Citiți și Singurul Holocaust din istoria omenirii a fost făcut de rușii bolșevici, sub conducere sionistă. La Pitești mare majoritate a ofițerilor au fost evrei

Aștept cu interes nume noi in procesele intentate fostilor tortionari comunisti, gen Marcusohn, Grunberg sau Brukner, altfel va crede lumea ca ne-am omorat intre noi.
Urmaresc cu atentie inceputul proceselor fostilor tortionari comunisti, in speranta, desarta insa, ca adevarul va fi dezvaluit. Adevarul profund ramane insa ascuns si tare ma tem ca acesta dezvaluire relativ brusca a unora dintre UNELTELE regimului rosu face parte dintr-un scenariu nebanuit de pervers.

In anii ‘50, majoritatea membrilor aparatului de partid si de stat din Romania erau straini de Neamul Romanesc, o proportie covarsitoare, de peste 90%, avand-o cetateni evrei, maghiari si tigani. Dau numai cateva nume reprezentative: Gheorghe Pintilie (n. Timofei Bodnarenko), general de Securitate, care a condus Direcția Generală a Securității Poporului (1948-1963), Mihai Dulgheru alias Mişa Dulberger, şeful Direcţia a V-a a Securităţii Poporului, Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, Iosif Kisinevski, născut Jakob Roitman, Vasile Luca, născut László Luka, casatorit cu Betty Birnbaum, de origine evreică, veterană a Războiul Civil Spaniol (vicepresedinti ai Consiliului de Ministri din Guvernul Groza), Teohari Georgescu alias Tescovici Burăh (ministru de interne), Walter Roman, născut Ernő Neuländer, ministrul Postelor si Telecomunicatiilor, Silviu Brucan (n. Saul Bruckner), redactor sef la Scanteia, ambasador în Statele Unite si la ONU, si nu in ultimul rand, Alexandru Nicolschi (n. Boris Grünberg), subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului (1948-1953) si secretar general al Ministerului Afacerilor Interne (1953-1961), vestit pentru dirijarea “fenomenului Pitesti”, adica a celui mai crunt experiment de tortura pshihica si fizica cunoscut vreodata in lume, actiunea sa fiind concentrata pe studentii si legionarii incarcerati la Pitesti si Aiud, cu alte cuvinte, pe cele mai puternice elemente romanesti.

Inchizand aceasta paranteza ma intorc in prezent si constat ca in aceste procese nu apare niciun alogen, in ciuda faptului evident ca acestia erau majoritari in aparatul de represiune comunist, procesele seamanand parca cam mult cu asa-zisul proces al comunismului initiat de Vladimir Tismaneanu, el insusi urmas de comunisti, parintii sai fiind Leonte Tismăneanu si Hermina Marcusohn, ambii membri marcanti ai Kominternului.

Ce se urmareste de fapt?

“Spalarea” comunismului de esenta straina, romanizarea fortata a acestuia si inducerea ideii (ventilata de GDS si Revista 22, via Soros) ca ideologia comunista nu a fost nociva din cauza internationalismului si ateismului promovat de ea, ci, culmea, datorita “nationalismului” lui Ceausescu. Se “imblanzeste” astfel indirect perceptia fata de Rusia, tot raul fiind transferat printr-o imbratisare fortata si perversa victimei, poporul roman, care “n’asa”, vorba lui Brucan, este “stupid people” si inghite pe nemestecate teoriile create in laboratoarele Noii Ordini.

| Mihai Tirnoveanu

Constantin Istrate (foto), al cincilea tortionar pe care Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului (ICCMER) l-a identificat, recunoaste o parte din acuzatii si spune ca nu i-a batut pe detinutii de la Penitenciarul Gherla cu ciocanul, ci cu levierul.

“O parte dintre ele sunt adevarate, in cea mai mare parte sunt inscenari”, a declarat Istrate, fost loctiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla, pentru Digi24, referindu-se la faptele de care este acuzat.

De exemplu, el a negat ca ar fi folosit ciocanul pentru a bate un detinut, asa cum l-a acuzat Octavian Bjoza, fost detinut politic, explicand ca a folosit un levier.

“Dar nu cu ciocanu’ (…), ci am folosit un levier… Nu aveam ciomege, era interzis in puscarie orice forma de contondent”, a spus Istrate.

Al cincilea tortionar – Constantin Istrate, responsabil de moartea a peste 200 de detinuti

In varsta de 88 de ani, Constantin Teodor Istrate a detinut functii de conducere in Penitenciarul Gherla, incepand prin a fi comandant de pluton (oct. 1954 – 1956), apoi ajutor de serviciu al comandantului si loctiitor comandant pentru spate (1956 – iun. 1957), loctiitor comandant pentru paza si regim (1957 – dec. 1958 si 1 mart. 1959 – 1961), comandant (dec. 1958 – 1 mart. 1959).

