Sinodul tâlhăresc:

Despre adevaratii apocaliptici si despre semanatorii de rîcă

De mai bine de un an ne tot batem capul despre cum sta treaba cu cipurile. Mentionam de la inceput ca ar fi fost de ajuns sa ne conformam cu totii Comunicatului pe care Parintele Justin l-a dat in data de 14 ianuarie 2009. Dar daca la vremea aceea eram cat de cat uniti, chiar avand de partea noastra si ierarhi, acum s-a ales praful si pulberea, datorita ingamfarii si neascultarii unora ce se vor considerati purtatori de opinie. Dezbinarea si-a infipt coltii prin scandaluri care sa ne puna in conflict unii cu altii, cum au fost cele legate de “sinucigasul” actor Dan Puric si complotul impotriva construirii la Aiud a unei manastiri de catre Parintele Justin Parvu. In aceste cazuri unii si-au dat cu parerea, desi nu aveau nicio legatura cu aceste subiecte, aratand astfel o fisura in unitatea ce-o aveau cu noi. Dar, nu si-ar fi dat nimeni seama ca o sa se ajunga pana aici, la ura si atacuri la persoana, demne de niste pagani si nu de crestini.

Cum pot vorbi de unitate cei de la manastirea Putna, prin p. Teofan, cand ei nu au venit la Parintele Justin, ca sa discute problema cipurilor, sa gaseasca un temei canonic, patristic etc. si sa formuleze un document comun care sa fie inaintat sinodului BOR? De altfel, si multe alte manastiri cu traditie ar fi trebuit sa participe la o astfel de intalnire. Dar probabil ar fi trebuit Parintele Justin sa mearga la ei si nu invers. Pana la urma nu ar fi fost nici aceasta o problema! Insa nu a fost nicio initiativa, nicio dorinta din partea acestor manastiri de a se uni si a dezbate aceasta problema, datorita fricii si obedientei fata de niste stapani cu toiag de fier, iar nu de pastori blanzi si cu iubire de aproapele. Si asa a ramas in focul mitralierelor insultei, acuzelor si razbunarilor, doar manastirea Petru Voda. Cu toate acestea, Parintele Justin, trecand si prin calvarul spitalelor, tot nu a lasat garda jos si ne-a dat cuvant de intarire si indrumare celor ce nadajduiesc ca Domnul Dumnezeu vorbeste prin sfintia sa. Insa pe multi i-a durut cuvintele Parintelui, caci le zdruncinau pozitiile inselatoare in care se aflau si le stricau confortul sufletesc, amagit de toate desfatarile lumesti la care au apelat. Doar niste oameni ca acestia nu puteau accepta cuvintele Parintelui exprimate in interviul din revista Atitudini, nr. 12. Trebuie sa va aducem la cunostiinta ca manastirea Putna, rîc (războintucuvant) si altii ce nu merita pomeniti nu au considerat de cuviinta publicarea acelui interviu in care Parintele Justin lamureste cu o deosebita dragoste de parinte, toate acuzele care i se aduceau de catre sus numitii, datorita micimii lor sufletesti si inselarii in care se afla. Cand a fost vorba sa-l barfeasca pe Parintele cu privire la afisele anti-cip sau cu privire la inregistrarea video, hienele spatiului virtual, cei ce se ocupa doar cu rîca intre oameni, au inrosit paginile lor, zbuciumandu-se ca jidovii cu capul de zid, ca e schismaaaa, vai ce ne facem, noi aparatorii cei vajnici ai ortodoxiei, intelighenta ce se foloseste de cuvintele sfintilor pentru a-si justifica atacurile parsive la adresa fratilor si chiar a marilor duhovnici. Sa vedem ce argumente vor aduce ei la Judecata de apoi pentru ceea ce ne acuza: schisma, stilism, denigrarea Parintelui Justin etc. Ne miram cum de nu le e rusine acestor rîc-ari demagogi sa zica in public astfel de aberatii, din care se vede ca au in sufletul lor doar ura. continuare »

La Viena (20-27 septembrie) apostatii au de gand sa faca o unire in baza “bisericii nedespartite din primul mileniu”

Reprezentantii oficiali ai Bisericii Ortodoxe la Dialogul Teologic cu catolicii urmaresc, conform propriilor declaratii, o unire cu catolicii care se va sprijini pe traditia comuna a Bisericii Nedespartite dinainte de epoca schismei din 1054. Aceasta perspectiva a reconfirmat-o Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sarbatoarea Sfintei Chiriachi, vorbind in biserica cu acelasi nume din Kontoskali, unde printre altele a spus: „Noi, ortodocsii, credem ca pe terenul Bisericii Nedespartite a primului mileniu putem intr-un mod sigur sa ne reintalnim si sa ne unim (a se intelege cu romano-catolicii)”.
Cu toate acestea, un dialog cu catolicii care se sprijina doar pe teologia Parintilor dinainte de schisma desconsidera teologia ortodoxa patristica dezvoltata la jumatatea mileniului al doilea.
Insistenta catolicilor in kakodoxie (rea-credinta, erezie) si deplina lor despartire de Biserica prin schisma de la 1054 i-a condus pe Sfintii Parinti la scrierea si rostirea unor cuvinte de combatere a kakodoxiei papistase. Un exemplu caracteristic sunt cuvintele „Despre purcederea Sfantului Duh” si celelalte cuvinte impotriva latinilor ale Sfantului Grigore Palama, prin care s-a formulat lamurit invatatura ortodoxa despre purcederea Sfantului Duh si teologia energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Prin cuvintele Sfintilor Parinti impotriva catolicilor, care s-au scris dupa schisma, s-au descoperit in toata dimensiunea lor rataciri ca „Filioque”, harul creat, primatul papal si infailibilitatea si atatea alte kakodoxii. continuare »

