Sinodul tâlhăresc:

Tupeu de ereziarh: pseudo-mitr. Teofan acuză pe PS Longhin Jar că încalcă Sfintele Canoane!

Recent, P.S. Longhin, Episcop de Bănceni (Ucraina), a adresat o scrisoare publică ierarhilor și credincioșilor din Patriarhia Română, pretextul fiind anumite tulburări create de documentele Sinodului din Creta. Întrucât numele Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan a fost menționat în mod special ca fiind destinatar al acestui document, în care se fac referiri și la probleme ce sunt de competența canonică a Arhiepiscopiei Iașilor, aducem la cunoștința opiniei publice răspunsul Mitropolitului Moldovei și Bucovinei adresat Episcopului de Bănceni. (Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor)

 Preasfinției Sale,
Preasfințitului LONGHIN,
Episcop de Bănceni

 

Preasfinţia Voastră,

 

La Cabinetului Mitropolitan – Iași, am primit cu câteva zile în urmă, din partea Preasfinției Voastre, o scrisoare adresată ierarhilor români și poporului ortodox român, „îndurerat și prigonit”, menționând și numele meu.

În această scrisoare, Vă exprimați îngrijorarea față de creștinii care, după părerea Preasfinției Voastre, sunt „alungați și scoși în drum, din mănăstiri și biserici” și îmi transmiteți îngrijorarea cu privire la anumite evenimente legate de viața Bisericii, ce au survenit în urma Sinodului din Creta. În această scrisoare numiți Sinodul din Creta ca fiind „eretic și tâlhăresc”, iar pe cei ce au luat parte la acesta, îi numiți închinători ai „bisericilor eretice”.

Nu mă îndoiesc de faptul că Preasfinția Voastră cunoașteți că un Sinod nu poate fi condamnat decât de un alt Sinod, dar, sunt surprins de ușurătatea cu care Vă exprimați la adresa celor care au participat la Sinodul din Creta, numindu-i „păstori care au lăsat calea spre Hristos și au luat drumul blestemat al ereziei ecumeniste.”

Eu, ca episcop al Bisericii Ortodoxe, îmi încadrez slujirea în comuniunea sinodală, așa cum arată Canonul 37 apostolic, „în Sinod discutând toate problemele cu care se confruntă Biserica”, și mă las călăuzit de Canonul 19 al Sinodului IV Ecumenic prin care se arată că din cauza slăbirii comuniunii sinodale „sunt neglijate multe dintre chestiunile bisericeşti care necesită îndreptare”.

În calitatea mea de membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române am participat la Sinodul din Creta cu conștiința că împlinesc datoria de a rămâne în comuniunea sinodală a Bisericii.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ultimei sesiuni, a arătat că există posibilitatea de îmbunătățire a documentelor Sinodului din Creta precizând că: „…textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.”

În același sens, Bisericile Ortodoxe Autocefale, fără nici o excepție, nu au definit Sfântul Sinod din Creta în duhul și în termenii folosiți de Preasfinția Voastră, ci au afirmat că acest Sinod este o etapă importantă în procesul sinodal în care Biserica Ortodoxă este angajată de mai bine de 60 de ani.

Toate aceste aspecte mă fac să fiu încrezător că Biserica din al cărui Sfânt Sinod fac parte are toate mijloacele pentru a apăra credința și rânduiala canonică și consider că doar rămânând în comuniunea sinodală pot să duc la îndeplinire slujirea la care am fost chemat.

Având în vedere cele arătate mai sus, nădăjduiesc că vă veți reconsidera poziția pe care ați prezentat-o în scrisoarea Preasfinției Voastre și că veți înceta să îndemnați clericii din parohii, viețuitorii din mănăstiri și pe credincioșii mireni din Arhiepiscopia Iașilor și din România, în general, să întrerupă legătura liturgică în care se află cu păstorii lor canonici. Intervențiile Preasfinției Voastre pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei sunt încălcări clare ale Sfintelor Canoane (Canonul 2 al Sinodului II Ecumenic și Canonul 20 Trulan).

Cât privește așa-numita „prigoană împotriva celor ce-și iubesc Biserica”, ea nu numai că nu există, ci, dimpotrivă, dorim ca toți preoții, monahii, monahiile și credincioșii mireni să rămână în bisericile și mănăstirile lor în stare de comuniune cu păstorii lor legitimi, arhiereii celor 14 Sfinte Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe autocefale.

Cu durere și nădejde în Hristos-Domnul,

† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

| doxoprostia

Tocmai mitr. Teofan are curajul sa acuze pe cineva că a încălcat Sf. Canoane? Cu toate că sunt acuze nefondate la adresa PS Longhin, bazate pe zvonuri, nu se compară Canoanele invocate de mitr. Teofan cu cele pe care el le-a încălcat prin acordul cu ereticii monofiziți, documentele eretice din Creta, acceptarea tratatului de la Toronto si altele. In loc să fi dat argumente teologice, mitr. Teofan vine cu acuze, specific securiștilor!

Rezultate EXIT-POLL -Alegeri parlamentare, 11 dec. 2016

AFLAȚI CUM DECID BAIEȚII DE A STS REZULTATELE VOTULUI:

UPDATE 8:35 12-12-2016

Rezultate parțiale oficiale BEC după numărarea a 99% din voturi:
Camera Deputaților
PSD -45,90%

PNL 19,88%

USR -8,49%

UDMR -6,29%

ALDE -5,64

PMP – 5,06%

Senat

PSD -46,09%

PNL-20,26%

USR-8,55%

UDMR-6,28%

ALDE-6,07%

PMP-5,34% continuare »

Vulpoiul Teofan îl întoarce pe părintele Simeon să accepte hotărârile din Creta

Cu adevărat acest pseudo-ierarh este cel mai periculos dintre toți, căci datorită vicleniei cu care-și afișează falsa smerenie și evlavie, induce în eroare chiar și pe bătrânii duhovnici, care mai mult dintr-o frică de blestemele arhierești se retrag de pe poziția de luptă și smerit își văd de bătrânețile lor, în așteptarea trecerii la Domnul.

Stareţul Hariton Negrea şi monahul Filoteu Bălan au început epurările în jud. Neamț. Cine respinge sinodul ecumenist din Creta trebuie izgonit

Noua conducere a mănăstirii Petru Vodă a schimbat macazul. Stareţul Hariton are ordin să susţină sinodul ecumenist din Creta şi porneşte prigoană împotriva monahilor tradiţionalişti.

Stareţul Hariton şi monahul Filoteu caută pretext să excludă din mănăstire orice posibil opozant faţă de sinodul ecumenist din Creta. O parte a monahilor din obşte ştiu doar variantele oferite oficial de către ierarhii ecumenişti, prin intermediul stareţului mănăstirii.

   După ce, de mai multe ori, a fost ameninţat şi i s-a pus în vedere să părăsească mănăstirea, ieromonahul Tihon, este chemat în “judecata” consistoriului mănăstirii de către stareţul Hariton Negrea şi monahul Filoteu Bălan. 

    Motivul acuzaţiilor este cît se poate de “justificat”: s-a pronunţat făţiş împotriva sinodului din Creta şi a făcut publică poziţia părintelui Simeon Zaharia faţă de acest subiect. 
   Stareţul nu şi-a asumat responsabilitatea excluderii preotului Tihon, intenţionând să implice întreaga obşte. Surpriza cea mare a stareţului a fost atunci când a constatat că obştea nu a fost de acord cu excluderea acestuia din mănăstire.

    Ieromonahul Tihon a fost chemat în consistoriul mănăstirii de către stareţul Hariton Negrea, pentru că s-a împotrivit făţiş ereziilor semnate de ierarhii români la sinodul din Creta. Stareţul Hariton şi monahul Filoteu Bălan au încercat de mai mult timp să elimine orice opoziţie din interiorul mănăstirii, care ar strica “liniştea” superiorilor ierarhici ai BOR, şi în mod special a mitropolitului Teofan Savu, al Moldovei. Acum încearcă acest lucru folosindu-se de obştea monahală, dar… din câte se pare…, jocurile de culise au ieşit la iveală.

