Sinodul tâlhăresc:

VIDEO : Parintele Proclu despre pasapoarte si sfarsitul lumii

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Sa ne pastram linistea sufleteasca[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0_sYph1Szys]

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa mai amane pedeapsa[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fiDcqu4780s]

Multumim domnului Sebi Sufariu, de la 1TV Bacau pentru amabilitatea cu care ne-a oferit aceasta inregistrare. Sa-l pomenim in rugaciunile noastre, impreuna cu familia sa si sa-l ajute Bunul Dumnezeu sa duca mai departe misiunea pusa in slujba Adevarului.

Apel de la Mănăstirea Petru Vodă

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

mucenic-valeriu

Către preoţi, monahi şi credincioşi

Vă chemăm să luaţi parte la parastasul lui Valeriu Gafencu şi a mărturisitorilor din închisorile comuniste care va avea loc miercuri, 18 februarie 2009, ora 10.00, la cimitirul închisorii din Târgu Ocna. Cu 57 de ani în urmă a trecut la Domnul Valeriu Gafencu, cel cunoscut drept sfântul temniţelor, martir al dreptei credinţe în prigoana comunistă.

În aceste vremuri de cumpănă este foarte important să purtăm în inimile noastre jertfa mucenicească a acestor eroi ai secolului XX. Ne vom ruga la acest parastas pentru ei, nădăjduind că şi ei se vor ruga Domnului pentru noi.

16 februarie 2009
Arhim. Justin Pârvu

Identificarea biometrica este un program masonic!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Poate ca mai exista oameni care afirma ca nu vad o legatura directa intre planurile de dominatie globala ale masoneriei si controlul populatiei prin metode precum identificarea biometrica si introducerea cipurilor in actele de identitate ori sub piele. Acesti oameni sunt in general fie plini de naivitate, fie sunt chiar ei insisi interesati in acoperirea adevaratelor intentii ale masoneriei. Dupa cum s-a vazut recent intr-o emisiune la Antena 2 unul dintre aparatorii inversunati ai introducerii cipurilor in pasapoarte sau sub pielea oamenilor este nimeni altul decat masonul Silviu Prigoana:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vTye2T0Y2FM]
masonii-amprenteaza-copii1
Celor care poate cred ca acest caz este unul singular le putem indica sa caute pe internet cuvintele: masonic child identification program. Vor descoperi cu stupoare ca exista cateva zeci de mii de rezultate din care reiese ca masoneria americana finanteaza si promoveaza gratuit programe de identificare biometrica a copiilor denumite cum altfel decat CHIP (CHild Identification Programs) sau MYCHIP (Masonic Youth CHild Identification Programs). Programul care pretinde ca va ajuta la identificarea mai usoara a copiilor in cazul disparitiei lor a fost deja aplicat pe cateva sute de mii de copii americani si a fost extins si in cadrul lojilor masonice din Canada. El presupune prelevarea amprentelor degetelor, prelevarea mulajului dentar, o proba a ADN-ului, o fotografie si un film cu copilul in miscare. Momeala pentru cei mici: o inghetata oferita gratuit de catre sponsori.Scopul secret al acestui program initiat si finantat de Marea Loja a SUA si sustinut de voluntari din lojile masonice locale, este familiarizarea copiilor cu ideea identificarii biometrice si a implementarii CIP-urilor (prin folosirea acronimului CHIP).Speram ca acum este clar cine a promovat aceste masuri si in Romania desi ele sunt total nejustificate.
CITITI SI :

Lista cu loje masonice implicate in Child Identification Program

Alte detalii la:

http://en.wikipedia.org/wiki/Masonic_Child_Identification_Programs_(CHIP)

http://www.masonichip.org/

http://www.mychip.org/

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YNBxSbSkbbc]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZkxiEZkcfxc]

Deschide-ti ochii : Conspiratia masonica nu e o gluma. Masonii slujesc antihristului

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Exista foarte multa retinere si susceptibilitate cand vine vorba de masonerie, planuri conspirative si tot ce au legatura cu ele. Acest lucru se intampla in primul rand datorita neinformarii, iar in al doilea rand, culmea, dezinformarii. In aceasta privinta exista o enciclopedie intreaga de date si informatii, care asteapta doar sa ne trezim din aceasta ignoranta fatidica. Societatea actuala e impanzita in totalitate de aceastra structura canceroasa, incepand cu conducerea statelor, a concernelor industriale, ajungand pana si cadrul bisericilor.

iao-logo

Rolul acestui articol este de a va semnala ca nu trebuie sa mai ignorati aceasta problema. APELUL PRINCIPAL il facem catre preoti, care pana acum foarte putini au dat o importanta acestei realitati monstruoase. De ce lor ? Pentru ca masoneria, prin doctrina pe care o are, prin mijloacele pe care le foloseste in activitatea ei este IN TOTALA CONTRADICTIE cu invataturile Bisericii si este in slujba antihristului. Prin urmare este un pericol pentru credinta si mantuirea credinciosilor pe care ii pastoreste. Nu numai atat, ci este si in afara legilor statului. Este ANTI-CONSTITUTIONALA. Credinciosii trebuie informati in cadrul bisericii si sa fie constienti ca cei care ne conduc slujesc antihristului si tot ce vine de la Bruxelles este impotriva credintei ortodoxe si a neamului romanesc.

Materiale de mai jos sunt spre sustinerea acestor afirmatii. Este bine sa reflectati si credem ca ar fi bine sa fie realizat un REFERENDUM national pentru scoaterea masoneriei din tara.

Pentru inceput, iata sustinerea d-lui Antonie Iorgovan (1948 – 2007) asupra faptului ca masoneria este ILEGALA !

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Nk5PuxuJpRw]

Iar capii masoneriei mondiale, ELITELE ce conduc aceasta lume sunt constituiti intr-un grup numit BILDEBERG, infiintat de familia Rockefeller. Ei sunt cei care se ocupa de realizarea UNEI NOI ORDINI MONDIALE, cu UN SINGUR GUVERN MONDIAL. In fruntea acestui guvern il vor instala pe antihrist ! Iata de ce nu e de ignorat masoneria.

Va invitam sa urmariti un interviu istoric cu Aaron Russo, fost apropiat al lui Nick Rockefeller care a avut curajul de a dezvalui planurile acestor dusmani ai umanitatii si ai lui Dumnezeu.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0Tgk7YH5PyM]

Aici aveti tot interviul: Interviul complet cu Aaron Russo

Acum ca ati vazut cine doreste implantarea cipurilor la oameni, aducem in atentia celor increzatori in securitatea  microcipului, o mica demonstratie a unui hacker american, in care reuseste sa citeasca informatiile din pasapoarte DE LA DISTANTA, el aflandu-se in mers cu masina. Apoi ne explica procedeul prin care ajunge sa faca o copie a microcipului. AVIZ specialistilor MAI, care habar nu au de aceste realitati sau din rea credinta nu dezvaluie lumii adevarul.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PhALTL39vXQ]

Precum va spuneam si la inceputul acestui articol, informatiile din acest domeniu sunt foarte vaste si trebuie sa fim atenti de unde ne informam. Speram ca a fost de-ajuns aceasta scurta prezentare, incat sa fiti convinsi ca masoneria si microcipul sunt impotriva poporului roman, respectiv mijloace de inrobire a populatiei si ca trebuie ELIMINATE DIN ROMANIA !!!

Pentru cei care vor sa aprofundeze problema, sa afle si sa vada mult mai multe va recomandam aceste analize facute profesionist si detaliat, plus niste inregistrari video de ultima ora :

1. BIG BROTHER, CIPURI, IMPLANTURI, MICROCIPURI, 666, SEMNUL FIAREI: faza finala a experimentului inceput de colaborarea IBM-nazism, coordonarea masoneriei

2. „ IARNA DEMOGRAFICA „ subtitrare in limba romana si completari foarte necesare

3. Problema microcipurilor discutata la intalnirea Bildeberg din anul 2008

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AckRQRofS1M]

4. Teoria Conspiratiei – Noua ordine mondiala
partea I[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kvp7a4itXJg] partea a II-a[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ac_7iLHVQlM] partea a III-a [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=c1CWk2wsLVA]

5. Dezvaluirile unui fost ofiter SIE cu privire la Bilderberg
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wTi7hZP9Noc]

6. NOUA ORDINE MONDIALA bate la usa

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4PpMdTmVMpo]

IN FINAL, sanu uitam de RUGACIUNE, caci este nevoie de MAI MULTA in aceste vremuri. Va recomandam sa cititi :

CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mîrşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel sfînt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mîntuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfînta Ta Biserică! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea,
plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.

