Sinodul tâlhăresc:

Author Archives: admin

Holocau$tul – începutul dictaturii minorităților. Părintele Justin Pârvu: În România nu a fost holocaust!

Related image

Vedem cum de mai bine de jumătate de secol umanitatea este șantajată de cea mai periculoasă doctrină politică, ce sugrumă orice ideal național, spiritual și de libertate a exprimării. Este de ajuns să citezi dintr-un mare poet național, de ex. Radu Gyr, că îți sar în cap ONG-urile sioniste finanțate via Tel Aviv. Apoi, ca să nu-ți pierzi locul, din guvern, parlament, serviciu etc. trebuie să-ți faci mea culpa, să-ți torni cenușă în cap și deja ești gata pentru o îndoctrinare ideologică la muzeul holocaustului de la Ierusalim, cu nume sugestiv Yad Vashem, unde ți se impune istoria politic corectă ți unde trebuie să aduci jertfă idolească cu cipilica pe cap. Întors acasă trebuie să dai roade și să lovești în valorile neamului românesc, care au plătit cu viața datorită regimului comunist adus de bolșevicii evrei pe tancurile rusești.

Acest tip de ideologie este exemplu pentru doctrinele altor minorități ce-și impun, majoritații unde trăiesc, ideile imorale, necreștine, anti-românești precum comunitatea lgbt, reprezentanții politici ai comunității maghiare – UDMR ș.a. Este noua dictatură ce subjugă multe națiuni – dictatura MINORITĂȚII. Peste tot în lume, minoritatea evreiască trăiește prin bau-baul creat de holocaust, și anume anti-semitismul, fiind prima acuză invocată în caz că un evreu nu este angajat, promovat, premiat etc., neluându-se în seamă criterii obiective precum specializarea, eficiența, conduita etc. Identic ești acuzat de xenofobie, rasism, homofobie etc. dacă refuzi să accepți anormalul, imoralul ca mod de viață în propria țară.

Nu neagă nimeni crimele asupra cetățenilor evrei, atât cât au existat în realitate, însă trebuie clar spus cine le-a făcut cu adevărat și la comanda cui. În România lucrurile au stat cam așa:

[VIDEO] PRIGOANĂ și în episcopia Maramureșului și Sătmarului: episcopul Iustin Sigheteanul vrea CATERISIREA a doi preoți ce au întrerupt pomenirea

Duminică, 1 octombrie 2017, la Lunca Potăului, jud. Satu Mare, unde episcopul Iustin Sigheteanul a fost huiduit de oameni, pentru că are intenția de a-i caterisi pe preoții Emanuel Oros, din parohia Mesteacăn și Popa Daniel, din parohia Aliceni, acuzându-i de ”neascultare și nesupunere față de Biserică”. Preoții în cauză, au întrerupt pomenirea episcopului Iustin Sigheteanul, în urmă cu un an, pentru ca acesta a semnat la București, în cadrul Sinodului BOR, în luna octombrie, documentele impuse la Sinodul tâlhăresc din Creta, iunie 2016.

| OrtodoxINFO

Doi SFINTI NOI introduşi de Sinodul BOR în calendarul creştin-ortodox: Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv si Sfântul Gheorghe Pelerinul

La 26 ianuarie 1902 a trecut la Domnul Mitropolitul Iosif Naniescu, cel care a păstorit Moldova mai bine de un sfert de secol, între 1875-1902.

Pruncul Ioan, cum se numea din botez viitorul mitropolit, s-a născut la 15 iulie 1818 în Răzălăi, judeţul Soroca, şi a fost educat într-un mediu profund religios. Tatăl său, Anania Mihalache, era preot, iar mama, Teodosia, era fiica preotului Vasile Fornea din satul Răzălăi, ocolul Răutului. În familie, mai mulţi membri au avut vocaţie monahală. Un frate al mamei, Iosif, era ierodiacon, şi tot ierodiacon era şi călugărul Teofilact din mănăstirea basarabeană Frumoasa, rudă căreia îi va fi încredinţat spre grijă tânărul Ioan, după împlinirea vârstei de 10 ani. Mama sa a intrat în monahism, luând numele de Fevronia.

Educaţia creştină primită în casa părintească a fost completată cu deprinderile pe care şi le-a format în preajma călugărului Teofilact. Cei patru ani petrecuţi la Mănăstirea „Sfântul Spiridon“ din Iaşi, între 1831-1834, l-au adus în contact cu personalităţi şi evenimente care-şi vor pune amprenta asupra vieţii sale. După o scurtă trecere pe la Mănăstirea „Sfântul Proroc Samuel“ din Focşani, îşi va completa noviciatul la Episcopia din Buzău, sub îndrumarea Episcopului Chesarie, „unul dintre cei mai mari ierarhi din trecutul Bisericii noastre“, care-l va călugări, hirotoni şi sprijini pentru a urma studii temeinice. A fost în prima generaţie care a terminat cursurile seminariale la Buzău, între 1836-1840. După absolvirea Seminarului din Buzău, ierodiaconul Iosif a urmat, între anii 1840-1847, cursurile Colegiului „Sfântul Sava“ din Bucureşti. Şi-a completat aici cultura generală, a studiat ştiinţele exacte, limbi străine şi cele clasice, dobândind o pregătire intelectuală temeinică.

„Admirau în el pe profesorul cu vaste cunoştinţi între profesorii acelor vremuri“

În mai 1849, a fost numit egumen al Mănăstirii Şerbăneştii Morunglavului, judeţul Vâlcea. Cu binecuvântarea Mitropolitului Nifon al Ungravlahiei, a fost hirotonit preot la 29 august 1850 în Biserica „Sfântul Ioan“ din Bucureşti, care-şi sărbătorea hramul, de către Arhiereul Timotei Troados, egumenul Bisericii Creţulescu. Peste doi ani, la 30 noiembrie 1852, Sfântul Calinic, Episcopul Râmnicului, l-a ridicat la rangul de protosinghel. În octombrie 1857, protosinghelul Iosif Naniescu a primit o nouă ascultare, aceea de egumen al Mănăstirii Găiseni din judeţul Dâmboviţa. Apreciat de Mitropolitul Nifon pentru calităţile şi activitatea sa, în 1860 a fost hirotesit arhimandrit.

Arhimandritul Iosif Naniescu a desfăşurat o activitate didactică în Bucureşti timp de nouă ani, ca profesor de religie la Gimnaziul „Gh. Lazăr“ (1864-1866), Liceul „Matei Basarab“ (1866-1873) şi la Şcoala normală „Carol I“ (1867-1873). Timp de un an, între 1870-1871, a fost director al Seminarului „Central“ din Bucureşti. „În timpul profesoratului, arhimandritul Iosif Naniescu şi-a atras iarăşi simpatiile tuturor. Admirau în el pe profesorul cu vaste cunoştinţi între profesorii acelor vremuri, şi pe omul cu experienţă strălucită izvorâtă din o înţelepciune naturală. Iar toate acestea, înveşmântate în curăţenia şi evlavia sufletului său, dădeau un prestigiu nespus de mărit. Profesorii se mândriau cu colegul lor, elevii cu profesorul de religie, iar familiile copiilor cu sprijinul părintesc pe care-l aveau în el“ (Vasile Vasilache).

La 23 aprilie 1872, Mitropolitul Nifon, cel care îi oferise până atunci toate rangurile bisericeşti, l-a hirotonit pe arhimandritul Iosif Naniescu arhiereu cu titlul de Mireon. Mai puţin de un an a trecut până a fost chemat pe o nouă treaptă a slujirii. La 18 ianuarie 1873 a fost ales episcop de Argeş, acolo unde păstorise primul ierarh al eparhiei al cărui nume îl purta de la călugărie. La 10 iunie 1875 a fost ales mitropolit al Moldovei, fiind instalat la 6 iulie.

Mitropolitul Iosif, ierarhul care citea permanent din Scriptură

Venit la Iaşi, a fost preocupat în primul rând de zidirea sufletească a credincioşilor, restaurarea diferitelor biserici ale eparhiei – între care un loc central l-au ocupat catedrala mitropolitană şi bisericile „Sfântul Nicolae Domnesc“ şi „Trei Ierarhi“, expresia văzută a zidirii Bisericii lăuntrice.

Mitropolitul Iosif nu a fost doar un propovăduitor şi mărturisitor al dreptei credinţe, ci şi un apărător al acesteia. A luat atitudine în eparhie contra unor manifestări potrivnice moralei creştine. Prin tot ce a cuvântat, a scris şi a trăit, Mitropolitul Iosif Naniescu a propovăduit „doctrina sfintei noastre Biserici şi credinţa pe care am moştenit-o noi de la părinţii şi strămoşii noştri, prin învăţătura Sfintelor scripturi şi a sfinţilor Părinţi ai Bisericii, până în ziua de astăzi“.

