Sinodul tâlhăresc:

Parintele Arsenie Papacioc: Ortodoxia se apara cu sabia la momentul asta istoric! Nu crutam nimic! Traiasca Ortodoxia!

N-avem timp sa mai discutam! Scoatem sabia! Daca nu se inteleptesc prin ce le spunem, scoatem sabia si le spunem ca e ascutita! Nu vrem sa schimbam macar cu o virgula din Ortodoxie! HRISTOS A FOST ORTODOX!

Daca nu se tem de sabia noastra scoasa, atunci incepem sa taiem capetele! Daca suntem ortodocsi, suntem ortodocsi in fata tuturor problemelor vietii!

In momentul asta istoric PUNE-TE TU LA PUNCT! Devii un punct de reper!

Mai ales sa pastram unitatea! Sa facem orice sa nu rupem unitatea intre noi, ortodocsii! Sa stim sa trecem si peste anumite greseli, doar-doar isi vor da seama fratii nostri ca au gresit! Sa fim liberi, caci dragostea numai in libertate se desavarseste!

Niciun mare propovaduitor, nici apostolii nu au contribuit la mantuirea lumii cat au contribuit razboaiele ortodocsilor cu toti! In lupta se desavarseste eroul!

Tu trebuie sa fii un factor luminos,omul cerului cu orice chip! Lumea care trebuie pusa la punct, nu e lumea dinafara, e lumea din tine! Pune-te tu la punct! Sa fie un moment de revolta pentru divinitate!

Multi s-au isterizat cand am folosit cuvintele de mai sus, ce apartin Parintelui Arsenie. Dar aceasta le arata lasitatea lor si inclinatia spre compromis. Chiar daca ar fi fost formulate de un anonim, atata timp cat exprima Adevarul, el ar fi trebuit sa rasune intr-o inima de ortodox adevarat! Dar a fost un test si au picat multi, convingandu-ne inca o data ca unii ce-si spun razboinici, nu sunt luptatori, decat cu numele. Acum sa-i vedem daca au de gand sa mai zica si de Parintele Arsenie ca vrea schisma.

Ne precizam inca o data pozitia, iar cel ce ne v-a acuza de altceva, Dumnezeu sa-l certe!

Apartinem de BOR si in BOR vrem sa ne mantuim! Cu toate ratacirile si faptele apostatice ale ierarhiei actuale si trecute, noi stim ca nu trebuie parasita Biserica si ca nu acestia reprezinta Biserica, iar ei – putregaiul- se vor desprinde singuri de Trupul Bisericii si nu noi trebuie sa o parasim. Acuzele de stilism sunt doar soapte ale diavolului ce s-a cuibarit in urechile unor dezbinatori. Sunt reale motive sa-i consideram pe acestia oameni ai sistemului si angajati cu norma ai patriarhiei. Noi nu avem treaba cu Slatioara sau cu alti rataciti, ci tinem de Biserica in care mari parinti precum Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Dumitru Staniloae, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu si lista e mult mai mare, au marturisit si marturisesc pe Hristos cel Unul, propovaduit de 2000 de ani de Biserica Ortodoxa. Aceasta este Biserica, impreuna cu ierarhii ce tin dreapta credinta si randuiala Sfintilor Parinti. Apostatii nu reprezinta pentru noi Biserica, iar daca vom lovi in faradelegile lor nu inseamna ca vrem schisma de Biserica, ci schisma de Roma papistasa! Asta inseamna a fi ortodox desavarsit, ca pe langa datoria de zi cu zi de rugaciune si milostenie, sa nu tacem cand credinta noastra este calcata in picioare de nelegiuti! Asa cum ne zice si Parintele Arsenie in inregistrarea de mai sus: Sa ne punem la punct! Sa fim noi ortodocsi! Asa vor cadea si capetele neortodoxe! Ei vor face schisma, nu noi! Noi ramanem in Biserica! Sa iasa ei din Casa Domnului!

Cititi si: Despre erezia papistaseasca: Epistola enciclica, catre ortodocsii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca

Comisia de la Viena: concluzii si planuri pentru viitor de vindere a Ortodoxiei si de recunoastere a papei ca prim intre episcopi: “Pentru Biserica Catolica, desigur, unirea fara episcopul Romei *(primatul papal) este de neimaginat.”

Mai jos sunt redate extrasele din ceea ce papistasul Kurt Koch, seful Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului si Mitropolitului Ioannis Zizioulas de Pergam au avut de spus la conferinta de presa sustinuta vineri, 24 septembrie, la Viena. papistasul Koch a vorbit in limba germana, iar Mitropolitul Ioannis in engleza.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici. Predecesorii nostri si mai ales liderii bisericilor noastre atat din partea catolica, cat si din cea ortodoxa, au pregatit calea pentru o discutie frateasca si prieteneasca. Trebuie sa va asigur ca acest duh a predominat in discutiile noastre. Si, prin urmare, doresc sa va asigur ca daca continuam asa, Dumnezeu va gasi o modalitate de a depasi toate dificultatile care raman, si va duce cele doua biserici – cele mai vechi biserici, care impart acelasi trecut ecumenic, aceleasi traditii, acelasi inteles asupra bisericii – la deplina comuniune”.

Papistasul Kurt Koch a citat din comentariul Papei Ioan Paul al II-lea despre cele doua biserici ca fiind cei doi plamani ai Crestinatatii si a spus ca acestia trebuie sa practice sa respire impreuna. “Aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara, deoarece am trait impreuna in diversitate, dar, in acelasi timp, si in unitate in primul mileniu crestin, insa al doilea mileniu crestin – in care am crescut separati – sta intre noi *(ne desparte)”. “Papa Benedict al XVI-lea a spus deja in prelegerea sa faimoasa de la Graz din 1976 ca nu ne putem astepta mai mult de la ortodocsi decat ceea ce a fost practicat in primul mileniu. Deci, dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale (comuna). Acest dialog are nevoie de spatiu liber (‘Freiraum’) si de rabdare. Stiu ca anumiti oameni pot fi nerabdatori, dar rabdarea este expresia iubirii. Oamenii stiu din propria lor experienta ce inseamna atunci cand doi soti se despart – noi avem 1000 de ani de recuperat. Trebuie, si dorim, sa gasim cai noi, deoarece Iisus ne-a dat misiunea ca sa traim impreuna(nn. Hristos ne-a zis sa fim UNA in Biserica Sa, Biserica Ortodoxa).

La sectiunea dedicata intrebarilor, papistasul Koch a spus: “Cred ca exista cu siguranta o recunoastere a faptului ca in primele zile ale Bisericii a existat o practica sau o ordine a lucrurilor in care Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru. La Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos, primul, la toate nivelurile – la nivelul bisericii locale, la nivel de regiune si la nivel universal(nn. catolic) Acum ne aflam la nivelul universal si cautam mai indeaproape sa vedem cum arata acest protos la momentul respectiv. Aceasta este ceva nou”.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Noi inca studiem primul mileniu si nu am ajuns inca la o concluzie. Dar principalul si cel mai important lucru pe care l-am descoprit in urma discutiilor este ca ceea ce am decis la Ravenna pare sa fie confirmat si de istoria primului mileniu”. “Cu alte cuvinte, in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii. A mai fost si faptul ca acesta nu a operat fara consultarea celorlalti episcopi in jurisdictia sa, precum si pe plan universal. Asadar, am descoperit acest lucru in istorie si este un aspect important”.