Conform marturiilor obtinute de ICCMER, Constantin Istrate era unul dintre cei mai sofisticati gardieni. Astfel, el evita sa loveasca detinutii cu mainile sau cu alte obiecte pentru a nu se murdari de sangele lor, spun cercetatorii, preferand sa ii loveasca pe detinutii imobilizati la pamant cu cele mai grele ghete sau cizme pe care le avea.

Victimele tortionarului Istrate, marturii sfasietoare: Batai cu ciocanul la talpi, detinuti transportati cu camionul in saci

Conform probelor obtinute, Istrate asigura legatura cu serviciile secrete, dand informatii nu numai despre detinutii politici de la Penitenciarul Gherla, ci si despre colegii sai.

1. Introducere

A scrie despre martiri și teroare în România este un mare curaj, întrucât nu cred că cineva se pricepe cu adevărat la martiri iar dacă nu ai trăit nici vremurile de martiraj și teroare, atunci poți fi atins, cu siguranță, de o umbră de impostură[1].

1.1. Motivația titlului

Personal doresc să cunosc adevărul istoric recent al României, care a dat ”nor de mărturii”[2] ale credinței creștine şi ale demnităţii umane. Știu că acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfânt peste noi și țara noastră, ca să nu ne uscăm în deșertul uitării, al minciunii și al nesimțirii actuale, în special al nesimțirii intransigente a unor cenzori ideologici, care ne interzic astăzi, să vorbim de proprii martiri, în România martirizată tocmai de stăpânii lor, care răsplătesc cu pensii mari pe torţionari şi sfidează pe cei torţionaţi…!

Să fie oare perioada postdecembristă nu doar o epocă a devalizării economiei şi a tranziţiei năucitoare, care a transformat România întro rezervaţie naturală a sărăciei în aer liber, fără economie şi fără viitor, sau este şi o continuare subtilă a comunismului reşapat şi integrat global în himera mondializării? Conspiraţia tăcerii, amnistia de iure a torţionarilor, protejarea şi răsplătirea lor generoasă, jefuirea ţării şi umilirea ei, etc. fac oare parte componentă din ontologia noii democraţii mondiale? Să fie oare România ţara torţionarilor fericiţi, care îşi consumă, fără pic de jenă, pensia uriaşă, pătată cu sânge şi moarte? Iată doar cîteva dileme şi adevăruri pe care ar trebui să le dezbatem civic şi eclesial.

Chiar dacă adevărul este crud și barbar, am credința că el ne poate ajuta la purificare și mântuire. Știm că ”cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte”[3] spune Eminescu și doar el” te face liber”[4] ne învață Mântuitorul Hristos. Iar ”acolo unde lipseşte curajul nici o altă virtute nu poate supravieţui”, spune un apologet creștin[5].

Doresc doar să cunosc Istoria națională sau ”naționalitatea în marginile adevărului”[6] pentru a putea trăi în viitor cu demintate națională și să am răspunsul gata pregătit când voi merge la judecata Domnului ”cu slava neamului meu”[7].

Despre „Noul Ierusalim”, cetatea cerească a fiilor lui Dumnezeu de după învierea şi judecata ob­ştească, stă scris: „Neamurile vor umbla‑n lumina ei, şi‑mpăraţii pământului într‑însa îşi vor aduce slava”[8]; și „cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că Tu eşti Sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate”[9].

Deci scriu despre martiraj și teroare ideologică din România recentă, din perspectivă eschatologică, ca teolog și preot și nicidecum din postura de martir sau erou și nici ca judecător moralist al istoriei.

Cu toate că în mizeria ideologică a epocii în care trăim ”s-a ajuns ca, pentru a vorbi de martiri, să fie nevoie de curaj […] iar când e vorba de martirii români care au murit în închisorile comuniste nu-ţi trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteală” [10]. Personal, îmi asum acest risc de a fi considerat orice, doar de dragul adevărului și de dragul înveșnicirei neamului meu.

Doresc să arăt apoi, că martirajul este un act de credință creștină profundă și o șansă enormă spre mântuire, în ciuda faptului că unii laici democrați nu au înţelegere pentru martiraj iar în concepţia lor ”martirul fiind o victimă idioată, care se chinuie degeaba, cu ochii aţintiţi la o himeră […] iar opinia curentă este că martirii au fost nişte bieţi nenorociţi care au crăpat fără nici un rost şi de aceea îi putem lesne da uitării. Cu alte cuvinte, nu pierdem nimic dacă tăcem în privinţa martirilor. În realitate, dacă îi uităm pe ei, ne uităm fundamentul pe care stăm, ne uităm rădăcinile […]”[11] și nu mergem la judecata lui Dumnezeu decât cu rușinea neamului dat uitării și nicidecum cu slava lui…!

