, nu numai cu lumea creștină, pe care delegația română și-a propus-o la plecarea din țară, și anume: „confesiuni și comunități eterodoxe”, avându-se în vedere atât cele căzute în erezie, cât și religiile necreștine, față de care avem datoria să-i respectăm și să ne rugăm pentru ei, ca Domnul „să-i învețe cuvântul adevărului; să le descopere lor Evanghelia dreptății; să-i unească pe dânșii cu Sfânta Sa sobornicească și apostolească Biserică…”; să le facem bine, așa cum Iisus Hristos a vindecat, a ajutat și a făcut bine și celor de o altă credință. Dumnezeu îi numește și pe păgâni feciorii Lui: „Oare nu sunteți voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca și Cușiții?”, zice Domnul. „Oare n-am scos Eu pe Israeliți din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?” (Amos 9, 7).

Suntem alături de ierarhii români care ar dori să mărturisească cu curaj, că sinodul din Creta a adus multă dezbinare și a oficializat erezia ecumenistă. De aceea înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină.

În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi.

Soluția pastorală și duhovnicească pentru a se evita o schismă și pentru a se delimita de erezia ecumenistă este foarte simplă. Și anume: dezicerea tuturor ierarhilor semnatari sau nesemnatri de hotărârile cretane, care prejudiciază dogme vechi și aduc atingere unor canoane ecumenice, în plenul Sfântului Sinod al B.O.R., în virtutea autocefaliei și a autonomiei eclesiale. Unitatea Ortodoxiei este mult mai importantă decât sinodul cretan, care a adus numai dezbinare și tulburare. Iar Ortodoxia nu constă numai într-un „sinod panortodox”. Deci, nu este nevoie de convocarea vreunui sinod ecumenic, sau panortodox, ci de convocarea Sinodului Românesc, care să respingă ereziile cretane. În caz contrar, Sinodul B.O.R. rămâne de bună voie în „cârdășie” cu erezia și „cochetează” cu schisma, de dragul unei comuniuni creștine închipuite, așteptând sine die vreun sinod panortodox, care poate fi și peste o mie de ani, sau deloc. Trăirea în acest compromis panortodox, ar fi „motivată și justificată misionar”, după unii, de dragul diasporei, care slujește prin locașuri de cult neortodoxe. Adică, preferă să piardă suflete din Biserica de acasă, decât să piardă numărul „credincioșilor contribuabili” din diasporă.

Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, în același timp, ar trebui să ne problematizeze și învățământul dezastruos din Facultățile de Teologie Ortodoxă, unde se predă, din nefericire, un fel de teologie care seamănă cu o reeducare sistematică de dez-ortodoxie și este cultivată mai mult doctrina speculațiilor teologice scolastice, în loc să se meargă la mesajul Revelației Dumnezeiești și să fie fundamentate, pe baza Sfinților Părinți, dogmele și exegeza ortodoxă. Sunt și excepții, unde profesorii universitari predau teologie ortodoxă. Însă, în general, metoda academică actuală de „cercetare științifică modernă”, adică ecumenistă, exclude „polemicile doctrinale confesionale” și înlocuiește exegeza patristică duhovnicească cu metoda exegetică protestantă de tip istorico-critică, pe motiv că Părinții Bisericii nu au înțeles sau nu au putut descifra exact Revelația. Iar „Morala ortodoxă”, denumită inițial în Ortodoxie Sfânta Nevoință19 și predată în Facultățile noastre de Teologie, s-a transformat în Etică și Moralism. Ne întrebăm, pe bună dreptate, unde duce această abordare catastrofală și luciferică? Răspunsul este lesne de înțeles: duce inevitabil la agnosticism și ateism, exact la drumul spre iad!