(alcătuire a ieroschimonahului Anatolie de la Optina)

Oameni sau numere ?

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Va prezentam doua emisiuni TV, care dezbat problema pasapoartelor biometrice sia legea care permite ascultarea si inregistrarea convorbirilor telefonice si de internet.

ORA DE ŞTIRI, TVR2: “OAMENI ŞI NUMERE”

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=-4072691921700118168&hl=en]

Dezbaterea i-a avut ca invitaţi pe deputatul Costică Canacheu (preşedintele Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor) şi pe avocata Mihaela Dobre (reprezentanta mai multor Asociaţii de orientare ortodoxă care contestă în instanţă decizia Guvernului României de introducere a paşapoartelor biometrice cu micro-chip RFID). Prin telefon, am ascultat şi punctul de vedere al deputatului Georgian Pop, ferm dar singular printre membrii Comisiei.
S-a remarcat cinismul parlamentarului PD-L care a încercat să ne convingă – cu zâmbetul pe buze – că negrul este alb. O întrebare bună ar fi fost dacă deputatul C.C. , ales în colegiul 4 uninominal, sectorul 1, Bucureşti, a întrebat măcar unul dintre alegătorii săi dacă vrea sau nu paşaport cu micro-chip RFID – în plus, dacă a aflat de zecile de mii de români care au declarat în scrisnu vor paşaport cu micro-chip.
Dacă românii ar fi întrebaţi, procentul ar fi asemănător cu cel din campania de vaccinări cu Gardasil, adică 97% ar spune NU!

REALITATEA VA PRIVESTE

[GOOGLEVIDEO=http://video.google.com/videoplay?docid=6327408877482083611&hl=en]


In lumea de astazi aproape totul este impotriva persoanei

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

ovidiu-hurduzeu

INTERVIU CU D-L OVIDIU HURDUZEU

Alex Ştefănescu: În ce măsură te-ai integrat în societatea americană. Dacă ai vrea să te reistalezi în România, te-ai mai putea adapta la ceea ce este aici?

Ovidiu Hurduzeu: Înainte de a-ţi răspunde la întrebare, aş dori să mă opresc asupra termenului “integrare”, atât de folosit în zilele noastre. Societatea americană ca toate democraţiile industriale avansate s-a transformat într-o societate de integrare în care persoana reală, cu natura ei misterioasă şi incomensurabilă, este fasonată după chipul lui homo oeconomicus. Acest model ideal este construit dintr-un număr de scheme utilitare aranjate pentru a servi interesele unei civilizaţii tehnologice, utopic egalitaristă, în care alfa şi omega rămân producţia şi consumul de masă. Nu poţi avea însă producţie şi consum de masă, cu alte cuvinte o economie de piaţă integrată, fără unificarea şi standardizarea ideilor, valorilor şi stilului de viaţă ale indivizilor. Primatul economiei şi al tehnologiei (cele două nu mai pot fi separate) se traduce prin primatul mijloacelor. Scopul, de fapt singurul scop, al unei societăţi tehnologice avansate este cum să utilizeze în mod eficient imensele mijloace de care dispune. Sau la nivelul persoanei, cum sa alegi mijlocul cel mai bun pentru a câştiga (profita) imediat într-o situaţie dată. Standardizarea individului nu se face din raţiuni politice, ci de eficienţă economică. Transformat dintr-un scop în sine, într-un simplu instrument, fiecare individ trebuie să se comporte ca un angrenaj perfect integrat, întrucât intră în competiţie cu maşinile. În SUA trebuie mereu să demonstrezi că eşti la nivelul maşinii, ba chiar mai eficient decât ea (sau a înlocuitorilor ei umani, sclavii din ţări precum China sau India). Integrarea – cheia eficienţei – trebuie înţeleasă ca proces atotcuprinzător. Un motor nu poate funcţiona cu şuruburi pe jumătate strânse. Iată de ce trebuie să te conformezi întru totul felului de a fi al societăţii tehnologice, să-i adopţi necondiţionat stilul de viaţă, credinţele, idiosincraziile. Orice dubiu, nelinişte, angoasă, frison existenţial ar produce tensiuni şi contradicţii perturbatoare atât în interiorul individului cât şi la nivelul angrenajului social.

În calitatea mea de cetăţean american, am jurat credinţă Constituţiei redactate de Părinţii fondatori ai SUA. Constituţia nu-mi cere nicăieri să mă transform într-o unitate tehno-economică, integrată şi integrabilă, îmi dă însă dreptul şi mă obligă moral să mă comport ca un cetăţean liber şi responsabil. Este ceea ce fac, sper eu, chiar acum, răspunzând la aceste întrebări.

România de astăzi este o societate de adaptare. Chiar şi întrebarea: “Cum te-ai integrat în Franţa, Germania…?” sună firesc, în vreme ce “te-ai integrat în România?” pare un nonsens. În România te adaptezi mediului social aşa cum te-ai adapta dacă ai fi lăsat singur într-un cadru natural. Dacă în Occident, cel mai important lucru este să te conformezi unor mecanisme implacabile, a căror funcţionare trebuie s-o interiorizezi, în România trebuie în primul rând să te adaptezi la lipsa de sistem, să navighezi într-un ocean de incertitudine, neprevăzut şi improvizaţie. Dacă m-aş întoarce, în jungla românească, aş încerca să mă comport ca un angrenaj perfect calibrat, probabil s-ar trezi în mine americanul pragmatic şi eficient pe care l-am renegat în SUA. Nu pot accepta nici ordinea cercului perfect, trasat cu compasul, ordinea “realizatului”, cum o numesc eu, nici pe cea a cercului improvizat de o mână stângace. Idealul meu e să mă situez în echilibru precar, de tranziţie, de “irealizare”.

A.Ş.: În afară de acest răspuns teoretic, impresionant prin detaşare şi prin capacitatea de sinteză, vreau şi unul… epic. Te rog aşadar să-mi descrii situaţii sau să-mi povesteşti întâmplări care să îmi dea posibilitatea să retrăiesc, în imaginaţie, ceea ce ai trăit tu în încercarea de a adopta un nou stil de viaţă.

O.H. Integrarea individului într-o societate tehnologică începe prin “spargerea” unităţii sale organice.irobot-775093 “Persoana” cu toate conotaţiile pe care le implică este tranşată în secţiuni utilitare, iar fiecare secţiune este angrenată într-un anumit tip de reţea economică… Acum câtiva ani, am petrecut trei zile într-un orăşel situat în imediata vecinătate a vijeliosului râu Kern din munţii Sierra Nevada. Datorită torentelor sale, râul Kern este vestit pentru practicarea unor sporturi de “apă repede”, caiac, canoe etc. Eu nu eram însă dispus să mă aventurez în apele învolburate. Odată cazat la un motel, am coborât pe malul râului şi m-am întins pe o stâncă, ca şopârla la soare. Deasupra, cerul californian, de un albastru care nu se poate descrie în cuvinte. La picioarele mele, râul salbatic, în jur pâlcuri de brazi, cocoţaţi pe înalţimi prăpăstioase. Mă întorsesem cu gândul la copilărie. Retrăiam atmosfera romanelor “cu Winetou” ale lui Karl May, pe care le “devorasem”, într-o vară, pe pridvorul casei bunicilor din Tîrgu Neamţ. Deodată, din amonte, apar zeci de canoe multicolore din cauciuc gonflabil – copiii, femei, bărbaţi, vâslesc frenetic contra valurilor ce stau să-i înghită. Căşti pe cap, costume “termale”, veste de salvare, înfăşurându-le trupurile. Par nişte extratereştrii, ai zice că nava le-a căzut în râu şi acum, fug bezmetic să se salveze. Ţipă, chiuie, într-un cocktail de sunete ce trădează teamă amestecată cu plăcere. Nu-mi rămâne decât să mă întorc în cameră. În holul motelului, recepţionera începe să-mi ofere “serviciile”: motelul poate să-mi închirieze un caiac, o canoe, chiar şi un instructor care să mă înveţe cum să “îmblânzesc” furia apelor. Îi spun ca n-am venit pentru sport, ci… să visez. S-a uitat la mine speriată şi s-a refugiat repede în spatele computerului. Dupa amiază, am ieşit cu Andreea, soţia mea, în orăşel. În toate maşinile, câte-un caiac, o canoe. Puţinii trecători “pe picioare” cărau în spate “echipamentul de navigaţie”. Am intrat într-un sport-bar să mâncăm un hamburger. La mese, se vorbea despre tehnicile de vâslire, cele mai bune mărci de caiace. Chelnerul ne-a abordat cu un zâmbet larg: “Cum aţi petrecut ziua pe râu?”