Cu toate că nu există martiri universali, însă respectând martirii fiecărui neam, respectăm pe sfinţii universali ai lui Dumnezeu, care devin ”împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu”[12], doar dacă au făcut actul martiric în numele şi de dragul lui Dumnezeu în Vechiul Testament şi al lui Hristos şi a credinţei creştine, în Legea Harului. Altfel sunt ori victime, ori agresori, ori torţionari, ori eroi ai neamului sau viteji ai popoarelor, dacă ”ce-i martiric pentru mine devine duşman postum pentru altul”, precizează Sorin Lavric[13]. continuare »

Se spune că o minune durează 3 zilei, iar dacă ar fi să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în țara noastră am putea spune că așa este. Torționarii din România se plimbă nestingheriți, se bucură de pensie și își trăiesc bătrânețe foarte liniștiți, mai liniștiți chiar decât mulți bătrâni care au muncit o viață pentru stat, iar acesta îi batjocorește. Documente explozive, seziarea de la Institutul pentru Investigare a Crimelor Comusimului din România adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și altele vă sunt dezvăluite în cadrul ediției de astăzi a emisiunii “Sinteza ZIlei”.

În timp ce Regele Mihai primeşte de la statul român o pensie de 1.000 de lei, trei torţionari cunoscuţi au încasat pensii extrem de mari, la care cei mai mulţi dintre români nici nu pot visa.
Colonelul de Securitate Gheorghe Enoiu, supranumit şi „măcelarul de la Interne”, a încasat de la statul român o pensie de 60 de milioane de lei vechi (6.000 de lei noi).
De aceeaşi pensie s-a bucurat şi generalul de Securitate Nicolae Pleşiţă.
Torţionarul Alexandru Vişinescu încă dispune lunar de o pensie de 6.000 de lei.
Mihai Gâdea a prezentat în emisiunea  Sinteza Zilei o serie de documente impresionante care exemplifică supliciile pe care le-au suportat victimele torţionarilor Gheorghe Enoiu, Nicolae Pleşiţă sau Alexandru Vişinescu.
Printre metodele de pedeapsă menţionate în aceste documente se numără bătaia la tălpi, bătaia pe capre, metoda tapetului sau bătaia la testicule.

UPDATE: Parchetul militar NU va ancheta cazul Vişinescu. Ce se întâmplă cu dosarul torţionarului de la Râmnicu Sărat

Parchetul militar a anunţat, miercuri, că îşi declină competenţa în cazul torţionarului Alexandru Vişinescu, în cazul căruia Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a depus plângere penală, informează gândul.info.
Potrivit jurnaliştilor gândul, seful Parchetelor militare, procurorul militar Ion Vasilache, a explicat că, din 2007, competenţa pentru anchetarea acestor infracţiuni a fost mutată la Parchetul General.
Şeful parchetelor militare le-a declarat jurnaliştilor gândul că infracţiunile torţionarilor s-ar fi prescris, însă este contrazis de o lege din 2012 care spune că infracţiuni precum genocidul, omorul deosebit de grav nu se prescriu.
Parchetul militar şi-a declinat competenţa şi a trimis plângerea penală la Parchetul general, condus de Tiberiu Niţu.
Gândul.info mai scrie că Polonia, Ungaria, Israel şi Germania au demarat, după Al Doilea Război Mondial, adevărate campanii de identificare a torţionarilor nazişti. Iar după 20, 30 sau chiar 70 de ani, ofiţerii nazişti consideraţi responsabili de crime odioase împotriva evreilor sunt şi acum anchetaţi, judecaţi şi trimişi după gratii.

| video news

Cu puţin timp înainte de a fi răpus de o necruţătoare boală galopantă, în mai 2012, de pe patul spitalului Fundeni, preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici, dr. Constantin Iulian, mi-a cerut să fac public studiul referitor la coordonatorii din umbră ai experimentului reeducării prin tortură din închisoarea Piteşti, lucrare pe care mi-o încredinţase cu puţin timp înainte. Florin Dorescu

Fiindcă după Revoluţia din 1989 în cadrul foştilor securişti a apărut o ruptură între cei ce au activat sub Ceauşescu şi cei din timpul lui Dej, am încercat să valorific această ruptură. Cei de pe timpul lui Ceauşescu au început să-i denunţe pe cei din perioada Dej ca autori ai marilor crime, deci şi ai Piteştiului. De la aceşti denunţători am aflat date interesante în legătură cu originea etnică a autorilor din umbră ai fenomenului Piteşti.