Sfanta Cruce – Singura arma de nadejde a lumii

Crucea, care pana la Hristos a fost unealta de tortura, starnind groaza si sila, dupa moartea lui Hristos pe Cruce a devenit arma si semnul mantuirii noastre. Prin ea, Hristos l-a sfaramat pe diavol, de pe ea S-a coborat la iad si, slobozindu-i de acolo pe cei ce se chinuiau, i-a adus in imparatia Cereasca. Imaginea Crucii este infricosatoare pentru demoni si, ca semn al lui Hristos, este cinstita de crestini. Domnul i-a aratat-o pe cer imparatului Constantin, aflat in drum spre Roma, sa se lupte cu tiranul care pusese mana pe putere; faurindu-si un stindard in forma de cruce, imparatul Constantin a repurtat o victorie deplina. Fiind ajutat prin Crucea Domnului, imparatul a rugat-o pe mama sa, imparateasa Elena, sa caute Crucea de-viata-facatoare; si Cuvioasa Elena, indreptandu-se spre Ierusalim, dupa multe cautari, o gasi. Multe vindecari si alte minuni s-au facut si se fac atat prin Crucea Domnului, cat si prin imaginea ei. Prin ea, Domnul pazeste poporul Sau de toti vrajmasii vazuti si nevazuti. Biserica Ortodoxa praznuieste cu multa solemnitate aflarea Sfintei Cruci, amintindu-si totodata si aratarea Crucii pe cer imparatului Constantin. In aceasta zi si in alte zile inchinate Sfintei Cruci noi ne rugam lui Dumnezeu sa-Si reverse milostivirile nu numai unor persoane in parte, ci si intregii crestinatati, intregii Biserici. Foarte sugestiv vorbeste despre aceasta troparul Sfintei Cruci, alcatuit in secolul al VIII-lea, cand prietenul Cuviosului Ioan Damaschin, Sfantul Cosma, episcopul Maiumei, a scris toata randuiala slujbei inaltarii Sfintei Cruci.

“Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta (binecredinciosilor) imparati[1] asupra celor potrivnici daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.” continuare »

Intrebare: Se inseala sau nu marii duhovnici in privinta actelor cu cip?

Incredintare ca Dumnezeu isi are alesii sai in orice veac

Doi mari sfinti ne incredinteaza ca Dumnezeu randuieste oameni care sa dea raspunsurile ce se cer in veacul in care traiesc.

Sf. Nifon al Contantianei Ciprului

– Oare precum acum s-au inmultit sfintii intru toata lumea, asa si la sfarsitul veacului?
Zis-a lui fericitul:
– Fiule, pana la sfarsitul veacului nu va lipsi prooroc Domnului Dumnezeu; asijderea nici satanei slujitor. Insa in zilele cele mai de apoi, cati intru adevar vor sluji lui Dumnezeu, se vor ascunde pe sinesi cu buna istetime de oameni, si nu va fi intru dansii de a savarsi semne si minuni precum in zilele de acum, ci pe cale lucratoare si masurata vor calatori cu smerenie, si mai mari decat Parintii cei purtatori de semne se vor afla intru imparatia lui Dumnezeu. Pentru ca atunci nimeni nu va fi in ochii lor ca sa faca semne, ca dintr-o pricina ca aceasta, de a doua oara atintindu-se oamenii foarte cu osardie sa se duca catre nevointa.

Sf. Andrei al Chesareii Capadociei in Talcuirea capitolului 13 din Apocalipsa:

Stiinta cea dovedita a acestui numar, precum si a tot ceea ce s-a scris despre el, o va descoperi vremea si nevointa celor intelepti si treji. Caci, daca ar fi fost nevoie cu adevarat ca noi sa cunoastem acest nume, Ioan, cel ce l-a vazut, ni l-ar fi descoperit, insa darul lui Dumnezeu n-a voit sa se scrie in cartea dumnezeiasca numele lui cel pierzator.

Cine sunt cei intelepti si treji? Nu cumva sfintii si alesii lui Dumnezeu din fiecare veac?
Iar in veacul de acum cine sunt cei intelepti si treji? Daca acum e vremea, pe cine vedem ca a avut nevointa? Nu cumva pe cei care au dus greul si zaduful zilei, adica marii nostri duhovnici?
Sau oare sunt placuti si alesi si aceia care au inceput sa se bucure de inlesnirile si desfatarile acestui veac, fie din patimi trupesti, fie din iubire de averi, fie din iubire de stapanire si slava desarta, de care nu s-au pocait?

Daca intelepciunea celui (Sf. Ap. Ioan) care a vazut semnul, si numarul si numele a socotit ca este mai bine sa le taca pastrand descoperirea lui pentru alesii lui Dumnezeu din fiecare veac, ca sa se dovedeasca lucrarea cea vie a lui Dumnezeu, cine sunt cei care au indrazneala de a-i face mincinosi si inselati pe alesii Lui?
Consideram ca ideea de a socoti vii doar pe Sfintii Apostoli si pe Parintii canonizati ne arunca automat in sinagoga lui antihrist in care nu lucreaza Harul.

In consecinta, acceptam sa fim numiti in orice fel, chiar si „la limita ereziei” de catre cei care nu cred ca Dumnezeu este Acelasi ieri, azi si in veac.

„…nu va fi intru dansii de a savarsi semne si minuni(…), ci pe cale lucratoare si masurata vor calatori cu smerenie… nimeni nu va fi in ochii lor ca sa faca semne, ca dintr-o pricina ca aceasta, de a doua oara atintindu-se oamenii foarte cu osardie sa se duca catre nevointa”.