Ca să mă integrez în Kernville, ar fi trebuit să-mi schimb numele, din Ovidiu Hurduzeu, în “vâslaşul” expert să urce sau să coboare râul. Altfel, aş fi rămas eu un extraterestru!

Kernville vroia să desprindă din mine felia care-i trebuia, eliminând restul. La slujbă, se mai taie încă o felie din tine – felia cea mai groasă – care este branşată la un alt mecanism economic. Aşa după cum am arătat în “Sclavii fericiţi”, pe măsură ce te branşezi la tot mai multe reţele, pierzi capacitatea “să te aduni”, să-ţi angajezi întreaga fiinţă, să-ţi recâştigi integritatea. Totalitatea acestor reţele formează, ceea ce eu numesc, Angrenajul. Odată integraţi în Angrenaj, urmăm logica industrială care guvernează uneltele: putem fi detaşaţi, separaţi unii de alţii, chiar de noi înşine, combinaţi sau recombinaţi în funcţie de necesităţile economice. Celor mai mulţi branşarea la reţea le aduce avantaje. întrucât îi ajută să-şi atingă în mod eficient scopurile imediate (bani, “poziţie socială”, satisfacerea plăcerilor).

După aceeaşi logică funcţionează şi grupul “multiculturalist”. De pildă, o femeie este “dezangrenată” din fiinţa sa concretă şi “integrată” într-un gender group în care contează doar “esenţa” ei feminină, un fel de “specializare” care-i distruge personalitatea sa organică. În România, acest tip de integrare este foarte greu de înţeles. Este practicat doar în statele economic avansate unde ÎNTREAGA societate, şi nu numai sistemul economic, este de natură tehnologică. Oricâte mall-uri şi parcuri industriale ar avea, România rămâne o societate tradiţional organică (n.n. e deja in schimbare) în care tehnologia se supune năravurilor persoanei, şi nu vicerversa.

A.Ş: Înţeleg situaţia pe care o descrii (cu atât de mult talent literar) şi mărturisesc că eu prefer societăţile în care persoanele (mitologizate) contează mai mult decât instituţiile. Totuşi, societăţile de acest tip nu funcţionează şi, până la urmă, blocajul lor aduce mari prejudicii persoanelor. La ce ajută aureola pe care o are la noi fiinţa umană dacă această fiinţă moare din cauza unei seringi prost dezinfectate sau în urma exploziei unei butelii de oxigen lichid precar etanşeizate?

O.H.: Eu cred că societatea românească nu funcţionează fiindcă s-a îndepărtat de natura sa personalist-evenimenţială, singura care i s-ar fi potrivit. Românii trăiesc încă printre ruinele unui sistem industrial primitiv, moştenit de la comunişti; pe niste temelii dărâmate au ridicat în pripă o scenă unde încearcă în prezent să încropească un spectacol social şi economic “second hand”. Metafora asociată este supermarketul construit pe fundamentele fostului “circ al foamei”. Producţia (distribuţia) industrială, planificată autoritar şi centralizat este înlocuită de producţia globalizată, instrumentalizată în manieră spectaculară. “Circul foamei” ascundea falimentul sistemului industrial primitiv (al comunismului), supermarketul maschează condiţia cvasi colonială a României în cadrul economiei globale. Ce altceva este supermarketul decât un distributor descentralizat al supraproducţiei economiei mondiale? Alimentele, dichisit ambulate, aduse de aiurea, ascund nitraţii otrăvitori ai adevărului: România nu este în stare nici măcar să-şi hrănească cetăţenii, în plus şi-a asumat obligaţia – conform negocierilor de aderare duse de clasa politică – să transforme 30 la sută din suprafaţa agricolă în pârloagă!

Cei pe care românii îi iau drept “personalităţi” sunt de fapt clienţi ai diferitelor mafii

S-a ajuns aici întrucât persoana-eveniment a fost înlocuită de mafiotul şarmant, clănţăul atotcunoscător, “expertul” iluzionist şi politicianul mânjit. Galeria de pseudopersoane nu este produsă de o cultură personalistă în cădere liberă, ci de o economie în care capitalul financiar şi distribuţia de imagini sunt concentrate în mâna unui număr limitat de indivizi. În loc să moşească cât mai multe persoane-eveniment – aceasta ar fi menirea unei democraţii adevărate – “democraţia” românească produce un număr nelimitat de clienţi (în sensul antic al cuvântului, plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician şi protejat de acesta). Legăturile de dependenţă şi protecţie sunt în mod fals personale; de fapt, sunt legături economice de tip clandestin. Mulţi dintre cei pe care românii îi iau drept “personalităţi” sunt de fapt clienţi ai diferitelor mafii (mafia politică, a petrolului, mass mediei, a “tunurilor” din marile contracte etc.) În România clientul a devenit personalitatea umană de invidiat.

Dacă ai statut de client, poţi fi sigur că nu vei muri de o seringă prost dezinfectată. Nici nu vei muri de explozia unei butelii cu oxigen lichid precar etanşeizate.

Una dintre alternativele viabile la status quo-ul din România, ar fi dezvoltarea unui adevărat sistem personalist-evenimenţial.

A.Ş.: Afirmi că, în timpul comunismului, societatea românească s-a îndepărtat de un stil de viaţă care i s-ar fi potrivit (şi cum să nu i se potrivească, în condiţiile în care şi l-a constituit în mod firesc, de a lungul a sute de ani, prin încercări şi reglări succesive?). Dar… din ce sursă cunoşti acel stil de viaţă dinaintea naşterii tale? Din cărţi? Din ceea ce-şi amintesc părinţii tăi? Din examinarea vestigiilor de civilizaţie românească pre-comunistă care s-au mai păstrat prin unele sate sau oraşe de provincie? Pe de altă parte, care este esenţa acelui mod de a trăi la care te gândeşti cu nostalgie? Cine şi cum ar putea să-l reconstituie? Ce şanse ar avea să şi funcţioneze într-o lume în care fiecare ţară este conectată la civilizaţia întregii planete?

