Ungaria si ocupatia Transilvaniei: Ungurii sunt urmasii triburilor fino-ugrice din Asia, ajunsi in Europa in secolul IX, Transilvania fiind atunci locuita de români

Istoria Ungariei

Teritoriul Ungariei de astazi era locuit in trecut de triburi dacice, tracice si ilirice. Imperiul Roman a cucerit teritoriul in anul 35 i.e.n, si devine provincie a Imperiului sub numele de Panonia. Intre anii 400 – 600, Panonia a fost invadata de o serie de popoare migratoare, precum hunii, ostrogotii, lombarzii, iar mai apoi de avari.

In epoca romana, regiunea actualului stat Ungaria se numea in latina Panonia, fiind locuita de diverse triburi dacice. Ultimii care au invadat in acea perioada Campia Panonica au fost hunii, condusi de Attila. Hunii au facut alianta cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i in luptele impotriva galilor. In anul 453 Attila moare, o data cu el dezmembrandu-se si imperiul sau. Hunii au fost alungati de catre triburile germanice ale lombarzilor si mai ales gepizilor, care au pus stapanire pe acest teritoriu. In jurul anului 560, avarii cuceresc teritoriul Panoniei si il pastreaza sub controlul lor timp de 200 de ani, pana in secolul IX. continuare »

S-a votat legea care va favoriza conducerea oraselor din Transilvania de catre minoritatile maghiare

Am trecut peste cea mai importanta lege din ultimii 10 din Romania. Legea cu caracter organic care stabileste modificarea legii 67/2004, pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, adica stabileste alegerea primarilor din primul tur, castigator absolut fiind candidatul cu cele mai multe voturi. Dupa ce proiectul de lege a fost adoptat pe articole, in data de 5 iunie deputatii au votat in plen legea cu 174 voturi “pentru”, 110 voturi “impotriva” si 3 abtineri.

Cui folosestea acesta lege? Procesului democratic cu siguranta nu. De fapt, adoptarea acestei legi constituie rasturnarea definitiva in Romania a procesului electoral democratic. De bine, de rau, cu toate voturile cumparate, cu toate manipularile si manevrele, romanii mai aveau, o data la cativa ani, posibilitatea de a-si pune stampila pe un candidat local sau o lista de consilieri, cu gandul ca alegerea unui edil in orasul de domiciliu poate contracara, intr-o oarecare masura, politica nociva de la nivelul Parlamentului, Guvernului sau Presedintiei. continuare »

Parintele Mihai Valica ia atitudine si pe plan urbanistic, blocand distrugerea pavajului din zona catedralei Sfanta Treime – Vatra Dornei

Parintele Mihai Valica e reusit prin interventia sa sa opreasca distrugerea pavajului din zona catedralei. Desi aleile din parc au fost proaspat reabilitate, primarului Ioan Moraru nici ca i-a pasat cind a semnat autorizatia de introducere a unui cablu electric pentru chioscul Betty Ice. Asupra acestui mod de lucru abuziv vom mai reveni, pentru ca nu ni se pare normal ca un singur om, chiar primar fiind, sa hotarasca dupa bunul lui plac, fara licitatie publica, amplasarea chioscurilor din oras. Cuvintele parintelui Valica spun totul despre ceea ce se intimpla in Vatra Dornei, despre haosul urbanistic, sau despre starea deplorabila a infrastructurii:

Tot orasul este numai o gaura, iar noi am ajuns sa spargem si ceea ce am facut frumos si bine. Sunt socat, am crezut ca e o gluma proasta cind am vazut muncitorii si utilajul care trebuia sa sape santul. Sunt foarte indignat de ce s-a intimplat si ma doare sufletul pentru aceasta atitudine de necolaborare. Nu se poate asa ceva! Construim ceva frumos, apoi spargem, si o luam de la capat. E o munca sisifica, care pare sa nu se mai termine. Ce se face bine se darima doar pentru ca cineva vine si cere sa puna un chiosc. Nu exista o coerenta, e un haos total. Mai catastrofal decit arata orasul acum nu cred sa fi aratat vreodata”.

Faptul ca parintele ii indeamna pe oameni sa aiba o atitudine civica fata de neregulile de orice tip, nu poate decit sa ne bucure deoarece noi am facut acelasi lucru in ziar. Daca dornenii ar fi iesit in strada cu sutele in toiul iernii din cauza frigului din apartamente, atunci Ioan Moraru nu ar fi mintit cu asa o nerusinare, spunand ca doar cei de pe Aleea Dornelor au fost vitregiti, nu ar fi facut discriminari in privinta privinta platii facturilor sau, de ce nu, si-ar fi luat gindul de la inca o candidatura. Din pacate, oamenii s-au obisnuit ca atitudine sa ia doar presa, sau parintele Valica, iar consilierii locali, il asteapta pe vicele Mircea Rusu, ca sa se mai „racoreasca” si ei putin, ca cineva ii spune primarului ce-ar dori si ei sa-i spuna. Imbucurator este faptul ca acest cor de voci se ingroasa de la o zi la alta,  in afara de Mihai Valica a mai luat atitudine Roman Boca, Vasile Mironescu, Craciun Todasca, Marius Ripan, Tusnelda Piticari. In timp ce principalii investitori din turismul dornean, cum ar fi Vezeteu, Pasat, Chiforescu, au intrat in silentio stampa, suntem convinsi ca miscarea de nemultumire afisata va creste cu siguranta in perioada urmatoare. „Somnul comunitatii” a fost cel care le-a permis unor oameni sa nu mai plece din fruntea orasului timp de 16 ani, ducindu-l din pacate spre o stare de jale si de faliment.