Pe lângă gafa sinodală din Creta, ne îngrijorează, de asemenea, faptul că în ultima perioadă se constată o deteriorare fără precedent a imaginii Bisericii Ortodoxe Române cauzată de corupția, nedreptățile și abuzurile unor clerici. O altă gafă sinodală fără precedent în istoria întregii Biserici Ortodoxe este hotărârea sinodală nr. 3745 din 26 mai 2014, contrară canoanelor și tradiției Bisericii Ortodoxe, întrucât impune oprirea co-slujirii preoților tată-fiu la Sf. Altar, pe motiv de conflict de interese (sic). Pe lângă faptul că se încalcă Tradiția Bisericii, canoanele, Legile în vigoare și Constituția României, hotărârea sinodală este absurdă, produce o discriminare20 de neacceptat, asemenea aceleia pe care o trăiau fiii preoților doar în perioadă bolșevică, aduce o jignire familiei preotului, acuzată a priori de incorectitudine. Punerea în aplicare cu orice preț a acestei hotărâri sinodale neavenite21, doar de dragul de a controla totul prin teroare pastorală, arată disprețul și față de legea civilă, abuz de putere, lipsă de tact pastoral și produce adevărate drame în familiile unor preoți și mari tulburări în Biserică. Vom sesiza avocatul poporului, în acest sens.

Biserica prin Statutul BOR s-a obligat să respecte Constituția și Legile Țării. Prin această acțiune abuzivă împotriva familiei preotului și de sfidare a legilor, s-a dorit „eliminarea nepotismului” (sic) prin „introducerea despotismului”, ceea ce ne face să constatăm o „anti­biserică chiar în inima Bisericii”!

Ne îngrijorează scăderea credibilității Bisericii de la 85% la sub 40% doar în câțiva ani. Credibilitatea Bisericii este strâns legată de frecventarea Bisericii. Scade credibilitatea, scade și frecventarea Bisericii, așa cum constatăm în ultima vreme, cu grave consecințe pastorale, duhovnicești, naționale, economice, sociale etc. Se mărește vizibil ruptura între ierarhie, preoție și popor, iar unii se prefac că nu o vad. Cine sunt cei care se fac vinovați de această situație dramatică și cine trebuie să răspundă de acest eșec pastoral și de imagine? Sau ce întreprindeți la nivel sinodal pentru a stopa, măcar, această catastrofă? Occidentul când a terminat frumoasele catedrale s-a ales cu protestantismul, iar catedralele, multe dintre ele, au devenit muzee și localuri de distracție publică! Iată câteva dileme, pericole și întrebări deloc retorice.

În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.

Ar fi o sumbră perspectivă din partea Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe să nu dea curs sau răspuns acestui demers duhovnicesc al nostru, făcut cu toată dragostea pentru adevăr și credința cea dreaptă, sau, și mai grav, dacă ne va considera răzvrătiți sau fără smerenie și ascultare pentru reacția noastră firească și de autoapărare duhovnicească și pastorală.

Noi îi respectăm, îi iubim și îi ascultăm pe ierarhii români care vor să ne călăuzească spre mântuire și pe cei care dau dovadă că sunt adevărați Părinți și Păstori. Îi așteptăm să apară! Unii vorbesc doar în șoaptă și numai noaptea ca Nicodim, care pe furiș mergea să-l consulte pe Iisus.

Unii ecumeniști fervenți au făcut deja listele cu viitorii caterisiți. Sfatul nostru este să păstrați caterisirile pentru eretici și nu pentru preoții mărturisitori, jertfelnici și curajoși, care drept învață Cuvântul Adevărului veșnic!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. Mihai Valică,

în numele unor preoți și credincioși ortodocși

11.01.2017

4 Ibidem.

6 Ibidem.

11 La acest sinod, pe de o parte, au participat, în calitate de observatori, eretici și schismatici, în ciuda faptului că mulți dintre episcopii ortodocși (canonici) nu au putut să fie prezenți la respectivul sinod. Pe de altă parte, episcopii ortodocși au avut dreptul să vorbească, obligația să semneze, dar nu și „dreptul” să voteze! Cu alte cuvinte, ei au vorbit în zadar, ca Moise în pustie, așa cum a vorbit delegația română, bine și fundamentat teologic, dar fără rezultat. Este vizibil pentru oricine că episcopii participanți au fost „folosiți” pe post de „ornamente eclesiale”. Cunoaștem distincția canonică între noțiunea de „sinod” și cea de „sistem sinodal”.

12 Vezi: art. 22 din Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ, alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, mutilându-se, astfel, modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, fiind introduse prerogative papale în dreptul respectivilor Patriarhi, cu rezultatul că fiecare episcop este lipsit, în mod abuziv, de dreptul la vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu se poate impune și nici obliga un Sinod local sau vreun ierarh spre aprobare și însușire, contrar conștiinței personale și, mai ales, conștiinței Bisericii, pentru simplul motiv că un astfel de Patriarh s-ar transforma într-un „nou” Papă, care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, format din clerici și credincioși, atunci nici Sinodul fără credincioși, după cum nici credincioșii fără Sinodul Ierarhilor, nu se pot considera – nici unii, nici alții – că reprezintă de unii singuri, în exclusivitate, Trupul și Biserica lui Hristos, fără să fie trăită, la măsura vieții duhovnicești, învățătura Bisericii (Din declarația „Laicatului ortodox”). Fără această raportare, pleroma Bisericii este ignorată cu desăvârșire.