Mitropolitul Iosif citea permanent din Scriptură. Întâlnim citate scripturistice în toate scrierile sale, pe care îşi fundamenta mesajul pe care-l transmitea. Mărturisea în testament: „Gândindu-mă pururi la eternele cuvinte ale Sfintei Scripturi că tainic şi neştiut de nimeni este ceasul când Domnul cheamă la Sine pe aleşii Săi, şi cugetând neîncetat la cuvintele Marelui Apostol al neamurilor, Pavel, că noi, credincioşii, nu trebuie să fim ca cei ce nu au credinţă în învierea şi nemurirea sufletului; ci în toată viaţa noastră să avem credinţă tare şi neclintită în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, carele suferind moartea pentru noi, iar moarte de cruce, s-a făcut pe Sine începutul învierii noastre, gândindu-mă, zic, la acestea şi aflându-mă astăzi în anul al optzeci şi unul al vieţii mele, am crezut că este bine să fac cunoscut iubiţilor mei ultima mea voinţă şi să orânduiesc eu însumi, cum trebuie a se urma, după săvârşirea mea din viaţa aceasta pământească, cu tot ce am putut agonisi şi economisi în zilele vieţii mele, servind în Biserica Dumnezeului nostru celui viu, cu dragoste, cu frică şi cu cutremur, aşa precum am învăţat de la bătrânii şi mai marii mei, care m-au introdus în Casa Domnului şi m-au povăţuit cu cuvântul şi cu fapta să fiu de folos sfintei noastre Biserici şi Scumpei noastre Patrii“.

Profesorul Constantin Erbiceanu, colaborator apropiat al Mitropolitului Iosif, a dat şi el mărturie că ierarhul citea permanent din Scriptură: „Înaltpreasfinţitul Iosif Naniescu avea calităţi mari, aş putea zice apostolice, pentru că zilnic cugeta numai la îndeplinirea datoriilor sale pastorale, grija casei Domnului. Credinţa sa era tare în Hristos Domnul, ea îl întărea în luptele vieţii, ea-i forma convingerile, ea-l îndemna la săvârşirea faptelor sale mari şi virtuoase… Totdeauna l-am găsit cetind în Sfânta Scriptură şi-mi spunea: de aici eu învăţ toate, tocmai ca şi marele ascet Antonie, care n-avea altă carte decât cerul şi pământul, contemplându-le“.

Mitropolitul Iosif a cunoscut de mic cum este viaţa orfanilor şi a văduvelor. Primele experienţe în viaţa monahală l-au pus în contact cu suferinţa umană. La „Sfântul Spiridon“ în Iaşi şi la „Proorocul Samuil“ la Focşani şi-a adus partea de contribuţie pentru alinarea durerilor celor suferinzi. În Bucureşti şi apoi ca stareţ a fost în legătură cu lumea celor suferinzi, atât Mănăstirea Şerbăneştii Morunglavului, cât şi Mănăstirea Găiseni aflându-se sub administraţia Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti.

Milostenia Mitropolitului Iosif, virtutea ce a rămas în coştiinţa contemporanilor şi a urmaşilor

Printre virtuţile pe care le-a lucrat în viaţă, cea care a rămas în primul rând în conştiinţa contemporanilor şi apoi a urmaşilor este milostenia. A ajutat persoane şi instituţii, creştini şi necreştini, clerici şi laici, în cele mai diverse moduri şi cu diferite ocazii. Se împrumuta uneori de la apropiaţi, pentru ca nimeni să nu plece nemiluit de la uşa sa.

Cei care s-au bucurat în mod constant de ajutorul său au fost săracii din curtea catedralei mitropolitane din Iaşi. „Zilnic veneau, doar numai cu ochii plini de lacrimi, cei săraci în toate, pentru  a se îmbrăca, sau pentru a se hrăni, sau însănătoşi prin mila Părintelui Iosif. La început, el însuşi se cobora cu punga plină în mijlocul celor o sută de săraci, mângâindu-i cu vorba, binecuvântându-i cu harul şi ajutorându-i cu banul. El avea ca un principiu de a nu da oricărui sărac mai puţin de o pâine: bani pentru o pâne. Şi dacă se golea punga de mulţimea săracilor, atunci dădea bani din cei mari pe care îi mai avea prin buzunare, şi aşa se urca uşurat, sufleteşte mai ales, pe treptele palatului său, în camera rugăciunilor sale, păzită de sfinţii îngeri…Iar când puterile trupeşti au mai slăbit, arunca mila sa săracilor din balconul palatului. Duminica, însă, mila Mitropolitului Iosif se împărţea altfel. Economul mitropoliei, părintele Visarion Boboc, primind blagoslovenie şi punga plină de la Stăpânul său, după sfânta slujbă, se aşeza el ca un sărac la poarta din dos a Mitropoliei, şi pe acolo trecând cei săraci, ca la o sută-două la număr, îşi primeau leafa de la Mitropolitul Iosif. Şi aşa, zilnic, milostivul mitropolit îşi împărţea leafa sa, iar nu bunul unei mitropolii sărăcite prin secularizare. Veneau la el săracii ca la vistiernicul Iosif din Egipt, să ceară hrana de toate zilele…“ (Vasile Vasilache).

A fost socotit de contemporani om cu viaţă sfântă: „Peste toate acestea covârşeşte iubirea creştină pentru cei săraci şi suferinzi, jertfelnicie pentru contemporanii săi l-au socotit un sfânt, titulatură dată de fostul Mitropolit Primat care, auzind de moartea lui Iosif Naniescu, a izbucnit în lacrămi şi a zis: – A murit un sfânt!“.

Viaţa sa sfântă a fost mărturisită chiar din aceste momente încât „când a murit Mitropolitul Iosif, pe toate buzele fluturau cuvintele: Iosif cel Sfânt, şi tot Iaşul şi Moldova toată l-au petrecut la mormânt în murmurul acestor cuvinte. Biruise viaţa lui pilduitoare şi faptele sale creştineşti“.

Aprecierea contemporanilor s-a arătat în cuvântările ţinute la înmormântare. Ministrul Spiru Haret mărturisea că „rare sunt exemplele de oameni cari zecimi de ani de-a rândul, în situaţiile cele mai modeste ca şi în cele mai înalte ale ei să fie model neclintit de virtute. Mitropolitul Iosif a avut acest privilegiu. Ca preot, ca călugăr, ca profesor, ca arhiereu, el a fost totdeauna acelaşi: bun, blând, îngăduitor şi făcător de bine“. În cuvântul primarului oraşului Iaşi vedem cum s-au raportat şi cum l-au perceput autorităţile timpului pe Mitropolitul Iosif: „Suflet bun, inimă simţitoare şi înduioşată, nenumărate sunt binefacerile, mângâierile şi alintările ce le-au adus cu cuvântul, fie cu fapta tuturor celor căror se adresau lui: Adevărat apostol al lui Christos, împărţea frăţeşte tot avutul lui. Din gura şi mâna lui, bătrâni şi tineri, femei şi copii, creştini de alte rituri, precum şi mozaici primeau mângâierea sufletului şi hrana trupului“.

Cine este Sfântul Gheorghe Pelerinul, care a murit în 1916 în Turnul lui Ştefan cel Mare

O altă hotărâre a Sinodului BOR a fost de canonizare a mireanului Gheorghe Lazăr, cu numele Sfântul Gheorghe Pelerinul, cu ziua de prăznuire la 17 august. Decizia BOR a fost, în fapt o acceptare a propunerii sinodului Mitropoliei Moldovei luată pe data de 15 iunie 2017.

| OrtodoxINFO

Fumul și bobițele de tămâie tămăduiesc bolile de nervi, răcelile și alungă greutățile sufletești! Leac pentru fumatori:

[ad_1]

E uluitor!!! Fumul și bobițele de tămâie tămăduiesc bolile de nervi, răcelile și alungă greutățile sufletești!! Leac pentru fumatori:
În medicina noastră tradițională, plantele considerate sfinte au fost dintotdeauna folosite și în tămăduirea unor afecțiuni. Puțini știu că Biblia face referire la multe remedii medicinale. Dintre ele, tămâia e considerată un dar regesc, are o mare putere de vindecare și împiedică răspândirea molimelor. Dacă știm cum s-o folosim în scop terapeutic, vom descoperi că tămâia rezolvă multe suferințe, de la cele trupești, până la cele ale sufletului.