“Biserica Rusa a absentat de la Ravenna din motive care nu au avut nimic de-a face cu dialogul nostru. Aceasta nu a parasit Ravenna din cauza dialogului. Ceea ce am decis la Ravenna a fost deja pregatit de precedentele intalniri la care si Biserica Rusa a participat de asemenea. Prin urmare, in esenta nu exista nicio problema… Per ansamblu, ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe”. continuare »

S-a intamplat din nou: impreuna slujire a unui preot ortodox cu un eretic, papistas, pe data de 23 mai 2010 la Bocsa Montana – Caras Severin

Din pacate, ortodoxia din vestul tarii este din nou umbrita de o fapta regretabila savarsita de un preot ortodox, anume: slujirea Sf. Liturghii alaturi de un eretic, un preot papistas. Totul s-a intamplat cu ocazia vizitei in Romania a ratacitei Vassula Ryden, excomunicata, conform deciziei din 2001 a Comisiei pentru erezii a Bisericii Ortodoxe din Grecia. In plus este casatorita cu un lutheran si a ajuns faimoasa pentru “prorociile” personale pe care zice ca le primeste de la… . Dupa un periplu “misionar” prin zona Banatului a fost invitata in data de 23 mai 2010, in Bocsa Montana, jud. Caras Severin la Sfanta Liturghie savarsita de preotul ortodox Daniel Crecan si preotul papistas (romano-catolic) Rolf Philip Schoenenberg. Preotul ortodox a impartasit apoi pe ortodocsi, romano–catolici, greco–catolici si pe Vassula Ryden.

Mai jos puteti vedea imagini de la eveniment:

This slideshow requires JavaScript.

Toata acestea au avut loc cu suportul mitropolitului Banatului – Nicolae Corneanu care, dupa cum bine stim, s-a “impartasit” la papistasi in 2008, iar sinodul l-a iertat fara ca el sa se fi pocait. In urma acelui scandal, sinodul Sfintei Biserici a reamintit, printr-un comunicat, Sfintele Canoane care spun urmatoarele:

– nu este ingaduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxa Romana sa se impartaseasca euharistic in alta Biserica crestina. De asemenea, nu este ingaduit niciunui cleric ortodox sa concelebreze Sfintele Taine si Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

– cei ce nu se supun acestei hotarari pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxa si, in consecinta, vor suporta sanctiuni canonice corespunzatoare starii pe care o ocupa in Biserica: depunerea din treapta sau caterisirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mireni.

Conform acestei hotarari a sinodului, preotul Daniel Crecan ar trebui sa fie caterisit. Vom vedea cum isi respecta cuvantul, sinodul BOR.

continuare »

Parintele episcop Augustin de Florina despre episcopii vremii din urma: sunt fricosi, nu au puterea morala de a lupta!

Cei care au in ei o mica evlavie, care cred in Dumnezeu, aud de demnitatea episcopala si sufletul lor se cutremura! […] (De aceea) i-a si luat cu forta poporul si i-a facut episcopi! L-a luat pe Marele Vasilie cu forta, l-a luat pe Ioan Gura de Aur cu forta, l-au apucat pe Atanasie cu forta… Acum, ei insisi apuca cu forta demnitatea episcopala! Iata marea diferenta. […] Si va intreb: de la astfel de episcopi (vladici), care au intrat nu pe usa, ci pe fereastra, printre caramizi, poti sa astepti altceva? Pentru ca pentru a deveni cineva episcop (vladica) trebuie sa fie chemat de Dumnezeu sau chemat de popor. Pe acestia nici Dumnezeu nu i-a chemat, nici poporul nu i-a ales! Si, in general, astazi in Biserica noastra[1], pe episcopi nici Dumnezeu nu-i cheama, nici poporul nu-i alege […]. Hristoforos Kalivas, un prieten de al meu de suflet, o personalitate importanta, mi-a spus cu ani in urma cand discutam „Bre, Augustine, nu ai inteles ce se va intampla? Satana a folosit toate mijloacele pentru a distruge Biserica. Va unelti in vremurile din urma si o ultima arma: va imbraca preoti si vladici persoane de sub stapanirea sa. Le va pune engolpioane si le va da carje episcopale! Si prin intermediul acestor arhierei va distruge Biserica”[…]. Cutreiera si actioneaza acum in Elada (nu numai in Grecia, ci in tot spatiul ortodox – n. n.) ereticii, cutreiera ateii, cutreiera toti, pentru ca nu avem o Biserica vie si libera, pentru ca nu avem episcopi care sa traiasca si sa moara pentru Credinta noastra! Nu exista! […]. Din nefericire, nu exista un Gura de Aur, nu exista un Vasilie, nu exista un Grigorie de Nazianz. Din nefericire, putinii episcopi buni care exista sunt fricosi, nu au puterea morala de a lupta! Tremura de cei rai, se tem sa nu fie caterisiti; si sunt in stare sa-i cateriseasca. Si uita bunii episcopi ca o caterisire este un titlu de onoare, pentru acela care este caterisit! (din pricina atasamentului fata de credinta). Caterisit a murit (Ioan) Gura de Aur, dar slava lui este vesnica in Biserica! De mii de ori sa fiu caterisit de astfel de episcopi si sa merg in pustie si sa-mi plang pacatele! Luptatu-s-au deci toti acesti Sfinti Parinti. Astazi nu mai exista lupta. Clericii nu lupta. Nu mai exista duh de lupta. Ce se va intampla? Lupta cade pe popor. Precum, din nefericire, toate greutatile economice, impozitele, inrolarea in armata, sangiurile, muceniciile, toate cad pe poporul nostru; asa si cu greutatea acestei lupte, a celei bisericesti, dace tot pe popor […]. Cati suntem credinciosi sa stam bine. Noi suntem Termopilele! Nu va trece papismul (romano-catolicismul), nu vor trece ereziile. Credinta vesnica va trai! […].

(Fragmente din omiliile transcrise dupa inregistrari ale fostului episcop de Florina, Augustin Kandiotis, din cartile Crestinii in vremurile din urma si Tradarea Credintei Ortodoxe, Kozani, 2007; preluare din Porunca iubirii, nr. 2/ 2010, pp. 53-54)


[1] Este vorba de Biserica Greciei, dar situaţia este valabila si in Biserica romana. Cuvantul Parintelui Augustin este valabil peste tot unde se afla poporul lui Dumnezeu nu numai in Grecia, la care face referire indeosebi acesta.