13 Prin același art. 22, Întâistătătorii (șefii) înlătură orice dispută teologică în contradictoriu cu derapajele făcute în Creta de la învățătura Bisericii. Acest articol arată mai degrabă că participanții la sinod erau conștienți de abaterile lor, iar măsura luată prin respectivul articol este una de natură dictatorială, care contravine Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții ale Bisericii, adică tocmai celor două organe ale Revelației Dumnezeiești.

14 Vezi: https://www.youtube.com/watch?v=u8hTWnXY1AY&sns=fb – interviu cu Pr. Prof. Dr. Theodor Zisis (25.11.2016); https://graiulortodox.wordpress.com/2016/10/05/hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pen­tru­­-sfan­tul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/ (25.11.2016); https://bucovinaprofunda.word­press.com­/2016/­1­1/01/­mi­hai-silviu-chirila-scrisoare-adresata-membrilor-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-pri­vi­re-la-sinodul-din-creta-28-octombrie-2016/ (25.11.2016).

15 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia III, IV, trad. de Pr. D. Fecioru, în col. PSB, vol. 21, București, 1979, pp. 51-52; vezi și: Idem, Lumea Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, (A-I), Ed. Anestis, s.l., 2008, pp. 704-718.

16 John Meyendorff, Teologia Bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, trad. rom. de Pr. Alexandru Stan, ed. a II a, Ed. Nemira, București, 2011, p. 19.

18 Vezi: Christos Yannaras, Contra religiei, trad. rom. de Tudor Dinu, Ed. Anastasia, București, 2012.

19 † Ierόtheos Vlachos, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Sobornicești după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, trad. rom. de Tatiana Petrache, Ed. Doxologia, Iași, 2014, pp. 156-162.

20 Vezi: Discriminarea OG 137/2000; art. 6 Cod civil, art. 15 Constituție, coroborat cu art. 45 și următoarele din Statutul B.O.R., în care nu se specifică nimic de o asemenea interdicție.

Ortodoxia actuală, între ecumenism, serghianism, dez-ortodoxie și gafe panortodoxe și locale

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre,

1. Introducere

Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.

Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Bisericii Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.

Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afara sa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă Dl teolog Mihai Silviu CHIRILĂ4

În plus, Comunicatul sinodului B.O.R.5 sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă6 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe! continuare »

“Sinodul” din Creta: Sinodul Bulgariei reafirmă nerecunoașterea lui | Lupte grele în sinodul Greciei, soldate cu un semieșec | Rușii trag sforile pentru organizarea altui sinod… de către ei

Ereticii înaintează în fărădelegi antihristice, iar ecumeniștii înaintează spre unitatea cu ei

Nu trece o lună sau două fără ca papa Francisc să scape câte-o bulă în acord cu rătăcirea în care se află, și în total dezacord cu Sf. Evanghelie și morala creștină. De la exonerarea jidovilor de uciderea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos, necondamnarea păcatului sodomiei, a ajuns să extindă pe termen nelimitat “puterea” popilor papistași de a ierta păcatul avortului, adică a unei duble crime. În tandem cu papa, ceilalți eretici, precum anglicanii, lutheranii și tot neamul lor de rătăciți aprobă rând pe rând ba căsătoriile homosexuale, ba hirotonirea femeilor, eutanasia și este clar că nu se vor opri aici. Toți acești eretici vor să ajungă și la “comuniune euharistică”, adică să pape cipsuri împreună cu papa și în final cu “ortodocșii”. Cu toate astea:

Ați auzit vreodată ca vreun arhiereu român să-l critice pe papa pentru înaintarea în blasfemii și erezii? Sau să arate că ceea ce adoptă unele confesiuni religioase sunt contrare Evangheliei? Că aici nu mai e vorba de prea multă teologie, ci de imoralitate, de lipsa bunului simț, care însă blasfemiază învățătura cu adevărat creștină – ortodoxă. Au catadicsit ei să discute aceste abateri la sinodul din Creta și să se îngrădească de asemenea “reforme” antihristice? Dacă tot i-au invitat în Creta pe reprezentanții cultelor eretice, de ce nu și-au exprimat dezaprobarea față de aceste nereguli? Credem că din același motiv pentru care nu au curajul să le spună că sunt eretici și dacă vor dialog măcar, să se lepede de înșelările lor, să adopte învățătura Sfinților Părinți de la Sfintele Sinoade Ecumenice și abia apoi putem sta la aceeași masă. Iar concluzia este că acești ierarhi ecumeniști nu mai au conștiința dreptei credințe, duhul Adevărului nu mai sălășluiește în ei și puterea mărturisirii le este cu totul străină! continuare »

Din “fascinanta” democrație norvegiană: Sute de minori, chiar și bebeluși, abuzați de o rețea de pedofilie

pedofilie-norvegia

OPERAȚIUNEA “DARK ROOM” –  REȚEA IMENSĂ DE PEDOFILI ÎN NORVEGIA ŞI ÎN EUROPA

O acțiune a FBI, îndreptată împotriva site-ului Playpen, a dus la descoperirea uneia dintre cele mai mari rețele de pedofili din Norvegia şi din Europa.

Duminică, 20.11.2016, a apărut şi în presa din Norvegia ştirea conform căreia poliția din Bergen, Districul de Vest, conlucrând îndeaproape cu FBI, a descoperit până în momentul de față 51 de persoane care erau implicate în rețeaua de pedofilie printre care, doi politicieni norvegieni (chiar parlamentari!), un polițist, un profesor, ingineri, studenți şi mulți alții.

Pedofilii foloseau internetul întunecat/ascuns, “Dark Room”, pentru a comunica şi a schimba între ei materiale pornografice criptate.

Cercetările continuă şi probabilitatea de a se descoperi ramificații ale acestei rețele de pedofili şi în alte regiuni, este destul de mare.
Materialele pornografice confiscate de poliție sunt în cantități impresionante, reprezentând unele dintre cele mai mari din istoria Norvegiei.

Conform declarațiilor poliției norvegiene, este vorba de cazuri grave, violuri, trafic de “carne vie”, fotografii şi filme pornografice cu copii. Multe dintre violuri se filmau în direct, transmițându-se pe internet. Unii dintre aceşti pedofili, aşa cum reiese din cercetări, şi-au abuzat sexual propriii copii!
Unul din pedofilii arestați avea iubita gravidă şi planificase deja ca propriul său copil, nenăscut încă!, să fie abuzat sexual! continuare »

Nebunia ereticului papa Francisc: “Toti preoții romano-catolici pot să ierte păcatul avortului”. Pe acești criminali, cretanii i-au numit biserică

Papa Francisc a extins, luni, pentru totdeauna, la nivelul tuturor preotilor romano-catolici, puterea de a ierta pacatul avortului, un drept ce era rezervat pana acum doar episcopilor si unor duhovnici cu rang special.

Papa Francisc, care a facut din decizia sa de a transforma Biserica Romano-Catolica intr-o institutie mai inclusiva si mai iertatoare o caracteristica a mandatului sau papal, a facut acest anunt prin intermediul unui document denumit ”scrisoare apostolica”, publicat luni, la o zi dupa inchiderea ”Anului Jubiliar al Milei”.

Suveranul pontif a spus: ”Vreau sa reafirm cu fermitate ca avortul este un pacat grav, deoarece inseamna sacrificarea unei vieti nevinovate, dar nu exista niciun pacat la care mila Domnului nu poate sa ajunga si pe care nu poate sa il stearga atunci cand gaseste o inima care se caieste si care vrea sa se reimpace cu Dumnezeu”.

Papa Francisc acordase deja, temporar, tuturor preotilor puterea – denumita ”absolvirea sacra” – de a ierta avortul, in perioada Anului Sfant, de pe 8 decembrie pana pe 20 noiembrie, insa tonul solemn din scrisoarea sa de luni sugereaza ca aceasta modificare ar putea dura cel putin pentru restul mandatului sau papal.

”Asadar ofer tuturor preotilor, in virtutea ministeriatului lor, facultatea de a le absolvi de vina pe toate persoanele care au comis pacatul de a face avort. Dispozitia pe care o anuntasem deja in aceasta privinta, limitata la durata Anului Sfant, a fost in acest fel extinsa”, a adaugat suveranul pontif.