O.H.: “Persoana-eveniment” este un model ideal de identitate umană, aşa cum tot ideal este şi “individul liber” dezvoltat în Occident după Revoluţia franceză de la 1789. Occidentul însă a avut grijă să cultive atât modelul teoretic cât şi miile lui de întruchipări concrete. În jurul “individului liber” s-a creat o întreagă mitologie, s-a dezvoltat un întreg aparat juridic şi economic. Chiar şi astăzi, când este permanent atacat de “victima” ideologiilor corectitudinii politice, “individul liber” stă încă înfipt solid în soclu. Statuia Libertăţii continuă să fie farul călăuzitor al Occidentului. În loc de individualism, românii au “personalismul”. A trasa dezvoltarea istorică a personalismului românesc este o chestiune de arheologie culturală, care necesită ample cercetări interdisciplinare desfăşurate pe o lungă perioadă de timp. În opinia mea trinitarismul ortodox, un cult popular al eroilor, probabil de origine dacică, la care se adaugă fără îndoială influenţa individualismului modern din Occident, s-au împletit în mod fericit pentru a creea un cadru personalist al existenţei. În România viaţa se organizează SPONTAN în jurul unor persoane, nicidecum în jurul unor instituţii. Aceste persoane se bucură de autoritatea pe care o au “duhovnicii” în spaţiul credinţei ortodoxe. O autoritate “ontologică” bazată pe “prezenţă”. Să luăm un exemplu care ne este cunoscut amândurora. “Istoria literaturii române” de Alex Ştefănescu. Mulţi, probabil majoritatea cititorilor au făcut un sacrificiu financiar să cumpere această lucrare monumentală întrucât au încredere în opiniile autorului. N-au căutat în paginiile lucrării un “adevăr obiectiv”, separat de persoana lui Alex Ştefănescu. Coerenţa logică, informaţiile, în general tot aparatul ştiinţific al cărţii n-au făcut decât să le confirme, încă odată, încrederea pe care o aveau în Alex Ştefănescu. Nu “Istoria literaturii” l-a “făcut” celebru pe Alex Ştefănescu, ci Alex Ştefănescu va “eterniza” lucrarea sa; peste timp ea va funcţiona drept o mărturie vie a literaturii sub comunism. Cel care înţelege cu adevărat România, când se uită la harta ei, nu vede, oraşe, sate, “fabrici şi uzine”. Nici măcar “monumente istorice”. Vede un Eminescu, Ştefan cel Mare, un Blaga, un Coandă, un Iorga, un Dumitru Stăniloae. În jurul acestor persoane s-au coagulat în timp “comunităţile” (istorice, literare, religioase, stiinţifice etc.) aşa cum în Occident, în jurul oraşelor comerciale, s-a dezvoltat civilizaţia modernă a capitalismului. Persoanele-eveniment nu sunt nişte imami severi, nici experţi, nici “autorităţi spirituale” universale, nici staruri mediatice. Sunt indivizi ce iradiază o energie intensă, oferă o deschidere spre un ALTCEVA SUPERIOR. Cu alte cuvinte, personalizează în mod evenimenţial o situaţie concretă. Când personalizezi o situaţie introduci ceva nou şi neaşteptat, acolo unde situaţia este complet închistată (“realizată” cum o numesc eu), sau, dimpotrivă, oferi coerenţă unde există un “nou” ce tinde să devină haotic. Nu poţi personaliza o situaţie dată dacă nu-ţi angajezi întreaga fiinţă… O adevărată democraţie nu are rolul de a uniformiza indivizii sau de a creea “elite” reducând” contrariile la scheme prestabilite. Acesta este marele reproş pe care-l aduc eu lumii moderne. O democraţie personalist-evenimenţială trebuie să menţină vii antinomiile – fără ele nu putem vorbi de o “diferea-treia-forta-736175nţă” reală – oferind şansa de a deveni persoane-eveniment unui număr cât mai mare de indivizi. Desigur, fiecare persoană-eveniment va poseda un “excedent metafizic” diferit, ceea ce va creea ierarhii valorice. Se înţelege că “persoana-eveniment” trebuie să rămână vie mereu, să menţină, sau chiar să sporească, tensiunea evenimenţială. Iată de ce personalismul evenimenţial este un “anti-tradiţionalism” dacă întelegem prin tradiţie obiceiuri şi persoane ce ţin de un trecut încheiat definitiv. Românii nu sunt tradiţionalişti nostalgici – (eu cu atât mai puţin!) – a se vedea nepăsarea cu care tratează istoria moartă (monumentele, ruinele). Istoria îi interesează doar ca “pildă vie” ce se poate reîntrupa în prezent şi viitor. Depinde doar de noi dacă vrem să creem o democraţie personalist evenimenţială pe sufletul nostru, sau importăm un produs preambalat de la Bruxelles, Washington, Moscova sau cine-o mai şti de unde. Trebuie să fim conştienţi că în lumea de astăzi aproape totul este împotriva persoanei, ar vrea-o redusa la condiţia de instrument. Dar oare democraţia ateniană nu a fost nevoită să înfrunte pericolele ei? Au existat însă nişte persoane-eveniment, un Socrate, un Platon, un Aristotel care au demarat procesul istoriei. Energia lor evenimenţială a fost transmisă din generaţie în generaţie, fiecare nouă persoană deschizind alte şi alte perspective. Este mesajul care ni-l transmite si creştinismul prin apostolul Pavel: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre

un articol de Ovidiu Hurduzeu

Parintele Iustin : “Am înfruntat, dragii mei, până în zilele acestea, multe şi frumoase episoade”

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KaLbizuOvn8]

– Părinte, cum vă simţiţi la 90 de ani şi ce experienţe vi s-au părut mai importante în ăştia 90 de ani?
– Măi, până la 90 de ani ce să zic eu? Dacă iei veacul acesta al XX-lea, l-am pătruns în mai puţin cu zece ani. Apoi veacul acesta a fost veacul tulburărilor, pentru că m-am confruntat cu patru mari figuri politice care au tulburat lumea şi Europa, în special. Am avut perioada stalinistă, perioada hitleristă, perioada Mussolini şi toată gama aceasta a oamenilor – am putea spune – puţin bolnavi mintal, de urmările lor se văd şi până astăzi. Am fost în prea puţini ani, în care într-adevăr să am şi eu ocazia să stau liniştit şi să gândesc şi să văd cum s-a pus neamul acesta pe o temelie mai sănătoasă şi mai temeinică, pe linia unei Ortodoxii dăruită de Dumnezeu – mare dar – neamului nostru. Am avut de-a face cu oameni din toate categoriile, şi oameni mici, şi oameni mari, şi oameni de mijloc, şi oameni mai buni, şi oameni mai răi – de toate soiurile, în sfârşit. Şi am avut mereu, cu această lume, de dobândit o experienţă de rezistenţă şi de menţinere a vieţii mele care am format-o de mic copil, de la familia mea, de ortodocşi, ţărani sănătoşi, viguroşi, cu gânduri frumoase, în credinţa şi biserica strămoşilor noştri.
De aceea, dacă mă gândesc şi privesc în urmă la anii copilăriei, când eram într-o şcoală câte 100-120 de copii – cum ne împărţeam noi frumos şi făceam două rânduri: un rând care mergea spre nordul satului şi altul care mergea spre nordul satului – şir de copii şi frumoşi, şi voioşi. Când întâlneam un bătrân – Bună-ziua, Bună-sera! Când întâlneam preotul scoteam pălăriuţele: Sărut mâna, Părinte! … şi aşa petreceam posturile mari, cum de pildă acum suntem la începutul Triodului. Şi aşa mergeam cu toţii la biserică şi acolo cântam împreună cu dascălii, învăţătorii, făceam dezlegarea de post pentru spovedanie, după care urma şi spovedania – încât ni se dădea în primele două săptămâni ale postului şi canon, pe care îl făceam pentru ispăşirea noastră de greşeli şi de păcate. Ne dădea cel puţin câte 500 de metanii cam în tot postul, 400 sau poate şi 600 – în funcţie de poznele pe care le făceam. Şi apoi ne apropiam cu cutremur şi cu frică de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Nu mai spun câtă grijă aveam noi în timpul Postului Mare când ne preda la lecţii Patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Aveam în clasă şi nişte copii de altă rasă decât a noastră şi tare se tulburau aceşti copii din cauza nemulţumirilor noastre că Hristos a pătimit din mâna evreilor.
Ce să mai spun când au venit vremuri atât de apăsătoare – 1944 – despre care aproape că nici nu-mi mai vine să gândesc – cu începutul campaniei … a războiului… de acum ruşii cotropiseră ţara, veneau din ce în ce mai aproape, s-au izbit de fortăreţele de pe Valea Moldovei, Valea Siretului, cazematele de rezistenţă împotriva armatei de Răsărit.
A venit apoi, în sfârşit, şi perioada de refacere, chipurile, a acestor vremuri grele, dar refacerile s-au transformat iarăşi în capitol de suferinţă, pentru că acum aici la noi se întâlnise cele două curente: al comunismului şi al naţionalismului, al distrugerii de patrie şi al iubirii de patrie. Comunismul care bătea cu toată puterea împotriva acestor sacre noţiuni. A urmat apoi, în sfârşit, tulburarea aceasta mare când m-am întâlnit deodată prin 1949 cu vreo 16 ani de temniţă grea, d’apăi am luat-o de la Suceava, Aiud, Mină, Gherla, Piteşti – şi toate, în sfârşit, cetăţile acestea de rezistenţă a comunismului nostru din ţara Românească. Toate lagărele şi toate închisorile – mă uitam pe o hartă de la Sighet – unde, în sfârşit, nu erau mai mult decât 160 de închisori, mici şi mari, şi lagăre, şi locuri de muncă forţată.
Aşa încât, când am ieşit de acolo – ceea ce mi-a oferit bucuria – e că am pus temelia acestei biserici, închinată în cinstea marilor mărturisitori ai războiului comunist; în cinstea lor am ridicat biserica cu patronii – „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. S-au adăugat apoi casele care se văd ca o mărturie a ostenelilor credincioşilor ortodocşi din partea locurilor. Însă mai înainte de a veni încoace în Petru Vodă, am stat chiar vreo 14 ani la mănăstirea Bistriţa, unde şi-acolo n-a fost uşor, pentru că mănăstirea Bistriţa era o mănăstire misionară în apropierea oraşului Piatra Neamţ, unde aveam de-a face şi cu o cursă care veneau de 3-4 ori pe zi, şi se descărcau la uşa mea, unde am stat şi acolo de veghe pââână la aşa-zisa Revoluţie, când am plecat şi am venit aici, în Petru Vodă şi am început lucrările acestea frumoase cu ajutorul credincioşilor care s-au nevoit, stând zi de zi până ce s-a acoperit biserica începută în mai. În acelaşi an am ajuns la acoperişul ei, la sfârşitul lunii octombrie, începutul lui noiembrie. Apoi a urmat pictura – din interiorul biserici, din exteriorul ei, aşa încât a fost de altfel şi bucuria şi m-am regăsit aşa, în rostul meu din viaţa pe care am parcurs-o. De altfel toate aceste nevoinţe, aceste greutăţi, vâltori prin care am trecut – n-au făcut altceva decât să hotărască şi să întărească în mine convingerile mele – a iubirii de ţară şi neamul acesta obidit.

