Sinodul tâlhăresc:

Tag Archives: saptamana de rugaciune

Iată “corul de ecumeniști” din acest an ce vor participa la săptămâna rugăciunii în comun, către tatăl lor, veliar

Mai jos aveți și discursurile lor, apărute pe site-ul dedicat aceste spurcăciuni de Asociația ecumenică a bisericilor (cf. Creta) din România. Programul încă nu l-au dezvăluit pentru a nu fi puși în dificultate.

Mesajul de binecuvantare al Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane pentru Saptamana de Rugaciune pentru Unitate Crestinilor 2017

Darul împăcării lui Dumnezeu cu oamenii – semnul iubirii milostive a lui Hristos pentru lume

Tema de reflecţie a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, din anul 2017, Împăcarea – dragostea lui Hristos ne stăpâneşte (cf. 2 Corinteni 5,14) este un îndemn să ne reamintim că darul împăcării omului cu Dumnezeu, cu sine şi cu semenii se cere prin rugăciune stăruitoare şi se cultivă prin gânduri, cuvinte şi fapte bune. continuare »

Sf. Paisie Aghioritul – Scrisoare către ecumeniştii ce participă zilele acestea la rugăciunea împreună

Cuviosul-Paisie

Văzând marea furtună care a fost stârnită în Biserica noastră din pricina diferitelor mişcări filo-unioniste şi a legăturilor Patriar­hului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins şi eu de durere ca cel ce sunt şi eu fiu al ei şi am considerat că este bine ca, în afară de rugăciunile pe care le fac, să trimit şi eu o bucăţică de aţă – ca un monah sărac ce mă aflu – pentru a fi de folos, fie şi pentru a face o mică cusătură la veşmântul rupt în bucăţele al Maicii noastre. Cred că veţi face dragoste şi o veţi folosi, publicându-o în ziarul religios al Sfinţiei Voastre. Vă mulţumesc.

Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţe­lege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă fe­meie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Bise­rica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă.

Această dragoste, care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spi­rituali, care şi ei o trăiesc în cetăţi (oraşe)[2]. De altfel, acesta este duhul vre­mii noastre: familia să-şi piardă menirea ei sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea… continuare »

Noua tema a saptamanii ecumeniste de rugaciune (18 – 25 ianuarie): Impartasire, frangerea painii si rugaciunea

Sub titlul: Rugaciune si cooperare practica pentru unitatea crestina, suntem anuntati de catre Patriarhie ca si anul acesta va avea loc Saptamana de rugaciune impreuna cu ereticii: papistasi, luterani, anglicani, calvini si greco-catolici. Toti acestia sunt considerati crestini. Dar a fi crestin inseamna a avea drept cap al Bisericii pe Hristos, de a cinsti pe mama Sa, Sfanta Fecioara Maria si nu in ultimul rand de a marturisi Simbolul Credintei, asa cum a fost stabilit de Sfintii Parinti. In plus avem sfintele Canoane ortodoxe care interzic intrarea ereticilor in biserica ortodoxa si intrarea ortodocsilor in lacasurile lor de cult, ce se mai numesc si sinagogi ale satanei. Ereticii trebuie primiti in Biserica, doar dupa ce s-au lepadat de erezia lor si au acceptat Unicul Botez valid, in numele adevaratei Sfinte Treimi, Botezul ortodox. Dupa cum ne zice si Sf. Apostol Pavel:

Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre; Este un Domn, o credinta, un botez (Efeseni 4:5)

Pai de unde putem noi zice ca si acesti eretici au credinta, sau ca sunt in acelasi Duh, cel crestin si ca fac parte din acelasi trup? Ori noi, ori unul din ei? Deci ar insemna sa ne lepadam de credinta noastra ca sa-i putem considera si pe eretici crestini si ca ei au botez si alte sfinte taine. Trebuie sa marturisim ce au marturisit Parintii Bisericii si sa nu avem partasie in niciun fel cu cei ce blasfemiaza numele Domnului, dusmani ai lui Dumnezeu numindu-se.

Referitor la tema din acest an se observa clar tendinta de a se ajunge la acelasi potir, al impartasirii impreuna, dupa cum pe parcursul anilor s-a ajuns sa fie recunoscut si botezul, si preotia ereticilor. Finalul, daca noi il vom accepta, va fi disparitia Ortodoxiei din tara noastra si implicit a noastra ca neam. Sa nu fie!

Cinste acelor ierarhi care nu vor face in bisericile pe care le pastoresc, aceste apostate rugaciuni; iar celor ce vor tine aceste rugaciuni, anatema Sfintilor Parinti se va abate asupra lor. Asemeni si credinciosilor care vor participa sau nu la aceste faradelegi.

Sa marturisim impreuna cu Sfantul Marcu Evgenicul: „Credinţa noastra este dreapta marturisire a Sfintilor Parinti ai nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne înfatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosenie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. In materie de credinta nu exista concesie. Chestiunile credintei nu admit iconomia”.

UPDATE: Un cititor ne-a transmis ideea de stabili o ora de citire a Psaltirii pentru izbavirea oamenilor de erezie, rataciri, secte si ecumenism si intoarcerea lor la dreapta credinta. Consideram ca e de ajuns ca fiecare sa citeasca cand poate, numai sa ceara Sfintilor, Maicii Domnului si Domnului Hristos izbavirea de ecumenism, erezia ereziilor.