    Monahul Tihon, vieţuieşte de 18 ani în mănăstirea Petru Vodă, fără a-şi schimba locul sau a avea intenţii de a pleca din mănăstirea de metanie, unde a fost tuns în monahism de către, duhovnicul neamului, părintele Iustin Pârvu. Părintele Iustin i-a spus când era pe patul de suferinţă să nu părăsească mănăstirea de metanie. continuare »

Maicile de Văratec, care resping adunarea din Creta – Mărturisire de credință

Mărturisirea maicilor de la Văratec care resping adunarea eretică din Creta

Subsemnatele, vieţuitoare ale obştii Mănăstirii Văratec, din Judeţul Neamţ, aducem la cunoştinţă conducerii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, conducerii Mănăstirii Văratec şi tuturor creştinilor ortodocşi din această ţară că am întrerupt participarea la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhii participanţi la sinodul din Creta, preferând să participăm la slujbele unde aceştia nu sunt pomeniţi, deoarece considerăm sinodul din Creta eretic, iar pe cei ce l-au aprobat, părtaşi la erezia/panerezia ecumenismului, propovăduită de sinodul din Creta şi de către cei ce au participat la acesta şi l-au aprobat, prin luare de act, în cadrul sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Măsura neparticipării la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhi părtaşi la erezie este permisă de către canonul 31 Apostolic şi de către canonul 15 I-II Constantinopol, care permit preotului să se îngrădească de erezia propovăduită pe faţă de către episcop, înainte ca acesta să fie cercetat de către un sinod. Cum preotul are dreptul de a se îngrădi de erezia episcopului, rezultă clar că şi credincioşii au dreptul de a-l urma pe acel preot care se îngrădeşte de erezie. continuare »

La schitul Rădeni se duce mai departe învățătura Părintelui Justin și se respinge categoric “sinodul” din Creta, cu tot cu semnatarii acestuia

De la semnarea documentelor eretice în Creta, starețul schitului “Sfânta Cuvioasă Parascheva” din satul Rădeni, jud. Neamț, ce “aparține” de măn. Petru Vodă, s-a îngrădit de erezia ecumenistă prin nepomenirea ereziarhului Teofan Savu. Sute de credincioși s-au strâns în jurul părintelui stareț Pamvo, venind chiar de la sute de kilometri, pentru a se împărtăși de Cuvântul lui Dumnezeu și Trupul lui Hristos cu conștiința curată. De atunci, ereziarhul Teofan face nenumărate presiuni prin vasalii săi, Haritont Negrea și Nichifor Horia, pentru a-l forța pe ierom. Pamvo să reia pomenirea sa. S-a ajuns la lucruri grave și presiuni securistice, încât credincioșii s-au mobilizat și au întocmit o Scrisoare publică, la care au atașat semnăturile proprii. Lista cu semnături a fost completata de către credincioși, după ce textul a fost citit integral în biserică, după terminarea slujbei, în așa fel încât fiecare a putut să îl asculte și să îl ințeleagă. Semnatarii au fost rugați să-și scrie singuri numele și, dacă doresc și profesia, și să semneze, fiind sfătuiți să nu semneze cu nume fictive, să nu semneze în numele altor persoane, care nu le-au acordat permisiunea de a semna, să nu semneze de mai multe ori. De asemenea, semnatarii au fost informați că semnăturile vor fi publicate pe acest site, fiind sfătuiți să nu semneze, dacă nu doresc ca numele lor să fie dat publicității. Iată scrisoarea:

Prea Cuvioase Părinte Exarh,
Prea Cuvioase Părinte Stareţ,

În ultimele săptămâni Schitul “Sfânta Cuvioasa Parascheva” de la Rădeni, Neamţ, a fost ţinta unor presiuni exercitate de la nivelul Centrului eparhial, cu scopul de a determina reluarea pomenirii ierarhului sau, în caz contrar, părăsirea schitului de către preoţii slujitori şi înlocuirea lor cu alţii. Vă adresăm acest memoriu cu speranţa că va reuşi să explice poziţia noastră, în aşa fel încât aceste presiuni să înceteze, iar vieţuitorii schitului Rădeni şi credincioşii care îşi găsesc refugiu spiritual aici să poată participa în linişte la slujbe şi la viaţa duhovnicească a aşezământului.

În vara acestui an, în localitatea Kolimbari, în insula Creta, s-a desfăşurat ceea ce s-a numit “Marele şi Sfântul Sinod”, o întâlnire care s-a dorit a fi panortodoxă şi şi-a propus cu emfază “să manifeste unitatea sinodală a Ortodoxiei”, dar a produs, prin deciziile sale, o dezbinare fără precedent în rândul Sfintelor Biserici Ortodoxe. Adunarea din Creta a adoptat hotărârea eretică de introducere în Ortodoxie, ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară, a ecumenismului, ideologie condamnată ca erezie şi panerezie de sfinţi ai Bisericii, precum sfântul Ignatie Brancianinov, sfântul Ioan Iacob Hozevitul, sfântul Iustin Popovici, sfântul Nicolae Velimirovici, sfântul Paisie Aghioritul, de teologi renumiţi, precum părintele academician preot profesor Dumitru Stăniloae, părintele Serafim Rose, de duhovnici recunoscuţi precum părintele Iustin Pârvu, părintele Ilie Cleopa, părintele Arsenie Papacioc, de sinoade locale, precum sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil, sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene, sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare. Întreg documentul “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” este o recunoaştere şi o parafare a ecumenismului ca nou mod de gândire eclesiologică în Ortodoxie, prin acceptarea celorlalte comunităţi creştine ca “biserici”, prin ratificarea premiselor eclesiologice ecumeniste ale Declaraţiei de la Toronto, considerate “de importanţă capitală pentru participarea Bisericii Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor”, în ciuda faptului că aceste premise eclesiologice sunt cu totul eretice, vorbind despre “adevărata Biserică”, “Sfânta Biserică Catolică pe care o mărturisesc Crezurile”, expresii care se referă la o entitate religioasă inspirată de ideologia protestantă, pe care CMB încearcă să o realizeze sub sloganul “unităţii Bisericii”, cu participarea şi a unor ierarhi şi clerici ortodocşi. Documentul sinodal mai sus menţionat acceptă dreptul membrilor CMB de a nu recunoaşte Biserica Ortodoxă ca fiind Biserica mântuitoare şi chiar de a nu o recunoaşte nici măcar ca “Biserică deplină şi în adevăratul sens al cuvântului1. Acelaşi ecumenism l-au propus sinodalii din Creta şi în relaţiile familiale, prin acceptarea căsătoriilor mixte, şi chiar în maniera de înţelegere a postului, prin lăsarea la latitudinea Bisericilor locale a modului de aplicare a pogorămintelor referitoare la acesta2, afectând astfel practica unitară de până acum a Ortodoxiei. În privinţa raporturilor cu lumea, în loc să prezinte Biserica Ortodoxă ca pe o ancoră morală şi spirituală într-o lume debusolată şi complet tulburată, documentul referitor la relaţiile cu lumea prezintă Biserica Ortodoxă ca pe o instituţie internaţională oarecare, angrenată în procesul globalizării şi al realizării distopiei paradisului terestru pe care îl propovăduieşte societatea materialist-ateistă din zilele noastre. Nu în ultimul rând, în Creta s-a încercat schimbarea conceptului de sinodalitate, de la modelul propus de primele nouă sinoade ecumenice (cele şapte sfinte sinoade “clasice” şi sinodul Sfântului Fotie şi cel al Sfântului Grigore Palama) şi de 2000 de ani de vieţuire sinodală a Bisericii, la un model papalist, în care egalitatea harică a episcopilor nu mai este respectată (prin modul în care a fost conceput procesul de adoptare a deciziilor sinodale), iar poporul nu mai are niciun rol în receptarea hotărârilor din Creta şi ale celor ale sinoadelor ce vor veni. Vocea pliromei a fost amuţită de prevederile art. 22 al documentului despre relaţiile cu ansamblul lumii creştine, în care se dă de înţeles că cine se opune “sinodului” din Creta şi ecumenismului în general este un “fanatic”, un “taliban” şi chiar un “pretins ortodox”. În felul acesta, aşa cum s-au asigurat că disidenţa episcopală faţă de deciziile sinodului nu va influenţa decizia finală a Bisericii Autocefale căreia aparţine episcopul disident3, “sinodul” s-a asigurat şi că procesul de receptare de către pliroma merge fără dificultăţi, prin etichetarea apriori a celor ce ar putea contesta hotărârile sale sau ar aplica prevederile canonice de întrerupere a pomenirii ierarhului în astfel de situaţii ca “schismatici” şi „duşmani ai unităţii Bisericii”. continuare »

Au apărut și primele victime ale teroririi instaurate de ereziarhul Teofan: un om mort și un părinte sechestrat

În urma terorii din ultimele săptămâni de la schitul Rădeni, omul care vindea lumânări s-a mâhnit într-atât de mult văzând teroarea cu care starețul de la Petru Vodă și exarhul Nichifor Horia îl amenințau pe părintele Pamvo, încât inima i-a cedat și a făcut infarct. Astăzi a fost înmormântat. Mulți îi acuză pe cei doi ca fiind responsabili pentru moartea acestui om ce ținea mult la acel schit, fiind un om de nădejde al părintelui Pamvo.