Monitorul de Dorna

Discriminati in propia tara. Unde ne sunt presedintele si armata? Ungaria este vinovata de etnocid antiromanesc

“O noua imixtiune a Guvernului Ungariei in problemele interne ale Romaniei a avut loc prin declaratia de joi, 16 iunie, a vicepremierului Zsolt Semjen care a pretins ca Romania ar incerca „o schimbare intentionata si inacceptabila a hartii etnice” si ca „Tinutul Secuiesc reprezinta o problema de viata si de moarte pentru maghiarime”.

Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures solicita autoritatilor Statului Roman o reactie ferma de respingere si de condamnare si de descurajare pe viitor a acestor ingerinte anormale si jignitoare care au devenit o practica pentru autoritatile ungare”, se arata intr-un comunicat al FCRCHM, preluat de Romanian Global News.
“Afirmatia vicepremierului Zsolt Semjen este perceputa de cei 400.000 de romani din judetele Covasna, Harghita si Mures, discriminati in propria tara, nu numai ca o sustinere a declaratiilor agresive de incitare la nesupunere civica si violenta formulate de unii lideri politici maghiari din Romania, ci si ca o amenintare implicita, fapt inadmisibil, de natura a deteriora profund relatiile romano – ungare. Suntem convinsi ca toti romanii, nu numai romanii ardeleni, nu pot accepta declaratii belicoase care cuprind formulari de genul „suntem obligati sa folosim orice mijloace” avand in vedere atrocitatile savarsite de armata si populatia civila maghiara, dupa Diktatul de la Viena, cand partea de nord a Transilvaniei a fost facuta cadou Ungariei de Hitler si Mussolini. continuare »

Romanii din Harghita, Covasna si Mures resping proiectul de regionalizare al UDMR si ameninta cu „manifestari publice de amploare”

Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures (FCRCHM) respinge orice varianta de reimpartire administrativ – teritoriala a Romaniei care sa contureze infiintarea unei enclave etnice autonome sub forma asa-zisului „tinut secuiesc”, se arata intr-un comunicat de presa a organizatiei ce reprezinta pe cei 400.000 de romani din cele trei judete, preluata de Romanian Global News.

„FCRCHM respinge, de asemenea, proiectul de reorganizare a regiunilor de dezvoltare initiat de catre UDMR care reconstituie virtual granitele stabilite prin Diktatul de la Viena din 1940 si solicita Camerei Deputatilor respingerea acestuia in cel mai scurt timp.
FCRCHM atrage atentia ca aplicarea unor principii moderne ale administratiei publice, precum descentralizarea si autonomia locala, au fost si sunt utilizate cu rea-credinta de autoritatile locale conduse de UDMR, in scopul epurarii etnice a romanilor din Arcul Intracarpatic. In aceste conditii, formarea unui judet care sa inglobeze actualele judete Covasna, Harghita si Mures, dupa modelul stalinist al Regiunii Autonome Maghiare, va adanci discriminarea romanilor din acest areal si va constitui o etapa majora in realizarea proiectului hungarist de institutionalizare a „tarii secuilor” si de scoaterea a acestuia de sub autoritatea Statului Roman. continuare »

Pildele Sfantului Justin Popovici despre supunerea fata de stapanire

Fiecare sfant mucenic, fiecare sfant marturisitor al credintei lui Hristos reprezinta o intruchipare vie si o personificare nemuritoare a preasfintei Atot-Evanghelii a Bisericii Ortodoxe: „Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni”. Fiecare din ei s-a tinut de aceasta Atot-Evanghelie dumnezeieasca cu tot sufletul, cu toata inima, cu tot cugetul. De aceea au si fost ei supusi la chinuri, la rautati, de aceea au fost omorati de catre stapanitorii apostati din veac in veac.

Iata cativa dintre acesti nenumarati si nemuritori martori:

1) Sfantul mucenic Glicherie presbiterul (†303), asa i-a vorbit imparatului Maximian, care il ameninta sa dea foc bisericii din Nicomidia: „Nici darurile tale cele fagaduite nu le poftim, o! imparate, nici de ingrozirile tale nu ne temem, pentru ca toate cate sunt in lume, le avem ca pe un vis si chiar ne-am mahni, daca nu am suferi cele mai cumplite chinuri pentru Hristos, crezand ca-i pedeapsa lui Dumnezeu… Deci nu ne temem de prigoana ta, pentru ca avem arme de sus, de la imparatul a toate, cu care ne inarmam si ne ingradim, precum te inarmezi tu acum. Nadajduim ca stand impotriva, vom dobandi minunata biruinta, caci, batuti fiind, noi invingem, si cazand biruim” (28 decembrie).