Iată aceste informaţii:

• Ministerul de Interne era condus atunci de TEOHARI GEORGESCU, evreu pe numele adevărat BURĂH TESCOVICI;

• Directorul General al Securităţii Poporului: general locotenent GHEORGHE PINTILIE, pe numele adevărat BODNARENCO PANTELEI zis „PANTIUŞA”, evreu cu cetăţenie sovietică;

• Subdirector, g-ral mr. ALEXANDRU NICOLSCHI, evreu, cu numele adevărat BORIS GRUNBERG;

• Subdirector,  g-ral mr. VLADIMIR MAZURU, evreu polonez;

• Director al Secretariatului: mr. WILHELM EINHORN, şi el evreu;

La Direcţia a V-a a Securităţii unde se prelucrau „demascările” de la Piteşti se aflau:

• Director: col. MIHAI DULGHERU, numele adevărat fiind MIŞA DULBERGER, evreu comunist care a emigrat în Israel;

• Şef de serviciu: cpt. MATUŞEI ANDRIESCU, numele adevărat fiind MATUSEVICI NATHAN – evreu, anchetator între 1946-1962;

• Director adjunct: ARITONOVICI SAMUEL (semna ANTONIU SAMI) – evreu, anchetator între 1948-1952, a emigrat în Israel;

• RĂZVAN SERGIU – evreu, anchetator între 1948-1952; a emigrat în Israel;

• NEIDMAN GINGOL – evreu, emigrat în SUA; continuare »

Dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, evreii si-au facut o datorie de onoare din a-i gasi pe toti cei responsabili pentru Holocaust. Fostii criminali de razboi, evadati prin America de Sud si pititi sub identitati false, au fost vanati sistematic si putini au scapat. A fost felul in care evreii au inteles sa faca dreptate si sa cinsteasca memoria conationalilor ucisi.

Romania a avut si are criminalii ei, cei care, in perioada comunista, i-au decimat elitele in inchisori sinistre prin mijloace de o cruzime care nici macar nu incape in cuvinte. Am condamnat oficial comunismul, ceea ce a reprezentat un gest istoric si o decizie de maxima importanta, dar ce facem cu tortionarii?

Pai, ce sa facem? Le dam pensii de zeci de mii de lei pe luna si ii lasam sa isi petreaca batranetile linistite. Asa s-a intamplat cu Nicolae Plesita, asa se intampla cu Alexandru Visinescu, tortionarul odios de la Ramnicu Sarat. Visinescu nu numai ca nu este inchis, ci primeste o pensie militara foarte consistenta de la statul roman, 6.000 de lei pe luna, potrivit EVZ.

6.000 de lei pe luna pentru ca a schingiuit si a ucis oameni nevinovati, valori ale societatii romanesti, care au avut curajul sa se opuna unui regim dement. 6.000 de lei pe luna din banii fiecaruia dintre noi pentru un criminal, pentru un tortionar.

Daca eram evrei, un om ca Visinescu ar fi fost vanat si in gaura de sarpe si scos de acolo pentru a plati pentru crimele comise. Dar suntem romani si Alexandru Visinescu nici macar nu trebuie sa se ascunda. Traieste la vedere, linstit, isi consuma pensia patata cu sange si manifesta si acum o violenta cu totul iesita din comun.

Nu e o intamplare, e o chestiune de mentalitate. Aceeasi mentalitate care i-a permis unui fost comunist ca Ion Iliescu sa siluiasca destinul Romaniei atata vreme. Aceeasi mentalitate care a permis liniei a doua a PCR sa preia butoanele tarii dupa 1989. Aceeasi mentalitate care permite unor securisti verosi precum Dan Voiculescu sa joace un rol esential in destinele tarii in loc sa fie alungati cu pietre.

Sa nu ne amagim, Alexandru Visinescu se plimba linistit prin Bucuresti si isi consuma pensia uriasa pentru ca aceia pentru care a lucrat, cei ale caror ordine le-a indeplinit, marii comunisti si securisti au detinut pozitiile cheie ale statului roman atata vreme dupa 1989 si doar limitele biologice ii scot de acolo rand pe rand. Si au detinut acele functii pentru ca poporul i-a votat cu entuziasm.

Tortionarii elitelor anticomuniste si tortionarii destinului Romaniei sunt bine merci, unii cat se poate de activi in politica romaneasca unde fac ce stiu ei mai bine, pentru ca noi le permitem asta. Indiferenta noastra, lipsa noastra de solidaritate, inconstienta cu care votam toti ticalosii sau intoarcem capul, criteriile rasturnate pe care le aplicam, toate acestea sunt garantiile linistii lui Visinescu si ale celor ca ei.

| Ioana Ene Dogioiu – Ziare.com