Potrivit credintelor romano-catolice, avortul este considerat un pacat atat de grav, incat persoanele care il fac sau contribuie la indeplinirea lui risca o excomunicare automata, pana cand pacatul le este iertat in urma unei confesiuni.

In trecut, doar un episcop sau un dohovnic special desemnat intr-o dioceza puteau sa ofere iertarea pentru comiterea unui avort.

Desi episcopii din anumite dioceze din tarile dezvoltate, precum Statele Unite si Marea Britanie, au delegat deja aceasta autoritate catre preotii parohiali, vechea norma a ramas in vigoare in cea mai mare parte a lumii.

Intr-un document emis in 2015, papa Francisc a descris ”chinul existential si moral” suportat de femeile care decid sa faca intrerupere de sarcina si a spus ca s-a intalnit cu ”multe femei care poarta in inimile lor cicitricea acelei decizii agonizante si dureroase”.

Pildă de mărturisire a Ortodoxiei: Credincioșii fac scut lângă preotul lor ce a încetat pomenirea ereziarhului cretan

Iată filmarea momentului, când după terminarea Sfintei Liturghii, protopopul de Urziceni anunță oficial oprirea de la slujire a părintelui Claudiu, ca pedeapsă că nu-l mai pomenește la slujbe pe episcopul Vincențiu Grifoni, pentru ecumenism:

Biserica stă în acești mărturisitori, fie că sunt simpli mireni, dar care se pare au înțeles că adunătura din Creta a fost de la satana, iar nu de la Duhul Sfânt, căci iată roadele care sunt: dezbinare peste dezbinare, pericolul de a pierde oameni în favoarea schismaticilor și a altor rătăciți. Halal s-a consolidat unitatea Ortodoxiei, cum aberează nebunul de la Constantinopol și cei ca el. Acești mireni dau pildă vie de mărturisire a Ortodoxiei, tuturor monahilor ce preferă căldurica și autosuficiența ce le-o soptește dracul prin ierarhii trădători, crezând că dacă fac ascultare, nu mai contează restul.
Va fi o ADEVĂRATĂ REVOLUȚIE la nivelul întregii țări, iar cei care s-au temut că există pericolul pierderii de teritorii, vor vedea că se va întâmpla ceva mai grav: BOR va merge din dezbinare în dezbinare și să ne ferească Dumnezeu să nu ajungem ca în Ucraina cu 5, 6 patriarhii.
Trebuie imperativ ca sinodul BOR să dea anatema ecumenismul (unirea politică cu ereziile) și să scoată BOR din CMB! Altfel nu va fi liniște. Ceea ce mocnea de zeci de ani, oamenii trecând cu vederea abuzurile de orice fel ale ierarhilor, va EXPLODA și nu le va fi deloc bine acestor trădători, nici aici pe pământ, nici în cer.

Citiți și: Video – Părintele CLAUDIU BUZĂ este APĂRAT DE CREDINCIOȘII MĂRTURISITORI DIN BISERICĂ în momentul când se anunță oficial oprirea (necanonică) de la slujire

Cuvinte actuale ale Sf. Nicolae Velimirovici: Apostazia va aduce război

Stareţul Daniil de la Rarău – Mărturisitorul Rugului Aprins

Frate întru Hristos
De năzuieşti şi tu la acest lucru bun,
eşti binevenit printre noi .

Aceasta este introducerea din caietul-program al manifestaţiei Şapte zile de priveghere la Cernăuţi, organizată de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, la sugestia lui Sandu Tudor, în primele zile ale lunii august ale anului 1943. Această manifestare a premers înfiinţării Rugului Aprins de la Antim, în anul 1946. Înainte de aceasta aş vrea, însă, să fac o paranteză.