Apoi, Părintele Simeon Zaharia, în urma interviului dat ierom. Tihon a fost izolat și nu mai are voie să primească nicio persoană. Totul s-a decis sâmbătă dimineață, când ereziarhul Teofan a convocat la măn. Sihăstria pe caralii Haritont și Nichifor, achetându-l în consistoriu (sinedriu) pe Preacuviosul Părinte Simeon.

Din surse apropiate am aflat că și ierom. Tihon este adus într-o stare ce-i primejduiește sănătatea, având mai multe afecțiuni, riscând chiar un atac cerebral, Doamne ferește! Dar, cum am mai spus, acesta este duhul ce-l stăpânește pe acest stărețoi, care știe să amenințe foarte parșiv, încât să cedezi psihic. A reușit acest lucru cu toată obștea, încât nu mai mișcă unul în front… cu excepțiile deja cunoscute.

OPRIȚI-VĂ UCIGAȘILOR DE SUFLETE! OPRIȚI TEROAREA ECUMENISTĂ!

Demontarea manipulărilor ecumeniste de pe site-ul mănăstirii Petru Vodă (mai bine zis a lui Filoteu și Neonila, cu acordul lui Hariton). Preoții și monahii din mănăstire nu au cunoștiință de ceea ce se publică în numele lor

manipulatorii-de-la-petru-voda

Răspuns la articolul “Gânduri despre adunarea din Creta și urmările ei” publicat în data de 12.10.2016 pe adresa http://manastirea.petru-voda.ro/2016/10/12/ginduri-despre-adunarea-din-creta-si-urmarile-sale/

Încă de la începutul acestui articol, autorii arată o oarecare opoziţie față de așa-zisul Sfânt și Mare Sinod căruia îi atribuie titlul dispreţuitor “adunarea din Creta”– neacordându-le nici măcar titlul de adunare ierarhică.

Cititorii ar putea crede că gânditorii anonimi care au alcătuit acest text au o autoritate cel puţin egală cu episcopii din Creta, dacă nu superioară acelora, pentru că altfel cum s-ar explica faptul că cei de la Petru-Vodă își permit să dea lecţii de ortodoxie celor 165 de episcopi, reprezentanţi ai 10 Biserici Ortodoxe locale?!

Sau poate vor să sugereze că dezacordul lor față de sinodul din Creta, exprimat în titlu, implică automat și garanția pozitiei lor corecte de luptă impotriva ecumenismului.

Sub o aparentă haină ortodoxă, sunt strecurate cu viclenie în mintea cititorului, rând pe rând, idei greșite, manipulative, neortodoxe si neargumentate.

Vom încerca să analizăm fragmente din acest articol, urmate de punctul nostru de vedere.

1.“ Considerăm că documentele din Creta: (…)au adus în vedere Bisericii nevoia de propria recatehizare ortodoxă, apostolică, scripturistică şi patristică a tuturor ortodocşilor, de la catehumeni la episcopi, cateheza trebuind să înceapă neîntîrziat prin lectura Sfintei Scripturi şi a tîlcuirilor Sfinţilor Părinţi; este de netrecut această sfîntă însoţire dintre lucrarea Duhului Sfînt prin Proroci şi Apostoli (mărturisită în Crez) şi lucrarea Aceluiaşi Duh Sfînt prin Sfinţii Părinţi”( http://manastirea.petru-voda.ro/2016/10/12/ginduri-despre-adunarea-din-creta-si-urmarile-sale/) continuare »

Stărețoiul Hariton impune ierom. Tihon să pomenească ereziarhul Teofan, altfel va fi dat afară din mănăstire. Oameni buni, haideți să alungăm acest stărețoi-tâlhar din mănăstirea Părintelui Justin

ierom-tihon-de-la-man-petru-voda

UPDATE: Sunt pregatit sa fiu dat afara, inchis, prigonit pentru dreapta credinta ortodoxa si pentru cele 7 sfintele sinoade ecumenice si nu doresc in credinta sa aplic iconomia. Vreau sa jertfesc totul pentru Hristos si Sfinta Biserica Ortodoxa nepatata. Asa sa imi ajute Dumnezeu, parintele meu staret arhim. Justin Pârvu si toti Sfintii din Închisorile Comuniste.

Sunt prigonit pentru ca vreau sa tin credinta ortodoxa nestirbita, care am primit-o de la parinti, apoi de mic am fost la parintele arhimandrit Cleopa Ilie, la parintele ieroschimonah Onufrie Frunza, de la staretul si povatuitorul meu, vrednicul de pomenire marturisitor JUSTIN PÂRVU si de la parintele meu duhovnic.

Multumesc ieroschimonahului Simeon Zaharia care imi este un bun sfatuitor inca din anul 2007 si prin increderea sfintiei sale mi-a acordat marturisirea publica a ceea ce avea pe suflet. Ma bucur ca am putut ajuta un suflet a unui mare duhovnic sa nu plece in viata vesnica fara a se usura sufleteste. continuare »

Gheron Sava Lavriotul – Mesaj legat de existența sau non existența Harului Sfântului Duh in Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat Creta 

gheron-sava-lavriotul

Cu multa dragoste  si respect pentru cei care se lupta si privegheaza pentru Dreapta Credinta, crestini ortodocsi neadormiti luptatori ai lui Hristos Dumnezeu, Cel pe care Il slavim si laudam in chip binecredincios, doresc sa subliniez un lucru esential pe care cu multa intrebare pe la marii batrani, ce nu se fac cunoscuti lumii, ci ne-au trimis pe noi, cu binecuvantata ascultare, ca sa va transmitem gandurile luminate prin rugaciune si multa sfatuire si smerenie si anume despre existenta Harului Sfantului Duh in Sfintele Taine ale Bisericilor Ortodoxe Locale, daca mai lucreaza Dumnezeu in Tainele savarsite de ei sau nu. Asa cum stim, pana la condamnarea lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, Sfintii si de Dumnezeu insuflatii Parinti ai Sinodului al III-lea Ecumenic au primit ca fiind lucratoare toate hirotoniile si slujbele savarsite de Nestorie pana in momentul condamnarii lui si a ereziei lui de catre Sfantul Sinod, chiar daca acesta propovaduia erezia in public si o impunea prin forta si violenta. De aceea si noi credem ca in Sfanta Liturghie savarsita in Bisericile unde s-a semnat Creta, Duhul Sfant vine si preface painea in Trupul  si vinul in Sangele lui Hristos.

  Sfanta Impartasanie, asa cum stiti,  se da unora spre iertarea pacatelor si spre viata vesnica iar altora se da spre osanda. Hristos este foc care pe unii ii lumineaza iar pe altii ii arde. Credinciosii care, cunoscand blasfemia semnata in Creta, se impartasesc cu Preacuratele Taine din mana celor care au semnat in Creta sau a preotilor care pomenesc pe episcopii care au semnat in Creta,  sau sunt deacord cu Creta, incurajand astfel pe episcopii care s-au lepadat de Hristos in Creta, ca si cum nimic nu s-a petrecut, aceia se impartasesc cu Hristos spre osanda lor, aratand nepasarea lor fata de Adevarul lui Hristos, aratand prin impartasirea din mana lor ca au aceiasi credinta cu ecumensitii si ajutand la raspandirea molimei ecumeniste.

continuare »