Parintele Justin dezminte acuzatiile nefondate ale zvonacilor, care zic ca ar fi influentat de ucenici

Ca sa produca confuzie, ca sa produca dubiul acesta intre noi, ca sa nu avem o parere comuna, nici unii, nici altii au intervenit cu noutatea aceasta ca lucrurile nu sunt ale mele ci ale ucenicilor mei…

interviul integral il gasiti aici.

UPDATE: Este regretabil ca si de aceasta data cei care se ocupa doar cu dezbinarea si cu denigrarea Parintelui Justin, acesti baietasi de cartier de la razbointruBARFA, ataca din nou pe ucenicii Parintelui, acuzand tendetios pe maica Fotini, cum ca ar fi in spatele Apologeticum. Niste minciuni sfruntate, ce numai niste josnici pot sa le debiteze. Nici maica Fotini, nici alti monahi din Petru Voda n-au vreo implicatie in acest blog, ci doar persoane din-afara manastirii. Insa ei vor cu tot dinadinsul sa loveasca si sa strice imaginea manastirii Petru Voda, si implicit a Parintelui Justin. Iata care sunt iudele de care spunea Parintele Proclu si sa nu cumva sa aiba soarta lui Iuda. Acest interviu arata clar ca Parintele nu poate si nu va fi vreodata manipulat de cineva, insa asta i-a durut pentru ca le arata minciunile cu care au smintit pe unii oameni. Iata ce credibilitate va ofera acel blog de ipocriti! Pentru linistea dumneavoastra ar fi indicat sa nu mai intrati pe acel blog otravit, caci se afiseaza cu articole duhovnicesti, insa la comentarii isi varsa veninul ce le curge prin suflet. Pocaiti-va nefartatilor, caci nu vor ramane nerasplatite minciunile si denigrarile voastre.

Ecumenismul – initiativa sectara ce se desfasoara zilele acestea la Viena. Papa, ruda antihristului, ne indeamna la rugaciune pentru … apostazie

Dupa cum v-am anuntat, in aceasta saptamana se intruneste plenul Comisiei Mixte Internationale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocsi si catolici, care se desfasoara la Viena. Papa s-a referit la dialogul in desfasurare, subliniind printre altele:

Tema fazei actuale de studiu este rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericii universale, cu referinta speciala la primul mileniu al istoriei crestine. Ascultarea de vointa Domnului Isus, si luarea in consideratie a marilor provocari care se prezinta astazi Crestinismului, ne obliga sa ne angajam in mod serios in cauza de restabilire a deplinei comuniuni intre Biserici. Va indemn pe toti sa va rugati pentru lucrarile Comisiei si pentru o continua dezvoltare si consolidare a pacii si concordiei intre cei botezati, pentru ca sa putem da lumii o marturie evanghelica din ce in ce mai autentica.

Declaratia papei arata graba cu care vrea sa se deplaseze spre falsa unire intre toti „crestinii botezati”. Insa nu intrevedem nicio intentie de pocainta sau de respingere a ereziei in declaratia papei. Dimpotriva, in mod superficial, papa incearca acum sa intemeieze „unirea Bisericilor” pe faptul ca toti suntem botezati! Dar „Botezul” catolicilor nu este acceptat de catre ortodocsi; ca nici o alta „Taina (sacrament)” de fapt.

La intalnire participa 20 de membri din partea „Bisericii” romano-catolice, iar cu exceptia Patriarhiei Bulgariei, sunt reprezentate toate Bisericile Ortodoxe: Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Serbiei, Patriarhia Romaniei, Patriarhia Georgiei, Biserica Ciprului, Biserica Eladei, Biserica Poloniei, Biserica Albaniei si Biserica Cehiei si Slovaciei.

PRINCIPALA TEMA DE DISCUTIE

Rolul episcopului Romei in comuniunea
Bisericii din primul mileniu

Introducere

1. In textul de la Ravenna, „Consecinte eclesiologice si canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Comuniune eclesiala, sinodalitate si autoritate”, catolicii si ortodocsii au recunoscut legatura neintrerupta dintre sinodalitate si primat la toate nivelurile vietii Bisericii. „Primatul si sinodalitatea sunt interdependente reciproc. De aceea la toate nivelurile vietii Bisericii — local, regional si universal — primatul trebuie intotdeauna privit in contextul sinodalitatii, iar sinodalitatea in contextul primatului (Ravenna, § 43). De asemenea, sunt de acord ca „in vremea Bisericii nedespartite” aceasta ordine canonica (taxis) era recunoscuta de toti. Mai sunt de acord ca Roma, Biserica care „prezideaza in iubire”, potrivit expresiei Sfantului Ignatie al Antiohiei (Catre Romani, prolog), ocupa primul loc in aceasta taxis si, prin urmare, episcopul Romei era protos‑ul intre patriarhi” (Ravenna, § 40 si 41). Textul se refera la rolul activ si la privilegiile episcopului Romei ca „intaiul intre patriarhi”, „primul in Scaun peste episcopii mari?” (Ravenna, § 41, 42, 44) si conchide ca „rolul episcopului Romei in comuniunea tuturor Bisericilor” trebuie „sa fie studiat intr-o mai mare profunzime”. Care anume e functia specifica a episcopului „primului scaun” in ecleziologia de comuniune (koinonia)? (Ravenna, § 45).

2. Tema pasului urmator al dialogului este asadar „Rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericii din primul mileniu”. Scopul este intelegerea mai profunda a rolului episcopului Romei pe durata acestei perioade, atunci cand Bisericile Apusului si Rasaritului se aflau in comuniune, in pofida unor abateri dintre ele si astfel sa raspundem la intrebarea de mai sus.

3. Textul prezent va evalua tema considerand urmatoarele patru puncte:

1. Biserica Romei. Primul Scaun. Prema cedus [ilizibil].

2. Episcopul Romei ca succesor al lui Petru.

3. Rolul episcopului Romei in vremuri de criza in comuniunea ecleziala.

4. Marea influenta a factorilor neteologici.

5. Biserica Romei. Primul Scaun. continuare »

Teologul Dimitrios Tselenghidis propune un articol nerevizuibil al Constitutiei Europene de evitare a numarului 666 in actele de identitate

Profesorul Dimitrios Tselenghidis: „Propunere pentru un articol nerevizuibil al Constitutiei Europene”