Părintele Amfilohie de la Diaconeşti spunea într-o predică:

Îndeosebi l-am pomenit pe mucenicul Valeriu pentru că face parte dintr-o generaţie care a avut un rol, un destin, o mărturisire, a avut o jertfă şi un mesaj. Este vorba de perioada interbelică în care s-a născut el şi tinerii din generaţia lui. Această opresiune din veacul trecut, al XX lea, comunismul, avea să atace în chip osebit ţările ortodoxe. Era o luptă împotriva creştinismului. Nu mai spunem cine l-a inventat şi spre ce era orientat. S-au ridicat şi din neamul nostru oameni creştini pe care i-a durut inima şi pentru credinţă şi pentru ţară, [din cauza] pericolului care-i păştea. Această opresiune, bineînţeles, a măturat tot. Au fost arestări masive, cu consecinţele care se cunosc, în temniţe au ajuns atâţia… Pe de altă parte cei din afara temniţelor spuneau: e jale, ăştia închid tot! Cine ăştia? Comuniştii şi tot ce se ascundea în spatele lor, cu sionismul şi toată politica iudeo-masonică.

Vorbim pe trei planuri: în puşcării, cei din afară şi cei de astăzi. Se lăsa întunericul peste ţară. Peste tot. Pe plan social, politic, cultural, în învăţământ, în economie, peste tot… ăştia nu lasă nimic neacoperit, o să vină o vreme grea pentru toţi. Cei închişi erau sortiţi exterminării, iar noi cei din afară nu o să avem nici o şansă. Soluţia va fi cum să dăinuim noi?… şi au făcut acel Rug Aprins1.

Soluţia pentru cei din închisori a fost rugăciunea. Nici nu se putea altfel, dar cei din închisori nu au ajuns instantaneu la starea de rugăciune şi mai ales pe treptele cele înalte ale acesteia. Au fost frământări, au căutat să înţeleagă pentru ce trebuie să sufere acele cumplite încercări în închisorile comuniste. Vrednicul de pomenire Părintele Iustin spunea Ne-a venit foarte greu la început, dar când ne-am dat seama pentru ce suntem noi aici – iată luminarea, revelaţia – pentru ce suntem aici. Şi toţi, şi toate, aveau un rost şi un destin. Şi istoric, dar mai ales creştinesc, duhovnicesc. continuare »

FOTO: Cartea de identitate cu CIP este deja în stadiul de prototip

card-buletin-carte-de-identitate-electronicaDe ani de zile conducătorii României anunță că vor să introducă în circulație cărțile electronice de identitate sau buletinele biometrice, dar până acum nu s-a prezentat ceva cu certitudine.

Echipa GovITHub, un program guvernamental prin care specialiştii IT dezvoltă proiecte pentru administraţia publică, a prezentat, pe Facebook, o primă mostră a viitoarei cărți electronice de identitate.

Membrii programului dezvăluie că noul buletin biometric va fi cât un card bancar. „Prima mostră a viitoarei cărți electronice de identitate e în testarea bursierilor #GovITHub! Spoiler alert: e de dimensiunea unui card bancar!”, se arată pe pagina de Facebook a GovITHub.

Chiar dacă se vorbea ca adresa să nu mai apară pe noul buletin electronic, după cum se poate observa în imagini, aceasta încă mai este specificată pe cartea de identitate. „Noi avem în teste de funcționalitate doar un prim prototip, nu cunoaștem detaliile proiectului final, dar vom încerca să aflăm mai multe detalii despre rezultatul final”, precizează membrii echipei. continuare »

Arhimandritul Sofronie Saharov – Despre ecumenism

arhimandritul-sofronie-saharov

Eu nu iau parte la mişcarea ecumenică. […] Se adună două sute de doctori în theologie şi fiecare îşi vorbeşte prostiile, dezvăluindu-şi propria neştiinţă şi ignoranţă. De pildă, una din rătăciri: Ei studiază toate religiile, şi în cunoaşterea teoretică a istoriei tuturor religiilor şi a cuprinsului învăţăturii lor îşi văd propriul universalism. Dar Domnul ne spune: „Unul este Tatăl vostru, şi unul învăţătorul – Hristos.” Iar acest învăţător, Hristos, poartă în Sine întreaga zidire.

Dar ce am la inimă: Ca voi să ştiţi acestea, şi să nu vă înşelaţi, şi să nu rătăciţi. Vedem că uneori oameni duhovniceşte ignoranţi, trăind o viaţa contrară duhului lui Hristos cel răstignit din dragoste, se află la baza curentelor de idei bisericeşti. Aicea este tragismul istoriei.