Părintele Dionisie Ignat despre ecumeniști: “La slujbele acestor arhierei, numai pentru rugăciunile credincioșilor, mai vine Duhul Sfânt la epicleză”

parintele-dionisie-ignatMărturia monahului Teodot

Inca imi aduc aminte de cuvintele P.Dionisie de la Colciu-Athos, pe care am avut onoarea sa-l cunosc personal, si care mi-a spus, referindu-se la arheiereii ecumenisti cu mare naduf: „La slujbele acestor arhierei, numai pentru rugaciunile credinciosilor, mai vine Duhul Sfant la epicleza.” Este bine de stiut ca P. Dionisie de la Colciu a intrerupt pomenirea Patriarhului Bartolomeu al C-nopolului doar pentru problema calendarului. Iata marturia monahului Hariton de la o chilie din Sf.Munte unde merge la slujbe P. Gavriil – ucenicul Sf. Paisie Aghioritul :
”Când au mers tinerii la Vatoped, Efrem egumenul și cu Iosif, printr-o poruncă de la Constantinopol, pentru că pr. Dionisie avea un nume bun, i-a spus ca din momentul acela să-l pomenească pe Patriarh. Adică au găsit un moment potrivit, și de atunci pomenesc. Pe timpul p. Dionisie, l-a chemat la mănăstire și a început să-i spună și starețul Efrem, ca să nu se scandalizeze părinții, să avem pace aici… să începeți să-l pomeniți pe Patriarh. Și i-a zis pr. Dionisie: am frații acolo, o să discut cu ei și o să vă anunț. Nu a spus ca o să-l pomenească. Și i-a zis părintelui Ioan Șova, părinte uite mi-a zis mănăstirea să-l pomenim pe Patriarh, și îl intreabă: părinte ce spui? – ”Nuuu,bree!”
A plecat în altă zi la mănăstire și îi zice: ”să-ți spun despre asta, ce mai întrebat! (Și Efrem era bucuros, că o să-i spună da!) Am gândit și am analizat despre asta, cu pomenirea…!” Și scoate din buzunar cheia mare de la Chilie, și îi zice: ia cheile, noi nu-l pomenim! Și Efrem zice: nuu, Gheronda, stai liniștit, lasă…!” .
Parintele Dionisie, avand credinta desavarsita in purtarea de grija a lui Dumnezeu, a putut face acest gest eroic.

| blogul monahului Teodot

Hariton, caraliul lui Teofan, persecută monahii din jud. Neamț care nu pomenesc pe cretani! Împreună cu acolitul lui, pseudo-monahul Filoteu, au transformat, după voia diavolului, mănăstirea Petru Vodă în apărătoarea ecumeniștilor

UPDATE: ANUNȚ DE GRADUL O! ANUNȚAȚI PE TOATĂ LUMEA. De dimineață (sâmbătă, 3 dec. 2016), zor nevoie mare, omul cu furca MinciunoStarețul Hariton a plecat la Mânăstirea Sihăstria, convocat la ședința de partid și de cadre antihistrice de către MinciunoMitropolitul Teofan, băgându-l în o reeducare satanică pe bietul Ieroschimonahul Simion, în vârstă de 89 ani, bolnav de cancer la prostată și la ficat! Toată lumea să facă rugăciuni urgente și să ia măsurile care se impun în asemenea momente foarte grele de prigoană, aplicată bietului călugăr bătrân și bolnav

Doi dintre cei mai vechi preoți din măn. Petru odă au fost nevoiți să plece datorită terorii și izolării la care au fost supuși de starețul Hariton Negrea, căci erau dintre părinții care spuneau pe față despre trădările ierarhilor. Este vorba de ierom. Xenofont și ierom. Spiridon, foarte cunoscuți de credincioșii ce frecventau mănăstirea Petru Vodă.

haritont-prigonitoru

Iată de ce, fiule, când vei vedea că în Biserică sunt încălcate sfintele rânduieli şi Tradiţia Ortodoxă, află că ereticii au şi apărut, deşi o bucată de vreme îşi vor masca, probabil, nelegiuirea sau vor schimonosi credinţa în Dumnezeu pe neobservate, pentru a reuşi să ademenească în plasa lor cât mai mulţi.

Ieroschimonahul Anatolie Potapov de la Optina, †1922

Diavolul se răzbună pe locul unde ani de-a rândul a fost biruit și rușinat de marele Duhovnic al tuturor românilor, Sfântul Mărturisitor, Părintele Justin Pârvu

Cum era de așteptat, după moartea Părintelui, cei care au rămas în urmă și-au arătat adevărata valoare și chipul ascuns, în umbra marelui duhovnic. Cu venirea capiștei de la măn. Durău, primele semne de cădere au fost când au impus îngroparea sfintelor moaște ale sfințitului mărturisitor, Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Apoi, prin manipulare și intimidare, monahii si ieromonahii au fost reeducați să facă doar cum hotăra sinaxa, adică Haritont Negrea cu acoliții săi. Binențeles că cei care nu s-au supus nu mai sunt azi în mănăstirea Petru Vodă, cu mici excepții.

Duminică 4 dec. sau azi, 2 dec. 2016 se va face sinaxă pentru excluderea din măn. a ierom. Tihon

Printre excepții este ierom. Tihon, care după sinodul din Creta a refuzat să mai pomenească ierarhul locului, pan-ereziarhul Teofan Savu. Părintele Tihon este în mănăstirea Părintelui Justin din anul 1998, a fost mereu la slujbe și la pomenirea celor care călcau pragul mănăstirii, încât după 19 ani de mănăstire s-a îmbolnăvit și tratat cu umilință de noul stareț la îndemnul ighemonului Paisie. Acum, părintele Tihon slujește singur în paraclisul mănăstirii, având conștiința curată că ascultă de glasul Bisericii luptătoare, precum ar fi PS Loghin Jar – episcop de Bănceni, Părintele Iulian de la Prodromu, Părintele Simeon de la Poiana lui Ioan (schit al mănăstirii Sihastria), Părintele Antim Gădioi, nevoit să plece de la măn. Bistrița și toți cei care au avut curajul să nu mai aibă părtășie cu ierarhii trădători. A fost lăsat în pace până acum, deși era mereu numit schismatic de către molima mănăstirii Petru-Vodă, pseudo-monahul Filoteu Bălan, cunoscut prin mediile academice ca Filoxera. Doar că în urma extraordinarei mărturisiri a Părintelui Simeon, care și-a revenit la adevărata sa poziție față de apostazia din Creta, ce-a ajuns la cunoștiința noastră datorită înregistrării video făcută de ierom. Tihon, presiunile din partea ereziarhului Teofan Savu, îi dă ocazia stărețoiului Haritont Negrea să convoace “sinedriul”, numit sinaxa mănăstirii, pentru a decide excluderea din mănăstire a ierom. Tihon!!! Asta se va întâmpla în seara aceasta. Vă spun ca o mărturie personală prin care am trecut alături de monahul Teodot, duhul care stăpânește în astfel de sinaxe este mai rău decât în instanțele judecătorești, are loc o demonizare în masă a cozilor de topor stăpânite de capiștea Haritont! continuare »

Campanie pan-umanitară: Dați un LEU pentru Filoteu! Să sprijinim viitoarea casă pentru imigranți, de lângă măn. Petru Vodă. Pan-ecumenismul va triumfa!

UPDATE: Această vilă a fost făcută de Filoteu pe casa începută de Florin Stuparu, iar văduva lui Florin, Lorena Stuparu, nu a primit nici un leu nici de pe casă și pământ și nici de pe cărțile răposatului Stuparu. Lorena are trei copii. Ultima persoană cu care a vorbit la telefon Florin Stuparu a fost Filoteu. Acesta s-a plâns că îi este foarte rău, iar Filoteu i-ar fi răspuns nervos: “N-ai decât să mori.” Știa că Florin se îmbătase ca de obicei și era supărat că-l deranjează cu “prostiile” lui în miez de noapte. N-a vrut să-l creadă pe Stuparu și acesta a murit cu zile.

Iată “anti-ecumenistul” de la Petru-Vodă ce face cu banii de pe cărțile furate din măn. Neamț și cum profită de pe urma muncii fratelui Florin Stuparu, mort în condiții foarte suspecte în timp ce se afla la …Petru Vodă!

  1. Sa-l ajutam cu totii pe acest apologet al ecumenismului sa-si termine vila de 85.000 EURO.

    Eu sunt maica Neonila, cea care ma ocup cu strangerea de fonduri si numaratul sacilor de bani de sub patul lui Filotheu.

Părintele Simeon Zaharia din Poiana lui Ioan (duhovnicul mitr. Teofan Savu): Sinodul din Creta a fost tâlhăresc. Voi întrerupe pomenirea mitr. Moldovei

filmare din 30 nov. 2016

Iată cum aflăm că exarhul Nichifor de la biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași a indus în eroare și terorizat psihic pe Părintele Simeon pentru a semna dezmințirea cum că nu ar fi de acord cu întreruperea pomenirii ierarhului pe motivul ereziilor din Creta. Părintele spune clar că sinodul din Creta a fost tâlhăresc și îi va cere mitr. Teofan când va veni să se spovedească, să renunțe la semnătura din Creta, altfel va întrerupe pomenirea lui (min. 5:20). Nădăjduim că nu se vor face iar presiuni asupra Părintelui Simeon, să-și retragă cuvintele! S-a’nțeles tov. Nichifor, Luca sau alți dulăi ai lui Teofan?!