O rășină cu puteri miraculoase

În cultul creștin, tămâia e întrebuințată încă din cele mai vechi timpuri, considerată „o bună mireasmă“ al cărei fum se ridică spre cer ca simbol a rugăciunilor noastre. De fapt, tămâia este sucul (rășina) unor arbusti exotici care, ajungând în contact cu aerul, se încheagă, la fel ca rășina brazilor. Arbustii din familia Burseraceae cresc in India, China, Somalia, Etiopia si Egipt, prin crapaturile stancilor din munti si in vecinatatea marii. Din incizii longitudinale facute in scoarta acestui mic arbust, se scurge un lichid laptos. Acesta este colectat intre sfarsitul lunii martie si inceputul lui aprilie. Fiecare copac aduce dupa vechime, grosime si starea copacilor, trei pana la zece kg de tamaie. Un copac poate fi exploatat pana la patru ani, dupa care este necesara o pauza de mai multi ani. Tamaia are diferite forme si culori, dupa locurile si tarile din care provine. tamaia de Arabia, Egipt si Somalia e galbuie si in forma de lacrimi, cea de India este superioara, galbena. in antichitate, era una dintre cele mai pretioase marfuri, valoarea sa fiind apropiataa de cea a aurului. Tamaia intra ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Azi se foloseste pe scara larga tamaia suntetica. Dar, in scop terapeutic, se recomanda tamaia naturala. Atentie la tamaia contrafacuta din diferite rasini de brad sau molid! Poate fi daunatoare.

Mijloc terapeutic în Europa și Asia

Tamaia, o substanta rasinoasa cu miros placut si aromatic, dezvolta bine aceasta aroma abia la temperatura de 100°grade C, cand se inmoaie fara a se topi. Are actiune farmacoterapeutica antiinflamatoare, antiseptica, astringenta, carminativa si cicatrizanta, diuretica, expectoranta, sedativa. Stiinta contemporana nu poate explica, de pilda, efectele exceptionale ale fumigatiilor cu tamaie in tratarea epilepsiei, a tulburarilor senzitive sau a psihozelor grave, dar exista numeroase consemnari ale efectelor extraordinare ale acestui procedeu. In lumea araba, tamaia se dizolva in apa si se bea pentru dureri de stomac. Pentru infectii ale cailor respiratorii o aprind pe carbuni, insipirand mirosul. Tot in medicina orientala, boabele de tamaie de culoare galbuie rosiatica sunt folosite ca fortifiante ale psihicului. In Europa, tamaia a fost folosita pana la mijlocul secolului XIX la alinarea durerilor reumatice. Medicina moderna pare a o redescoperi in terapia cancerului, dizenteriei si febrei. In medicina populara si in cea manastireasca, este un pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie sfintita tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli si de toate relele.

Un parfum care vindecă

Cum folosim tamaia in scop terapeutic? In primul rand, ca fumigatie. Tamaia are un rol important in aromaterapie, avand un puternic efect de relaxare. Se spune ca inhalarea fumului de tamaie ajuta la limpezirea mintii, substanta fiind folosita frecvent pentru rugaciuni si meditatie. in acest scop, se poate folosi si uleiul esential de tamaie. Acesta are efecte favorabile in afectiuni ale cailor respiratorii superioare (bronsite, laringite, tuse), fiind utilizat sub forma de inhalatii, comprese sau in candela. Este tonifiant pentru piele, avand in acelasi timp proprietati antiinflamatoare si astringente. Inhalarea aburilor de tamaie este recomandata in anxietate, stres, stari tensionale. in stari de anxietate, se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de culcare. Somnul va fi foarte linistitor. Tamaia sub forma de fumigatii este adjuvant in psihozele si nevrozele grave. De asemenea, masajul cu ulei esential de tamaie, pe fata si gat, are un rol important pentru infrumusetarea pielii, pentru tratarea acneei. Extractul de tamaie se foloseste si in industria parfumurilor, datorita calitatii sale de se evapora incet.

Leac pentru fumatori

Sub forma de tinctura, tamaia e buna in laringita, tuse, raceala. Se iau zilnic 20-30 de picaturi de tinctura de tamaie, diluate in jumatate de pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie de tamaie, care are puternice efecte antiinflamatoare si antiinfectioase. In caz de nisip si pietre la rinichi, nefrite si infectii urinare, dimineata, la orele 8 si la orele 11, se ia cate o lingurita de tinctura de tamaie diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor. Tratamentul dureaza 2-3 saptamani si se repeta de cate ori este necesar. Tamaia dezinfecteaza, cicatrizeaza si marunteste pietrele de la rinichi. Tinctura se prepara prin combinarea a 10 lingurite de tamaie naturala cu un pahar de alcool de 90 de grade. Pentru inflamarea sanilor, se pun pe zona afectata comprese cu infuzie de tamaie. Se tin vreme de 1-2 ore pe zi. Se pare ca tamaia poate vindeca si de tabagism. Dr. Barbara Ritson sustine ca explicatia faptului ca majoritatea credinciosilor nu fumeaza se datoreaza inhalarii de tamaie, care ar avea rolul de a reduce tentatia. Ea a demonstrat ca fumul de tamaie actioneaza inhibitor asupra receptorilor nicotinici din creier. Medicul american Ronald Boris Vikery, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru medicina, a dovedit ca inhalarea fumului de tamaie scade cu 60% necesitatea de nicotina a fumatorilor. Se pare ca, inhalarea fumului de tamaie de 2-3 ori pe saptamana, vreme de 2-3 minute, e suficienta pentru a scapa de acest viciu.

Tămâia topește pietrele de la rinichi

Tamaia sub forma de tablete care se sug ajuta la inflamatii cronice ale gatului. Specialistii in medicina si farmaceutica cauta de mult timp un inlocuitor pentru cortizon care este folosit in aceste inflamatii cronice, se pare ca tamaia este un leac foarte eficient. Pietrele la rinichi pot fi eliminate cu bobite mici de tamaie si ulei de masline. Este un leac vechi care da mereu rezultate bune. Tratamentul se tine 23 zile. in prima zi, se incepe cu un bob de tamaie invelit in miez de paine, care se inghite cu o lingurita de ulei de masline. A doua zi se iau doua boabe, si tot asa, pana la 12 bobite, cantitatea de ulei ramanand aceeasi. In a 13-a zi, numarul bobitelor scade. Este bine sa inghitim tamaia fara a o tine in gura, deoarece daca atinge dintii ataca smaltul. Pentru a nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata din magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi administrata pe cale orala.

Smirna, aroma cu efect de medicament

Smirna este si ea un ingredient sfint cu puteri medicinale. Are actiune antiinflamatoare a cailor respiratorii. Este intrebuintata si ca antioxidant, antiseptic, astringent, carminativ, deodorant, sedativ si expectorant. Smirna ajuta la curatarea ranilor si tratarea racelilor si a infectiilor fungice. pana la aparitia morfinei si a altor calmante de acest gen, smirna era cel mai utilizat analgezic. in prezent, gasim aceasta rasina in componenta unor paste de dinti si a unguentelor pentru tratarea problemelor dermatologice.

Uleiul esential de smirna are efect puternic de relaxare asupra corpului, dar poate fi folosit cu succes si in tratarea multor probme ale pielii: eczeme, dermatite, sau chiar rani usoare, precum si pentru indepartarea infectiilor fungice. Pentru indigestie si balonare, se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizeaza.

Pentru maini si picioare reci, se vor face frictionari energice ale mainilor si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o jumatate de pahar de apa). Tinctura se prepara astfel: 10 grame de smirna se lasa vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrandu-se intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi. Nu folositi decat smirna din magazinele naturiste.

Sursa: sites.google.com

Cumpără o carte:



Cele mai frumoase rugăciuni



Când copilul nu ascultă



Pollyanna, jocul bucuriei



Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”



Cum să biruim frica



Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii



Învăţături despre mersul la biserică



Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni



Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune



Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească



Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte

Cumpără o carte:



Cele mai frumoase rugăciuni



Când copilul nu ascultă



Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”



Cum să biruim frica



Învăţături despre mersul la biserică



Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni



Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească



Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte



Pollyanna, jocul bucuriei



Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii



Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune

[ad_2]

Cu cât o ţii mai mulţi ani Agheazma devine mai puternică? Sunt biserici mai cu har de unde se ia Agheazma?

[ad_1]

Dacă strângem agheasma mare mai mulţi ani la rând, agheasma devine foarte puternică?

Învătături corecte si învătături gresite despre agheasmă si slujba sfestaniei

„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!”(Matei 23 ; 23-24)
De multe ori femeile credincioase se învaţă una pe alta (în mod greşit), în loc să se ducă la preot să-l întrebe, după cuvântul Mântuitorului: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor” (Luca 17;14) şi astfel ia naştere falsa tradiţie, din multă părere personală, care de fapt este de inspiraţie satanică. Falsele învăţături apar sub formă de întrebări sau enunţuri care sunt expuse de învăţăturile adevărate. De asemenea există diferite întrebări referitoare la credinţă false alături de care se află răspunsul cuprinzând învăţătura adevărată!
-Cine si in ce conditii poate inmulti Agheasma Mare, Mica si Sfantul Mir?