2) Sfantul mucenic Iacov Persul (†421) si imparatul Izdigherd. Imparatul se adreseaza catre mucenic: „Afla ca esti vinovat de moarte, dar nu te voi ucide cu sabia, ca sa nu mori de moarte usoara, ci te voi preda la chinuri groaznice”. (Sfantului i s-au taiat degetele si toate membrele, unul cate unul – n. trad.). Sfantul Iacov i-a raspuns: „Fa ce poftesti, imparate, si cat mai curand, dar sa stii ca nu ma infricoseaza cuvintele tale, ce sunt aidoma vantului care sufla asupra unei stanci de piatra. Nu ma tem de moarte, stiind ca moartea cea vremelnica nu-i decat un vis, fiindca toti oamenii se vor ridica din mormintele lor la a Doua Venire infricosatoare a Stapanului meu Hristos”, adica vor invia (27 noiembrie). continuare »

Mihai Eminescu – 122 de ani de la trecerea la Domnul. Despre credinta marelui poet national

Cine citeste critica si istorie literara eminesciana ramane surprins de cel putin doua tendinte, explicabile, la urma urmei, fiecare in felul ei, ori prin neintelegerea locului special pe care il are preocuparea pentru cele ale credintei in opera lui Eminescu, ori prin supralicitarea unor aspecte in dauna altora. Este totusi o distanta prea mare intre a-l crede pe Eminescu ateu si a-l propune pentru… trecerea in randul sfintilor (este si o asemenea opinie, sa nu-i zicem altcumva).
Tudor Vianu (Poezia lui Eminescu, 1930, cap. Luceafarul), ponderat sau poate doar prudent (in epoca  se inregistreaza o carte care il contrazice categoric), afirma: „Poate ca daca elanul catre Dumnezeu ar fi devenit disciplina fiintei sale, o ultima caldura binefacatoare ar fi transformat pesimismul sau in speranta si gandul catre imobilitatea lumii in nazuinta catre perfectiunea ei”, insa, asa cum stau lucrurile, „sub valurile sensibilitatii sale, uneori vulcanice, alteori molcome si dulci, simtim adancul unei mari raceli”. Criticul vorbise despre „structura tripartita a lumii”, vizibila in Luceafarul (om, stea, Dumnezeu), dar, in loc sa adanceasca ideea pe linia unei apropieri de viziunea crestina asupra existentei, ramane la moda vremii de a explica totul prin filosofia lui Schopenhauer. Obnubiland ceea ce ar fi izvor crestin la Eminescu, Vianu creioneaza un portret interior al poetului din care elimina tocmai substanta care deschide orizonturile metafizice.

Pentru Pompiliu Constantinescu, altfel un critic sagace, M. Eminescu este, nici mai mult nici mai putin, „poet pagan” (V. Conferinta la Radio Bucuresti Eminescu – poet pagan, din 14 oct. 1945, reluata apoi in diferite volume), dar „un poet al pamantului nostru, legat de matca traditiei prin atatea fire”; nu este un poet crestin, ortodox, „totusi este al nostru, este cel mai cuprinzator geniu individual de geniu colectiv, fara sa fie mistic crestin sau ortodox tematic”; ba, mai mult, „nu poate fi crestin, ci pagan, fiindca nu cunoaste nici un pacat, care este o frana in scrutarea Existentei” (!) continuare »

Tetanosul si vaccinul antitetanos

1.) Tetanosul este o boala provocata de o bacterie numita Clostridium tetani, care patrunde in organism la nivelul ranilor. Bacteria poate forma spori care sunt foarte rezistenti in mediul inconjurator, mai ales la nivelul solului si in excrementele animalelor (in special a cailor). Cel mai usor se infecteaza ranile provocate prin muscaturi, arsuri, intepaturi si mai ales ranile provocate de corpuri straine: lemn, sticla, metal. ( Behrmann 1999). O rana sangeranda, fiind bine oxigenata, nu va contine niciodata toxina tetanica. Ea se gaseste doar in conditii de anaerobioza ( medii fara oxigen). ( Dr.med G.Buchwald, Impfen, das Geschäft mit der Angst, 2008, 121-131). Odata cu aparitia mijloacelor de transport moderne in orase, care au luat locul trasurilor cu cai, au scazut mult focarele de infectie cu acest bacil.