În anul 2013, când Părintele Simeon venise în vizită la Părintele Justin, împreună cu Părintele Antim Gâdioi de la măn. Bistrița, a declarat că i-a atras atenția mitr. Teofan și asupra acordului cu monofiziții pe care l-a semnat alături de fostul patriarh Teoctist. A mai spus că și în problema actelor cu cip i-a cerut să aibă atitudine! Vi se pare că ascultă de duhovnic acest ierarh? Cum poate să mai ceară altora ascultare, când el nici de duhovnic nu ascultă?

Părintele Simeon reamintește practica ortodoxă pentru cununiile valide: ambii soți trebuie să fie ortodocși, botezați prin întreita afundare! Dacă nu sunt îndeplinite aceste criterii canonice să se desfacă și să se considere nule orice “taine”, apoi să se parcurgă rânduiala ortodoxă și să se refacă tot, de la botez la cununie, după caz.

PREZENT: Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu la 78 ani de ani în Garda cerească

Căpitanul-Miscarii-Legionare-Corneliu-Zelea-Codreanu-la-nunta-sa.-Focşani-14-iunie-1925

Personalitatea Căpitanului de Tr. Brăileanu

După doi ani, abia după doi ani, a fost îngăduit ca rămăsițele pământesti ale Căpitanului si ale camarazilor săi întru luptă si suferință să-si găsească o crestinească asezare pentru odihna de veci.

Dar chipul Lui, desprins de învelisul lutului în clipa morții, trebue să se închege luminos în amintirea celor ce l-au cunoscut în plinătatea puterii si măreției Lui de conducător al destinelor neamului nostru.
Chipul prins de aparatul fotografic si reprodus în mii si mii de exemplare va păstra peste veacuri amintirea Lui si pentru cei ce nu l-au cunoscut când era în viață.
Pentru marea mulțime, în jurul acestui chip se va țese legenda vieții Lui, a faptelor sale, a biruințelor, suferințelor si a jertfei Lui supreme.
Dar cei ce L-au cunoscut, I-au auzit vocea, I-au înțeles gândul si au fost în stare să-L urmeze, mult sau puțin supă puterea fiecăruia, în drumul presărat de primejdii ce a trebuit să aleagă pentru izbăvirea neamului, datori sunt să contribuie la marea operă de dăltuire a personalitățiiCăpitanului asa cum trebue să rămână pentru vecie în istorie. Din istorisirea lor a ceea ce-au văzut, au auzit si au citit si mai ales din istorisirea celor ce s’au învrednicit să ia parte la înfăptuirile Lui, trebue să se închege personalitatea întreagă, chipul adevărat al omului care s’a ridicat deasupra mulțimii, ca un urias al gândului si faptei, ca suflet ce cuprindea în sine toate străduințele, toate nădejdile si suferințele unui popor…
Dar la alcătuirea acestei opere trebue să contribuim noi toți, legionarii de azi si cei ce vor urma după noi. Faptele noastre trebue să reproducă neîncetat gândul si vrerea Căpitanului. Prin Legiune, în toate manifestările si înfăptuirile ei, trebue să trăiască vesnic Căpitanul. Fiecare legionar este legionar si e vrednic să se numească si să fie numit asa numai întrucât se strădueste a se înălța spre Căpitan, spre acel suflet mare, luminos care ne este si va fi deapururea tuturor Românilor sfântă făclie de închinare si urmare pioasă în drumul vieții. continuare »

Atenționare în privința îndosarierii electronice! Dosarul electronic de sănătate (DES)- un risc la adresa drepturilor și libertăților fundamentale

dosarul-electronic-de-sanatateDocumente:

Plangere prealabila DES-INDIVIDUAL PRIN APLR
Plangere prealabila DES-TABEL GRUP PRIN APLR
PLANGERE PREALABILA DES INDEPENDENT DE APLR- INDIVIDUAL
PLANGERE PREALABILA-DES- INDEPENDENT DE APLR- TABEL GRUP

Consimtamant

Începând cu 12 noiembrie 2016, tuturor românilor, fie ei asigurați sau neasigurați, în momentul în care vor accesa un furnizor de servicii medicale, li se va iniția OBLIGATORIU un dosar electronic de sănătate, fără a li se cere consimțământul ! Acest fapt este stabilit în Hotărârea de Guvern nr. 34/21.01.2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de utilizare şi completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului, publicată în Monitorul Oficial nr.65/29.01.2015 şi a Ordinului Comun al Ministrului Sănătăţii şi Preşedintelui CNAS nr. 1123/849/2016 pentru aprobarea datelor, informaţiilor şi procedurilor operaţionale necesare utilizării şi funcţionarii dosarului electronic de sănătate.

Legislația cu referire la dosarul electronic de sănătate DES încalcă drepturi și libertăți fundamentale garantate de Constituția României și legislația europeană

Deja Comisia de Bioetică a Colegiului Medicilor din România (CMR) a emis un punct de vedere oficial în care susţine că prevederile legale ce privesc DES sunt de natură a prejudicia drepturile pacientului și relația medic-pacient. Colegiul Medicilor consideră că „managementul datelor și informațiilor înregistrate în DES, pornind de la înregistrarea lor și până la modul în care pot fi accesate și utilizate, este de natură a încălca confi­den­țialitatea informațiilor și datelor medicale personale”. (…)”Pacientul poate fi lezat prin discriminarea și stigmatizarea create de divulgarea unor informații referitoare la starea sa de sănătate sau la antecedentele sale personale, stil de viață etc.“ În plus, CMR consideră că reglementarea vagă a dreptului și modului de acces la informațiile și datele înregistrate în sistemul electronic va plasa responsabilitatea securității datelor asupra medicului. continuare »

VREDNIC ESTE! PS Longhin Jar către mitr. Teofan Savu: “Cu ce scop aţi venit să slujiţi în Ucraina? Ca să arătaţi lumii dreptatea voastră şi să spurcaţi şi aici turma lui Hristos cu învăţăturile voastre eretice?” Mustrare către toți ierarhii români!

ps-longhin-mustra-pe-teofan

Înalt Preasfinţia Voastră,
Înalt Preasfinţite Mitropolit Teofan,

Îndurerat şi prigonit popor ortodox român,

Noi, românii ortodocşi din Ucraina, avem sufletele pline de durere pentru voi toţi: preoţi, monahi, monahii şi credincioşi din România, care mărturisiţi Dreapta Credinţă, fiind fii adevăraţi ai Bisericii noastre ortodoxe, păstrând cu sfinţenie tot ce aţi primit de la Sfinţii Părinţi prin cele şapte Sinoade Ecumenice: dogme, canoane, Tradiţie, şi iubindu-vă mult Biserica-mamă. Voi, cei ce vreţi să rămâneţi statornici în credinţa strămoşească, sunteți astăzi tratați cu atâta răutate şi prigoniri, sunteţi alungaţi şi scoşi în drum, din mănăstiri şi biserici!

Acestea le pătimiți pentru că nu recunoaşteţi ereziile blestemate, nu sunteţi de acord cu sinodul tâlhăresc şi eretic din Creta. Aţi ajuns astăzi să fiţi loviţi chiar de arhiereii și preoţii voştri, mai rău decât în vremurile comuniste.

Preasfințiți arhierei, nu V-aţi săturat să vărsaţi sângele creştinilor noştri, sau vreţi să-i asemănaţi mai mult cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos?

Se ştie destul de bine că Voi, toţi cei ce aţi semnat documentele eretice din Creta şi toate nebuniile cu care V-aţi dus la acest sinod (de care ne e ruşine să pomenim), aţi mers împotriva Adevărului Domnului nostru Iisus Hristos; dar dacă sunteţi sinceri, descoperiţi-le Voi înşivă creştinilor aceasta!

Acceptând acest sinod tâlhăresc, aţi renunţat la tot ce am avut mai sfânt până acum, aţi batjocorit învăţăturile Sfintei Biserici, Una, Sobornicească şi Apostolească, singura mântuitoare, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul Hristos, şi vă închinaţi „bisericilor” eretice. continuare »

Există sinod ce a condamnat erezia de care se face părtaș mitr. Teofan Savu. De ce preotul Dragoș Bahrim nu întrerupe pomenirea lui?

