Daruit cu usurinta savarsirii de minuni, ca un dumnezeu dupa har, Sfantul Spiridon nu inceteaza nici acum sa lucreze pentru izbavirea din necazuri a oamenilor. Mult milostiv cu cei smeriti, aspru cu cei mandri, sfantul se caracterizeaza printr-un neastampar dumnezeiesc, ce il face sa iasa si din racla, cu trupul, calatorind spre salvarea si celei din urma oi, din turma sa cuvantatoare. Sfant Parinte al Sinodului I Ecumenic, Marele Spiridon nu inceteaza a ne intari in credinta, prin minunile sale de “ieri” si de azi.

Potrivit “Vietii” redactate de Sfantul Simeon Metafrastul, Sfantul Spiridon s-a nascut in jurul anului 270, in Askia, Cipru, pe vremea imparatului Constantin cel Mare (272-337) si a fiului sau, Constantius. Il caracterizau simplitatea in purtari si smerenia, ocupatia sa fiind pastoritul oilor. Sfantul s-a insurat si a avut o fata, Irina. Sozomen, in a sa “Istoria bisericeasca” (Cartea a II-a, cap. 11), marturiseste despre modestia si intransigenta sfantului. “Desi a fost casatorit, nu a fost din acest motiv si deficitar in realizari spirituale”. Dupa moartea sotiei a fost inscaunat ca episcop al Trimitundei, cetate pe care a pastorit-o pana in anul 348, cand s-a mutat la cele vesnice, fiind ingropat in Biserica “Sfintilor Apostoli” din Trimitunda. Dumnezeu i-a dat harul tamaduirilor, minunile sale continuand peste veacuri, pana in zilele noastre. Numele sau provine de la cuvantul “spiris”, care in limba greaca inseamna “cosulet”, ca urmare a scufiei pe care o purta, din smerenie, in locul mitrei episcopale. De altfel, conform “Erminiei” lui Dionisie din Furna, Sfantul Spiridon urmeaza a fi reprezentat ca un “batran, cu barba lunga sinteposatat, despicata sputint in doua si purtand scufie”. In prezent, sfintele moaste ale ierarhului Spiridon se afla intr-o biserica din insula Corfu, aflata la 100 de metri de mitropolie, unde se gasesc moastele Sfintei Imparatese Teodora. Localnicii il cinstesc pe sfantul lor protector prin patru procesiuni anuale, comemorand izbavirea de foamete (1550), de o epidemie (1630), de ciuma (1673) si de asediul turcesc (in 1716). Aceste procesiuni corespund evenimentelor mentionate in Sambata Mare, in Duminica Floriilor, in prima duminica din luna noiembrie si pe 11 august. Cunoscut si ca sfantul “calator”, in preajma sarbatoririi sale, arhiereul Spiridon dispare cu trupul din racla, iar cand revine, corpul sau este cald si prafuit, iar incaltarile, tocite si purtate, dupa cum arata si iarba, si pamantul de pe talpi. In timpul procesiunilor religioase, Sfantul Spiridon este purtat in racla stand in picioare, in timp ce credinciosii canta: “Bucura-te, ca esti si cu oamenii cu trupul petrecator; Bucura-te, al carui trup savarseste astazi minuni; Bucura-te, ca incaltamintele tale slujesc drept dovada”. continuare »