Infectia este favorizata de boli precum diabetul zaharat si ateroscleroza (ATS), cand bolnavii au o circulatie deficitara. Bacteria se inmulteste foarte bine in conditiile unei proaste circulatii, a lipsei de oxigen. Otrava bacilului, numita toxina tetanica, are o mare afinitate pentru sistemul nervos. Ea se propaga de-a lungul nervilor si ajunge la sostemul nervos central (SNC). In functie de cat de aproape de nervi sau maduva este rana, se ajunge la boala in timp de 4 zile – 2 saptamani. Toxina tetanica afecteaza activitatea motorie ( a muschilor), ceea ce duce la contractii musculare generalizate si foarte dureroase, cu pastrarea cunostintei. Cele mai periculoase sunt laringospasmul si contractia musculaturii respiratorii. Tratamentul este unul de urgenta. Mortalitatea era mare in trecut. Ulterior, ea a scazut foarte mult si datorita tehnicilor moderne ale Medicinii :2,3 % la varsta de 20 de ani si 18% la cei trecuti de 60 de ani.( EB 1999). Incepand cu anul 1980, nu s-a mai inregistrat niciun caz mortal la copiii din Germania. Chiar si la varstnici, se observa o scadere importanta a cazurilor mortale, cauza fiind probabil si raspandirea tot mai mica a bacteriei (prin mecanizarea agriculturii, modernizarea transporturilor, etc). Din 2001 nu mai este considerata o boala care trebuie raportata in mod obligator. ( Pro & Contra, 2008, 142). continuare »

Parintele profesor Mihai Valica: Sfanta Treime, baza mantuirii noastre

Mantuirea si indumnezeirea, ca opera de ridicare a oamenilor care cred in comuniunea intima cu Dumnezeu, nu e decat extinderea relatiilor afectuoase dintre persoanele divine la creaturile constiente. De aceea, Treimea se reveleaza in mod esential in opera mantuirii si de aceea Treimea e baza mantuirii. Numai existand un Dumnezeu intreit, Una din Persoanele dumnezeiesti – si anume cea care Se afla intr-o relatie de Fiu fata de Alta si poate ramane in aceasta relatie afectuoasa de Fiu si ca om – Se intrupeaza, punand pe toti fratii Sai intru umanitate in aceasta relatie de fii fata de Tatal ceresc, sau pe Tatal Sau in relatie de Parinte cu toti oamenii.

Sfantul loan Damaschin spune: “Intruparea e modul unei a doua subzistente, acomodata numai Fiului Cel Unul Nascut si Cuvantului, ca sa ne inaltam spre paradoxul suprarational al unitatii perfecte a celor trei Persoane distincte, pe care o reprezinta unitatea de fiinta a celor trei persoane dumnezeiesti.

Urcand spre aceasta intelegere, urcam spre promovarea unei tot mai mari unitati intre noi ca persoane umane distincte. Caci cel mai apropiat chip al Sfintei Treimi e unitatea de fiinta si distinctia personala a oamenilor.

Desigur, acest efort nu ajunge sa ne ridicam prin noi insine spre o mai mare intelegere a Sfintei Treimi, cunoscuta prin Revelatie si la adancirea unitatii intre noi. Ci e necesar ca sa fim ajutati de harul insusi al Sfintei Treimi sau de puterea Ei care intareste in noi unitatea, fara sa ne slabeasca ca persoane si prin aceasta ne ajuta sa intelegem tot mai mult o asemenea unitate suprema intre Persoanele care raman neconfundate.

Pentru intelegerea acestei unitati supreme a unor persoane distincte, e necesara insasi puterea ei, folosindu-ne de unitatea imperfecta a persoanelor umane numai ca de un chip obscur al Sfintei Treimi. continuare »

Papistasii nu cred in Sfanta Treime, ci intr-o rastalmacire a Ei, cauza principala fiind erezia filioque

Biserica Romano-Catolica a adus in launtru o innoire potrivnica invataturii de obste a Apostolilor, a Parintilor si a Soboarelor.

Lupta aceasta a ereticilor, adica a celor taiati de la dreapta credinta, impotriva Dumnezeu-Duhului nu a incetat nici o clipa. Toti au fost insa biruiti de Duhul, prin mijlocirea Sfintilor Parinti ai Bisericii; pana cand, la mai multe veacuri dupa pogorarea Sa in chip de limbi de foc, invatatura cea rea a fost reinviata de eresul latinesc, prin nascocirea mincinoasei dogme a purcederii Sfantului Duh si de la Fiul (Filioque). Cum se va vedea, aceasta a fost pricina despartirii Bisericii Rasaritene de Biserica Apuseana, un singur cuvant adaugat la Marturisirea de credinta: Filioque, avand urmari nebanuit de insemnate, ca de altfel tot ce tine de invatatura despre Dumnezeu. Despre aceasta va fi vorba in cartea de fata. Inainte de a citi cuvintele Parintilor celor insuflati de insusi Duhul, sa vedem pe scurt ce se scrie in Catehismul latinesc din zilele noastre. Pentru aceasta ne-am lasat povatuiti de autorii unei carti de mare folos: Noul catehism catolic impotrva Sfintilor Parinti. Caci iata ce se scrie acolo despre pricina ce ne sta inainte:

„Cea mai inalta invatatura a teologiei crestine este cea a Tri-Unitatii dumnezeiesti: Dumnezeu Se arata ca Unul in Trei Persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Avand aceeasi fiinta, cele Trei Persoane (sau Ipostasuri) sunt un singur Dumnezeu, insa Ele se deosebesc prin insusirile personale si alcatuiesc astfel o Treime. Tatal este fara inceput, Fiul se naste din Tatal, Duhul Sfant purcede din Tatal. «Insusirea Tatalui este nenasterea, cea a Fiului nasterea si cea a Duhului Sfant purcederea» (Sfantul Grigorie Teologul). «Cele trei Ipostasuri Se deosebesc intre Ele numai prin aceste insusiri personale» (Sfantul Ioan Damaschin). Cu constiinta binecuvantata a acestei teologii […], Parintii Soborului al doilea a toata lumea de la Constantinopol (381) au statornicit credinta in Duhul Sfant astfel: «…si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Care de la Tatal purcede, Care impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci.» […]

Spunand ca Duhul Sfant purcede din Tatal si din Fiul (an latina Filioque) si adaugand aceasta dogma in Crez, Biserica Romano-Catolica a adus in launtru o innoire potrivnica invataturii de obste a Apostolilor, a Parintilor si a Soboarelor. Biserica Ortodoxa ii reproseaza deci doua lucruri:

a) adaugarea lui Filioque in Crezul Niceo-Constantinopolitan, in vreme ce (asa cum vom vedea) Parintii au pecetluit Crezul;

b) dogma insasi, adica ideea ca Sfantul Duh purcede de la Tatal si de la Fiul, idee care nu numai ca nu se afla in Traditie, dar pe care scrierile Parintilor o resping in chip aratat.

Papii Inocentiu al III-a (la Conciliul IV Lateran, in 1215), Grigorie al X-lea (la Conciliul II de la Lyon, in 1274) si Eugeniu IV (la Conciliul de la Florenta, in 1439) au proclamat Filioque ca adevar de credinta. Ei credeau ca fara acesta nu putea fi mantuire.[1] Pentru faptul ca ii invinuia pe Ortodocsi de a fi scos pe Filioque din Crez, legatul Papei, cardinalul Humbert a depus, in 1054, pe altarul catedralei Sfintei Sofii din Constantinopol o scrisoare care-l excomunica pe patriarhul Ortodox al Constantinopolei, Mihail Kerularios, act care a fost la originea schismei definitive intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica.

Fiind vorba de o dogma atat de fundamentala, vizand Persoana Duhului Sfant, era de asteptat ca si Catehismul [catolic cel nou] s-o reia explicand-o mai clar si justificand-o cu mai multa siguranta decat au facut-o alti autori catolici din trecut. Caci, de-a lungul secolelor, Biserica Catolica a incercat sa-si legitimeze pozitia prin tot felul de argumente pe care teologii Ortodocsi le-au respins. continuare »

Cine poate oferi informatii despre zvonul ca IPS Iustinian Chira ar fi trecut la Domnul?

In cursul zilei de ieri, circula pe anumite bloguri si pe mail informatia ca IPS Justinian Chira ar fi trecut la Domnul. Am preluat aceasta informatie ca fiind adevarata, doar ca dupa cateva ceasuri a fost retrasa de pe net fara nicio lamurire. Ne cerem iertare pentru cei care au fost indusi in eroare si va solicitam celor care detineti informatii despre acest lucru sa le faceti cunoscute. Nadajduim ca Domnul il mai tine printre noi pe vladica Justinian sanatos, drept invatand Cuvantul Adevarului Sau.

Sfantul Ioan Damaschin: Sfanta Treime – Dumnezeul nostru

Credem intr-unul Tatal, temeiul si pricina a toate; Care nu S-a nascut din cineva, singurul Care fiinteaza nepricinuit si nenascut, Care este facatorul tuturora; Care este prin fire Tatal singurului unuia-nascut Fiului Sau – Domnul, si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – si purcezatorul Preasfantului Duh. Credem si „intr-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a nascut din Tatal inainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat; nascut, nu facut, de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.” Cand spunem ca Fiul este „mai inainte de toti vecii”, aratam ca nasterea Lui este in afara de vreme si fara de inceput. Caci Fiul lui Dumnezeu – „stralucirea slavei, chipul ipostasului Tatalui” (Evrei 1:3), “Intelepciunea si Puterea cea vie” (1 Corinteni 1:24), „Cuvantul Lui cel enipostatic, icoana intemeiata, desavarsita si vie a nevazutului Dumnezeu” (Coloseni 1:15)[1] – nu a fost adus la a fi dintru a nu fi, ci a fost totdeauna impreuna cu Tatal si in Tatal, nascut din El din vesnicie si fara de inceput. Caci n-a fost candva Tatal cand n-a fost Fiul; ci, odata cu Tatal, si Fiul Care S-a nascut din El. Caci, fara de Fiu, Dumnezeu-Parintele nu S-ar putea numi „Tata”. Iar daca ar avea Fiu mai in urma, ar ajunge Tata dupa aceea, nefiind Tata inainte, si astfel S-ar schimba din a nu fi Tata in a ajunge Tata, lucru mai rau decat orice hula.[2] Caci este cu neputinta sa spunem ca Dumnezeu este lipsit de insusirea fireasca de a naste. Iar insusirea de a naste sta in a naste din El, adica din insasi fiinta Sa, ceva asemenea cu El dupa fire.