Asadar, sa nu asteptam minuni de la marii nostri duhovnici, ci sa le vedem lucrarea intregii lor vieti si sa luam aminte la smerenia lor. Dumnezeu vrea de la noi credinta in purtarea Sa de grija ce ne-o arata prin acesti povatuitori spre mantuire, care prin propria lor viata au aratat ca slujesc Domnului Dumnezeului nostru si care s-au jertfit pentru sfanta Biserica Sa, iar acum intr-un glas avertizeaza asupra aceluiasi lucru: pericolul actelor cu cip, premergatoare pecetluirii. continuare »

Cei care se leapada azi de marii duhovnici, maine se vor lepada de Hristos

Exista un curent creat de niste persoane prin care se bagatelizeaza lucruri esentiale spuse de cei trei mari duhovnici ai ortodoxiei romanesti. Din pacate la acest curent au aderat si o parte din cei pentru care marii duhovnici reprezentau o autoritate si care acceptau cuvantul lor ca de la Dumnezeu. Si ca sa fim incredintati ca acele cuvinte erau de la Dumnezeu, putem vedea ca de fiecare data acesti stalpi ai ortodoxiei erau in acelasi gand, diferind doar prin mici nuante.

Iata ce au spus marii duhovnici despre Lepadare:

Parintele Justin Parvu:

Cand m-am referit la cadere din Har, n-am cautat sa desfiintez fiinta umana in divinitatea ei… Daca insa omul accepta sa se lase pervertit si injosit prin pacat, atunci Harul lui Dumnezeu nu mai lucreaza in toata plinatatea lui, pentru ca este impiedicat de vointa rea a omului. Crestinul adevarat stie ca la cea mai mica lepadare il paraseste harul lui Dumnezeu, si cu cat este mai sporit, cu atat simte aceasta parasire pe pielea lui. Daca noi, crestinii, nu vom lupta impotriva compromisurilor, ceilalti nici atat. Si atunci nu ne facem vinovati pentru generatiile viitoare pentru ca nu le-am lasat un model de rezistenta? Daca noi primim acum cipul, ceilalti de dupa noi vor primi linistiti pecetea. O lepadare mica atrage alta mai mare dupa ea. Am zis doar ca acest cip nu este lepadarea finala prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergator pecetii antihristice… Vor cadea toti cei care sunt legati de cele pamantesti. (extrase din interviul aparut in nr. 12 al revistei Atitudini si pe care luptatorii induhovniciti ai internetului au refuzat sa si-l insuseasca, din motive doar de rea credinta si din dorinta de a crea discordie intre duhovnici nu au precizat Parintelui Arsenie acest interviu, in care Parintele Justin explica foarte clar la ce stadiu al lepadarii suntem acum) continuare »

Din nebuniile tehnologiei: masina de citit ganduri si “viata” virtuala fara de moarte

Pentru prima data in istorie, s-a reusit “traducerea” semnalelor din creier in limbaj prin intermediul unei masinarii. Cercetatorii de la Universtitatea din Utah au realizat acest lucru cu ajutorul unor senzori atasati pe suprafata creierului uman.

Metoda, care are o acuratete de 90%, va fi folosita pentru ca persoanele paralizate si care nu pot sa vorbeasca sa poata comunica, spun medicii citati de telegraph.co.uk, preluat de protv.ro Masinaria a fost pusa la punct de o echipa de bioingineri americani care sunt de parere ca, in viitor, astfel de tehnologii vor putea fi folosite pentru citirea gandurilor oricui.

Profesorul Bradley Greger, seful echipei de specialisti, a declarat:

Eram foarte entuziasmat cand am inceput sa lucram la experiment si am reusit sa traducem semnalele creierului cu ajutorul unui dispozitiv pe care speram sa-l folosim pe termen lung. Sper ca acesta sa fie util in cativa ani pentru pacientii paralizati, care nu pot vorbi”.

Cum arata masinaria de citit ganduri

Este o banda plina de senzori, compusa din electrozi care percep semnalele electrice ale creierului. Mai exact, vorbim despre doua retele, de o parte si de alta a capului, formate din cate 16 electrozi, fixate pe centrele de vorbire ale creierului.

Primul pacient conectat la acest aparat a fost un bolnav de epilepsie. In timp ce el a citit in repetate randuri fiecare dintre cele 10 cuvinte care ar putea fi de folos unei persoane paralizate si anume “da”, “nu”, “cald”, “rece”, “foame”, “sete”, “salut”, “la revedere”, “mult” si “putin”, un calculator a inregistrat ce se petrece in creierul sau.

Concluzia? Fiecare cuvant are un semnal cerebral diferit, iar cercetatorii au asociat cuvantul in sine cu impulsul realizat de creier la rostirea lui. Si totul a mers struna, pentru ca in 90% dintre cazuri, potrivirea a fost perfecta. Calculatorul a receptat undele cerebrale fara sa foloseasca un program de recunoastere a limbajului. continuare »

Un alt pas al fiarei: cardul de sanatate cu cip va fi introdus de la 1 ianuarie 2011

Ministrul Sanatatii, Cseke Attila, a declarat, dupa sedinta de Guvern de astazi, ca de la 1 ianuarie 2011 romanii vor avea carduri de sanatate cu cip, pe care vor fi inregistrate informatii privind valoarea contributiilor la sistemul de asigurari de sanatate, vizitele medicale efectuate si diagnosticele puse.

Romanii vor primi cardurile acasa, gratuit, prin intermediul Postei Romane.
Seful de la Sanatate nu a vrut sa dea informatii referitoare firma care va produce aceste carduri de sanatate, daca se va organiza o licitatie pentru selectarea producatorului sau cat vor costa aceste carduri.
Totusi, cel mai ieftin card destinat sistemului bancar si care are cip incorporat se vinde la preturi incepand de la 2 euro/bucata. Pretul final variaza si in functie de gradul de personalizare, numarul de carduri comandate sau de capacitatea de stocare de date a cipului.

sursa: evz.ro

Egumenul Simeon de la Optina: Acceptarea noului pasaport cu 666 inseamna pierderea harului de la Botez si al harului preotiei

preluare de pe saccsiv.wordpress.com

Egumen Simeon (Larin) de la Optina

Egumen Simeon (Larin)
Egumen de la Optina, s-a nascut dupa revolutie, in anul 1918.
A trecut prin tot razboiul. In anul 1951 a venit la manastirea Pskovo-Pechersk.
Hirotonit preot din 1954. Dupa deschiderea manastirei Optina a fost unul din duhovnicii manastirii.