Prea Fericirea Voastra, Presedinte al Sinodului,
Inalt Prea Sfintiti Arhierei,
As dori sa ma adresez Sfantului Sinod, ca celui mai inalt for al Bisericii noastre locale in legatura cu o tema foarte importanta care ne intereseaza in mod vital ca cetateni europeni crestini. In trecut, cand s-a pus problema introducerii in viata cetatenilor a sistemelor electronice care functioneaza pe baza codului de bare, Biserica Greciei, Biserica Cretei, Sfantul Munte si Meteorele au emis enciclice si texte prin care isi exprimau puternica lor neliniste si argumentau aceasta neliniste a pliromei Bisericii …
Atat din partea Uniunii Europene, cat si din partea societatii noastre se ridica periodic problema necesitatii functionale, dupa cum se sustine, de a se acorda fiecarui cetatean un numar unic de cod al profilului electronic, fie in actele de identitate, fie in cardurile cu microcip. Desi exista deja cadrul legal pentru punerea in practica a acestui scop, numarul unic de cod nu a fost acordat, din pricina reactiilor negative ale cetatenilor.
Recent, conducerea politica actuala a tarii noastre ne-a adus la cunostinta in mod oficial ca de la inceputul lui 2011 se va impune „cardul cetateanului”, o forma de act de identitate electronic. Deja si mie personal, asemenea foarte multor altora, mi se adreseaza nelinistile multor credinciosi. Si desigur inteleg care este cauza care a determinat aceasta neliniste. Pentru exact acest motiv, sunt dator sa va transmit aceste nelinisti, dar si sa va aduc la cunostinta urmatoarele: Este de la sine inteles ca datoriile si drepturile cetateanului fata de societate, precum si tranzactiile economice se definesc prin legi, a caror respectare este obligatorie. Dar si societatea noastra de drept, ca membru al Uniunii Europene (UE), este datoare sa respecte cu consecventa Dreptul European si tratatele comunitare, precum: Tratatul fondator de la Roma (1997), de la Maastricht (1992), Tratatul Schengen (1997), de la Amsterdam (1997), de la Lisabona (2007). Si dupa cum se stie, s-a pregatit deja Constitutia Europeana care nu a fost insa votata in final de catre statele membre ale Uniunii Europene, pentru ca s-au opus anumite popoare ale Comunitatii pentru anumite prevederi ale acesteia care violeaza drepturile cetatenilor. continuare »

Sfantul Apostol Petru despre sfarsitul tuturor: Mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi

Iar sfarsitul tuturor s-a apropiat; fiti dar cu mintea intreaga si privegheati in rugaciuni. Dar mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate. Fiti, intre voi, iubitori de straini, fara cartire.  Dupa darul pe care l-a primit fiecare, slujiti unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu; daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu, pentru ca intru toate Dumnezeu sa se slaveasca prin Iisus Hristos, Caruia Ii este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.

Iubitilor, nu va mirati de focul aprins intre voi spre ispitire, ca si cum vi s-ar intampla ceva strain, Ci, intrucat sunteti partasi la suferintele lui Hristos, bucurati-va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie mare. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste. Nimeni dintre voi sa nu sufere ca ucigas, sau fur, sau facator de rele, sau ca un ravnitor de lucruri straine. Iar de sufera ca crestin, sa nu se rusineze, ci sa preamareasca pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Caci vremea este ca sa inceapa judecata de la casa lui Dumnezeu; si daca incepe intai de la noi, care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? Si daca dreptul abia se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos? Pentru aceea, si cei ce sufera, dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, savarsind fapte bune. continuare »

Un alt pas al fiarei: Suedia ar putea da startul pentru renuntarea la banii lichizi

Suedia este pe cale sa se transforme intr-o societate care nu mai lucreaza cu bani lichizi, relateaza „The New American”. Plata cu cardul devine aproape norma, iar guvernantii de la Stockholm incurajeaza cetatenii sa nu mai foloseasca bani lichizi ca sa evite jafurile. Soferii de autobuz au renuntat sa mai vanda bilete pasagerilor pentru ca au fost tinta mai multor furturi.

Cuviosul Paisie ne avertizeaza care va fi pasul urmator:

Vor incepe sa faca reclama “sistemului perfect”, pecetluirii cu raze laser a numarului 666 pe mana sau pe frunte, care nu se va vedea la exterior. In acelasi timp la televizor vor arata ca cutare a luat cartela cutaruia si i-a luat banii din banca si vor spune mereu: “Mai sigura este pecetluirea cu raze laser pe mana sau pe frunte, pentru ca numai detinatorul isi stie numarul lui. Pecetluirea este sistemul perfect. Celalalt nu -ti va putea lua nici capul, nici mana si nici nu -ti va vedea pecetea”. De aceea lasa acum pe hoti, pe facatorii de rele sa are. Vor spune dupa aceea cei com petenti: “ Din pacate nu -i putem controla. Controlul se poate face numai la computer”, si vor inainta spre pecetluire. Vor cauta apoi la computer sa vada daca esti pecetluit, ca sa te serveasca sau nu.

La fel cum la noi se incearca impunerea semnaturii electronice pentru tranzactii mai “sigure” si pentru a combate frauda:

Pasagerii mijloacelor de transport public pot utiliza cardul bancar sau telefonul mobil la urcare. Numerosi oficiali de la Stockholm fac presiuni ca operatiunile de plata sa nu mai fie facute cu cash argumentand ca „banii in mana” sunt legati de infractionalitate si de „economia gri”. Si sindicatele sustin ideea unei Suedii fara bani lichizi.

Iata cum se folosesc de oficiali, oameni cu priza la oameni pentru a convinge pe cat mai multi:

„Daca putem reduce volumul tranzactiilor cu bani in numerar, noi, bancile, si ­populatia in general, vom contribui la diminuarea numarului de furturi”, a declarat, pentru BBC, Marie Look, reprezentanta a sindicatului functionarilor din banci.
„Nu este deloc practic sa umbli cu monede si bancnote. E mai bine sa scapi de ele. Suedia ar putea fi prima tara care renunta la cash”, comenta pe un blog Bjorn Ulvaeus, membru al celebrei trupe „ABBA”. Renuntarea la bani lichizi are insa nevoie de mai multi ani de tranzitie.

Si binenteles alte “probleme” eliminate, precum milostenia, omenia si locurile de munca:

O astfel de decizie va distruge retelele de cersetorie, obisnuinta bacsisului lasat la restaurant, dar va duce si la concedierea unor functionari care lucreaza la ghiseele bancilor sau la casieriile diverselor institutii.

sursa: Prima tara fara bani lichizi?

Cuviosul Paisie Aghioritul nu si-a spus parerea sa, ci cuvintele lui Hristos, cand a vorbit despre acte, pecete si lepadare

Cu toate ca Parintele Paisie Aghioritul a scris foarte clar despre neacceptarea buletinelor electronice, nu doar despre cele care contin in mod vadit semnul 666, multi nu inteleg si ii rastalmacesc cuvintele. Sa facem cateva lamuriri, luand pe rand rastalmacirile lor:

1. Foarte multi din cei care nu vad un pericol in acceptarea actelor biometrice, vin cu urmatorul argument: Din moment ce avem cip si in telefon, din moment ce avem cod de bare pe toate produsele comercializate, de ce sa nu acceptam cipul si pe buletin, de ce sa nu acceptam codul de bare si pe buletin? Pentru acestia raspunde, cu ceva ani in urma, Parintele Paisie:

Parinte, a spus cineva: „Cum de folositi bancnota de 5.000 de drahme care are pe ea nr. 666? Acelasi lucru este si cu buletinul”.

Hartia de 5.000 este ban – si lira Angliei are pe ea pe regina Elisabeta; asta nu vatama. „Cele ale Cezarului, Cezarului” (Mt. 22:21; Mc. 12:17). Aici insa este vorba de identitatea mea, este ceva personal; nu este ban. Identitatea inseamna ceea ce inseamna si cuvantul; adica cineva se identifica cu cele pe care le declara. Ei pun pe diavolul si sa semnez ca il primesc. Cum sa fac asta?