Si este necuvios sa spunem ca nasterea Fiului s-a savarsit dupa oarecare vreme si ca fiinta Lui este mai tarzie decat fiinta Tatalui, de vreme ce zicem ca nasterea Fiului este „din El”, adica din firea Tatalui. Iar daca am zice ca Fiul nu este dintru inceput impreuna cu Tatal din Care este nascut, atunci aducem o schimbare in ipostasul [persoana] Tatalui: anume ca El nu a fost dintru inceput Tata, ci a devenit Tata pe urma. In adevar, chiar daca lumea s-a facut mai in urma, totusi nu s-a facut din fiinta lui Dumnezeu. Ea a fost adusa la a fi, prin vointa si prin puterea Lui, dintru a nu fi; dar prin aceasta nu urmeaza o schimbare a firii lui Dumnezeu. Nasterea este lucrarea prin care se scoate din fiinta celui care naste cel ce se naste asemenea cu el dupa fiinta. Iar aducerea intru fiinta prin zidire este un fapt din afara, in care ceea ce se zideste nu vine din fiinta celui care zideste, aducand asadar [intru fiinta], ci este cu totul osebit de el. La Dumnezeu, singurul nepatimitor, neschimbat si totdeauna la fel, atat nasterea cat si zidirea este nepatimitoare. Caci – fiind prin fire nepatimitor si nestricacios, deoarece este simplu (necompus) – El nu este supus patimirii si nici stricaciunii – atat in nastere, cat si in zidire – si nici nu are nevoie de ajutorul cuiva. continuare »

Amnesty International si fundatia Soros s-au folosit la Chisinau de persoane cu dizabilitati fizice pentru a promova libertinajul homosexualilor

“NU MANIPULATI CU DREPTURILE OMULUI! ” – PROTEST impotriva homosexualilor deghizati

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=aFlRtEJvJZs]

Pe 11 iunie 2011, un grup de cetateni, membri ai societatii civile au organizat o contra-manifestatie la Marsul Anti-discriminare organizat de Amnesty International impreuna cu alte ONG-uri „aparatoare ale drepturilor omului”.

Tentativele nerusinate ale unor organizatori si participanti la asa-numitul Mars Anti-discriminare – citiva homosexuali, promotori ai libertinajului (nu ai libertatii), ai „dreptului” la pruncucidere si ai intolerantei si urii fata de cetatenii care se conduc dupa alte valori morale decit membrii „GenderDoc-M” sau „Amnesty International” – de a se acoperi cu problemele reale ale grupurilor sociale devaforizate (persoane cu dizabilitati, unele minoritati etnice etc.) – cu scopul inducerii in eroare a opiniei publice prin afisarea de pretexte si motivatii false si netransparente le calificam drept manipulatorii si diversioniste. Consideram ca este destabilizatoare si polarizanta reactualizarea in aceasta perioada controversata de campanie electorala a „necesitatii urgente” de adoptare a Legii Nediscriminare, retrasa acum citeva luni din Parlament in urma protestelor fundamentate ale majoritatii poporului.

Grupul de protestatari considera ca marsul respectiv poarta un caracter provocator. O grupare cu aparenta democratica urmareste scopuri totalitare. Aceleasi structuri externe incearca disperat prin aceleasi persoane deja cunoscute sa impinga Legea Nediscriminare spre adoptare integrala, fapt ce ar avea ca efect imediat incalcarea dreptului fundamental de libera exprimare a majoritatii heterosexuale, la instituirea unui control totalitar al constiintei prin Consiliul pentru prevenirea si combaterea discriminarii, precum si alte organe de presiune.

Chemam autoritatile statului sa nu se lase intimidate de presiunile acestor grupari si, mai mult, sa ia in timp util masurile de rigoare pentru limitarea prin orice mijloace legale a activitatii anti-sociale si anti-nationale organizate de Amnesty & Co. Caci, precum corect s-au exprimat „discriminatii” de la „Amnesty”, promotorii Legii Nediscriminare nu sint mai mult decit „un grupulet de consumatori de granturi, fara nici un impact asupra opiniei publice si numai buni de ignorat”.

Grupul de protestatari

Mai multe imagini si video pe Moldova noastra.