Iata si transcriptul:

– Parinte, ce credeti? Cu acceptarea numerelor, pasaportului, se indeparteaza harul de la botez?

– Se indeparteaza, se indeparteaza. Noi stim ca, binele si raul nu pot sa se uneasca impreuna. Si harul Dumnezeiesc nu mai poate pogori la acea persoana care are in buzunar pasaportul cu numele lui antihrist sau alte documente. Daca preotul sau altcineva, alta fata, are pasaportul cu numele antihristului, atunci Sfantul Duh nu mai coboara la acesta, sa se uneasca.

– Parinte, deci se pierde harul preotesc, da?

– Da! Inseamna ca nu-l are.

Imi cer iertare pentru nestiinta mea, dar pe parintele din filmulet nu-l stiu. Cei care cunosc mai multe despre aceasta inregistrare si cand a fost ea facuta (nu postata) ii rog sa-mi comunice. continuare »

Nasterea Maicii Domnului – Maica milei, a milostivirii si a izbavirii neamului omenesc. In dar, icoana de la Neamt

Inceputul anului bisericesc este patronat de praznicul Nasterii Maicii Domnului – Sfanta Maria Mica, iar sfarsitul – de celalalt praznic mare, Adormirea Maicii Domnului – Sfanta Maria Mare

• Sarbatorim pe Maica Domnului la inceput de septembrie asa cum o sarbatorim in fiecare zi, prin rugaciunile pe care i le adresam. Nicio fiinta, cereasca sau pamanteasca, nu s-a invrednicit de atata cinste! Asa se explica faptul ca, in fiecare duminica auzim, la utrenie, cantarea “Cea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita, fara de asemanare decat Serafimii” … Crestinii ortodocsi praznuiesc Nasterea Maicii Domnului sau “Sfânta Maria Mica”, prima sarbatoare importanta din calendarul crestin ortodox ce urmeaza datei de 1 septembrie, când începe Anul Nou bisericesc. În aceasta zi, potrivit Bibliei, s-a nascut, la Nazaret, Fecioara Maria, din parintii Ioachim si Ana. continuare »

Parintele Arsenie reafirma si pentru prosti, care nu baga in seama “puricele”: NU LUATI ASA CEVA! (referitor la cipuri)

Nu e pacatul cel mai mic, raul cel mai mic.

– Parintele Arsenie: ”’miroase a 666 in ce fac astilalti. Raspunsul meu e asta: eu n-as primi asa ceva.
– pr. Mihail: Nici noi nu il primim.

– Parintele Arsenie: ”Asa crezi? Prostule! Nu te juca cu purecele, care e foarte mic, dar uite asa se plimba.”

– pr Mihail: Unii spun ca ar fi chiar lepadare de Hristos daca primesti actele cu cip.

– Parintele Arsenie: Parinte draga, lepadare inseamna lepadare. Nu este insa departe DE lepadarea despre care spuneti.

”Si acuma ca un cuvant de sfarsit: eu nu primesc asa ceva.”

Cititi si:

Parintele Justin: Daca noi primim acum cipul, ceilalti de dupa noi vor primi linistiti pecetea

Noi mergem tot cu mucenicia! Asa mergem pana la moarte si nu renuntam!

Cand am spus ca se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gandit la o parasire a noastra, fiintiala. Ci este mai mult o racire in raporturile noastre cu Dumnezeu. Racirea aceasta, intr-adevar, daca se perpetueaza in viata omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului. Cu cat sunt mai invechiti in rautati si in compromisuri, nepocaite, cu atat si posibilitatea ridicarii este mai anevoioasa, si uneori aproape imposibila. Pai diavolul de ce nu mai poate sa se pocaiasca si sa redevina inger de lumina? Pentru ca el este invechit in rautati, a uitat frumusetea Dumnezeirii, a uitat gustul Harului.

VIDEO (si transcriptul): Parintele ARSENIE PAPACIOC de vorba cu Parintelui Mihail Stanciu pe tema ACTELOR CU CIP. Parintele Arsenie: MIROASE A 666. Parintele Mihail insista ca Parintele IUSTIN PARVU se afla la limita EREZIEI …

N. Steinhardt – Un crestin-ortodox nu poate zice: N-am stiut! Sunt lucruri pe care le poate afla oricine…

N-am stiut – raspunsul celor carora li se vorbeste de tortura, de lagare, de inchisori, de recunoasteri totale ale acuzatiilor, de internari politice in ospicii de nebuni – „nu tine”, nu e o scuza valabila. Nimeni nu este obligat sa inventeze praful de pusca ori sa descopere teoria cuantelor. Altminteri insa, elementara desteptaciune e o indatorire. Mai ales pentru un crestin, care trebuie sa fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispita. Dar nu numai pentru crestin – si aceasta din pricina unei constatari experimentale obiective: nimeni nu stie nimic, dar toata lumea stie totul.

Nestirea, indobitocirea, trecerea oarba prin viata si printre lucruri, sau trecerea nepasatoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci si atent: a stiut sa vada.

Altfel, de ce le-ar spune Domnul oamenilor: acesta este ceasul vostru; ori de ce i-ar indemna sa vada cu ochii, sa auda cu urechile si sa inteleaga cu inima; ori cum de-ar fi putut ei sti ca Domnul e flamand, insetat, strain, bolnav sau in temnita ca sa-L poata hrani, sa-I poata da de baut, sa-L poata primi, sa-L poata imbraca sau sa poata veni la El?

Jean Cau ii raspunde lui Roger Garaudy (care si el spune ca n-a stiut) cum nu se poate mai bine: dar eu unul care n-am fost profesor universitar si membru in comitetul central, eu cum de-am stiut? Milioane de oameni de pe strazi cum de-au stiut?