Şi iată că am înfruntat, dragii mei, până în zilele acestea, multe şi frumoase episoade – după care am ajuns la anii aceştia când aştept şi eu oarecum: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor!”.

Sa ne traiti Parinte!

Parintele Calistrat de la Barnova a fost scos de sub caterisire

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Vestea am primit-o de la niste apropiati si confirmata de ucenici ai parintelui, cu mentiunea ca s-a adoptat aceasta masura cu 20 voturi din 20. Slava lui Dumnezeu pentru toate !

Va oferim imagini video luate cu ocazia lansarii cartii “PARINTELE IUSTIN PARVU – Ctitor si parinte duhovnicesc”, la care parintele Calistrat Chifan a fost invitat sa tina un cuvant, vorbindu-ne de Parintele Justin Parvu.

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=8293895266695562635&hl=en]

“Ucenicii parintelui Iustin sunt cei ce fac voia si cerinta lui Hristos, dupa invatatura lui”

“Parintele Iustin Parvu este un duhovnic din elita duhovnicilor care au pus sufletul la temelia tarii si au vrut sa lase in urma lor un popor cu adevarat ortodox, cu adevarat credincios, cu adevarat crestin, cu adevarat roman.” (ieroschim Calistrat Chifan, “PARINTELE IUSTIN PARVU – Ctitor si parinte duhovnicesc”)

Parintele Iustin Parvu – Sa ne profilam si noi pe o pozitie de oameni de pocainta si de regasire a noastra in rostul Ortodoxiei

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JOg_vSdg58M]

Văd că guvernul României vă întâmpină anul 90 din viaţa sfinţiei voastre cu daruri alese, cipuri performante…

– Ei, am luat-o şi cu cipurile acestea acum… pentru că lumea aceasta sigur că se informa şi dorea să se informeze – ce sunt cu cipurile, ce sunt cu paşapoartele, cu unele sau altele. Am dat şi eu o scrisoare peste tot şi am socotit să fie şi o explicaţie. Această explicaţie însă pe care am dat-o eu – pe foarte mulţi i-a tulburat -, ca omul vinovat în faţa porţii de judecată, dar n-am socotit decât să-mi fac o datorie pentru ca să ştie oamenii ce au de făcut şi, în acelaşi timp, să ne profilăm şi noi pe o poziţie de oameni de pocăinţă şi de regăsire a noastră în rostul Ortodoxiei. Ei, acum sigur că lucrurile s-au amplificat mai mult, întrucât au început să intre o serie întreaga de explicaţii, de comunicări – prin reviste, prin ziare şi a ieşit tocmai ce nu mă aşteptam să iasă; dar cred că şi asta a fost de la Dumnezeu, ca lumea să ştie de ce ispite şi încercări are de trecut neamul cel creştinesc. Pentru că lucrurile acestea n-au fost numai pentru creştini (adică nu vizează numai creştinii n.n.) ci pentru toată suflarea care trăieşte pe pământ – adică să se menţină pe verticalitate, ca si creatură a lui Dumnezeu liberă, nestingherită de nimeni, să-şi poată exprima gândurile lui, să-şi poată exprima vorbirile lui, să poată avea o poziţie în care să nu fie stăpânit şi îngrădit. Ori acum sigur că lucrurile se întâmplă că, atât creştinul, cât şi necreştinul – este controlat, îi pune năsturelul sau cipuşorul acela, firul de nisip, îl pune într-un buzunar, ţi-l pune într-o haină care o iei de la magazin, ori ţi-l pune într-o încălţăminte şi aşa mergi cu tine cu telefonul şi te înregistrează şi te pune la securitate şi nu mai ai nevoie de securitate că-i cu tine mereu. Cel puţin atunci puneau pentru tine câte 7-8 gealaţi care trebuiau să te păzească. Eu, când am venit de la puşcărie şi m-am dus la casa mea părintească, la bătrânii mei, – domnule, veneau de câte două trei ori pe noapte. Venea unul: „Dragii mei, am înnoptat aici la poalele munţilor. Nu ne-o-ţi primi şi pe noi să stăm oleacă să ne adăpostim?” Eu îi spuneam cumnatului meu: „Măi, vezi că ăştia nu-s pentru dormit. Ăştia au alt interes. Spune-le să meargă mai departe”. Şi veneau… mă duceam pe la ţară, mă duceam primăvara, luna mai-iunie, mă duceam pe câmpurile acestea din Bolătău, pe Cinei, – să mai văd şi eu locurile acestea frumoase ale copilăriei mele. Ei, bine, veneau acasă şi îmi spuneau de-acasă: „au venit aici nişte cetăţeni bine aranjaţi şi îmbrăcaţi, o oprit o maşină aicia – şi o tot întrebat, o fotografiat pe aicea – măăăăi, cine ştie ce drăcovenii or mai fi şi aştia bine aranjaţi – că ăştia erau de la mama noastră- securitatea. … acum nu, domnule, îţi pune sub unghie un bobuşor din ăsta şi nu mai are nevoie de securişti să-i plătească. Ţi-l pune şi te face în 4-5 ani şi pe tine ne-om. Dacă porţi ăsta prea mult cu tine, sigur îşi face şi el boala şi rostul lui bietele animale, săracele, care le-o pus la ureche, o început să le putrezească urechile, să le cadă coarnele, să le ciuntească şi pe ele, să sufere şi ele, după consecinţele civilizaţiei aşa, venite de cine ştie unde peste noi; dar ştim noi de unde, de altfel, da’ – eh!

Şi iată că am înfruntat, dragii mei, până în zilele acestea, multe şi frumoase episoade – după care am ajuns la anii aceştia când aştept şi eu oarecum: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor!”.

Să ne trăiti Părinte!

Posibile scenarii sumbre asupra viitorului foarte apropriat (ascunse de catre autoritati)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

“Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.” (Matei 24, 21)endtimescommingsoon1lg

Am considerat necesara postarea textului de mai jos ca urmare a constatarii ca majoritatea prietenilor, cunostiintelor, inclusiv a comentatorilor articolelor INTREBARE FUNDAMENTALA: Ce facem DUPA CE refuzam actele cu cip incorporat? si Pregatirea pentru vremurile din urma – ce era mai important din mesajul parintelui Iustin, nu realizeaza ce urmeaza a se petrece iminent pe plan global…

Pentru ultima etapa, cea tocmai declansata, au nevoie insa de un cumul de crize atat de grave, incat chiar oamenii sa zbiere deznadajduiti: vrem imperiu, dati-ne un imparat. De aceea criza economica o vor coordona in asemenea masura incat sa se ajunga la foamete, care va duce la ample manifestari de strada, moment in care vor intra in scena anarhistii, cea mai perversa dintre toate „altenativele” anti-sistem.
……………………………………………………………

Si ca dezastrul sa fie total, va mai urma si un cumplit razboi, cum n-a mai fost de cand este om pe pamant. ACESTA ESTE PLANUL. Ca este sau nu acesta sfarsitul vremurilor, doar Tatal Ceresc stie.

…sunt doar doua variante. Sau bunul Dumnezeu va pune capat mega nebuniei ELITELOR planetare si ii va starpi El stie cum. Sau chiar sfarsitul vremurilor este la usi. In ambele cazuri noi crestinii nu avem decat o solutie: aceea pe care a avut-o si biserica primara: nadejdea in Domnul si Stapanul vietii noastre. Caci in oricare din cazuri, de prigoana tot vom avea parte, caci NOUA ORDINE MONDIALA se doreste a fi, prin insasi definitia ei data de catre cei ce au gandit-o inca de la inceput, cea mai teribila forma de anti-crestinism de doua mii de ani incoace.