Pacatul impotriva Duhului Sfant – pacat fata de fapte vadite

„Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie! Imparate ceresc –  Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, vistierul bunatatilor si datatorule de viata –  vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata spurcaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! (de 3 ori). Slava Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh. Si acum, si pururea si in vecii vecilor! Amin!”

Din ziua in care a fost zidit, omul s-a si pornit sa lupte impotriva Ziditorului si Stapanului sau Dumnezeu, punandu-se in slujba Potrivnicului (Satana), care i-a fagaduit o mincinoasa indumnezeire grabnica, mai la indemana decat aceea careia ii fusese harazit de catre Facatorul a toate, Care il plasmuise „dupa chip si asemanare”. Si Dumnezeu zice, prin Sfantul Prooroc Moisi: „dupa chipul si asemanarea Noastra” (Facerea 1:26)[1], pentru a ne invata despre fiintarea Dumnezeirii in Treimea Ipostasurilor. Ce a urmat, se stie: urmasii lui Adam s-au indepartat de Dumnezeu (mai ales dupa Potop) intr-atat incat au uitat cu totul de El. S-au inmultit, s-au despartit dupa limbi si neamuri, s-au raspandit pe fata intregului pamant si s-au pus cu totul in slujba diavolului celui mare, caruia ii slujeau in fiecare zi, inchinandu-se fie stihiilor, fie idolilor facuti de mana. Asa s-au nascut „religiile” (religo-religere, a lega, in latina). Necunoasterea de Dumnezeu ajunsese desavarsita. Atat ca Purtatorul de grija a toate isi avea alesii Sai (precum fusese si Noe), care mai pastrau ceva din insusirea bunatatii cu care fusesera inzestrati primii oameni: Avraam, Isaac, Iacov-Israil si, pentru ei, urmasii lor, din neamul carora avea sa ia trup Dumnezeu-Cuvantul. Pe acesti urmasi avea sa-i invete din nou Dumnezeu despre Sine, pe cat puteau ei intelege. La o vreme, mai mult despre Ipostasul Sau parintesc, in vremea Legii celei Vechi; apoi, despre Acela fiiesc, mai mult in evanghelie[2]; in sfarsit, despre Ipostasul Sau duhovnicesc, mai cu osebire in vremea propovaduirii apostolilor. continuare »

Conferinta la Piatra Neamt: Lumea contemporana si Robia vointei, Miercuri, 15 iunie la Casa de cultura a sindicatelor

Carmen Paduraru si Revisa Valea Muntelui din Bicaz au placerea de a va invita sa cautam impreuna solutii reale pentru iesirile din bolgiile iadului existential in care omul contemporan se scufunda din cauza pierderii reperelor morale, culturale si spirituale si a adoptarii unui stil de viata superficial si puternic ancorat intr-o realitate hedonista.

Invitati:

  • Parintii Spiridon, Xenofont, Stefan, Ioan de la Manastirea Petru Voda.
  •  Mihai-Silviu Chirila, redactor-sef RVM.

Cuvant introductivStelian Grigore, directorul Casei de Cultura a Sindicatelor Piatra Neamt.

Conferinta se va desfasura in ziua de miercuri, 15 iunie 2011, la Casa de Cultura a Sindicatelor Piatra Neamt, incepand de la orele 18:00. In continuarea acesteia, la initiativa Casei de Cultura, se va face o comemorare a trecerii la Domnul a poetului national Mihai Eminescu printr-o manifestare culturala intitulata Rugaciune pentru Eminescu: Sara pe deal.

INTRAREA LIBERA!

Sfantul Teofan Zavoratul – Predica la Duminica Pogorarii Sfantului Duh (Cinzecimea sau Rusaliile)

Ce inseamna sa praznuim venirea Duhului? Duhul lui Dumnezeu ii duce pe cei care II primesc la desavarsirea care le-a fost menita. Inceputul e pocainta, mijlocul sunt ostenelile si nevointele pentru curatirea inimii de patimi, sfarsitul este sfintita si tainica impartasire cu Dumnezeu.

Prin Duhul Sfant tot sufletul viaza si cu curatie se inalta, lumineaza-se intru unimea Treimii cu sfintenie de taina (Antifon, glasul 4)

Cincizecimea o praznuim si venirea Duhului, si taina cata, ca mare este si cinstita
(Stihira la Doamne strigat-am)