Adevarul este ca nu-i nevoie de cine stie ce secrete informatii, sunt lucruri pe care le poate afla oricine, numai sa vrea catusi de putin. (Spionii de cele mai multe ori transmit inutil, de doua ori inutil: pentru ca se stia, pentru ca nu sunt crezuti.) Sunt lucruri pe care le simti daca nu-ti astupi urechile si nu-ti acoperi ochii dinadins. Cine are urechi de auzit. Dar daca e omul prost? Prostia nu e nici ea o scuza pentru ca nimeni nu e atat de prost – (nu-i vorba de oligofreni sau de psihopati; aia, saracii, sunt exclusi) – incat sa nu-si poata da seama ca doi plus doi fac patru si ca doi plus doi nu fac noua.

Nu ne convine s-o recunoastem, ne adapostim indaratul obiectivitatii stiintei, dar sunt daruri elementare, le avem de la fire si zac in sufletul, inima, rarunchii, mintea, bojocii, maruntaiele, celulele, tropismele si sinapsiile oricui. Toata lumea stia ca Irod e o pramatie, Robespierre o canalie, Stalin un ticalos.

Chibrite aprinse aruncate peste benzina. Dar eu parca am stiut ceva? Am stiut eu ceva despre lumea aceea fara de asemanare in mijlocul careia m-am pomenit? Despre suferintele ascunse? Despre eroii nestiuti? Despre cei ce douazeci si patru de ore din douazeci si patru isi pastrau demnitatea in celule concepute sa duca numai la denunt si spurcaciune, la prabusire si dementa? continuare »

Buletinele cu cip din Germania au fost sparte de hackeri inainte de lansarea oficiala din noiembrie

La emisiunea “Plusminus” difuzata de televiziunea germana de stat ARD, echipa de hackeri Chaos Computer Club a reusit sa extraga date confidentiale din noile carti de identitate cu cip, prevazute sa intre in circulatie in Germania de la 1 noiembrie 2010. Pentru a scana documentele, acestia au folosit chiar un scaner RFID pus la dispozitie de autoritati fiecarui posesor de nou document, dispozitiv prevazut pentru realizarea de tranzactii financiare pe internet prin intermediul calculatorului. Datele extrase din document de hackeri sunt amprentele celor doua degete si codul PIN de 6 cifre ce reprezinta semnatura electronica.

Un alt risc in folosirea documentelor cu cip este dat de faptul ca exista posibilitatea(cu ajutorul unui virus Troian) sa se memoreze tastele folosite pentru introducerea codului de 6 cifre, in cazul in care nu se foloseste scanerul RFID.

Autoritatile germane, fiind surprinse de aceasta vulnerabilitate a noilor documente, resping cele prezentate la emisiunea “Plusminus”, iar un expert in tehnologia identificarii persoanei afirma ca totusi este un progres aceasta combinatie dintre un cip si un cod PIN, fata de sistemul clasic de pana acum format din utilizator si parola.

Trebuie sa precizam ca noile documente din Germania sunt asemnatoare cu cele ce vor fi introduse in Romania de la 1 ianuarie 2011. Prin urmare, un alt motiv de a refuza aceste acte este nesiguranta datelor personale, cu care un necunoscut poate utiliza banii pe care ii aveti in contul bancar asociat semnaturii electronice si poate savarsi delicte fiind identificat cu  identitatea dvs.

Mai jos puteti vedea cum aceiasi hackeri au reusit publicarea amprentelor ministrului de interne german, Wolfgang Schauble, pentru a arata nesiguranta folosirii datelor biometrice in cadrul actelor de identitate.

sursa: thelocal.de

Epistola unui sfant contemporan catre romani despre vremurile de pe urma: PREGATITI-VA!

“Domnul sa va binecuvanteze si sa va acopere cu mana Sa cea tare!

Piotr, Piotr, Bunelului ii este tare dor de tine. Piotr, nu stiu daca ne vom vedea in aceasta scurta viata pamanteasca, in aceasta pribegie a noastra catre Cer. Dar fiece scrisorica ce mi-o citeste batiuska V. de la tine si de la voi ma face pe mine, un mosneag noduros si ros de molii, sa iau pulsul inimii mele dulci.

Piotr, Piotr, am aflat si noi – mai bine zis, ingerasii acestia ai mei – prin anunturile care se fac la acest calculator, despre ceea ce se intampla acum in lumea larga. Eu nu stiu cum lucreaza acest aparat, dar V. mi-a spus ca se afiseaza cumva stirile cele mai importante ce se petrec in lume. Oh, inima mea dulce, vezi cat s-a inmultit rautatea in lume? Acolo, in Palestina, este acum mare varsare de sange si lucrurile nu cred sa mearga spre bine. Poate te vei mira, Piotr, dragul Bunelului, ca pe mine, un mosneag, ma preocupa lucrurile acestea; dar voiesc sa vi le zic pentru ca acum sunt vremurile de sfarsit, copile, sunt vremurile de sfarsit! Pacea in lume va fi, curand, un lucru rar.

Oh, dragul Bunelului, eu ma voi duce din aceasta lume desarta in curand, dar voi, voi veti prinde mari grozavii si mari rautati. Cand vor fi anume toate acestea?, il veti intreba pe Bunelul. Ei, Domnul Dumnezeu poate grabi sau mai poate amana sfarsitul, dupa a Lui socotinta; rautatea si desfranarea, eresul si delasarea s-au inmultit atat de mult in lume, ca nu stiu cat va mai ingadui Domnul lumea aceasta…

Copile drag, Piotr, sa stii ca grozavia cea mare va fi un razboi intre toate marile puteri ale lumii, si va fi atata foc si prapad peste toata omenirea, ca multi vor vrea sa se fi aflat in pamant, in morminte. Multi vor pieri…

Piotr, inima mea dulce, rostul duhovnicilor nu este sa-i infricoseze si sa-i inspaimante pe fiii lor duhovnicesti. Dar a ascunde adevarul, si anume ca mult nu mai e, ar fi o tradare a Adevarului Hristos.