Agheasma Mare nu trebuie sa o inmulteasca nimeni. Agheasma Mică se poate înmulţi, cu condiţia ca Agheazma să se toarne asupra unui vas, în care există apă neîncepută. Nicidecum să nu se toarne apa de asupra aghezmei!

-Cum si cand se foloseste agheasma de la Izvorul Tamaduirii?

Agheasma de la Izvorul Tamaduirii, de la sfintirea caselor sau a fantanilor, a troitelor si oricand se mai face peste an, se stie ca aceasta este agheasma mica si se poate lua dupa anafora.

-Ce se face cu agheasma care a prins miros?

Agheasma care are miros din pricină că a fost pusă într-un vas necorespunzător sau a avut bucăţele de busuioc în ea se toarnă intr-un loc curat, sau la rădăcina unui pom.

– Ce este Sfeştania (Agheazma mică)? Care sunt cele necesare pentru aceasta?

Este slujba de sfintire a apei care se poate face atat in biserica sau in alte locuri, cat si in casele noastre.

Pentru aceasta avem nevoie de: un vas cu apa curata, un mănunchi de busuioc sau alta planta cu care preotul sa stropeasca prin casa, 3 lumanari asezate intr-un vas sub care puneti o hartie ca sa nu curga ceara pe fata de masa, tamaier cu jar sau carbune special, tamaie, un pomelnic cu cei ai casei, un prosop cu care sa se stearga pe maini preotul. Nu puneti busuiocul in vasul cu apa pentru ca se face ceai de busuioc, nu agheasma. Cu agheasma ramasa mai stropiti prin casa (si prin curte daca aveti) si gustati din ea dimineata pe nemancate, dupa ce luati anafura si daca noaptea nu v-ati impreunat cu sotul (sotia). Nu este necesara faina sau malai la acesta slujba.

-Să punem usturoi sau busuioc lângă agheasmă ca sa nu se strice?

Mântuitorul Iisus Hristos întreba: „Dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5;13). Sarea nu se va strica niciodată pentru că aşa a fost făcută de Dumnezeu. La fel şi agheasma, fiind sfinţită de Dumnezeu, nu se va mai strica în condiţii normale. De aceea nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi sau busuioc, sau alte plante (scaieţi, flori etc.).

-Dacă strângem agheasma mare mai mulţi ani la rând, agheasma devine foarte puternică?

Sfânta Agheasmă este una şi aceeaşi în fiecare an şi la orice Sf. Biserică.

-Este păcat să fie făcută sfeştania casei seara? Trebuie făcuta până în orele 12?

Un creştin fierbinte în credinţă face trei curăţenii în fiecare din cele patru posturi mari ale anului: a) Curăţenie de praf, mizerie în toata casa; b)Curăţenie de duhuri rele cuibărite în casă, prin sfeştanie; c) curăţenie în suflet prin mărturisirea păcatelor pe care le-am mai făcut de la ultima spovedanie încoace. Sfeştania casei trebuie făcută de patru ori sau cel puţin o data pe an. Sfeştania casei este o slujbă prin care se cere lui Dumnezeu să fie alungate puterile potrivnice şi să vină binecuvântarea Sa peste casa aceea prin rugăciunile făcute de preot. Ori o rugăciune se poate face oricând, dimineaţa, la prânz, seara sau noaptea.

-In caz de necesitate (rau, frica, ganduri necurate, tulburare, suparare), in timpul zilei, ce se poate lua?

Daca persoana nu a mancat, poate lua anafura, agheasma mica, iar daca a mancat sa se unga cu ulei de la Sf. Maslu sau agheasma pe frunte, sa se afume cu tarnoseala (tarnoseala este o bucatica de panza imbibata in ceara topita luata de la sfintirea unei biserici), sa aprinda tamaie.

-Daca vreun animal de pe langa casa se imbolnaveste, il putem unge cu sfintenii, si cu ce anume?

Crestinii pot stropi cu agheasma vitele sau grajdurilor vitelor, cat si in casele in care locuiesc.

– Ce se face cu Agheasma de la Sfestanie?

Întâi trebuie să o strecurăm foarte bine dacă are în ea resturi de busuioc, deoarece chiar si o sămânţă sau o frunzuliţă de busuioc poate altera un litru-doi de agheasmă. Dacă nu o vom strecura, ci o vom păstra aşa, i se va schimba gustul si se va face amară, nemaiputându-se bea. La fel se va întâmpla şi cu agheasma care va semăna cu ceaiul de busuioc atât la culoare, cât şi la gust. Această agheasmă se poate păstra doar câteva zile deoarece se va face amară.

Aşa cum la Sfânta Împărtăşanie nu se poate pune decât făină curată, vin curat, apă curată (iar preotul care pune alte materii sau pune apă prea multă, foloseşte făină stricată sau murdară, ori vin rău la gust, săvârşeşte păcat de moarte), tot aşa nici în agheasmă nu trebuie să existe alte substanţe. Agheasma se face din APĂ CURATĂ şi nimic altceva, într-un vas curat. Orice altă substanţă care schimbă firea apei o poate face pe aceasta să se schimbe la gust sau chiar să se strice.

Dacă tradiţia Bisericii ar fi învăţat să se facă agheasmă din ceai de busuioc de exemplu, aşa cum deseori se întâmplă din neglijenţa sau neştiinţa preotului, atunci ar fi fost ceva anormal ca să se strice agheasma făcută din ceai de busuioc. Dar dacă tradiţia Bisericii ne învaţă să folosim apă şi precizează să fie curată, să facem aşa şi atunci niciodată agheasma nu se va strica.

Dacă vom căuta explicaţia ştiinţifică a faptului că agheasma nu se strică, desigur că nu vom găsi această explicaţie. Foarte rar au fost cazuri în care agheasma s-a stricat întocmai ca orice apă. Motivele sunt diverse: preotul nu a săvârşit toată slujba de sfinţire a apei, vasul în care s-a sfinţit apa nu a fost curat, sticla în care s-a turnat agheasma după sfinţire nu a fost curată, şi cel mai des întâlnit motiv, agheasma a fost turnată în sticlă cu tot cu resturile de busuioc.

Timp de 7 zile după Sfestanie, trebuie să stropim casa si curtea cu agheasmă. Este bine să si gustăm în fiecare dimineaţă din agheasmă, dar luăm întâi anaforă si apoi bem agheasmă deoarece este Agheasmă Mică. Putem gusta din agheasmă si putem stropi casa nu numai 7 zile după Sfeştanie, ci chiar si după cele 7 zile.

– Cand se bea Agheasma Mare?

Agheasma Mare se bea de la Boboteaza pana in ziua in care este scris pe calendar „Odovania praznicului Botezului Domnului”, adica data de 14 ianuarie. In restul anului nu se bea Agheasma Mare decat doar daca, atunci cand ne-am spovedit, nu am primit dezlegare la Sfanta Impartasanie. Insa chiar si atunci Agheasma Mare ne-o da preotul.

De mentionat ca la stropit putem folosi Agheasma Mare in tot timpul anului.

Articol relatat de portalul parohiamacin4.org

[ad_2]

,,Sinai, capitala religiilor” pentru doua zile. Manastirea Sf. Ecaterina a fost in IMPREUNA rugaciune cu ERETICII si PAGANII

În Egipt, Mănăstirea Sinai, sub patronajul președintelui egiptean Abdel Fattah al-Sisi, a avut loc un eveniment de două zile, numit “Sinai: Capitala religiilor”.

Grecia a fost reprezentată de ambasadorul grec la Cairo, dl Michael Christos Diametis, care și-a exprimat satisfacția față de dorința autorităților egiptene de a consolida în continuare relațiile dintre cele două popoare și state, în timp ce la evenimente au participat și ambasadorii Vaticanului, Belarus, Ungaria și alte țări.

Evenimentele au început în Sharm El Sheikh în prima zi a zilei de 29 septembrie și au continuat în orașul istoric Sinai, unde mănăstirea ortodoxă greacă Sf. Ecaterina a întîmpinat pe toți oficiali care mai apoi au ţinut o rugăciune comună cu reprezentanții altor religii, eveniment care a fost difuzat chiar și de televiziunea egipteană.

Apoi oficialii s-au dus la Moscheea orașului, unde au purtat din nou o rugăciune comună, la fel difuzată de televiziunea egipteană.

Evenimentele au fost completate cu discursuri care îndemnau ca pacea să prevaleze în întreaga lume.

| OrtodoxINFO

Rugăciunea puternică către Sfântul Efrem cel Nou a celui cuprins de depresie și anxietate

[ad_1]

Multi sunt oamenii care au fost ajutati de Sfantul Efrem cel Nou sa treaca peste depresie sau peste sentimentele de intristare. Din acest motiv Sfantului Efrem cel Nou este cunoscut ca fiind “Izbavitorul celor cuprinsi de intristare si de depresie”.