Praznuim venirea Duhului… Dar mai inainte oare nu era in noi Duhul? Da! Caci nu era inca Duhul Sfant, zice Evanghelia (In 7, 39), si oamenii traiau neavand Duhul, invata Apostolul (Iud. 1, 19). Iar Prorocul Iezechiil vedea starea duhovniceasca a neamului omenesc sub chipul unui camp plin de oase uscate foarte, dintre care, potrivit celei dintai preziceri, unele se impreunau numai fiecare la incheietura sa, pe altele erau deja vine, si crescuse carne, si pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era in ele (Iez. 37, 7, 6). Si iata pricina. Ca nu era inca Duhul Sfant, pentru ca Iisus nu era inca proslavit (In 7, 39). Duhul lui Dumnezeu Se departase de la om pentru calcarea poruncii, si suflarea vietii dumnezeiesti amortise in el dupa primirea suflarii facatoare de stricaciune a ispititorului. Iar cand Domnul ne-a impacat cu Dumnezeu prin moartea Sa si S-a proslavit prin inviere, inaltare si prin sederea de-a dreapta Tatalui, atunci s-a deschis iarasi intrare la oameni pentru Duhul lui Dumnezeu. Suindu-Se la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor (Efes. 4, 8). Dumnezeu a insuflat in omul intai-zidit suflarea vietii dumnezeiesti; pacatul l-a omorat. Acum, Dumnezeu ii da omului Duh nou (lez. 36, 26), insufla in el suflare noua de viata, ca sa invie sufletul omorat de pacat. Si s-a implinit cea de-a doua prezicere a lui Iezechiil: „Proroceste despre Duhul, proroceste, fiul omului”… Si am prorocit, si a intrat intr-insii Duhul, si au inviat, si au statu pe picioarele lor multime multa foarte (Iez. 37, 9-10). Apostolii au fost cele dintai vase primitoare de viata de la El, si incepand de la cetele apostolesti, El S-a revarsat apoi peste toata faptura (v. stihira la stihoavna: Acum Duhul Mangaietor…) si, dand viata tuturor celor ce il primesc, prin toata pipairea darii, dupa lucrare intru masura fiecarui madular, a alcatuit si a intocmit marele trup al Bisericii, crescand intru toate intru El, si pe deasupra crescand cu cresterea lui Dumnezeu (v. Efes. 4, 15-16; Col. 2, 19).
Asadar, evlaviosi ascultatori, Duhul Sfant este pentru toti Viata si Facator de viata; prin El se cuvine sa se nasca de Sus oricine vine in lume; cu aceasta ne zidim intru om nou prin taiere imprejur nefacuta de mana (Col. 2, 11). Lucrarea tainica tot a Lui face viata noastra ascunsa cu Hristos in Dumnezeu (Col. 3, 3). Prin Duhul Sfant tot sufletul viaza si cu curatie se inalta, lumineaza-se intru unimea Treimii cu sfintenie de taina (Antifon al glasului 4). continuare »

Ministrul turismului, Elena Udrea, bate palma cu masonii cavaleri de Malta pentru realizarea de pelerinaje “religioase”

Ministrul dezvoltarii regionale si turismului, Elena Udrea, a avut astazi, 9 iunie a.c., o intrevedere cu Principele si Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar si Ospitalier al Sfantului Ioan de Ierusalim, de Rodos si de Malta, Alteta Sa Eminentisima Fra’ Matthew FESTING, care efectueaza o vizita de stat in Romania.

Cu aceasta ocazie, Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar de Malta si-a exprimat satisfactia pentru vizita in Romania, in contextul unei evolutii excelente a relatiilor dintre tara noastra si Ordinul Suveran Militar de Malta si al imensului potential de cooperare in vederea dezvoltarii si implementarii unor proiecte comune.

La randul sau, ministrul Elena Udrea a apreciat actiunile desfasurate de Serviciul de Ajutor Maltez in Romania de peste 20 ani: ajutoare umanitare, interventii in caz de calamitati, servicii socio-medicale, programe pentru varstnici, pentru persoane cu deficiente si pentru copii.

Astfel, s-a mentionat necesitatea realizarii in parteneriat a unor pelerinaje religioase, incurajarea unor astfel de trasee avand importante consecinte benefice pentru zonele de interes ale Romaniei, la nivel de dezvoltare a infrastructurii si de aflux de pelerini. continuare »

Comunicat – avertisment al Luptatorilor anticomunisti: Parlamentul UE se face vinovat de recidivarea comunismului in Europa (vezi Basarabia)

C O M U N I C A T

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti constata cu ingrijorare recidivarea in Europa (vezi situatia din Republica Moldova – Basarabia) a comunismului.
Vinovat de aceasta recidiva este Parlamentul UE, care a respins condamnarea comunismului, a crimelor regimurilor comuniste si nu a dispus chemarea in instanta a criminalilor.

Nu dorim ca generatiile viitoare sa repete experienta noastra, sa cunoasca atrocitatile fara precedent petrecute prin temnitele prin care noi am trecut, comportamentul barbar al gardienilor instruiti de comunisti pentru exterminarea fizica a adversarilor politici.

Asemenea, nu trebuie uitate actiunile de siluire a constiintelor prin procesele de reeducare care au luat forme de cruzimi fizice si psihice nemaiintalnite nicaieri in lume (vezi Pitesti, Gherla, Aiud, Canal – Romania).

A nu se uita ca “experimentul Pitesti”, coordonat de sovietici, a urmarit transformarea adversarilor politici ai regimului comunist in oameni cu creierele spalate, lipsiti de vointa, constiinta, sclavi ai tortionarilor din organele de represiune comuniste.

Presedinte
Constantin IULIAN