Pregatiti-va, dragii Bunelului, pregatiti-va… Cum sa va pregatiti? Rugati-va cu sarguinta; Piotr, hrana si bautura noastra este pravila de fiecare zi si sfanta spovedanie. Feriti-va ochii si cugetele de desfranare, caci pentru desfranare va ingadui Domnul acest prapad prin foc.

Piotr, Piotr, cele ce ti se par grele, cu ajutorul lui Dumnezeu sunt usoare si dulci. Tu stii lucrul acesta. Chiar in mijlocul lumii, harul lui Dumnezeu este cheita care deschide inimile noastre si lasa sa intre Viata vesnica. In mijlocul cetatii, Dumnezeu ascunde multi placuti ai Lui. Asa a fost intotdeauna. continuare »

Iarta-ne, Parinte!

Totul a inceput cu durerea unui batran calugar pentru incatusarea neamului sau in ceea ce i-ar putea fi ultima robie babilonica. Din strigatul sau de suferinta sfanta cei mai multi nu si-au putut insusi decat cuvintele, tema: durerea din care s-a ivit strigatul i-a ramas, parca, numai lui…

Si tocmai aceasta durere este cheia problemei… pentru ca numai din ea se iveste rugaciunea vie, inlacrimata, la care Dumnezeu da, fiecarui suflet, dupa starea si situatia lui, ca raspuns, solutia, calea smerita, ortodoxa, a iesirii din aceasta robie… Numai cel care ii poarta durerea si plansul il poate intelege pe parintele Justin, numai acela isi poate insusi, corect, duhovniceste, cuvantul sau… Adica doar cel care poarta ranile hristice ale aceleiasi sfinte iubiri de Biserica si de neam… Si cati dintre noi pot suferi, macar, sa le priveasca de aproape?

Apelurile parintelui Justin au fost, inainte de orice, chemari la o suferinta, la o strapungere a inimii, la Crucea iubirii care se poarta cu smerenie in agonia rugaciunii… Fara acestea, cuvintele lui isi pierd seva si sensul… Se usuca asemenea mladitelor desprinse de Vita care este Hristos…

Parintele Justin ne-a daruit cuvintele durerii lui pentru a ne lipi inima de aceasta durere sfanta…CA SA NE SFINTIM SI NOI PRIN EA! CA SA NE FACEM DIN EA UN BUN INCEPUT DUHOVNICESC!

PARINTELE JUSTIN A VRUT SA IMPARTA CU NOI PAINEA LACRIMILOR SALE, PAINE FRAMANTATA SI DOSPITA IN LUNGA SA PATIMIRE! Partasia la durerea sa e SINGURA legatura vie, duhovniceasca, nu intelectuala, cu sfintii din inchisorile comuniste!

Ne-a invitat, in scris, la cina sfintei sale dureri, si noi nu ne-am dus acolo, pana la Cruce, ci am ramas la arhondaric; dar am pastrat biletul, invitatia, ca sa ne facem un nume, dandu-ne drept prieteni ai sai, tovarasi ai sai de Cruce…

Noi am lepadat durerea lui si i-am luat doar cuvintele… Si le tot inmultim cu mintile noastre nesmerite si cu inimile noastre invartosate… si dam de mancare multimilor, pietre ca paini si serpi, ca pesti…

Sa ne mai miram de rezultat? Sa ne mai miram ca, pe acest subiect, se inmultesc doar muscaturile veninoase si lapidarile verbale ?

Si nu suferim nici sa ne pocaim si sa oprim tragica impostura… Asa ca toata serparia si toate pietrele se intorc, pana la urma, impotriva singurului rastignit al acestei drame: parintele Justin.

Si asa, dansului i se desavarseste martiriul. Iar noua…

Iarta-ne, Parinte Justin! Iarta-ne! Si rugati-va pentru noi, sa nu mai ramanem straini de durerea sfintiei voastre…

sursa: Oameni si…

Iertare si celorlalti Parinti, Stalpii Ortodoxiei romanesti: Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Adrian Fageteanu.

Ca in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului

Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului.        (Luca 17, 26-30).

SFANTUL COSMA ETOLUL DESPRE PILDA LUI NOE

Noe si pilda lui

Vrand Preabunul Dumnezeu sa faca potop ca sa piarda lumea, i-a poruncit lui Noe sa faca o corabie lunga de trei sute de stanjeni, lata de cincizeci si inalta de treizeci, in asa fel incat sa-i trebuiasca o suta de ani sa o ispraveasca, ca oamenii sa-l intrebe: „Ce faci, Noe?”, iar el sa le spuna: „Dumnezeu mi-a poruncit sa fac o corabie, fiindca vrea sa piarda lumea”, iar oamenii sa rada de el, dar lui sa nu-i pese, ci sa-si vada de lucru.

Si Noe a inceput sa-si faca co­rabia si oamenii au venit sa-l intrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe le-a zis: „Dumnezeu mi-a poruncit sa fac o corabie, fi­indca vrea sa piarda lumea”. Oamenii i-au spus: „Tu, Noe, esti nebun! Ce-a patit si Dumnezeu? A innebunit si vrea sa piarda lumea?”. Dar Noe si-a vazut de lucru si in o suta de ani a ispravit-o.

In vremea aceea se gaseau doar opt oa­meni buni pe lume: Noe, femeia lui, cei trei copii ai lui si cele trei nurori ale lui. Vrand Preabunul Dumnezeu sa-i pazeasca pe acestia opt, a poruncit lui Noe sa incleieze bine corabia sa nu intre in ea ploaia si sa puna in ea parte barbateasca si parte femeiasca din toate animalele, curate si necurate. Si a intrat in ea el, femeia lui si cei trei copii si cele trei nurori ale lui si au inchis bine corabia.