CONTINUAREA SI MAI MULTE DETALII AICI

De aceea şi voi fiţi gata,
că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

(Matei 24, 44)

Parintele Iustin sarbatorit la Iasi! La Multi Ani, Mare Duhovnic al Neamului!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zs3fh2t86WM]

carte_p_justinPe 9 februarie, la Iasi, “Casa cartii” a gazduit lansarea volumului jubiliar la 90 de ani dedicat parintelui Iustin Parvu, de la manastirea Petru Voda, jud . Neamt. Sub titlul “PARINTELE IUSTIN PARVU – Ctitor si parinte duhovnicesc”, cartea scrisa de Gratia Lungu Constantineanu cuprinde trei parti in care ne este prezentata pe scurt viata parintelui Iustin si ctitoriile sfintiei sale, atat cele duhovnicesti, cat si cele de lacasuri sfinte inchinate Domnului.

parintele-iustin_zambindNe alaturam si noi cu umila noastra urare de
“La Multi Ani, Mare Duhovnic al neamului !!!” si multumim parintelui Iustin pentru stradania pusa in slujba credinciosilor ce-i calca pragul chiliei, cat si celor ce cu buna credinta ii cer sfatul. O data cu sarbatorirea sfantului mucenic Haralambie pe 10 februarie, parintele se incununeaza cu binecuvantata varsta de 90 de ani.

De ziua parintelui, credinciosii se vor afla in numar foarte mare la manastirea Petru Voda mai cu seama in urma minunii ce a avut loc duminica, 7 feb 2009, cand din icoana Maicii Domnului a inceput sa curga mir, un semn ce ne poate spune multe lucruri, mai cu seama referitor la ultima perioada. Mila Domnului cu noi, cu toti !

icoana-maicii-domnului_care_a_plans_cu_mir-de-ziua-parintelui-iustin-la-petru-voda

Parintele Iustin ne impartaseste la aniversarea a 90 de ani, momente din viata sfintiei sale:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KaLbizuOvn8]

Va recomandam si articolul maicii Ecaterina Fermo, dedicat acestei aniversari : “Fiul Cerului”, Parintele Justin Parvu, la 90 de ani !

Pregatirea pentru vremurile din urma – ce era mai important din mesajul parintelui Iustin

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

E vremea jertfei ! A pregatirii pentru vremurile din urma… Nu vom putea sa realizam aceasta pregatire, atunci pe ultima suta de metri. E bine sa ne intarim in credinta de pe acum si sa actionam in mod concret. Sa ne preocupe soarta copiilor nostri si sa ne punem intrebarea cu ce-i vom hrani si cum facem fata foametei, razboiului, prigoanei proorocite pentru vremea de Apoi.

uniti-de-iubirea-in-Hristos

Va reamintim ce ne indeamna parintele Iustin Parvu si ce nu a inteles majoritatea lumii, aflata in goana dupa cele lumesti :

“Sa rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbandi lucrul acesta daca nu ne vom rezidi fiecare in parte sufletele noastre. Sa ne pocaim si sa ne punem cenusa in cap, ca sa ne dea Domnul harul si puterea de a primi mucenicia. Va trebui sa cream mici fortarete, mici cetatui de supravietuire, la sate, acolo unde mai sunt inca oameni care pricep si isi amintesc Randuiala, unde sa avem pamantul nostru, scoala noastra – in care sa ne crestem copiii in duhul aceasta ortodox, sa avem spitalele si moasele noastre.”

Faradelegile statului trebuie sanctionate si neaprobate de catre Biserica, de catre noi – madulare ale Bisericii.  Proorociile se vor adeveri, mai devreme sau mai tarziu, dar planurilor vrajmasului suntem datori a le spune un NU hotarat. Aceasta cat priveste perioada imediat urmatoare. Sa ne gandim dincolo de aceasta perioada. Propunem spre dezbatere acest paragraf, extras din Apelul Parintelui Iustin, din data de 14 ianuarie 2009. Nadajduim sa fie pus in aplicare si sa veniti cu solutii, textul neavand nevoie de alte adaugiri. Concret ! Ce facem fiecare vis a vis de acest sfat al parintelui ?! Cum aveti de gand sa infaptuiti ce ne indeamna parintele ?

Parintele Iustin Parvu : “Cei care vorbesc despre vremurile de pe urmă la timpul viitor nu ştiu ce spun”

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

059-parintele-iustin-parvu-manastirea-petru-voda

Metanie Părintelui Stareţ Iustin

Socot o datorie de conştiinţă să scriu aceste rânduri. Nu sunt vrednic să aduc mulţumire lui Dumnezeu că m-a învrednicit să cunosc „faţă către faţă” părinţi precum stareţul Dionisie de la Colciu sau părintele stareţ Iustin de la Petru Vodă. Acum patru ani în urmă, în toamna lui 2005, l-am cercetat pe cel din urmă la Mănăstirea Petru Vodă pentru a afla alinare şi răspuns la unele întrebări ce frământau familia mea. Atunci i-am relatat părintelui Iustin despre faptul că auzisem pe stareţul Dionisie de la Athos vorbind adesea despre „veacul al optulea”, cel de pe urmă, şi despre venirea lui Antihrist. Părintele Iustin a ascultat şi a grăit: „Aşa este. Cei care vorbesc despre vremurile de pe urmă la timpul viitor nu ştiu ce spun”. Intuind surprinderea noastră, a mai repetat o dată, parcă spre a confirma cele spuse şi pentru cei mai îndoielnici dintre noi.

Ce frumos spun Părinţii: „Vorba sună, fapta tună”!

Un părinte profesor cu fin simţ de observaţie spunea: „Vrei să ştii unde se află centrul duhovnicesc al unei regiuni? Mergi la autogară şi uită-te pe tăbliţele din parbrizul maşinilor. Vei vedea: Piatra-Neamţ – Măn. Sihăstria, Tg.-Neamţ – Măn. Sihăstria). În ultimii ani, la autogară poţi citi şi: Piatra Neamţ – Petru-Vodă (curse zilnice)”. Ştie lumea că la tânăra mănăstire Petru Vodă există un bătrân stareţ care îi ajută pe oamenii aflaţi în necazuri şi în supărări. Părintele Iustin îi ascultă. Îl primeşte pe fiecare cu durerea lui, cu suspinul lui, cu problema lui.

În amorţeala zilei cenuşii ce ne împresura, pe 14 ianuarie anul acesta, a sunat cuvântul duhovnicului retras după o viaţă de surghiun în munţii Neamţului. Reacţia oamenilor simpli la cuget, cu sau fără şcoală, a venit firesc: „Slavă Domnului! Nu suntem părăsiţi în faţa tăvălugului. Părintele se roagă şi îi pasă de noi”. Reacţia celor complicaţi la minte, cu sau fără şcoală, a izbucnit nefiresc: şi-au pus mintea la contribuţie să vadă cum se poate interpreta mai favorabil pentru sine situaţia.

scan010 Stareţul Dionisie spunea: „Un ucenic a întrebat pe Bătrânul său când va veni sfârşitul. Şi bătrânul a răspuns: «Când se va înmulţi mintea». Şi asta o vedem astăzi”.

Stau şi mă minunez. Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea părintele Iustin? Oare nu răzbătea din el cu putere acelaşi Duh care l-a îndemnat pe părintele Paisie Aghioritul să spună: „Pe unii îi interesează subiectul buletinelor de identitate, alţii îl exploatează şi creează probleme. Biserica trebuie sa ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua buletinul, asta va constitui o cădere. În acelaşi timp să ceară de la stat ca noul buletin cel puţin să nu fie obligatoriu. Dacă Biserica ia o poziţie serioasă se va respecta libertatea credincioşilor, aşa încât cel ce vrea îşi va lua noul buletin, iar cel ce nu vrea, să-l păstreze pe cel vechi.

Când în România au început să se elibereze paşapoarte şi permise de conducere cu cip, toate termenele-limită ale unei poziţii „oficiale” deja trecuseră. Trenul plecase într-o direcţie străină de Dumnezeu. Cine să tragă semnalul de alarmă şi cum? „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!, a sunat glasul Părintelui Iustin. Da, trebuie să ne trezim. Părintele spune să nu ne temem, ci să ne ferim înţelepţeşte.

Au fost aduşi în discuţie în zilele ce urmează doi mari cuvioşi contemporani, sfinţi bărbaţi ai secolului trecut: Părintele Paisie Aghioritul şi Părintele Porfirie. Acum 22 de ani Părintele Paisie scria negru pe alb: „În spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin «cartela» electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist” (vezi epistola Semnele vremurilor – 666, scrisă în 1987, publicată în broşură şi în vol. Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor, ed. Evanghelismos 2006, p. 80-84), iar apoi adaugă: „Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor. În timp ce semnele sunt foarte clare. «Fiara» de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, «înainte-mergător al pecetluirii», ce arată? Din păcate, la radio ascultăm numai timpul probabil.” (Unii, mai în glumă, mai în serios, se întreabă dacă nu cumva Cuviosul, văzător cu duhul cum era, s-a referit şi la trustul Basilica de pe la noi…). Spre final Părintele Paisie avertiza că: „diavolul, antihristul, atunci când e pe buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar şi o cruce de ai face pe el”. Ce doriţi mai clar?