Rugaciune catre Sfantul Efrem cel Nou a celui care se intristeaza ori se infricoseaza adeseori

Bunul Parinte Efrem, foarte adesea mintea mea este cuprinsa de intristare si mi se pare ca inima imi e ca o frunza batuta de vant, ce este cu totul nestatornica. Putina liniste pe care o am mi se spulbera la cea mai mica frica pe care o intampin si, putin cate putin, aceasta simtire se preschimba in spaima si panica. Aceasta cuprinzandu-ma, ma paralizeaza cu totul, iar sufletul meu se simte pierdut si al nimanui. Doar cuvintele de rugaciune mai domolesc intrucatva aceasta stare si imi ingaduie sa rasuflu in intunericul si spaima ce ma cuprind. Ajuta-mi si mie cu grabire, Sfinte Parinte Efrem, caci nu stiu ce sa mai fac si la cine sa mai merg. Tu intelegi mai bine ca oricine starea in care ma aflu, pentru ca tie ti-a fost inmiit mai greu atunci cand te batjocoreau, te schingiuau si te ucideau acei oameni cu inimi pagane. Pune si in inima mea o picaturi din rabdarea si taria ta muceniceasca si astfel, tamaduieste-ma si intremeaza sufletul meu cel zdrobit de patimirea fricii si a mahnirii. Deschide-mi si mie cale senina, spre a implini in viata mea invatatura Evangheliei, si ma izbaveste de toata slabiciunea si nestatornicia mintii si a inimii. Ajuta-ma sa inteleg din viata si patimirile tale care este puterea poruncilor Domnului Hristos, ca si eu, implinindu-le dupa putere, sa dobandesc macar si putin dintru dragostea si intelepciunea ta nepieratoare. Pentru marea si nespusa ta bunatate, fii si mie prieten, dumnezeiescule Efrem, impreuna-calatorind cu mine in rastimpul vietuirii pamantesti, ca, povatuindu-ma si luminandu-ma in chip tainic, sa pot ajunge in Imparatia cea Vesnica, unde straluceste de-a pururi cu razele dragostei Preasfanta si de viata facatoarea Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Amin.
***
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!

Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.

Cumpără o carte:



Cele mai frumoase rugăciuni



Când copilul nu ascultă



Pollyanna, jocul bucuriei



Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”



Cum să biruim frica



Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii



Învăţături despre mersul la biserică



Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni



Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune



Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească



Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte

Cumpără o carte:



Cele mai frumoase rugăciuni



Când copilul nu ascultă



Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”



Cum să biruim frica



Învăţături despre mersul la biserică



Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni



Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească



Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte



Pollyanna, jocul bucuriei



Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii



Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune

[ad_2]

Rugăciune mare la Sfinţii zilei de azi! Spune-o şi tu acum pentru îndeplinirea dorinţelor, ajutor şi binecuvântare:

[ad_1]

Canon de rugăciune către Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah
7 Octombrie

Troparul Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah, glasul al 3-lea:

Pe cei ce după fire nu au fost fraţi de trup, pe aceştia Darul Cel Dumnezeiesc a cugeta frăţeşte până la sânge i-a făcut, pe Sfinţii Mucenici Serghie şi pe Vah, cinstită şi cre­dincioasă pereche. Fără de arme şi fără de haine în locul nevoinţei pe vrăjmaşul au înfruntat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dum­nezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit; că aceasta, Nemuritorule, ca o Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Serghie sluga lui Hristos, luând împreună rugător şi aju­tător pe Mucenicul Vah pururea pomenitul, cu care dimpreună ai săvârşit patimile cu cuget Dumnezeiesc, daţi-mi cuvânt de înţelepciune mie, ca să vă laud pe voi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe piatra cea neclintită a cre­dinţei lui Hristos punându-vă temelia, sfinţilor mucenici, fiind întăriţi la lupta cea bună, v-aţi arătat sprijinitori şi stâlpi ai dreptei credinţe.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Crezând cuvintelor lui Hristos şi uitându-vă către El neabătut, aţi defăimat toată dulceaţa cea trecătoare, sfinţilor, fiind cu­prinşi de Dragostea Cea Veşnică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădându-vă de neam, de patrie şi de cinste pentru Hristos, acum vă veseliţi; şi îmbrăcându-vă cu îmbrăcăminte femeiască şi cu înţelepciune bărbă­tească, v-aţi înfrumuseţat cu hainele nestricăciunii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te Maica lui Dum­nezeu, să fie Blând şi Milostiv credincioşilor Cuvântul pe care L-ai născut, Cel Ce a venit la noi trupeşte; că pe tine te-am do­bândit Ocrotire şi Mântuire.

Cântarea a 3-a. Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce Însuşi ştie toate ca un Dumnezeu, mai îna­inte de a se face, văzând ple­carea voastră cea către El, v-a umplut, fericiţilor, de cuvântul înţelepciunii şi de unoştinţă Dumnezeiască, ca pe nişte os­taşi ai Lui.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Alegând a lupta pentru Legea lui Hristos, ca nişte slugi ale Lui, v-aţi lepădat de mărirea ce se strică şi trece şi de toată lumea şi de ţiitorul lumii, cu gândul cel înţelegător de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri mucenici, pentru dragostea Ce­lui Ce v-a zidit pe voi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu pornirile gândului celor curate, stând acum înaintea lui Dumnezeu şi umplându-vă de Razele cele de acolo şi îndulcindu-vă de Fericirea Cea Negrăită cu adevărat, apăraţi-ne pe noi de încercări, răbdătorilor de patimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind ţinut de moarte mai înainte, Adam, acum s-a izbăvit prin naşterea ta, Singură Mirea­să a lui Dumnezeu; că mai pre­sus de fire şi de cuvânt ai născut, Curată, Viaţa Cea Ipostatică, unindu-Se cu Trup după Ipostas.

Irmosul:

Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu Putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea Însufleţită a Măririi Tale Celei Nepovestite, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Munte Umbrit cu harul cel Dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israel ce era să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doi luminători de la Apus au răsărit, făcându-şi alergarea împotriva rău credinciosului care stăpânea atunci pământul. Şi au ajuns Hristoase către Ră­săritul Tău cel Luminos şi de mântuire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nici sabia, nici focul, nici goana, nici bătăile, nu v-au des­părţit pe voi de cunoştinţa cea dreptcredincioasă către Dum­nezeu; că viaţă aţi socotit a fi sfârşitul cel pentru Dânsul şi desfătare fericită şi nepieritoa­re, o, vrednicilor de laudă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminătorii cei cu adevărat nerătăciţi, luminează întărirea Bisericii lui Hristos, cu Lumina Dumnezeieştii Străluciri şi ve­selesc sufletele credincioşilor, trimiţându-le razele minunilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiescul Vah şi Preaalesul Serghie, luminează la în­toarcerile anilor şi îndeamnă duhovniceşte către ospăţ pe iu­bitorii de mucenici, cei ce cu bună credinţă îşi pun înainte faptele lor cele mari.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sabia care păzea uşa Edemu­lui, acum dă voie credincioşilor şi-i primeşte luminat, văzându-i însemnaţi cu Sângele Cel Cinstit şi cu harul Celui Ce S-a Născut din pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cel Ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase şi ai Strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoş­tinţei Dumnezeirii Tale şi inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce aţi alungat înşelăciunea cu arma adevărului şi răbdând cu tărie chinurile tiranilor, v-aţi făcut biruitori, încununându-vă de la Hristos; acum după vred­nicie vă veseliţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întăriţi cu Putere ne­biruită şi cu harul Preasfintei Treimi, nu­mărul de doi mucenici, a sur­pat pe stăpânul întunericului şi pe cei robiţi de el; pentru aceasta, cu cinste se fericesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu răbdarea şi cu bărbăţia sufletească şi cu întărirea gân­dului, doi măriţi mucenici, au biruit toată iuţimea mâniei pri­gonitorilor şi cu îngerii se sălăşluiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răsărit-ai, Maică a lui Dum­nezeu, ca o Dimineaţă pe Soarele Cel Neînserat, purtând în braţe pe Cel Ce S-a unit cu Trup după Ipostas: pe Dreptul Adevăr. Pentru aceasta, pe tine toţi te mărim.

Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Moaştele mucenicilor din destul izvorăsc izvoare de tămăduiri, ca să luăm cu osârdie noi, credincioşii şi să fericim pe răbdătorii de chi­nuri, pe Lăudatul Serghie şi pe Sfântul Vah, pururea pomenitul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Urând adunarea celor fărădelege şi surpând înşelăciunea lor, Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah au mers cu statornicie pe Calea cea cerească şi au ajuns la Limanul cel lin al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Se deschid, purtătorilor de chinuri mucenici, Uşile cele Ce­reşti, prin cinstita urmare a Patimii lui Hristos, Dum­nezeului nostru, care li s-a dă­ruit şi care goneşte taberele demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Socotindu-te pe tine Maică a lui Dumnezeu Preacurată, cu adevărat, te propovăduim; că, netâlcuit, ai născut, Fecioară, pe Însuşi Fiul Cel fără de în­ceput, Care a Strălucit din Tatăl mai înainte de veci.