Oamenii din afara mancau, beau, faceau negot, si alte lucruri diavo­lesti, si dormeau fara griji. Dumnezeu a asteptat sa se pocaiasca. Atunci Dumnezeu a deschis zavoarele cerului si ploaia a cazut din cer pe pamant ca un rau. Atunci oamenii au alergat si au strigat: „Noe, deschide-ne sa intram si noi in corabie!” Binecuvantatul Noe le-a zis: „Unde erati acum o suta de ani cand v-am spus ca Dumnezeu are sa piarda lumea si voi radeati? Acum ce sa va fac? In Iad nu este pocainta“. Si marea s-a ridicat cu cincisprezece coti peste muntii cei mai inalti si a inecat intreaga lume. Au scapat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii si cele trei nurori ale lui. Si din ei s-a umplut iarasi toata lumea. continuare »

e-Romania: un pas hotarator spre dictatura. Refuzati categoric semnatura electronica

Dragi tovarasi si prieteni, se poate afirma ca tara noastra a trecut spre o noua etapa de progres, spre societatea multilateral dezvoltata din punct de vedere al tuturor domeniilor de activitate: industria, agricultura, stiinta, cultura cat si al nivelului general de civilizatie si viata a poporului, pentru aceasta se vor crea conditiile materiale necesare astfel incat poporul nostru va face un mai mare si important pas inainte pe calea dezvoltarii si mai puternice, obtinute in cele… 4 decenii de viata libera pe drumul luminos al visului de aur al omenirii, spre… comunism, afirma apoteotic presedintele Romaniei de acum… 21 de ani, Nicolae Ceausescu.

In termeni cvasiidentici, presedintele ales al Romaniei si autoritatile tarii, dupa 20 de ani de… reala libertate si democratie zicem noi, ne vorbesc, la fel de apoteotic despre instaurarea… GUVERNARII ELECTRONICE, ca fiind un scop in sine, bine planificat.

Adica ni se explica, pe toate canalele de presa si prin politica de management al institutiilor publice ca singura, reala si eficienta rezolvare a tuturor problemelor acestei tari si implicit a crizei se va face prin implementarea programului e-Romania, a informatizarii totale adica totul: bunuri, servicii, tranzactii, informatii sipersoane se vor afla in evidenta unica, stocata la nivel central, intr-un supercomputer comandat deja la IBM care va functiona la Bucuresti, cu perspectiva declarata, a guvernarii internationale unice la nivel mondial.

Acest program, dupa spusele acestor distinsi domni, inseamna ca va genera lapte si miere si, in sfarsit, dupa atata saracie vom avea o viata imbelsugata si fericita.

Statistici si evidente de bunuri si oameni au mai fost si pana acum.La prima vedere, nu deranjeaza nimic. Dimpotriva, e mirobolanta ideea ca iata ce nivel ridicat al tehnicii, printr-un simplu click vei obtine orice informatie, vei sta linistit in fotoliu, vei consulta cuantumul facturilor, vei plati, vei putea studia legislatia, vei urmari cursul procesului, vei solicita copia hotararii si o vei primi online, fara sa mai mergi prin arsita, sa stai la cozi interminabile si sa te certi cu incasatoarea sau arhivarul…

La o prima impresie nu poti avea decat cuvinte de lauda la adresa truditorilor care au conceput un astfel de sistem.

Numai ca noutatea care ne trezeste din efuziunile de aprecieri este urmatoarea: sistemul nu functioneaza cu nume pentru persoane, ci cu numere de cod care vor fi unice pe plan mondial. continuare »

Mesaj catre stapanitorii acestei lumi: Ne-ati luat totul, dar ne-a ramas Totul: Hristos!

Marcel Bouros

„De sub tavalug” e un titlu optimist!

Domnule, a fost groaznic, dar a trecut! In realitate am iesit de sub tavalug asemeni firului de iarba prin asfalt, dar datorita pacatelor noastre nu am iesit la lumina soarelui, ci in mlastina disperarii, in mlastina placerilor ieftine si a sangelui copiilor omorati in pantece.

In vremurile crancene de ieri, Nichifor Crainic a propus solutia statului etnocratic, astazi in pragul disolutiei statului national roman si in furtuna antihristica mai avem o singura solutie- singura valabila ieri, astazi si maine- intoarcerea la Hristos!

O vom face sau vom pieri!

Solutia statului etnocratic este astazi utopica.

Daca tot trebuie sa existe un stat, propunem statul hristocratic propus de profeti.

Cine-i profetul? Asta ne va arata Dumnezeu, dar numai dupa ce noi vom fi ascultat de porunca Sa: „Fiti desavarsiti precum Tatal vostru din ceruri desavarsit este.”

Am mostenit o lume rea a carei hidosenie a fost vadita de marturisitorii Adevarului. Deoarece nu vrem sa ne sfintim, nu vom reusi prin puterile noastre sa schimbam lumea, vom lasa copiilor nostri o lume si mai rea! Avem insa la randul nostru datoria marturisirii astfel incat copiii nostri sa nu confunde Lumina cu intunericul.

In zadar cautam solutii orizontale, nu exista! Exista o singura salvare: verticala crucii, sa zburam pe cruce!

In marea Sa dragoste, Dumnezeu aproape ca vrea sa-si calce cuvantul, sa ne anuleze liberul arbitru si sa ne mantuiasca cu forta, sa ne determine sa tasnim pe cruce! Si, cu toate acestea, noi ramanem lipiti pe orizontala mortii!

Saracul Dumnezeu! Saracul tata care-si vede fiul prins in ghearele mortii. Mai de plans e Dumnezeu- Tatal decat omul- tata, deoarece Dumnezeu n-a gresit cu nimic, pe cand noi singuri ne aruncam fiii in ghearele mortii.