Dar chiar şi aici poate interveni „mintea” omului mândru. E cam greu să-l contrazică pe faţă pe făcătorul de minuni, smeritul Paisie, dar găseşte un artificiu: să opună cuvintelor sale cele spuse de Cuviosul Porfirie. (Ei, nu-i aşa că începem să ne apropiem de cazul şi necazul nostru? Schimbaţi doar numele…) Părintele Porfirie, purtător de Hristos cum era, spune că el nu se teme de antihrist atâta timp cât în el sălăşluieşte Hristos şi I se închină doar lui Hristos. Nu-i dă atenţie lui satan, pentru că este „îndrăgostit” de Hristos. Şi atunci, sare „gnosticul” din fotoliul său şi strigă: „L-am prins pe Paisie ăsta, că prea ne-a ironizat un simplu monah. Ai văzut? Nu-i nici o problemă dacă primim cip-ul. Mai mult ne-a speriat şi ne-a stricat distracţia”. Dar nefericitul „interpret” nu prea ştie că harul Sfântului Duh nu conlocuieşte cu păcatul, cu lucrarea satanicească, la fel cum şi diavolul fuge de Hristos sălăşluit în făptura mâinilor Sale. Nu are cum să intre acolo unde este Hristos, ci doar acolo unde nu locuieşte El. La măsura duhovnicească unde îl înălţase Harul Sfântului Duh, Bătrânul Porfirie nu mai simțea frică de înfricoşătorul diavol, nici măcar nu-l băga în seamă. De altfel, în acelaşi înţeles, Părintele Porfirie spunea că el merge şi în iad, numai cu Hristos să fie.

Pentru a nu lungi cuvântul, spun doar că cei care îşi liniştesc conştiinţele astfel ar trebui să vadă că nu prea pot să răspundă la următoarele întrebări:

1. A spus vreodată Cuviosul Porfirie că lucrurile nu stau aşa cum le-a redat cu lux de amănunt, profetic, Gheronda Paisie?? Nicicând. Dar ce a spus? Că „aşa un nevoitor se naşte o dată la patru sute de ani…”. (Cuviosul Paisie a scris epistola despre 666 în primăvara lui 1987, iar textul ei a făcut înconjurul Greciei şi al lumii, aducând neliniştea cea bună în inimile multor creştini). Cuviosul Porfirie a murit în decembrie 1991, la mai bine de patru ani după redactarea epistolei, deci o cunoştea foarte bine şi ar fi putut, ipotetic, să o combată. Nici vorbă de aşa ceva.

2. A spus vreodată părintele Porfirie ceva de genul „Luaţi, fraţilor, cipurile, pecetluiţi-vă, nu vă vatămă”?? Nicicând. De ce? Pentru că „ştia” că părintele Paisie „are dreptate”. Iar pentru a nelinişti cu folos pe cei care citează mărturia unui monah simonopetrit în legătură cu „acceptarea” părintelui Porfirie, aş vrea să aduc la cunoştinţă faptul că acestei relatări i-a fost contestată autenticitatea de către stareţi athoniţi precum Isaac Libanezul şi alţi ucenici apropiaţi ai Cuviosului Paisie. Nu ar fi pentru prima oară când părinţii spun una şi interlocutorii lor înţeleg ceea ce vor ei să înţeleagă.

papacioc5Ei, şi atunci ne întrebăm şi noi: unde văd unii „divergenţă de păreri” la aceşti Părinţi? Asemenea: unde văd unii nepotrivire la Părinţii Iustin Pârvu şi Arsenie Papacioc? Părintele Arsenie a răspuns: „Nu sunt de părere” comentând interpretarea dată mesajului de un interlocutor care pe un ton alarmat pune în gura părintelui Iustin şi ceea ce nu spusese: „să ne adunăm în cete…” etc., iar nu referindu-se la apelul propriu-zis. Părintele spune apoi cu prima ocazie: “Suntem de aceeaşi părere intim. […] Trăiască Părintele Iustin Pârvu! Are dreptate”. Aşadar, ce vor să zică afirmaţiile lui? Transpare limpede că părintele vede în acelaşi Duh problema, dar o spune altfel, pentru a linişti pe cei care din cauza slăbiciunii omeneşti şi a puţinei credinţe sunt ispitiţi să cadă în deznădejde, iar nu pentru a tăia elanul celor care duc „lupta cea bună” într-un veac al apostaziei şi al confuziei. Şi asta pentru că deznădăjduirea ar însemna pierderea luptei înainte de începerea ei.

Cum vine asta, se poate întreba cititorul? În teologia ortodoxă se vorbeşte adesea despre antinomia dogmelor. Foarte simplu spus, în învăţătura dumnezeiască, ceea ce pare că se contrazice nu se contrazice de fapt, ceea ce pare ilogic minţii raţionaliste este supralogic, mai presus de minte, şi e „gustat” de raţiunea luminată de Harul Sfântului Duh a purtătorului de Hristos. De pildă, în istoria Bisericii, neînţelegerea antinomiei privitoare la unirea ipostatică a celor două firi în Persoana dumnezeiască a lui Hristos a dus la două grozave erezii: nestorianismul şi monofizismul, care se contrazic una pe alta. În schimb, după dreptate, Sfinţii Părinţi au formulat antinomic adevărul dogmei care pentru rătăciţi este contradicţie şi nebunie, iar pentru noi adevăr ce mântuieşte: o singură Persoană în două firi – Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Actualizând, întrebăm pe „făcătorii de basme”: a spus cumva Părintele Arsenie să ne luăm fără grijă paşaport cu cip?? A spus că nu are dreptate părintele Iustin?? Nicicând. Dimpotrivă. Dar cei doi au găsit de cuviinţă să se exprime teologic, adică antinomic: se cuvine să fim şi neliniştiţi şi liniştiţi, în acelaşi timp, să avem şi „neliniştea cea bună” şi „pacea lui Hristos”. „Revoluţia fără revoluţie” înseamnă mucenicie, răstignire continuă alături şi de dragul lui Hristos, este trăirea şi mărturisirea Adevărului cu curaj şi fără fanatism.

Sfinţii Părinţi, când tâlcuiesc Sfânta Evanghelie, ne desluşesc înţelesurile faptelor Mântuitorului pentru viaţa fiecăruia dintre noi. Urmărind cu tristeţe şi amărăciune disputele dintre fraţi şi „interpretările” unor laici, dar şi ale unor purtători de rasă, la adresa apelului părintelui Iustin, mi-a venit nesilit în minte episodul următor din Sfânta Scriptură:

„Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de proroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.” (Matei 21, 23-27)

Acesta este răspunsul, vrem sau nu vrem. Nu e rău să întrebăm – mai cu seamă că nimeni nu e infailibil, afară de Hristos -, dar e lucru satanicesc a te purta cu viclenie. (Şi apoi, cum spunea cineva: „dacă semnele stabilite de oameni sunt respectate, de ce semnele revelate de Dumnezeu sunt dezbătute şi discutate?”) Cei ce ascultă cuvântul şi îl primesc se cade să-i urmeze îndemnul, iar cei ce nu-l primesc să aibă parte de urarea plină de pace a stareţului: „Să-i lumineze Dumnezeu!”.

Oare nu ardea în noi inima noastră când citeam cuvintele părintelui Iustin? „Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească. […] Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!”

Departe de mine gândul că prin rândurile mele „iau apărarea” în vreun fel Părintelui Stareţ Iustin. Ştiu că este Cine să-l apere. Sunt doar cel mai mic frate al său întru slujire şi am găsit de cuviinţă ca în acest mod să-i pun metanie până la pământ şi să-mi cer iertare pentru încetineala cu care am răspuns chemării sale părinteşti la Crucea muceniciei ce ne stă înainte. Ca un părinte adevărat, ştiu că ne va ierta pe noi cei mai tineri şi ne va binecuvânta aşa cum ne-a făgăduit.

pr. Ioan

La praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, 30 ian. 2009

sursa : Presa Ortodoxa (site-ul oficial al revistei cu acelasi nume)

Teologul Marian Maricaru expune din profetiile vremurilor din urma

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

proorociri

"Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze. Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe pământ; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copac" (Apocalipsa 8, 6-7)

INREGISTRARE AUDIO

extras din predica tinuta pe 2 februarie
de Intampinarea Domnului
la manastirea Petru Voda, jud. Neamt

INFO : Marian Maricaru este un tanar teolog, doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Tesalonic (Grecia). Alaturi de Danion Vasile, este co-autorul cartii “Ne vorbesc parintii athoniti” (contine interviuri cu parintele Dionisie de la Colciu si cu parintele Iulian de la Prodromu).