[…] Mai înainte de a mă duce de la voi – iar sfârşitul vieţii mele, bineînţeles, este aproape – aş dori ca voi să vă mântuiţi de aberaţia de care suferă lumea contemporană în planul theologiei, ca să nu scoată cineva vreo teorie neadevărată despre Dumnezeu care să dezbine lumea creştină. Gândiţi-vă că la Geneva, în Centrul mondial al unirii Bisericilor, se află mai mult de două sute de doctori în theologie cu păreri diferite! De unde aceasta? Căci Dumnezeu unul este.

Şi cum se întâmplă că există confesiuni care urăsc pe celelalte şi le prigonesc? Acum prigoana împotriva Dreptei Slăviri [Ortodoxiei] este în lumea întreagă. Şi prin ce provocăm noi această ură? Nouă ne e frică „şi o muscă să supărăm,” însă pe noi, [ortodocşii], ne urăsc mai mult decât pe răufăcători. Iar aceasta nicicum nu este fantezie, aşa cum o ştim din experienţă. Dar „să nu se turbure inima voastră: credeţi în Hristos Dumnezeu,” şi continuaţi-vă această viaţă. El a zis: „Precum pe Mine au urât fără pricină, aşa şi voi veţi fi urâţi pentru Numele meu.” Aşa, să nu pierdeţi din vedere viziunea de bază: viaţa fără de păcat!

| «Cuvântări duhovniceşti» (vol. I), Cuvântarea a 13-a
«Cunoaşterea lui Dumnezeu prin asemănarea cu Hristos în atot-omenirea Sa».

VIDEO: Părintele IULIAN de la PRODROMU: Nu mai trebuie pomeniţi ierarhii semnatari în Creta! Nu suntem schismatici, ci prigoniţi!

 

Sa ne amintim si ce spunea Mitropolitul Serafim de Pireu:

IPS Serafim de PireuA doua constatare tristă a fost data de prezența la deschiderea lucrarilor Sfântului si Mare Sinod în calitate de invitați oficiali ai delegațiilor trimise de comunitățile eretice ale papistasilor, protestanților și monofiziților, ceea ce  este o inovație fără precedent, străină tradiției noastre sinodale. Într-adevăr, acesti delegati au fost numiti ca ”reprezentanți ai Bisericilor surori” de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, chiar înainte ca Sfântul Sinod sa decida asupra recunoasterii caracterului eclesial sau nu a acestor comunități eretice. Asadar, Kir dl Bartholomeu punandu-ne in fata unui fapt împlinit, a trimis un al doilea mesaj, de data aceasta către membrii Sinodului, si anume că el nu are nicio intenție de a numi pe eterodocsi eretici, ci biserici surori. Niciodată în istoria Sinoadelor Ecumenice și Locale din perioada bizantină nu a existat conceptul de “observatori”. Adică sa participe la acestea ca invitati de cinste, eretici, ale căror învățături eretice au fost de fapt condamnate de Sinoadele Ecumenice anterioare. Ereticii puteau fi invitați in calitate de vinovati, ca sa ceara ierare si nu  ca invitati de onoare. Numai la Conciliile A și B ale Vaticanului a apărut statutul de “observator”. Este evident că sinodul panortodox a preluat standardele papale.

IPS Justinian Chira a trecut la Domnul. BOR a rămas fără niciun ierarh ortodox, toţi cozi de topor ai ecumenismului

Arhiepiscopul Justinian Chira a încetat din viață duminică, la ora 10.36. A fost stentat, suferise un infarct miocardic acut. Ierarhul ortodox a suferit, sâmbătă seara, un infarct miocardic și a fost internat la SJU Baia Mare.

Se ştie de la ucenicii apropiaţi că şi-a exprimat dezacordul faţă de hotărârile “sinodului” din Creta şi a dat binecuvântare pentru informarea poporului prin pliante, cărţi, conferinţe şi alte mijloace despre pericolul acceptării hotărârilor eretice din Creta. Moartea sa este suspectă, căci a survenit imediat după sinodul BOR, în urma căruia s-au aprobat hotărârile “sinodului” din Creta, iar cei care nu-l primesc au fost catalogaţi schismatici. În filmarea de mai jos, IPS Justinian Chira şi-a exprimat public, clar şi răspicat, poziţia anti-ecumenistă:

Semnele războiului sunt clare: devastator, letal, extins! Cu arme neconvenționale!