Iata actele:

(vedeți și varianta diortosită)

Amintesc aici ca Sfantul Vasile cel Mare a rupt comuniunea cu episcopul Dianios doar pentru ca acesta a semnat un acord eretic, fara a crede cu adevarat in ce a semnat.

Sa nu uitam si de un alt fapt extrem de important. La Biserica „Sfanta Ecaterina” din Bucuresti (biserica Facultatii de Teologie) au si slujit monofizitii:

theologiepatristica

Deși, dacă s-ar dori apărarea cu adevărat a dreptei credinței și condamnarea ereziei ecumeniste din Creta, s-ar putea invoca sinodul ROCOR, care a condamnat ecumenismul.

Pr. dr. Mihai Valică: “Am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, CMB, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age…”

pr-prof-mihai-valica-predicand

Dez-ortodoxirea din Creta poate fi respinsă de sinoadele locale, nu neapărat de unul panortodox. Revenire cu noi precizări

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

1. Introducere

Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.

Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Biserici Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă de pe o poziție ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors înfrântă pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.

Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, „sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, „a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afara sa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă un teolog contemporan4.

Încercarea unui alt „teolog de serviciu” de a lega istoria redactării „primelor șapte articole ale Simbolului Niceo-Constantinopolitan (381) [care n.n.] conțin 3 omisiuni și 10 adăugiri față de textul Simbolului Niceean (325)” 5, de sindodul din Creta, sugerând că, prin similitudine cu precedentul creat, ar exista posibilitatea ca unele hotărâri sinodale din Creta să fie precizate, completate și diortosite de un viitor sinod panortodox, rămâne fără succes, ca să nu spun că este o încercare hilară, întrucât autorul precizează, mai departe, că „Sfinții Părinți de la Constantinopol operând omisiuni, precizări, completări și diortosiri ale vechiului Simbol [… nu au schimbat n.n.] „cu ceva «credința Niceei»”6. Teologul a uitat să precizeze că Sfinții Părinți, la acest Sinod ecumenic (381), au condamnat în primul rând toate ereziile: „Sfinţii Părinţi cei adunaţi în Constantinopol au hotărât să nu se-nlăture credinţa celor trei sute optsprezece Părinţi care s-au adunat în Niceea Bitiniei, ci «credinţa» aceea să rămână tare şi să fie dată anatemei orice erezie şi cu deosebire cea a eunomienilor, adică cea a eudoxienilor, şi aceea a semiarienilor, adică a pnevmatomahilor, şi aceea a sabelienilor şi a marcelienilor şi aceea a fotinienilor şi aceea a apolinariştilor” (canonul 1) și după aceea au diortosit și au aprofundat credința Niceeană.

Recunoaștem stilul lui Caragiale, adică „să se umble la părțile esențiale, însă să nu se schimbe nimica”. Cu alte cuvinte, dacă un „sfânt și mare sinod panortodox”, la fel de ecumenist ca cel din Creta anului 2016, nu ar schimba cu nimic „credința Cretei”, ci doar, numai ar nuanța-o și ar fundamenta-o și mai explicit, fără să dea anatema ereziile existente (filioque, harul creat, purgatoriul, predestinația, hirotonia femeilor, noile dogme mariologice catolice, primatul papal etc.) atunci, evident, se va „cădea din lac în puț”.

Această perspectivă o deducem chiar din Comunicatul sinodului B.O.R.7, care sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă8 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe!

2. Între Biserica lui Iisus Hristos și „Biserica Întâistătătorilor”

Ne adresăm Preafericirii, Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, ca fii duhovnicești pe care ne păstoriți, pentru a Vă anunța pe această cale că noi, împreună cu fiii duhovnicești și cu credincioșii pe care îi păstorim, după o atentă analiză a documentelor emise de „sinodul” din Creta, respingem unele hotărâri ale acestui „sinod”, considerându-le de neacceptat, întrucât sunt neconforme cu învățătura Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care nu pot fi receptate de poporul dreptcredincios.

De aceea, rugăm membrii Sinodului Sfintei noastre Biserici să facă același lucru, iar pe cei care au semnat hotărârile sinodale, în mod paradoxal, dacă se are în vedere faptul că nu au fost de acord întru totul cu anumite formulări teologice, venind cu argumente solide împotriva acestora, îi rugăm de asemenea să ia aminte la soluția pastorală de a-și retrage semnătura de pe documentele în discuție, la momentul potrivit, pentru a nu fi condamnați ca eretici de „sistemul sinodal” al Ortodoxiei universale sau al vreunui sinod local.

Foarte mulți teologi, ierarhi și duhovnici de renume, precum și sinoadele celor patru Biserici autocefale neparticipante la sinodul din Creta, consideră că acest sinod nu îndeplinește condițiile unui sinod canonic al Bisericii Ortodoxe, care este Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, ci, cel mult, un sinod al elitelor eclesiale, respectiv al Întâistătătorilor, care imită comportamentul papilor și sunt avizi de „puterea acestora”.

Unii teologi compară chiar acel sinod cretan cu un „teatru eclesial gratuit”, întrucât multe din deciziile acestuia nu sunt în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade Ecumenice, ci după modelul enciclicei papale Dominus Jesus9, în care papa Ioan Paul al II-lea spune răspicat că recunoaște ca biserici și acele comunități creștine, însă deplinătatea adevărului și a harului există doar în Biserica Catolică: „…the Church of Christ, despite the divisions which exist among Christians, continues to exist fully only in the Catholic Church, and on the other hand, that ‘outside of her structure, many elements can be found of sanctification and truth’ that is, in those Churches and ecclesial communities which are not yet in full communion with the Catholic Church. But with respect to these, it needs to be stated that ‘they derive their efficacy from the very fullness of grace and truth entrusted to the Catholic Church…”10.

De altfel, unii teologi ortodocși au anticipat eșecul acestui „sinod”, invocând multe motive, dintre care și pe acela că sinodul în discuție va fi organizat nu dintr-o necesitate pastorală, liturgică, dogmatică sau canonică urgentă, ci mai mult din rațiuni politice și de sincronizare și a Bisericii Ortodoxe la fenomenul de mondializare, plănuit de mult timp, la comanda unor forțe oculte, cu scopul acreditării ecumenismului în mod oficial de către sinoadele ce vor urma. Tocmai din acest motiv, la acest „sinod” nu a fost condamnată nicio erezie, așa cum a fost uzanța patristică de secole, întâlnită la toate sinoadele ecumenice și locale recunoscute de către Biserica Ortodoxă.

Din păcate, aceste suspiciuni au fost confirmate în parte ca fiind adevărate, deoarece, prin hotărârile luate de artizanii des-bisericirii din Creta, au fost produse confuzii dogmatice, stupoare11, diminuarea sobornicității eclesiale autentice12, instalarea unui clericalism abuziv și dictatorial13, relativizarea credinței noastre în slujba unui ecumensim himeric și abateri de la tradiția sinodală a Bisericii Ortodoxe, așa cum bine le semnalează unii teologi, Mitropoliți, Episcopi și Sinodul Sfintei Bisericii de la Chișinău14.

3. Îndreptățire pastorală de contestare a ereziei cretane și de mărturisire fermă

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noștri și îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm și pe vrășmașii noștri să se mântuiască”15.

Avându-se în vedere afirmațiile atâtor teologi și ierarhi de notorietate împotriva acestui „sinod” din Creta, care semnalează multe abateri grave de la învățătura Bisericii Ortodoxe și confuzii, considerăm îndreptățită și firească atitudinea noastră de respingere și de nereceptare a acestui sinod, în contextul în care și noi facem parte din Biserica Mântuitorului lumii Iisus Hristos, dacă nu cumva, între timp, am fost „limitați” sau „reduși” eclesial doar pe postul de ascultători necondiționați și vorbitori în van, precum episcopii participanți la întrunirea din Creta. Credem că orice împotrivire care nu duce la schismă este justificată.

Știm că una dintre datoriile fundamentale ale ierarhilor este tocmai aceea de a păstra dreapta credință și, în consecință, de a lua atitudine ori de câte ori există amenințări, abateri sau tendințe de părăsire a acestei credințe. Porunca Domnului și Mântuitorului lumii Iisus Hristos este foarte drastică în privința rătăcirilor de la Cuvântul Evangheliei, lucru pe care Sfinții Apostoli l-au avut în vedere. Să nu se uite, așadar, îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „dacă noi sau un înger ar vesti altă Evanghelie […], să fie anatema” (Galateni 1, 8). Prin urmare, se cuvine a se cunoaște că cei care se fac vinovați de o asemenea greșeală sunt anatema de la Dumnezeu, nu de la oameni, și nu se pot mântui dacă nu se îndreaptă.