Irmosul:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este mântuitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus…

Mintea asupra vrăjmaşilor bărbăteşte v-aţi într-armat, sur­pând toată înşelăciunea lor; şi biruinţă de sus luând, mucenici prealăudaţi, cu un cuget stri­gaţi: bine şi frumos este a fi împreună cu Hristos.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Pe tine Născătoare de Dum­nezeu, Cuptor Înţelegător te cunoaştem credincioşii; că precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preamărit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, pereche mărită a purtătorilor de lupte. Bucură-te, că aţi biruit cu strălucire ameninţările tiranilor! Bucură-te, că aţi săvârşit călătoria cea fe­ricită! Bucură-te, că staţi lămurit înaintea lui Dumnezeu, doi­me de Dumnezeu fericită!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul luminaţi umblând pe pământ, aţi întunecat ochii demonilor şi feţele prigonito­rilor cu lumina harului şi cu strălucirile patimilor, lăudând pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preamărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind locaşuri însufleţite ale lui Dumnezeu Celui Viu şi fiind vii, pătimitorilor, cu Puterea lui Dumnezeu întărindu-vă, aţi bi­ruit tabăra vrăjmaşilor, prea­fericiţilor, lăudând cu cântări pe Hristos Cel Tare în războaie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată, Tu te-ai făcut Bi­serică şi primind Preasfinţit Chivot, pe Făcătorul, pe Cel Neajuns cu mintea şi Necuprins cu înţe­legerea şi L-ai Încăput în pân­tecele tău, pe Dumnezeul pă­rinţilor Cel Lăudat şi Preamărit.

Cântarea a 8-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Israel…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a răcorit odinioară cu rouă văpaia tinerilor, a întărit pe mucenicii care stă­teau în nevoinţe şi cântau: Bine­cuvântaţi toate lucrurile Dom­nului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepţeşte s-au lepădat pur­tătorii de chinuri de amăgirile cele pierzătoare de suflet ale ti­ranilor, strigând şi cântând lui Hristos: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Dom­nul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tari păzitori ne-a pus nouă Hristos, pe Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi pe Vah, pe cei cu adevărat purtători de cununi, care ne păzesc şi cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Îndreaptă-mi, Stăpâne Hristoase, calea virtuţii cu rugăciu­nile mucenicilor şi cu înlesnire mă învredniceşte să strig Ţie: Binecuvântaţi toate lucruri­le Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fericimu-te pe tine, Adevă­rată Maica Dumnezeului nos­tru, aducându-ţi ţie, dimpreu­nă cu Îngerul: Bucură-te, Preacurată şi fără prihană Stăpână! Că prin tine neînce­tat toate lucrurile pe Domnul laudă şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În cuptor, tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii Tale…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul aţi câştigat pe Hristos, că toată lumea aţi părăsit-o pentru El; şi acum, mucenicilor, v-aţi sălăşluit în ceruri, văzând şi Cetele Puteri­lor celor de sus şi lumina băr­baţilor celor fericiţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pereche preaaleasă, dă harul cel de sus şi iertare greşelilor celui ce-ţi aduce laudă cu dra­goste, rugând pe Cel Însuşi Mi­lostiv; către Care năzuind, aţi dispreţuit râvna celor pământeşti.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Raza Dumnezeirii Celei în Trei Lumini, fiind luminaţi mu­cenicii cei nebiruiţi, s-au lepă­dat de necredinţa mulţimii de zei şi n-au ţinut seamă de frica de tirani şi acum se îndestu­lează de dulceaţa Raiului, cea fără de stricăciune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşind călătoria cea bună şi nevoindu-vă a păzi dreapta credinţă, v-aţi învrednicit a câştiga Împărăţia cea Neclin­tită, prealăudaţilor mucenici şi aţi fost împodobiţi cu coroana frumuseţii şi cu bună cuviinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, cât sunt de minunate mi­nunile tale cele mai presus de minte! Că numai tu ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, făcându-Se Om cu Trup mai presus de fire, Maică Fecioară; pe Cel Ce cu înţelepciune ţine toată lu­mea cu Dumnezeiasca voie şi o chiverniseşte şi o cuprinde pe ea.

Irmosul:

Chipul Naşterii tale celei Preacurate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispi­telor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Veniţi, iubitorilor de mu­cenici, să cinstim florile cele în­ţelegătoare ale credinţei, măr­găritarele Domnului, pe Sfinţii pătimitori Serghie şi Vah; pe cei ce înşelăciunea vrăjmaşului cu vitejie au călcat şi toată pu­terea idolilor la pământ au sur­pat-o. Pentru aceea, ca nişte vrednici, luând cununile biru­inţei de la Cer, dănţuiesc dim­preună cu îngerii; şi noi cu cre­dinţă strigăm: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Îmi aduc aminte de judecată şi mă tem, că am făcut lucruri vrednice de ruşine eu, smeritul, dar mă rog Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; mai înainte de a nu ajunge la porţile morţii întoarce-mă şi mă îndreptează către calea pocăin­ţei; pentru ca, închinându-mă cu mulţumire, să laud puterea ta cea nemăsurată şi Dumneze­iasca Sprijinire, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să-mi dăruiască curăţire de păcate şi mare milă.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Stând tu, Fecioară, lângă Cruce şi văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu Răstignit, Preacura­tă, ridicându-ţi faţa şi udând-o cu lacrimi ziceai: O! Cum voi suferi acestea şi celelalte ocări, oţetul şi fierea, loviturile cu trestia, cu palma şi cu pumnii şi împungerea coastei, eu, care Te-am născut fără durere? Acum durerile Tale amărăsc sufletul meu, văzându-Ţi Pati­mile, Îndelung Răbdătorule, cele ce, voind, le-ai suferit.

Cumpără o carte:



Cele mai frumoase rugăciuni



Când copilul nu ascultă



Pollyanna, jocul bucuriei



Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”



Cum să biruim frica



Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii



Învăţături despre mersul la biserică



Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni



Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune



Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească



Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte

Cumpără o carte:



Cele mai frumoase rugăciuni



Când copilul nu ascultă



Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”



Cum să biruim frica



Învăţături despre mersul la biserică



Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni



Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească



Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte



Pollyanna, jocul bucuriei



Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii



Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune

[ad_2]

„Teologii” BOR vor să introducă primatul papal în Ortodoxie, prin dialogul cu alți „teologi” papistași

Întâlnire de maximă importanță ecumenistă la Patriarhia Română, avându-l drept gazdă pe celebrul ecumenist, Ieronim Crețu, cel ce împărțea Sfânta Împărtășanie în insula Patmos. la toți cei prezenți, indiferent de confesiune, fiind apoi, drept răsplată, avansat ca episcop vicar patriarhal. Sub numele de grupul comun de lucru ortodox-catolic „Sfântul Irineu”, un număr de 26 de „teologi”: 13 ortodocși și 13 papistași „discută în mod academic și științific documente istorice ce reflectă modul în care raportul dintre primat și sinodalitate a fost implementat, trăit și practicat atât în Răsărit cât și în Apus”, ni se explică pe basilica.ro. Știm faptul că papa de la Roma încearcă disperat să obțină primatul în „biserica cea una”, mărturisită în Creta de cei prezenți, printre care ierarhii români în unanimitate. Majoritatea discuțiilor „teologice” la astfel de întâlniri ecumeniste au ca subiect principal: primatul! S-au făcut destule concesii din partea ortodocșilor, ajungându-se până la recunoașterea tainelor papistașilor, cât și schimbarea Simbolului de credință, prin acceptarea termenului de „biserici” pentru confesiunile eretice. Vedem și cum își însușesc acest „crez”:

PS Ieronim și-a exprimat speranța că rezultatele dialogurilor purtate atât la nivelul de inițiativă a unui centru de apropiere între Biserici cât și la nivel oficial între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică vor fi unele pozitive.

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.

| OrtodoxINFO

Sinodul BOR a ales NOUL EPISCOP de HUȘI: Ignatie Mureșeanul, vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a ales astăzi noul episcop al Episcopiei Huşilor, prelatul care îi va urma în scaun lui Corneliu Bârlădeanu, episcopul retras din funcţie după ce a provocat cel mai mare scandal sexual din BOR.

Şedinţa Sinodului BOR s-a desfăşurat la Patriarhia Română, sub preşedinţia patriarhului Daniel.

