Tag Archives: Duminica Tomii

A zecea fericire: Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut

Nu stim daca Toma a avut curajul sau a avut nevoie sa pipaie rana de la piept si semnele cuielor, insa cand L-a vazut cu adevarat in fata ochilor lui, de la distanta vazandu-I semnele ranilor, a cazut in genunchi inaintea Lui si a spus acele cuvinte nemuritoare pentru tot neamul omenesc: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”, acea marturisire totala a fiintei lui, a credintei lui, ca Iisus e cu adevarat cel inviat, cel pe care a vrut sa-L vada el cu ochii lui si L-a vazut. Sfintii Parinti spun ca in aceste doua cuvinte — „Domnul meu si Dumnezeul meu” — se subliniaza cele doua firi ale Mantuitorului Hristos. El a spus „Domnul meu”, de la Domnul vietii pamantesti — „Domnul meu”, deci Iisus i s-a aratat sub firea Lui pamanteasca; „Dumnezeul meu” – Stapanul vesniciilor, Stapanul veacurilor. Deci fire dumnezeiasca si fire omeneasca, Dumnezeul pamantului si al cerului.

Si Iisus mai adauga acele cuvinte: „Ai crezut, Toma, pentru ca M-ai vazut; fericiti sunt cei ce nu M-au vazut si au crezut”! Aceasta fericire, socotita a zecea fericire, alaturi de cele noua care sunt in predica de pe munte, este si pentru fiecare din noi, frati crestini, care suntem aici, care traim de doua mii de ani in lumea aceasta pamanteasca, pentru ca noi nu am avut fericirea pe care au avut-o Toma si ceilalti sfinti apostoli, sa-L vada pe Iisus aievea, sa pipaie sau macar sa priveasca cu atentie la ranile Lui, sa auda aievea glasul Lui dumnezeiesc. Noi credem prin spusa martorilor lui Iisus Hristos, a apostolilor care au spus prin sfantul Ioan: „noi am vazut si am pipait pe Cuvantul Vietii” (1 Ioan 1:1). L-au vazut, si prin marturia lor credem si noi de-a lungul veacurilor. Deci suntem si noi intre acei fericiti care cred in Iisus Hristos, pe baza martorilor oculari din timpul vietii Sale pamantesti, care au fost cu adevarat vrednici de credinta, pentru ca ei pentru acest adevar si-au dat viata, au murit pentru Hristos. Si cand cineva are o asemenea putere de credinta, incat poate sa mearga pana la moarte pentru El, merita tot respectul si merita sa fie crezut pe cuvant.

extras din predica Parintelui Sofian Boghiu la Duminica Tomii

Sfantul Ignatie Briancianinov: Apostolul Toma nu a avut necredinta, ci bucurie negraita. Prin el a venit binecuvantarea la cei ce cred fara sa fi vazut

“Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut” (Ioan 20, 29)

Aceste cuvinte le-a grait Domnul credinciosului Sau ucenic, care n-a vrut sa creada in invierea Domnului atunci cand ea i-a fost adusa la cunostinta de catre fratii lui, Apostolii; aceste cuvinte le-a grait Domnul ucenicului care spusese sus si tare ca el nu va crede in invierea Domnului pana ce nu se va capata dovada vie a acestei intamplari atat de minunate si atat de insemnate pentru lume.
“Am vazut pe Domnul”, i-au spus cu bucurie Sfantului Apostol Toma ceilalti Apostoli, carora li S-a aratat Domnul chiar in ziua invierii Sale, seara, intrand in camara fara a deschide usile.
Camara era zavorata bine de frica urii iudeilor, ce de-abia savarsisera uciderea de Dumnezeu si luasera toate masurile impotriva invierii care fusese prevestita.
“De nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor”, a raspuns Toma, pe care il uimise preaimbucuratoarea veste, si “de nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si de nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
Vorbind astfel, a aratat nu necredinta cea vrajmasa lui Dumnezeu, ci bucurie negraita; asa a aratat ce simtea sufletul lui inaintea maretiei intamplarii ce a schimbat soarta omenirii. Cu Hristos si in Hristps omenirea a inviat.
Atotbunul Domn nu a intarziat sa ii dea iubitului Sau ucenic dovada pe care acesta o dorea. Dupa ce a trecut o saptamana de cand Se aratase Apostolilor pentru intaia data, Domnul S-a aratat din nou, fiind ei cu totii impreuna si Toma aflandu-se cu ei. Usile erau inchise, ca si intaia data, de frica iudeilor.

Apostolii L-au vazut dintr-o data pe Domnul stand inaintea lor. Pace voua, le-a grait El. Apoi, intorcandu-se catre Toma, i-a zis: “Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele, si adu mana ta si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20, 27). continuare »