115282-razboi_e
Relatiile dintre S.U.A. și Federația Rusă s-au deteriorat atât de mult în ultima perioadă de timp și mai ales în ultimele zile și ore,  încât doar o minune mai poate interveni pentru a evita declanșarea unui razboi! Și nu orice război, ci unul devastator, letal, extins, cu folosirea capabilităților neconvenționale! În același timp, urmare a abandonării blocului NATO de către Turcia și repoziționării acestui stat ca aliat al Federației Ruse (deși nu este oficial, este certitudine că acest lucru s-a întâmplat la modul efectiv), raportul de forțe militare din zona de sud-est  a Europei s-a schimbat atât de radical, încât România este descoperită total și direct în fața colosului militar rusesc. La o scară mai extinsă, asistăm la o amplă cooperare militară între China și Rusia, concretizată prin manevre comune de mare anvergură desfășurate de cele 2 superputeri în apele teritoriale ale Mării Chinei de Sud. Manevre militare care reprezintă în același timp, un avertisment direct și ostentativ către forțele S.U.A. din regiune.
Războiul nu mai poate fi evitat. Evitarea ar însemna ca unul dintre cei 2 coloși militari, S.U.A. respectiv F. Rusă, să recunoască de bună voie supremația celeilalte părți. Exclus a se produce fără luptă armată!
Secvența nr. 1: In Siria exista riscul iminent ca în orice moment, fortele militare americane si ruse sa intre in conflict direct. Detalii – de exemplu, aici!

Secventa nr. 2: Oficial rus: “Ne pregatim de Marele Razboi! Toti oficialii rusi din strainatate trebuie sa-si ia copiii si sa revina in patrie!”

Secventa nr. 3:  Mass media rusă vorbește pur și simplu zi de zi și ceas de ceas, de cca. 2 săptămâni, de al Treilea Război Mondial. Pregătiri ale populației ruse pentru război, de extremă amploare. Se amenajeaza în ritm alert buncăre antiatomice pe întregul teritoriu al F. Ruse. Au/au avut loc exercitii de evacuare a cca. 40 milioane de rusi – ceea ce inseamna aproape 1/3 din intreaga populatie a Rusiei. La Sankt-Petersburg (Rusia), guvernatorul vrea să raţionalizeze pâinea în perspectiva declanşării războiului. Detalii – de exemplu, aici!

Secventa nr. 4: Fortele militare rusești operează cu o rapiditate incredibilă, pe un front extrem de larg. Transfer de sisteme de rachete Iskander-M, care pot transporta focoase nucleare, în enclava Kaliningrad, situată la frontiera cu Lituania şi Polonia, ţări membre NATO. Manevre militare navale la M. Neagră și M. Caspică. Alte manevre militare navale, de acestă dată în comun cu armata chineză, de laM. Mediterană, pînă la Marea Chinei de Sud.

Secventa nr. 5: Se intampla chiar acum. Nave de război din Rusia se îndreaptă spre Marea Britanie. Miscarea face parte din logica elementara strategica. Va readucem aminte ca Marea Britanie este partener militar strategic al S.U.A. in afara relatiilor NATO. Inca 2 state europene din NATO mai sunt simultan si parteneri  strategici ai S.U.A., acestea fiind Polonia si … România.

Secventa nr. 6: “Unul dintre cei mai cunoscuți economiști americani anunță dezastrul: SUA și Rusia vor dezlănțui Armaghedonul, guvernele imbecile din Polonia și România nu aud!”

Secventa nr. 7: “Istoria se scrie acum! Americanii au dezvăluit ce planuri de razboi pregăteşte Rusia. Dovezi clare despre ceea ce Vladimir Putin şi generalii au decis la Moscova“.

Secventa nr. 8: “Armata americană, fotografiată în timp ce revopsea avioane de luptă astfel încât să arate ca cele rusești!” Specialistii in operatiunile de diversiune, cunosc prea bine de ce!

Secventa nr. 9: “Anunțul șoc al militarilor SUA: Războiul cu Rusia si China e garantat. Va fi rapid și foarte letal!”  In link-ul prezentat nu apare si China, dar apare aici!

Secventa nr. 10: Profeţiile cutremurătoare ale părintelui Argatu: „Am văzut o jumătate de Bucureşti sub dărâmături şi jumătate în picioare, dar pustiu si gol, fără oameni!” Militarii autentici cunosc prea bine ce reprezinta imaginea descrisa de părinte.
sursa http://r-26500.blogspot.ro/2016/10/tu-cum-esti-pregatit-sa-supravietuiesti.html?m=1
russia-us-missile