DOWNLOAD MP3 download

CITITI Proorociile Sf. Lavrentie al Cernigovului despre vremurile de pe urmă

Doamne lumineaza-ne si intareste-ne pe noi, pe toti oamenii cu Duhul Tau Sfant ca sa Te cunoastem si sa ramanem in Adevarul Tau!

Vodafone Romania se conectează la net pe portul 666

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

La incercarea de conectare a unui modem Vodafone la calculator, iată ce avertisment a dat firewall-ul ESET. portul666_vodafone Nu e un atac la adresa Vodafone, dar e bine să ştim. doom = osândă

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mîrşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruiase apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel sfînt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mîntuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfînta Ta Biserică! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea,
plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.

(alcătuire a ieroschimonahului Anatolie de la Optina)

Parintele Adrian Fageteanu : Lupta trebuie continuata… fara bravare

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PrJ3zo1Lqdo]

„Deci sfatul meu: sa nu le primeasca nimeni. Sa nu primiti nimic din ce va dau astia, pentru ca sunt vicleni, vicleni, vicleni. Sa nu se primeasca ceea ce se da de acum inainte.

Lupta trebuie continuata… fara bravare. Ceea ce aveti in suflet numai Dumnezeu sa stie, nu dusmanii vostri. Mantuitorul spune : Cand veti fi prigoniti intr-o cetate, fugiti in alta

CITITI posibilele scenarii ale vremurilor din Romania in viitorul apropiat.

Cand statul greseste

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

dictatura-continuaIstoria arata ca au existat decizii la nivel de stat care au influentat In mod negativ Intreaga populatie a unei tari sau a unei mari parti din ea.
In Statele Unite, In anii ’60, medicamentul thaliomide, contra greturilor si insomniei femeilor Insarcinate, a fost declarat sigur In privinta reactiilor adverse. Rezultatul a fost tragic: mii de copii s-au nascut malformati, cu brate si picioare ca Inotatoarele pestilor.
Cazuri ca acesta au determinat aparitia organizatiilor non-guvernamentale de protectie a consumatorilor si de monitorizare a posibilelor abuzuri ale statului. De asemenea, cetatenii au Inteles ca nu se pot Increde orbeste In deciziile guvernantilor. Astfel au aparut actiuni de respingere a unor legi care lezau interesul populatiei.
Un exemplu recent din tara noastra este introducerea vaccinului Gardasil, Impotriva cancerului de col uterin, la fete. Ministerul Sanatatii a facut acestui vaccin campanie In 2008, fara sa atentioneze ca In Statele Unite se Inregistrasera deja 25 de decese si cifra uimitoare de 10.000 de cazuri de reactii adverse47, Insotite de riscul pe termen lung de cancer sau sterilitate. Populatia nu a avut Incredere In aceasta campanie si doar 2,57% din elevele de clasa a IV-a vizate au acceptat vaccinul.
Exista diverse motive pentru aparitia unor astfel de situatii. Unul dintre acestea este faptul ca deciziile luate de diverse organisme internationale au fost transplantate uneori In legislatia noastra fara a se lua In calcul impactul lor social, netinând cont de dorintele si necesitatile reale ale poporului român. De exemplu, In iunie 2008, europarlamentarii români au aprobat Tratatul de la Lisabona (noua forma a Constitutiei UE), fara amendamente, desi 9 state Inca nu o ratificasera, iar celelalte o facusera cu rezerve. Din 387 de delegati români, unul singur a votat Impotriva: „Am votat Impotriva Tratatului pentru ca România nu a avut nici o contributie la acest document. In momentul de fata aratam ca la nivelul UE noi nu contam. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus europenii“.dictatura_nulitatilor

Un motiv In plus de Ingrijorare pentru securitatea persoanei Il constituie recenta lege 298 din 18 noiembrie 2008 privind retinerea informatiilor. Aceasta obliga furnizorii retelelor publice de comunicatii (operatorii de telefonie fixa si mobila) si furnizorii de comunicatii electronice (operatorii de Internet) sa retina, sa pastreze si sa predea, la cerere, autoritatilor competente, date privind convorbirile telefonice si mesajele pe Internet. Datele trebuie pastrate timp de 6 luni de la Inregistrare, si pot fi cerute In cadrul unui proces In principiu numai de catre judecator sau procuror (art. 3 alin. 2). Adevaratul nucleu al legii pare a fi Insa art. 20, din care citam un fragment: „In scopul prevenirii si contracararii amenintarilor la adresa securitatii nationale, organele de stat cu atributii In acest domeniu pot avea acces la datele retinute“. Aceasta Inseamna ca orice agentie, comisie sau corp guvernamental, poate fi usor Imputernicit sa prelucreze aceste date, In numele securitatii nationale. Prevalenta puterii politice asupra puterii judecatoresti a creat dintotdeauna deviatii In bunul mers al societatii, cu urmari asupra sigurantei individuale.
Legat de aceasta lege si de problema pasapoartelor biometrice, s-a exprimat avocatul si senatorul român Iulian Urban. In cadrul interviului publicat In Curentul din 22 ianuarie 200951, cu titlul „Noile masuri pot fi anticamera unui nou tip de dictatura”, acesta a sesizat tendinta spre centralism: „oamenii sunt invitati sau, mai degraba, Impinsi catre momentul la care vor ajunge complet dependenti de sistem, de tehnologie si existenta lor nu va mai fi posibila In afara sistemului. Asa ca, referitor la «siguranta», eu cred ca de fapt nu exista siguranta a cetatenilor, exista doar o mâna de cetateni care controleaza, prin sintagma „securitate a statului”, pe ceilalti cetateni“.

Aceste exemple ne arata ca, In ultima instanta, nu putem Incredinta total statului responsabilitatea pentru viata noastra, ci doar lui Dumnezeu sa ne daruim trup si suflet ! Da Doamne !

Parintele Justin – 5 feb. 2009: “Sa ne bucuram ca trecem prin focul acesta curatitor”

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PBdVNcqZsSI]

“… Eu daca am murit, s-a sfarsit lumea… (…) Tot timpul trebuie sa fim pregatiti, nu stii cand vine timpul… Sa ne gaseasca mereu in priveghere, in rugaciune, in stare de smerenie, ca numai asa ne mai putem izbavi. (…) “Veniti la Mine, fiilor si mosteniti Imparatia…”. Imparatia se mosteneste cu anevoie, cu jertfa. Numai tara asta, cu cata jertfa, cu cate nevointa si eforturi s-a tinut in granitele ei pana acuma (…) Cu nevointa! Asa, acum a venit si randul nostru acuma sa fim oleaca treji!

Sa primim cu dragoste si cu toata cainta, nu cu razvratire, nu cu nemultumire, nu revoltati… Cu calm, cu rabdare, cu intelepciune! Cu bucurie chiar! Sa ne bucuram ca am ajuns momentele acestea grele, ca numai asa trecem prin focul acesta curatitor, prin nevointe, prin greutati, ca sa ne indreptam pregatiti dincolo! De bunavoie nu prea am vrut, acuma…. de nevoie! (…) Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati!“. Pai, care-i osteneala? Masini de lux, toate astea, plimbari (…); nu-i frumos sa facem Anul Nou in Romania, hai sa mergem… [peste] oceane si tari si sa petrecem acolo… Iac-acuma, hop, ti-a luat carnetu`, nu mai mergi. Daca vrei carnet, trebuie sa iei cipu`. Apoi, ori cu lumea, cu cipu`, ori cu Hristos, cu nevointa, cu calea cea stramta, nevoitoare. Dar nu ne inspaimantam! Mergem linistiti, calmi, cu nadejdea in Inviere. Ca a noastra este Invierea, a crestinismului ortodox. (…) Eu as vrea sa vad o treaba: sa-si puna ei cip intai, dupa aceea sa-i puna poporului, dar sa inceapa cu presedintele.  (…) Iarasi, noi trebuie sa avem nadejde, sa avem dragoste, sa ne rugam, sa tinem piept acestei situatii… ca Dumnezeu sa mai prelungeasca starea aceasta de lucruri, prin rugaciune“.