Parinte, ce legatura are acest buletin de identitate cu pecetluirea?

Buletinul de identitate nu este pecetea; este introducerea pecetluirii.

(citat din „Cuvinte duhovnicesti II – Trezire duhovniceasca”, Ed. Evanghelismos, 2003, p. 198)

continuare »

Lumea sau sufletul? Cumpana sa ne fie noua cinstita si de viata facatoare Cruce

“Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?” (Marcu, 8, 36).

Cuvant la Duminica dupa Inaltarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci,
al Sfantului Dimitris, mitropolitul Rostovului.

Si sufletul si lumea aceasta, amandoua ne sunt iubite, iubitilor ascultatori. Amandoua sunt iubite oamenilor si mantuirea sufleteasca si indulcirea din lumea aceasta. Iubit este sufletul, ca cel legat impreuna cu trupul din pantecele cel de mama si impreuna-nascut, precum graieste David: ,,Izbaveste de sabie sufletul meu si din mana cainelui pe cel unul nascut al meu”. Iubita este si lumea aceasta, pe care insusi Dumnezeu a iubit-o. Ca atat a iubit Dumnezeu lumea, adica pe om, cat si a patimi pentru dansa a binevoit. Iubit este sufletul, pentru ca printr-insul viem, printr-insul ne miscam, iar, luandu-se sufletul, omul mort ramane. Iubita este si lumea aceasta, pentru ca intr-insa ne indulcim, intru dansa ne odihnim, intru dansa toate cele de trebuinta vietii noastre de acum le avem. Iubit este sufletul pentru ca acesta, toate simtirile noastre inviindu-le, le da lor putere de indulcire din toate bunatatile cele pamantesti. Ca fara de suflet nici o simtire nu poate lucra ceva, nici a se indulci din ceva. Iubita este si lumea aceasta, ca ea pe toate cele placute le pune inaintea simtirii noastre, spre indulcire: ochilor, bogatiile si frumusetile cele placute ale fetelor; auzului, cantarile cele dulci si muzicale; gustului, ospetele; mirosului, aromatele cele cu buna mireasma; pipairii, impatimirile cele dulci. Iubit este sufletul, ca cine din pamanteni pofteste a se desparti de dansul; si cine n-ar pofti a vietui cu sufletul o mie de ani, in vecii cei fara de sfarsit? Iubita este si lumea aceasta, ca cine nu pofteste bunatatile cele ce sunt intru dansa? Cine nu cauta bunatatile cele, ce sunt in lume? Cine nu se bucura de cinste si de slava? Cine nu se ingrijeste a avea ceva ca sa nu fie sarac? Si de abia este eu putinta a cunoaste ce este mai bun, sufletul sau lumea aceasta? Ca cine nu o pofteste? Insa, dumnezeiasca Evanghelie arata, ca mai bun este sufletul, cand zice : “Ce folos este omului de ar dobandi lumea toata si se va pagubi de sufletul sau”. Iar viata noastra cea patimasa si iubitoare de patimi, iubeste mai bine lumea aceasta, uitand de sufletul sau. Deci, ce sa facem? Cum vom cunoaste deslusit daca sufletul este mai bun, sau lumea aceasta? Sa le judecam bine pe amandoua, si sufletul si lumea. Sa le punem in cumpana pe amandoua si sa le cumpanim si sa vedem, care va atarna mai mult. Oare sufletul va atarna mai mult decat lumea, sau lumea, decat sufletul? Si asa vom cunoaste ce este mai bun. Iar cumpana sa ne fie noua cinstita si de viata facatoare Crucea Ta, Hristoase Mantuitorul nostru, pe care ai fost rastignit pentru Mantuirea noastra. Sufletul Tau Ti-ai pus pentru noi si, decat toata lumea mai mult, ai atarnat, precum Tu Insuti ai zis in Evanghelie: “Indrazniti! Eu am biruit lumea” (loan. 16. 33). Este obiceiul la oameni ca pe acel lucru sa-l laude si sa-l iubeasca mai mult, care este mai frumos, care este mai scump, care este mai de pret, care este mai bun. Sa incep, dar, a cumpani, cu socotinta, ce este mai frumos, oare sufletul sau lumea? Ce este mai de pret, sufletul sau lumea? Sa punem pe acestea doua una langa alta. Ca lucrurile cele potrivnice, puse fiind aproape unul de celalalt, mai bine se cunosc si se arata. Cu adevarat nu este lesne a cumpani cineva sufletul si lumea, atat de greu ca si cum ar avea cineva sa cumpaneasca para focului. O intrebare ca aceasta a fost pusa de demult lui Ezdra de ingerul Uriel: “Cumpaneste-mi mie, i-a zis, greutatea focului”. Dar nu s-a apucat Ezdra de un lucru ca acesta, ci a raspuns ingerului, zicand: “Cine poate para focului a o cumpani? Au doar poate face omul ceea ce tu poftesti a sti de la mine?” Nu se stia atunci matematica cea de acum, ca ar fi zis asa: “Cumpaneste mai intai lemnele cat vor face si arde-le pe ele. Dupa aceea vei cumpani cenusa si carbunii ce au ramas. Si cat a fost prisosinta cumpanirii cea mai inainte de ardere, atata a iesit si s-a dus in para focului”.
continuare »

Un mason batran: “Iar biserica a tacut si oda­ta cu ea ai tacut si tu, Preasfintite! Si stii de ce? Pentru ca ati intrat in jocul Diavo­lului!”

–  Preasfintite, demult voiam sa va in­treb…, incepu lordul pe un ton ministeri­al, in timp ce-si punea gheata in paharul cu whisky. Ce parere aveti despre sfirsitul lumii?
–  E obligatoriu sa am o parere?
–  Pai, ca fata bisericeasca, ma gindesc ca ai studiat problema mai indeaproape.
–  Da-mi voie sa ma asez. Sau preferi sa vorbesc din picioare?
–  Ah, da, desigur… Ma scuzi, credeam ca intre niste batrini prieteni nu-si mai au rostul politeturile… Pune-ti cit vrei… Ia si gheata de-aici…
Preasfintitul isi turna in pahar, apoi se aseza comod in fotoliu.
–  Biserica nu are un raspuns clar in aceasta privinta. E o taina pe care numai Dumnezeu o stie…
–  Hai, lasa! Stiu si eu asta cu „nimeni nu stie nici ziua, nici ceasul…”, dar vreau sa-ti cunosc parerea. Nu cred ca nu te-ai gindit niciodata la asta si ca nu ai si tu, ca om, o parere a ta… Sper ca nu e nimic „anticanonic” in a avea o parere despre sfirsitul lumii?
–  Depinde…
–  Depinde de ce?
–  Auzi, Richard, stii ca nu-mi place filozofia. M-ai chemat sa bem un whisky sau sa ne certam iar?
–  O, nu! Voiam doar sa avem o discu­tie. Daca vrei, as putea sa-ti spun pare­rea mea despre sfirsitul lumii.
Preasfintitul sorbi din pahar si-l puse pe masa. Apoi ii facu semn chileinicului:
–  Adu-mi o salata de fructe. De-acu- ma stii ce trebuie sa contina. Pe urma poti sa mergi la bazin sau la aparate… Esti liber pina termin discutia cu lordul Richard.
Lordul dadu paharul peste cap si-si turna iar.
–  Parerea mea, Preasfintite, este ca in­sasi ideea ca lumea va avea un sfirsit ne-a avantajat pe noi foarte mult…
–  Pe noi? Adica pe cine?
–  Pe noi, Preasfintite… Stii bine la cine ma refer… Ne-a avantajat din toate punctele de vedere si ne-a dat front de lucru.
–  Nu te prea inteleg. Dar, ma rog… continuare »