In fata atator agresiuni si minciuni- criza, buletinul, creditul, incalzirea globala, drogurile etc, etc, etc, omul contemporan pare a nu mai avea nicio solutie! Nimic mai fals! A murit oare Dumnezeu? continuare »

Cazuri de persoane care dupa ce au luat un card bancar cu cip au cazut prada vrajmasului diavol

PRIMUL CAZ

Ma numesc .X
Doresc in aceste cateva randuri sa va relatez o mica intamplare personala care a avut ecouri profunde la nivel sufletesc.
In primavara acestui an (2008) am hotarat sa imi fac un CARD de cumparaturi pe internet. Dupa cateva cautari pe unele forumuri am gasit cea mai buna ocazie: Cardul de la Banca Transilvania, BT MONDO-care este recunoscut international la cumparturi online. Bun. Punct ochit,punct lovit. In cateva zile, la o agentie a BT mi-am deschis cont si Card. Nelinistea mea in privinta multor atentionari(spirituale-duhovnicesti) asupra acestor carduri a fost repede spulberata de imensul orizont al www-ului care se deschidea in fata ochilor mei. Site-uri peste site-uri, care mai de care stilizate si atragatoare incepusera sa ma imbie cu o gramada de produse atractive. Regele “comertului digital” -EBAY&PAYPAL, deja imi facea cu ochiul atragator.A fost doar o chestiune de timp pana cand aveam sa-mi pierd mult nopti si seri fara rugaciune (doar asa ,pe fuga-cele incepatoare) in compania acestor titani ai WEB-ului.
Marea mea bucurie fu intrerupta de imposibilitatea de a face tranzactii online datorita, insa, neacceptarii serviciului Paypal de a lucra cu banca mea.Suparari,peste suparari, am decis sa vad ce se intampla.Am mers la Banca, dar cei de acolo mi-au zis ca nu sunt probleme. Asa ca mi-a ramas ultima solutie: sa caut din nou pe forumuri.Alte nopti pierdute, suparari,dezamagiri,insa la inceputul unei dimineti am gasit solutia: Banca ING scosese pe piata un card “destept” , care continea “CHIP’ cu tehnologie “RFID”(ceea ce aveam sa aflu mai tarziu despre aceasta tehnologie-dureros).Sistemul era perfect si totodata promitator. Am hotarat astfel sa imi fac un Card VISA Electron la ING Bank. Prilejul de a face doar 5 min pana la sediul lor m-a urnit intr-o dimineata plina de soare. Ajuns in fata relatiilor cu clientii, am dat peste o doamna buna voitoare si intru totul”zambitoare” care m-a intrebat politicos ce doresc. I-am spus despre dorintele mele de a face cumparaturi online pe web si aceasta m-a asigurat ca “am venit unde trebuie”.

Oare venisem “unde trebuia” ?

In momentul in care mi-a explicat sofisticaria tehnologica proprietara doar grupului ING despre aceste “Card-uri”, am avut,dintr-odata, un sentiment, o senzatie stranie.O durere launtrica a inimii m-a cuprins,o neliniste, ca si cand cineva ti-ar implanta un pumnal in inima, cu ura,dorind sa se uite in ochii tai,sorbindu-ti ultima picatura de viata.Totul s-a petrecut la nivel de secunde, nici nu am avut timp sa ma gandesc daca e bine sau rau ce fac.A fost un simtamant care a depasit stadiul discernerii mele rationale. Acelasi simtamant l-am avut cand mi-am condus bunicul pe ultimul drum al acestei vieti,pe un drum de munte, intr-o zi deloc friguroasa de iarna.
Undeva, in strafundurile inimii mele stiam ca ceva era in neregula cu ceea ce facusem, ca dadusem voie unei “stari” interioare sa ma corupa si sa ma domine. (Acum, cand sunt deja eliberat de cele nesabuite ale mele-pot privi intr-o alta lumina lucrurile)
Nu doresc sa generalizez trairile mele, sunt doar ale mele, simtamintele,durerile, “placerile de moment” au participat toate,laolalta la schimbarea starii mele sufletesti,stare pe care o voi analiza ceva mai tarziu.
Intr-un fel sau altul, stiam launtric ca acea stare a durerii inimii de la ING era strans legata de acel card.Dar “bucuria privelistii digitale” care se deschisese in fata ochilor mei era cu mult mai mare decat avertismentul multor parinti si frati crestini.
Asadar, am hotarat sa neglijez acele mici “rabufniri” ale inimii si sa dau curs vietii cotidiene.Devenisem un om modern. Aveam doua Carduri, navigam de “placere” pe marile site-uri comerciale, puteam vitual sa cumpar tot ceea ce imi doream,bineinteles in functie de posibilitatile mele financiare.Au inceput alte zile si nopti pierdute, in sisteme de “licitatii” electronice, in cercetari si speculatii de “marketing” pt. oferte bune. Toate acestea mi se pareau minunate, mai ales ca noi, romanii, nu avusesem ocazia sa traim ca “europenii sau americanii”. Deja ma integrasem in mare “familie EBAY”.Eram ca si unul de-al lor.
Daca lucrurile pareau frumoase”in exterior”, in interior, insa, o mare prapastie se adancea din ce in ce mai mult. Simteam ca nu imi mai pot controla puterile sufletului.Stateam duminica la Biserica ,ajungand sa privesc din ce in ce mai des ceasul care urma sa ma trimita acasa mai repede, sa imi pot relua “noile” preocupari.
Cred ca acuma (dupa ce am renuntat la carduri) imi dau seama mai bine, pe pielea mea, cat de usor intra in vietile noastre acest sistem murdar. Te simti ca un numar intr-o turma, exact ca in filmul acela “Endgame”. Ajungi, intr-un fel, asa cum zicea Parintele Iustin Parvu int-un interviu ca primesti acea “inraurire demonica” prin acceptarea acestor carduri “cipate”. Si tind sa cred, din ce in ce mai mult ca avea dreptate, mai ales acuma ca am trecut prin atatea.
Informandu-ma despre aceste tehnologii RFID am inceput, incet,incet, sa inteleg ca lucrurile nu prea stau asa cum ar trebui. Din ce in ce mai multe voci si pareri ale Parintilor cu care m-am consultat m-au ajutat ca in final sa iau decizia corecta pt. linistea sufletului meu. continuare »