Biserica este universală, dar este realizată cu adevărat numai în adunarea euharistică locală, în cadrul căreia un grup de oameni păcătoși – bărbați și femei – devin pe deplin poporul lui Dumnezeu”16. Așadar, doar „sistemul sinodal” alcătuit din mireni, preoți și episcopi poate recepta sau nu, valida sau invalida hotărârile unui sinod, fie el ecumenic sau pan-ortodox, și nu așa, cum pretind unii sinodali ai elitelor întâistătătorilor, că ei ar fi singura voce în Biserică.

Cu cât trece timpul și se așteaptă intenționat ca această controversă și criză să se rezolve de la sine, neluându-se în discuție la nivel sobornicesc problema „sinodului teatral” din Creta, cu atât mai mult se vor înmulți disputele pe această temă, iar ruptura se poate lărgi între cei ce promovează două discursuri paralele sau două planuri, unul al lumii acesteia și un altul al lumii ce va să fie. Cu alte cuvinte, unii vor o viață liniștită doar aici, pe pământ, pe când alții vor o veșnicie tihnită în Împărăția lui Dumnezeu. Unii vor să nu-și supere șefii, pe cei ce-i plătesc, pe colegii lor de arhierie sau de ideologie ecumenistă, în schimb, alții vor să nu-L mânie pe Dumnezeu cu relativizarea și cu erezia. Unii înțeleg și își asumă credința în Hristos doar la nivel de cod etic, înțelegându-l numai ca pe un soi de invitație la un nivel crescut de igienă socială, care să aducă ordine, respect, bună vecinătate, în timp ce alții percep aceeași credință ca fiind întoarcerea acasă, la Dumnezeu, pe singura cale de mântuire care este Biserica Ortodoxă. Unii ne poruncesc ca nu cumva să supărăm cu trăirea vieții duhovnicești pe cineva, iar alții înțeleg că mărturisirea este obligația fundamentală a creștinului, că Hristos nu e egal cu nimeni și nu toate căile sunt la fel de bune, chiar dacă suntem în pace. De altfel, unii pretind că vor pace, dar, dorind-o cu orice preț, o pierd, renunțând chiar la Domnul Păcii, în timp ce alții o capătă pentru totdeauna, lăsându-se marginalizați sau uciși pentru același Domn.

Începuturile viețuirii creștine s-au făcut prin martiraj, mărturisire în condiții ostile, renunțare la lumea aceasta pentru cealaltă, la regele aparent atotputernic de pe pământ pentru Împăratul Cel din veac. Martirii primelor secole nu au considerat că zeii sunt și ei buni, chiar dacă li se promitea că totul se va termina cu bine pentru ei, deși unii puternici ai vremurilor se conduceau exact după lozinca epocii actuale: „politically correct”, concretizată într-o propunere cunoscută și nouă: jertfiți și voi zeilor de ochii lumii, și treaba voastră cum vă rugați în taină, la voi acasă sau în chilia voastră. Unii ne sfătuiesc așa: puteți fi creștini și preoți, dar să nu ziceți că ceva imoral ar fi păcat sau ceva în neregulă, în rest, credeți ce vreți voi, acolo, în chilia voastră sau la voi în camere, altfel spus, în catacombele veacului acestuia. Cu alte cuvinte, puteți să credeți ce vreți voi, dar să nu mărturisiți. Sau, dacă mărturisești, să nu o faci în văzul lumii, că nu este democratic. Adică, să nu afirmi hotărât, ci doar să-ți dai cu părerea. Să fii civilizat, manierat, smerit, cu absolută ascultare de mai marii voștri, să-i lași satanei loc de bună-ziua, n-ai decât să faci ce vrei cu viața ta, inclusiv să te sinucizi, dar nu să mori pentru Hristosul tău. Asta nu-i „politically correct”! Alții ne îndeamnă la un creștinism cuminte, care să nu mai facă noi adepți, ci să fie „soft”, fără hotărâri de viață și de moarte, relaxant, un fel de terapie antistres și de acceptare a dumnezeilor acestui veac, căci doar oameni suntem17.

Noi însă am învățat altfel de la Sfinții Părinți și de la duhovnicii noștri, și anume: că orice negociere în dreptul învățăturii Bisericii înseamnă lepădarea de Mântuitorul lumii Iisus Hristos. În acest context, cu tot respectul și smerenia noastră, Vă rugăm să fiți curajoși și fermi în a combate toate ambiguitățile așa-numitului sinod din Creta, cunoscut fiind faptul că tăcerea, în cazul de față, nu este de aur, mai ales că lipsa de bărbăție și curaj duce la pierderea mântuirii: „iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua (Apocalipsa 21, 8)”. Prin urmare, ne vedem obligați să Vă spunem deschis că nu ne temem de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu, precum și că vom mărturisi cu orice preț credința noastră.

4. Propuneri și perspective

Dacă și Yannaras, un filosof creștin mult iubit de ecumeniști, trage un semnal de alarmă și vorbește de deformarea Bisericii în mod dramatic în ultima vreme, înseamnă că Ortodoxia este în mare pericol: „[…] Biserica s-a transformat în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se impune, în mod papist, de sus în jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu într-un act individualist”, iar Biserica „într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează […]”, ajungând, în cele din urmă, să fie „transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit […] și se vede, astfel, pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”18.

Pentru a fi evitată o astfel de perspectivă tristă, propunem ca Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe din România să reia discuția subiectelor controversate privind „sinodul” cretan și să se revină, fără echivoc, la formularea, cât privește relația Bisericii cu restul lumii, nu numai cu lumea creștină, pe care delegația română și-a propus-o la plecarea din țară, și anume: „confesiuni și comunități eterodoxe”, avându-se în vedere atât cele căzute în erezie, cât și religiile necreștine, față de care avem datoria să-i respectăm și să ne rugăm pentru ei, ca Domnul „să-i învețe cuvântul adevărului; să le descopere lor Evanghelia dreptății; să-i unească pe dânșii cu Sfânta Sa sobornicească și apostolească Biserică…”; să le facem bine, așa cum Iisus Hristos a vindecat, a ajutat și a făcut bine și celor de o altă credință. Dumnezeu îi numește și pe păgâni feciorii Lui: „Oare nu sunteți voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca și Cușiții?”, zice Domnul. „Oare n-am scos Eu pe Israeliți din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?” (Amos 9, 7).

Suntem alături de ierarhii români care ar dori să mărturisească cu curaj, că sinodul din Creta a adus multă dezbinare și a oficializat erezia ecumenistă. De aceea înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină.

În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi.

Soluția pastorală și duhovnicească pentru a se evita o schismă și pentru a se delimita de erezia ecumenistă este foarte simplă. Și anume: dezicerea tuturor ierarhilor semnatari sau nesemnatri de hotărârile cretane, care prejudiciază dogme vechi și aduc atingere unor canoane ecumenice, în plenul Sfântului Sinod al B.O.R., în virtutea autocefaliei și a autonomiei eclesiale. Unitatea Ortodoxiei este mult mai importantă decât sinodul cretan, care a adus numai dezbinare și tulburare. Iar Ortodoxia nu constă numai într-un „sinod panortodox”. Deci, nu este nevoie de convocarea vreunui sinod ecumenic, sau panortodox, ci de convocarea Sinodului Românesc, care să respingă ereziile cretane. În caz contrar, Sinodul B.O.R. rămâne de bună voie în „cârdășie” cu erezia și „cochetează” cu schisma, de dragul unei comuniuni creștine închipuite, așteptând sine die vreun sinod panortodox, care poate fi și peste o mie de ani, sau deloc. Trăirea în acest compromis panortodox, ar fi „motivată și justificată misionar”, după unii, de dragul diasporei, care slujește prin locașuri de cult neortodoxe. Adică, preferă să piardă suflete din Biserica de acasă, decât să piardă numărul „credincioșilor contribuabili” din diasporă.

Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, în același timp, ar trebui să ne problematizeze și învățământul dezastruos din Facultățile de Teologie Ortodoxă, unde se predă, din nefericire, un fel de teologie care seamănă cu o reeducare sistematică de dez-ortodoxie și este cultivată mai mult doctrina speculațiilor teologice scolastice, în loc să se meargă la mesajul Revelației Dumnezeiești și să fie fundamentate, pe baza Sfinților Părinți, dogmele și exegeza ortodoxă. Sunt și excepții, unde profesorii universitari predau teologie ortodoxă. Însă, în general, metoda academică actuală de „cercetare științifică modernă”, adică ecumenistă, exclude „polemicile doctrinale confesionale” și înlocuiește exegeza patristică duhovnicească cu metoda exegetică protestantă de tip istorico-critică, pe motiv că Părinții Bisericii nu au înțeles sau nu au putut descifra exact Revelația. Iar „Morala ortodoxă”, denumită inițial în Ortodoxie Sfânta Nevoință19 și predată în Facultățile noastre de Teologie, s-a transformat în Etică și Moralism. Ne întrebăm, pe bună dreptate, unde duce această abordare catastrofală și luciferică? Răspunsul este lesne de înțeles: duce inevitabil la agnosticism și ateism, exact la drumul spre iad!

Pe lângă gafa sinodală din Creta, ne îngrijorează, de asemenea, faptul că în ultima perioadă se constată o deteriorare fără precedent a imaginii Bisericii Ortodoxe Române cauzată de corupția, nedreptățile și abuzurile unor clerici. O altă gafă sinodală fără precedent în istoria întregii Biserici Ortodoxe este hotărârea sinodală nr. 3745 din 26 mai 2014, contrară canoanelor și tradiției Bisericii Ortodoxe, întrucât impune oprirea co-slujirii preoților tată-fiu la Sf. Altar, pe motiv de conflict de interese (sic). Pe lângă faptul că se încalcă Tradiția Bisericii, canoanele, Legile în vigoare și Constituția României, hotărârea sinodală este absurdă, produce o discriminare20 de neacceptat, asemenea aceleia pe care o trăiau fiii preoților doar în perioadă bolșevică, aduce o jignire familiei preotului, acuzată a priori de incorectitudine. Punerea în aplicare cu orice preț a acestei hotărâri sinodale neavenite21, doar de dragul de a controla totul prin teroare pastorală, arată disprețul și față de legea civilă, abuz de putere, lipsă de tact pastoral și produce adevărate drame în familiile unor preoți și mari tulburări în Biserică. Vom sesiza avocatul poporului, în acest sens.

Biserica prin Statutul BOR s-a obligat să respecte Constituția și Legile Țării. Prin această acțiune abuzivă împotriva familiei preotului și de sfidare a legilor, s-a dorit „eliminarea nepotismului” (sic) prin „introducerea despotismului”, ceea ce ne face să constatăm o „anti­biserică chiar în inima Bisericii”!

Ne îngrijorează scăderea credibilității Bisericii de la 85% la sub 40% doar în câțiva ani. Credibilitatea Bisericii este strâns legată de frecventarea Bisericii. Scade credibilitatea, scade și frecventarea Bisericii, așa cum constatăm în ultima vreme, cu grave consecințe pastorale, duhovnicești, naționale, economice, sociale etc. Se mărește vizibil ruptura între ierarhie, preoție și popor, iar unii se prefac că nu o vad. Cine sunt cei care se fac vinovați de această situație dramatică și cine trebuie să răspundă de acest eșec pastoral și de imagine? Sau ce întreprindeți la nivel sinodal pentru a stopa, măcar, această catastrofă? Occidentul când a terminat frumoasele catedrale s-a ales cu protestantismul, iar catedralele, multe dintre ele, au devenit muzee și localuri de distracție publică! Iată câteva dileme, pericole și întrebări deloc retorice.

În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.

Ar fi o sumbră perspectivă din partea Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe să nu dea curs sau răspuns acestui demers duhovnicesc al nostru, făcut cu toată dragostea pentru adevăr și credința cea dreaptă, sau, și mai grav, dacă ne va considera răzvrătiți sau fără smerenie și ascultare pentru reacția noastră firească și de autoapărare duhovnicească și pastorală.

Noi îi respectăm, îi iubim și îi ascultăm pe ierarhii români care vor să ne călăuzească spre mântuire și pe cei care dau dovadă că sunt adevărați Părinți și Păstori. Îi așteptăm să apară! Unii vorbesc doar în șoaptă și numai noaptea ca Nicodim, care pe furiș mergea să-l consulte pe Iisus.

Unii ecumeniști fervenți au făcut deja listele cu viitorii caterisiți. Sfatul nostru este să păstrați caterisirile pentru eretici și nu pentru preoții mărturisitori, jertfelnici și curajoși, care drept învață Cuvântul Adevărului veșnic!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. Mihai Valică,

în numele unor preoți și credincioși ortodocși

11.01.2017

4 Ibidem.

6 Ibidem.

11 La acest sinod, pe de o parte, au participat, în calitate de observatori, eretici și schismatici, în ciuda faptului că mulți dintre episcopii ortodocși (canonici) nu au putut să fie prezenți la respectivul sinod. Pe de altă parte, episcopii ortodocși au avut dreptul să vorbească, obligația să semneze, dar nu și „dreptul” să voteze! Cu alte cuvinte, ei au vorbit în zadar, ca Moise în pustie, așa cum a vorbit delegația română, bine și fundamentat teologic, dar fără rezultat. Este vizibil pentru oricine că episcopii participanți au fost „folosiți” pe post de „ornamente eclesiale”. Cunoaștem distincția canonică între noțiunea de „sinod” și cea de „sistem sinodal”.

12 Vezi: art. 22 din Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ, alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, mutilându-se, astfel, modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, fiind introduse prerogative papale în dreptul respectivilor Patriarhi, cu rezultatul că fiecare episcop este lipsit, în mod abuziv, de dreptul la vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu se poate impune și nici obliga un Sinod local sau vreun ierarh spre aprobare și însușire, contrar conștiinței personale și, mai ales, conștiinței Bisericii, pentru simplul motiv că un astfel de Patriarh s-ar transforma într-un „nou” Papă, care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, format din clerici și credincioși, atunci nici Sinodul fără credincioși, după cum nici credincioșii fără Sinodul Ierarhilor, nu se pot considera – nici unii, nici alții – că reprezintă de unii singuri, în exclusivitate, Trupul și Biserica lui Hristos, fără să fie trăită, la măsura vieții duhovnicești, învățătura Bisericii (Din declarația „Laicatului ortodox”). Fără această raportare, pleroma Bisericii este ignorată cu desăvârșire.

13 Prin același art. 22, Întâistătătorii (șefii) înlătură orice dispută teologică în contradictoriu cu derapajele făcute în Creta de la învățătura Bisericii. Acest articol arată mai degrabă că participanții la sinod erau conștienți de abaterile lor, iar măsura luată prin respectivul articol este una de natură dictatorială, care contravine Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții ale Bisericii, adică tocmai celor două organe ale Revelației Dumnezeiești.

14 Vezi: https://www.youtube.com/watch?v=u8hTWnXY1AY&sns=fb – interviu cu Pr. Prof. Dr. Theodor Zisis (25.11.2016); https://graiulortodox.wordpress.com/2016/10/05/hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pen­tru­­-sfan­tul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/ (25.11.2016); https://bucovinaprofunda.word­press.com­/2016/­1­1/01/­mi­hai-silviu-chirila-scrisoare-adresata-membrilor-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-pri­vi­re-la-sinodul-din-creta-28-octombrie-2016/ (25.11.2016).

15 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia III, IV, trad. de Pr. D. Fecioru, în col. PSB, vol. 21, București, 1979, pp. 51-52; vezi și: Idem, Lumea Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, (A-I), Ed. Anestis, s.l., 2008, pp. 704-718.

16 John Meyendorff, Teologia Bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, trad. rom. de Pr. Alexandru Stan, ed. a II a, Ed. Nemira, București, 2011, p. 19.

18 Vezi: Christos Yannaras, Contra religiei, trad. rom. de Tudor Dinu, Ed. Anastasia, București, 2012.

19 † Ierόtheos Vlachos, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Sobornicești după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, trad. rom. de Tatiana Petrache, Ed. Doxologia, Iași, 2014, pp. 156-162.

20 Vezi: Discriminarea OG 137/2000; art. 6 Cod civil, art. 15 Constituție, coroborat cu art. 45 și următoarele din Statutul B.O.R., în care nu se specifică nimic de o asemenea interdicție.

Ortodoxia actuală, între ecumenism, serghianism, dez-ortodoxie și gafe panortodoxe și locale

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre,

1. Introducere

Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.

Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Bisericii Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.

Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afara sa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă Dl teolog Mihai Silviu CHIRILĂ4

În plus, Comunicatul sinodului B.O.R.5 sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă6 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe! continuare »