SOCANT: Parintele pustnic Proclu a fost amenintat sa nu mai vorbeasca despre cipuri

Duhovnicii sunt impreuna si spun toti acelasi lucru, chiar daca fiecare in felul sau, fiecare cum l-a luminat Dumnezeu, si nici unul nu are curajul sa spuna despre altul ca nu spune sau nu face bine ce face.
Insa cei care incearca sa le scoata nod in papura si sa ii vadeasca de diferente unii fata de altii, nu fac decat sa dea de gol lucrarea duhului satanic din ei, pentru ca doar satana dezbina, diavolos = dezbinatorul, si dupa cum spune Sfantul Ignatie Briancianinov, a evidentia o lucrare a Duhului la un duhovnic si a micsora o alta lucrare, a aceluiasi Duh, la alt duhovnic, este semn de cugetare trupeasca, pe care Sfantul Apostol Pavel o osandeste dur:

Cata vreme este intre voi pizma si cearta si dezbinari, nu sunteti, oare, trupesti si nu dupa firea omeneasca umblati? Caci, cand zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteti oameni trupesti?  Dar ce este Apollo? Si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut voi si dupa cum i-a dat Domnul fiecaruia. (1Cor. 3:3,5)

Insa acesti “luptatori” care vin cu ieromonahi de tip nobody pe care ii opun marilor duhovnici sunt la fel de trupesti ca si ei; ravnire, prigonire, imperechere, asta scrie pe ei.
Iata ce recomanda Sfantul Pavel, in Romani 16:17

Si va rog pre voi fratilor, sa va paziti de cei ce fac imperecheri si sminteli impotriva invataturii care ati primit-o. Departati-va de ei.

Oare indeamna Sfintul Pavel la dezbinare, sau la unitate? Acelasi Sfint Pavel, spune la Galateni 5:19-20:

Iar faptele trupului sint:… vrajbile, sfezile, zavistiile, maniile, galcevile, imperecherile, eresurile.

Si, spre mingiiere, iata ce spune Sfintul Apostol Iuda, in epistola sa soborniceasca:

Iar voi, iubitilor, aduceti-va aminte de cuvintele care s-au zis mai inainte de Apostolii Domnului nostru Iisus Hristos. Caci au zis voua, ca in vremea de apoi vor fi batjocoritori, care vor umbla dupre poftele lor cele necurate. Acestia sunt cei ce fac dezbinari, sufletesti, care nu au Duhul. Iar voi, iubitilor, intru sfanta credinta voastra zidindu-va, si intru Duhul Sfant rugandu-va.  Pre voi singuri intru dragostea lui Dumnezeu va paziti, asteptand Mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viata cea vesnica. Si pre unii sa-i vaditi de se vor desparti. Iar pre altii cu frica sa-i mantuiti, rapindu-i din foc; si sa-i certati cu temere, urand si haina cea de la trup spurcata.

Ceea ce au facut cei de la razbointrucuvant este demn de cele mai josnice persoane, fara frica de Dumnezeu si cu ura cumplita fata de Parintele Justin si de manastirea Petru Voda. Ei, cei care daca i-au calcat pragul Parintelui macar o data, isi permit sa-i pomeneasca numele in jocurile lor parsive, manipuland lumea si aducand marturie mincinoasa Parintelui pustnic Proclu. Mai jos veti putea asculta o inregistrare luata de niste apropiati de-ai nostri, la 2 zile dupa ce acesti talhari intru cuvant au fost la Parintele Proclu (29 august), care era foarte amarat de toate minciunile lor sfruntate. Au ajuns sa-i zica ca Parintele Arsenie nu e impotriva actelor cu cip. continuare »

Un episcop din repub. Moldova lupta pentru drepturile celor pastoriti de Biserica, protestand fata de pasapoartele cu cip

EPISCOPUL PETRU S-A ADRESAT PARLAMENTULUI SI GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA IN PRIVINTA ANULARII CARACTERULUI OBLIGATORIU AL FOLOSIRII PASAPOARTELOR CU DATE BIOMETRICE

Catre Parlamentul Republicii Moldova,

CERERE – INGRIJORARE

In ultima perioada se amplifica nemultumirile crestinilor referitor la promovarea politicilor de cipizare in masa prin introducerea obligatorie in sistemul actelor de identitate a pasaportului cu date biometrice.

Aceasta neliniste este calificata de crestinii pastoriti de Biserica Ortodoxa din Moldova drept inrobire si incalcare a convingerilor lor religioase, drept fundamental consfintit in Constitutia Republicii Moldova (art. 31 „Libertatea constiintei”).

Rationamentul inaintat este urmatorul. Daca un stat pretinde a fi democratic, stat care are la baza respectarea drepturilor si libertatilor oamenilor, atunci el trebuie sa fie servitorul cetatenilor, altfel democratia se transforma intr-un instrument de manipulare si subjugare.

Poporul si-a ales cirmuitorii nu pentru subjugarea lui, ci pentru respectarea drepturilor fundamentale. Daca drepturile fundamentale nu se respecta atunci poporul pierde increderea in cirmuitorii sai.

Astfel, daca toti cetatenii trebuie sa detina acte de identitate, nu inseamna ca tuturor trebuie sa i se elibereze acte de identitate cu date biometrice, pentru ca in aceasta situatie are prioritate convingerea religioasa de a nu primi pasaportul cu cip.

Consideram ca daca nu va aparea dreptul de optiune (dreptul de alegere) dintre obtinerea pasaportului cu cip si a pasaportului fara cip nemultumirile din partea crestinilor vor fi ample.