Candidaţii propuşi de către Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei au fost Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşeanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nichifor Horia, Exarh Administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor şi stareţ al Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi.

”Sfântul Sinod l-a ales prin vot secret pe Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşeanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei,ca Episcop al Huşilor, cu un număr de 39 din 48 de voturi valid exprimate”, a precizat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Ignatie Mureşeanul (41 ani) este în prezent Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, dar este originar din Topliţa, judeţul Harghita. A absolvit Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolit Simion Ştefan” din Alba Iulia şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În 2001 a fost hirotonit diacon şi apoi preot la Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia. A urmat studii doctorale la Atena, ca bursier al Sfântului Sinod al Greciei şi al YKY (Idrima Kratikon Ipotrofion), având în pregătire teza de doctorat cu tema: Contribuţia teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreştin, în 2011 obţinând titlul de doctor în teologie la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian”, Bucureşti.

În 2008 a fost tuns în monahism de către Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, la Mănăstirea Sfânta Treime, Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia, în acelaşi an fiind hirotesit protosinghel.

În 2011 a fost hirotesit arhimandrit la Mănăstirea Afteia, judeţul Alba şi în acelaşi an este ales Arhiereu-vicar pentru Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu titlul de Mureşanul. În decembrie 2011 este hirotonit episcop în Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Rafail” din Paris.

Este autorul de lucrări ştiinţifice, publicistice, traduceri de studii teologice etc. Începând cu anul 2004 şi până în 2011 a fost asistent universitar şi mai apoi lector titular pentru catedra de Patrologie şi literatură patristică şi Limba elină la Facultatea de Teologice Ortodoxă din Alba Iulia.

Cum a rămas Episcopia din Huşi fără episcop

Fostul episcop al Huşilor, Corneliu, şi-a anunţat retragerea din funcţie pe 18 august, în urma presiunilor membrilor Sfântului Sinod, survenite pe fondul scandalului sexual ce îl avea în centrul atenţiei pe fostul prelat de la Huşi încă din luna iulie.

Corneliu Bârlădeanu a ajuns în atenţia Sfântului Sinod al BOR abia după ce în spaţiul public a apărut înregistrarea video în care se presupune că înaltul prelat ar întreţine relaţii sexuale cu un alt bărbat îmbrăcat în sutană, un fost elev al Seminarului Teologic Huşi, actualmente preot.

Filmarea a circulat ani la rând printre preoţii din Vaslui, însă a ajuns publică, în forma cenzurată, după ce episcopul Corneliu nu a mai făcut faţă şantajului la care era supus de preoţi şi a depus plângere la DNA. Trei preoţi, printre care şi arhimandritul Episcopiei Huşilor, Sebastian Jitaru, au fost trimişi în judecată de DNA, fiind acuzaţi de şantaj. Surse judiciare au precizat că în urma percheziţiilor la preoţii incriminaţi au fost descoperite opt înregistrări compromiţătoare cu episcopul Corneliu.

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.

| OrtodoxINFO

Pregătirea terenului pentru vizita Papei în România: Suveranul Pontif trimite „binecuvântarea sa” și speră să sosească ziua în care va veni în țara noastră

FOTO: http://i2.wp.com/cetateanul.net/wp-content/uploads/2017/05/papa-francisc.jpg?resize=2880%2C1517

Mesajul Papei Francisc despre vizita în România a fost transmis de Cardinalul Leonardo Sandri. Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale a declarat, duminică, la Catedrala Sfânta Treime din Blaj, că Papa Francisc speră „să sosească ziua” în care va veni în România.

Cardinalul Leonardo Sandri, Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, a vizitat sâmbătă şi duminică oraşul Blaj din judeţul Alba, informează mediafax.ro. Înaltul prelat a participat la slujba de la Catedrala Sfânta Treime. La finalul ceremoniei, Cardinalul a transmis un mesaj enoriașilor.

„Din Mica Roma (n.r. Blaj), gândurile noastre se îndreaptă spre Cetatea Eternă, Roma, Scaunul urmaşului lui Petru, cel care m-a însărcinat să vă aduc salutul său, încurajarea şi binecuvântarea sa. Sfântul Părinte cunoaşte dorul vostru arzător, de a putea în curând să-l îmbrăţişaţi pe aceste meleaguri şi speră să sosească ziua în care acest dor să se împlinească”, a spus Cardinalul Leonardo Sandri.

Întrebat dacă Papa Francisc va ajunge în 2018 în România, Cardinalul Leonardo Sandri a precizat că nu există informaţii noi în acest sens.

„Nu vă pot da nicio altă informaţie, fiindcă nu am. Cred că în momentul când va fi această vizită va fi realizat un program adecvat, ţinând cont de viaţa bisericii, de realitatea bisericii catolice în România atât romano-catolică şi greco-catolică”, a spus Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.

Potrivit sursei citate, Cardinalul Leonardo Sandri a participat la Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală Majoră din Blaj, alături de Preafericirea Sa Cardinal Lucian, cu Nunţiul Apostolic Mons. Buendia şi cu Episcopii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

După Sfânta Liturghie, ierarhii au sfinţit piatra de temelie a noii capele, care urmează să fie ridicată pentru minoritatea romă în cartierul Barbu Lăutaru din Blaj.

În luna mai, Arhiepiscopul Romano-Catolic de Bucureşti, Ioan Robu, a precizat că este aproape sigur că Suveranul Pontif va efectua o vizită anul viitor în România. Papa Francisc ar putea veni în țara noastră cu prilejul ceremoniei de beatificare a şapte episcopi greco-catolici, martiri care şi-au pierdut viaţa în timpul regimului comunist.

Totodată, Cardinalul Lucian, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din România i-a trimis, în primăvară, o invitaţie oficială Papei Francisc, pentru a veni 2018.

NOTĂ OrtodoxInfo

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.

| OrtodoxINFO

În urma prestației împotriva „nepomenitorilor”, exarhul Nichifor Horia este propus pentru episcopat, la Huși

Ieri, 30 septembrie 2017 s-a întrunit Sinodul mitropolitan al MMB, în cadrul căruia au fost desemnați doi candidați, pentru postul de episcop al Hușilor. Candidații propuși sunt :

– episcopul Ignatie Mureșeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei;

– Arhimandrit Nichifor Horia, Exarh Administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor și stareț al Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

În urma ședinței de sinod au fost consultați și membrii clerici și mireni ai Adunării eparhiale a Episcopiei Hușilor cu privire la cei doi candidați propuși, aceștia exprimându-și acordul față de propunerile făcute în cadrul Sinodului mitropolitan.

Propunerile au fost înaintate Sinodului Bisericii Ortodoxe Române care, în ședința de lucru din zile de 5-6 octombrie 2017, va alege pe întâistătătorul acestei eparhii.

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.

| OrtodoxINFO

“Ucenicii” care-i compromit imaginea Părintelui Justin Pârvu

Trăim vremuri de derută duhovnicească în urma plecării Marelui Duhovnic la Domnul. Apar de la o zi la alta “ucenici” care mai de care, fiecare cu mărturia sa și fiecare cu ce-a înțeles din cunoașterea Părintelui Justin. Acum, deoarece ctitorul Mănăstirii Petru Vodă e trecut la Domnul, nu-i mai poate controla nimeni pe acești “ucenici” care pun pe seama Marelui Duhovnic, vrute și nevrute.

Avem de-a face pe de o parte cu idolatrizarea excesivă, de tip arsenist, prin care actualul stareț Hariton Negrea, cultivă o falsă imagine Părintelui Justin, povestind ca o babă minuni peste minuni, pe la conferințe și televiziuni în goana după senzațional, “minuni” ce întrec orice normă de credibilitate și care compromit numele Marelui Duhovnic. Se știe că cea mai mare nevoință a Părintelui a fost să-și ascundă darurile primite de la Dumnezeu pentru îndelunga sa nevoință și slujire a aproapelui și a Sfintei Biserici. Nu înseamnă că noi nu trebuie să facem cunoscute minunile sale autentice, chiar să le strigăm de pe case, dar nu oricum, scoțând din burtă false minuni și în orice mod și loc ce nu-i fac cinste sfântului. Idolatrii arseniști i-au compromis numele părintelui Arsenie Boca mai mult decât a greșit el cu pictura de la Drăgănescu și anumite scrieri, căci au pus pe seama sa tone de “minuni”, mărturii personale, scrieri eretice și păgânești, doar pentru a se afișa ca ucenici ai lui și a-i folosi numele pentru propagarea de idei eretice și păgânești în spațiul ortodox. Din câte știu, părintele Arsenie Boca a scris o singură carte, care a dat-o unui preot din Brașov cu sfatul de a nu o publica niciodată, iar acesta nu a ascultat din motive doar de el știute. Astfel, s-a creat un fals cult pentru părintele Arsenie Boca, cu care Părintele Justin Pârvu nu era de acord. Același lucru îl încearcă și starețul Hariton Negrea, pentru a redirecționa adulatorii de false minuni către Petru Vodă, căci până la urma de bani este vorba, iar nu de cinstirea cum se cuvine a Părintelui Justin. El este cinstit prin ascultarea și urmarea învățăturii sale, nu prin atragerea numelui său în emisiuni de televiziune de scandal, în discuții ezoterice, în care nici măcar nu sunt combătute ideile păgânești, străine de învățătura ortodoxă a Părintelui Justin (a se vedea emisiunea România devreme de la ora 16 de pe Romania TV, din data de 10 iunie 2017).