Acest drept de alegere are un sir de beneficii care contribuie la solutionarea problemelor de catre autoritati. Anume, cresterea natalitatii (crestinii care nu vor dori obtinerea pasapoartelor cu cip nu vor pribegi in alte tari, vor naste si vor munci in Moldova), stoparea migratiei fortei de munca (persoanele economic active vor produce in Moldova), „filtrarea” importului viciilor sociale, educatia in conformitate cu valorile verificate si recunoscute, stoparea divorturilor ca rezultat al plecarii unuia dintre soti la munci peste hotare, etc. continuare »

Despre adevaratii apocaliptici si despre semanatorii de rîcă

De mai bine de un an ne tot batem capul despre cum sta treaba cu cipurile. Mentionam de la inceput ca ar fi fost de ajuns sa ne conformam cu totii Comunicatului pe care Parintele Justin l-a dat in data de 14 ianuarie 2009. Dar daca la vremea aceea eram cat de cat uniti, chiar avand de partea noastra si ierarhi, acum s-a ales praful si pulberea, datorita ingamfarii si neascultarii unora ce se vor considerati purtatori de opinie. Dezbinarea si-a infipt coltii prin scandaluri care sa ne puna in conflict unii cu altii, cum au fost cele legate de “sinucigasul” actor Dan Puric si complotul impotriva construirii la Aiud a unei manastiri de catre Parintele Justin Parvu. In aceste cazuri unii si-au dat cu parerea, desi nu aveau nicio legatura cu aceste subiecte, aratand astfel o fisura in unitatea ce-o aveau cu noi. Dar, nu si-ar fi dat nimeni seama ca o sa se ajunga pana aici, la ura si atacuri la persoana, demne de niste pagani si nu de crestini.

Cum pot vorbi de unitate cei de la manastirea Putna, prin p. Teofan, cand ei nu au venit la Parintele Justin, ca sa discute problema cipurilor, sa gaseasca un temei canonic, patristic etc. si sa formuleze un document comun care sa fie inaintat sinodului BOR? De altfel, si multe alte manastiri cu traditie ar fi trebuit sa participe la o astfel de intalnire. Dar probabil ar fi trebuit Parintele Justin sa mearga la ei si nu invers. Pana la urma nu ar fi fost nici aceasta o problema! Insa nu a fost nicio initiativa, nicio dorinta din partea acestor manastiri de a se uni si a dezbate aceasta problema, datorita fricii si obedientei fata de niste stapani cu toiag de fier, iar nu de pastori blanzi si cu iubire de aproapele. Si asa a ramas in focul mitralierelor insultei, acuzelor si razbunarilor, doar manastirea Petru Voda. Cu toate acestea, Parintele Justin, trecand si prin calvarul spitalelor, tot nu a lasat garda jos si ne-a dat cuvant de intarire si indrumare celor ce nadajduiesc ca Domnul Dumnezeu vorbeste prin sfintia sa. Insa pe multi i-a durut cuvintele Parintelui, caci le zdruncinau pozitiile inselatoare in care se aflau si le stricau confortul sufletesc, amagit de toate desfatarile lumesti la care au apelat. Doar niste oameni ca acestia nu puteau accepta cuvintele Parintelui exprimate in interviul din revista Atitudini, nr. 12. Trebuie sa va aducem la cunostiinta ca manastirea Putna, rîc (războintucuvant) si altii ce nu merita pomeniti nu au considerat de cuviinta publicarea acelui interviu in care Parintele Justin lamureste cu o deosebita dragoste de parinte, toate acuzele care i se aduceau de catre sus numitii, datorita micimii lor sufletesti si inselarii in care se afla. Cand a fost vorba sa-l barfeasca pe Parintele cu privire la afisele anti-cip sau cu privire la inregistrarea video, hienele spatiului virtual, cei ce se ocupa doar cu rîca intre oameni, au inrosit paginile lor, zbuciumandu-se ca jidovii cu capul de zid, ca e schismaaaa, vai ce ne facem, noi aparatorii cei vajnici ai ortodoxiei, intelighenta ce se foloseste de cuvintele sfintilor pentru a-si justifica atacurile parsive la adresa fratilor si chiar a marilor duhovnici. Sa vedem ce argumente vor aduce ei la Judecata de apoi pentru ceea ce ne acuza: schisma, stilism, denigrarea Parintelui Justin etc. Ne miram cum de nu le e rusine acestor rîc-ari demagogi sa zica in public astfel de aberatii, din care se vede ca au in sufletul lor doar ura. continuare »

La Viena (20-27 septembrie) apostatii au de gand sa faca o unire in baza “bisericii nedespartite din primul mileniu”

Reprezentantii oficiali ai Bisericii Ortodoxe la Dialogul Teologic cu catolicii urmaresc, conform propriilor declaratii, o unire cu catolicii care se va sprijini pe traditia comuna a Bisericii Nedespartite dinainte de epoca schismei din 1054. Aceasta perspectiva a reconfirmat-o Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sarbatoarea Sfintei Chiriachi, vorbind in biserica cu acelasi nume din Kontoskali, unde printre altele a spus: „Noi, ortodocsii, credem ca pe terenul Bisericii Nedespartite a primului mileniu putem intr-un mod sigur sa ne reintalnim si sa ne unim (a se intelege cu romano-catolicii)”.
Cu toate acestea, un dialog cu catolicii care se sprijina doar pe teologia Parintilor dinainte de schisma desconsidera teologia ortodoxa patristica dezvoltata la jumatatea mileniului al doilea.
Insistenta catolicilor in kakodoxie (rea-credinta, erezie) si deplina lor despartire de Biserica prin schisma de la 1054 i-a condus pe Sfintii Parinti la scrierea si rostirea unor cuvinte de combatere a kakodoxiei papistase. Un exemplu caracteristic sunt cuvintele „Despre purcederea Sfantului Duh” si celelalte cuvinte impotriva latinilor ale Sfantului Grigore Palama, prin care s-a formulat lamurit invatatura ortodoxa despre purcederea Sfantului Duh si teologia energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Prin cuvintele Sfintilor Parinti impotriva catolicilor, care s-au scris dupa schisma, s-au descoperit in toata dimensiunea lor rataciri ca „Filioque”, harul creat, primatul papal si infailibilitatea si atatea alte kakodoxii. continuare »

Sfanta Cruce – Singura arma de nadejde a lumii

Crucea, care pana la Hristos a fost unealta de tortura, starnind groaza si sila, dupa moartea lui Hristos pe Cruce a devenit arma si semnul mantuirii noastre. Prin ea, Hristos l-a sfaramat pe diavol, de pe ea S-a coborat la iad si, slobozindu-i de acolo pe cei ce se chinuiau, i-a adus in imparatia Cereasca. Imaginea Crucii este infricosatoare pentru demoni si, ca semn al lui Hristos, este cinstita de crestini. Domnul i-a aratat-o pe cer imparatului Constantin, aflat in drum spre Roma, sa se lupte cu tiranul care pusese mana pe putere; faurindu-si un stindard in forma de cruce, imparatul Constantin a repurtat o victorie deplina. Fiind ajutat prin Crucea Domnului, imparatul a rugat-o pe mama sa, imparateasa Elena, sa caute Crucea de-viata-facatoare; si Cuvioasa Elena, indreptandu-se spre Ierusalim, dupa multe cautari, o gasi. Multe vindecari si alte minuni s-au facut si se fac atat prin Crucea Domnului, cat si prin imaginea ei. Prin ea, Domnul pazeste poporul Sau de toti vrajmasii vazuti si nevazuti. Biserica Ortodoxa praznuieste cu multa solemnitate aflarea Sfintei Cruci, amintindu-si totodata si aratarea Crucii pe cer imparatului Constantin. In aceasta zi si in alte zile inchinate Sfintei Cruci noi ne rugam lui Dumnezeu sa-Si reverse milostivirile nu numai unor persoane in parte, ci si intregii crestinatati, intregii Biserici. Foarte sugestiv vorbeste despre aceasta troparul Sfintei Cruci, alcatuit in secolul al VIII-lea, cand prietenul Cuviosului Ioan Damaschin, Sfantul Cosma, episcopul Maiumei, a scris toata randuiala slujbei inaltarii Sfintei Cruci.

“Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta (binecredinciosilor) imparati[1] asupra celor potrivnici daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.” continuare »

Intrebare: Se inseala sau nu marii duhovnici in privinta actelor cu cip?

Incredintare ca Dumnezeu isi are alesii sai in orice veac

Doi mari sfinti ne incredinteaza ca Dumnezeu randuieste oameni care sa dea raspunsurile ce se cer in veacul in care traiesc.

Sf. Nifon al Contantianei Ciprului

– Oare precum acum s-au inmultit sfintii intru toata lumea, asa si la sfarsitul veacului?
Zis-a lui fericitul:
– Fiule, pana la sfarsitul veacului nu va lipsi prooroc Domnului Dumnezeu; asijderea nici satanei slujitor. Insa in zilele cele mai de apoi, cati intru adevar vor sluji lui Dumnezeu, se vor ascunde pe sinesi cu buna istetime de oameni, si nu va fi intru dansii de a savarsi semne si minuni precum in zilele de acum, ci pe cale lucratoare si masurata vor calatori cu smerenie, si mai mari decat Parintii cei purtatori de semne se vor afla intru imparatia lui Dumnezeu. Pentru ca atunci nimeni nu va fi in ochii lor ca sa faca semne, ca dintr-o pricina ca aceasta, de a doua oara atintindu-se oamenii foarte cu osardie sa se duca catre nevointa.

Sf. Andrei al Chesareii Capadociei in Talcuirea capitolului 13 din Apocalipsa:

Stiinta cea dovedita a acestui numar, precum si a tot ceea ce s-a scris despre el, o va descoperi vremea si nevointa celor intelepti si treji. Caci, daca ar fi fost nevoie cu adevarat ca noi sa cunoastem acest nume, Ioan, cel ce l-a vazut, ni l-ar fi descoperit, insa darul lui Dumnezeu n-a voit sa se scrie in cartea dumnezeiasca numele lui cel pierzator.

Cine sunt cei intelepti si treji? Nu cumva sfintii si alesii lui Dumnezeu din fiecare veac?
Iar in veacul de acum cine sunt cei intelepti si treji? Daca acum e vremea, pe cine vedem ca a avut nevointa? Nu cumva pe cei care au dus greul si zaduful zilei, adica marii nostri duhovnici?
Sau oare sunt placuti si alesi si aceia care au inceput sa se bucure de inlesnirile si desfatarile acestui veac, fie din patimi trupesti, fie din iubire de averi, fie din iubire de stapanire si slava desarta, de care nu s-au pocait?

Daca intelepciunea celui (Sf. Ap. Ioan) care a vazut semnul, si numarul si numele a socotit ca este mai bine sa le taca pastrand descoperirea lui pentru alesii lui Dumnezeu din fiecare veac, ca sa se dovedeasca lucrarea cea vie a lui Dumnezeu, cine sunt cei care au indrazneala de a-i face mincinosi si inselati pe alesii Lui?
Consideram ca ideea de a socoti vii doar pe Sfintii Apostoli si pe Parintii canonizati ne arunca automat in sinagoga lui antihrist in care nu lucreaza Harul.

In consecinta, acceptam sa fim numiti in orice fel, chiar si „la limita ereziei” de catre cei care nu cred ca Dumnezeu este Acelasi ieri, azi si in veac.

„…nu va fi intru dansii de a savarsi semne si minuni(…), ci pe cale lucratoare si masurata vor calatori cu smerenie… nimeni nu va fi in ochii lor ca sa faca semne, ca dintr-o pricina ca aceasta, de a doua oara atintindu-se oamenii foarte cu osardie sa se duca catre nevointa”.

Asadar, sa nu asteptam minuni de la marii nostri duhovnici, ci sa le vedem lucrarea intregii lor vieti si sa luam aminte la smerenia lor. Dumnezeu vrea de la noi credinta in purtarea Sa de grija ce ne-o arata prin acesti povatuitori spre mantuire, care prin propria lor viata au aratat ca slujesc Domnului Dumnezeului nostru si care s-au jertfit pentru sfanta Biserica Sa, iar acum intr-un glas avertizeaza asupra aceluiasi lucru: pericolul actelor cu cip, premergatoare pecetluirii. continuare »

Cei care se leapada azi de marii duhovnici, maine se vor lepada de Hristos

Exista un curent creat de niste persoane prin care se bagatelizeaza lucruri esentiale spuse de cei trei mari duhovnici ai ortodoxiei romanesti. Din pacate la acest curent au aderat si o parte din cei pentru care marii duhovnici reprezentau o autoritate si care acceptau cuvantul lor ca de la Dumnezeu. Si ca sa fim incredintati ca acele cuvinte erau de la Dumnezeu, putem vedea ca de fiecare data acesti stalpi ai ortodoxiei erau in acelasi gand, diferind doar prin mici nuante.

Iata ce au spus marii duhovnici despre Lepadare:

Parintele Justin Parvu:

Cand m-am referit la cadere din Har, n-am cautat sa desfiintez fiinta umana in divinitatea ei… Daca insa omul accepta sa se lase pervertit si injosit prin pacat, atunci Harul lui Dumnezeu nu mai lucreaza in toata plinatatea lui, pentru ca este impiedicat de vointa rea a omului. Crestinul adevarat stie ca la cea mai mica lepadare il paraseste harul lui Dumnezeu, si cu cat este mai sporit, cu atat simte aceasta parasire pe pielea lui. Daca noi, crestinii, nu vom lupta impotriva compromisurilor, ceilalti nici atat. Si atunci nu ne facem vinovati pentru generatiile viitoare pentru ca nu le-am lasat un model de rezistenta? Daca noi primim acum cipul, ceilalti de dupa noi vor primi linistiti pecetea. O lepadare mica atrage alta mai mare dupa ea. Am zis doar ca acest cip nu este lepadarea finala prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergator pecetii antihristice… Vor cadea toti cei care sunt legati de cele pamantesti. (extrase din interviul aparut in nr. 12 al revistei Atitudini si pe care luptatorii induhovniciti ai internetului au refuzat sa si-l insuseasca, din motive doar de rea credinta si din dorinta de a crea discordie intre duhovnici nu au precizat Parintelui Arsenie acest interviu, in care Parintele Justin explica foarte clar la ce stadiu al lepadarii suntem acum) continuare »