Pe de altă parte este cazul unui alt “ucenic”, rămas acum ca un câine dezlegat, pe numele său de mirean Rogojină Marius (alias monahul Teodot, vedeta cu blog), care face ravagii în mințile oamenilor slabi de înger, punând pe seama Părintelui Justin, propriile înșelări. Doar faptul că de acest monah nu auzise nimeni, decât după moartea Părintelui, și aici am avut din păcate un rol important în promovarea sa, arată că Părintele Justin nu-i dădea voie să-și dea cu părerea sau să scrie, știindu-l cu deraieri în gândire și afecțiuni psihice. Și știu acest lucru din propria experiență, Părintele dându-l afară de mai multe ori, pentru aberațiile care reușea să le spună oamenilor fără binecuvântare. E drept că pare mânat de o râvnă pentru adevăr și dreptate, sper să nu mă înșel și cu asta, dar ce folos dacă este credul și nu are discernământul de a distinge adevărul de minciună, omul cinstit de șarlatan s.a.m.d. Este un credul înnăscut, cum l-a definit părintele mucenic Atanasie Ștefănescu, și astfel lansează în spațiul public numai aberații auzite de la oameni pe care-i cunoaște de puțin timp sau doar virtual, punând o parte din ele pe seama Părintelui Justin. Mai nou face public faptul că lui îi răspunde Părintele Justin și alți sfinți prin voce, vedenii, încredințări pe care el le simte în propria căpățână și spune tuturor ce i-a soptit lui vrăjmașul, punând pe seama Părintelui Justin. Pe asemenea convorbiri se bazează și unii contestatari ai sfințeniei Părintelui Justin, căci Teodot i-a încredințat că sfântul era de acord cu anumite rătăciri din cadrul BOR, precum cazul Vladimirești, Petrache Lupu, cât și cu anumite cărți scrise înafara Mănăstirii Petru Vodă, care nu erau verificate de Părintele Justin, nici măcar de ucenicii care dormeau pe ei. Ei bine acum, acest monah aflat în mare înșelare, încearcă să explice, atribuind Marelui Duhovnic, rătăcirile și erorile dogmatice strecurate voit pentru compromiterea Părintelui de către autori precum Grația Lungu și masonul Adrian alui Gheorghe, pe care Părintele l-a combătut pentru o carte în care îi atribuia o atitudine ecumenistă. Singurele scrieri autentice care exprimă teologia și ultima linie de urmat ale Părintelui Justin sunt cărțile editate de Fundația Justin Pârvu, căci sunt singurele cărți verificate cuvânt cu cuvânt de Marele Duhovnic, în care combate toate rătăcirile ce i le atribuie falsul ucenic Teodot. Legat de mărturiile despre minunile Părintelui Justin, citiți spre întărire tot cărțile editate cu simț de răspundere de editura Fundației Justin Pârvu și aveți evlavie că Părintele Justin este mare înaintea lui Dumnezeu, făcător de minuni încă din viață și nu credeți băbismele menite să-i compromită numele, din foame de bani sau, mai rău, în scopuri vădit denigratoare.

Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi și pentru ca Biserica Ortodoxă Română să scape de eretici și înșelați!

Campania de strângere de semnături împotriva ecumenismului și a pseudo-sinodului din Creta

Până la sfârșitul celei de-a doua săptămâni a lunii iulie se va desfășura o campanie națională de strângere de adeziuni la Rezoluția Sinaxei. Naționale de la Botoșani a preoților, monahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor părtași la adunarea din Creta.

Cei ce doresc să semneze această rezoluție vor putea să o facă în felul următor:

  1. Lista de adeziuni se poate descărca din secțiunea de la sfârșitul acestui articol.

  2. Cine dorește să se implice în colectarea de semnături de la mai multe persoane va strânge personal acele semnături, după care va completa declarația pe proprie răspundere de la sfârșitul fiecărui tabel, care atestă că datele și semnăturile colectate sunt reale, iar când va trimite listele pe care le-a completat va adăuga o copie de pe propriul buletin/carte de identitate, pentru ca noi să avem dovada că cel ce a strâns semnăturile este la rândul său real și că datele sale de identitate sunt reale, pentru cazul în care organele judiciare ne-ar putea cere acest lucru. Atenție!Copia de pe actul de identitate o prezintă numai cel ce strânge semnăturile, nu și cei ce le dau. Cei ce le dau, prezintă actul de identitate celui ce le strânge, iar cel ce le strânge scrie personal cu atenție pe listă datele cerute. continuare »

16 IUNIE: Prăznuirea Sfântului Mărturisitor JUSTIN Pârvu. “Rezistenţa noastră stă în dreapta credinţă. Dușmanii au pus mâna pe Biserică, acum o stăpânesc”

– Părinte Justin1., am venit la Sfinţia Voastră cu o durere în suflet, provocată de textele tot mai dese care anunţă dispariţia poporului român, dar şi de situaţiile cumplite de criză prin care neamul nostru trece în aceşti ani. Credeţi că suntem pe cale de pieire, de dispariţie din istorie?

– Să ştiţi că şi eu mi-am pus întrebarea aceasta de la o vreme încoace. Poate că datorită sărăciei, datorită crizelor… dar la noi criza aceasta a fost şi este permanentă. Suntem o insulă latină, înconjuraţi peste tot de slavi şi, unde mai pui, suntem şi ortodocşi pe lângă faptul că suntem români. Multora nu place deloc rezistenţa noastră în mijlocul Europei. Pe noi ne duşmănesc toţi, şi Răsăritul, şi Apusul. Ne aflăm între ciocan şi nicovală. Aşa a fost tot trecutul nostru, toată istoria. Rezistenţa noastră a stat în dreapta credinţă, în adevărul ortodox pe care l-am apărat. Poporul nostru este una cu Biserica, una – cu satul, una cu credința lui. În acestea constă tăria lui. Dacă nu era așa erm de mult desfiinţaţi.

– Părinte dar în istorie am dăinuit în faţa păgânilor, în fața ereticilor. Se ardeau satele, se otrăveau apele și românii se retrăgeau în munţi, mereu, mereu. Şi totuşi, generaţiile de strămoşi au fost în stare să păstreze ţara, neamul, satul, limba română, credinţa şi ni le-au dat nouă, Acum, noi ce facem cu ele?

– E greu de înţeles fenomenul acesta, pentru că la noi, acum, lipsesc factorii de formare a caracterelor oamenilor şi de formare a demnităţii persoanei. Despre acestea nu se mai vorbeşte nici în şcoală, nici în societate. Ei bine, tânărul nostru când intră în întunericul lumii europene nu mai ştie nici cine este, nici pe cine reprezintă. Dacă-i necăjit, de ce nu rămâne în ţară? Ar trebui să muncească aici, să stea legat de pământul străbunilor. Aşa au fost moşii şi strămoşii noştri, cu inima înrădăcinată în glia lor. Oricâte greutăţi au venit peste ei, au fost în stare să ne dea pământul moştenire şi ţara cu toate ale ei. Păi, în 1944, ce urgie a venit peste noi, dar ţăranul român, necăjit, a stat aici, nu s-a dus nicăieri. Am fost atunci la Iaşi, cu Valeriu Moglan, un ţăran cu origine sănătoasă, am primit-o pe Cuvioasa Parascheva, că fusese evacuată în Muntenia şi acum era adusă înapoi. El, când a văzut-o, s-a rugat aşa:

„Cuvioasă Parascheva, mulţumim că ne cercetezi. Am stat în Moldova noastră dragă şi am aşteptat să te întorci în mijlocul nostru, că tu eşti temeiul rezistenţei noastre şi apărătoarea credinţei noastre ortodoxe”.

continuare »

PSEUDO-mitr. Savu Teofan îl numește pe Părintele JUSTIN Pârvu, DUȘMAN al ORTODOXIEI

Vizionați începând cu min. 14:40

Și ascultați logica de trădător al Bisericii, căci Domnul îl vădește prin propriile cuvinte: “(cei care sunt anti-Creta,) luptând pentru APĂRAREA DREPTEI CREDINȚE, atacă pe cei care nu sunt de aceeași părere cu ei (adică pe ecumeniști și eretici) și prin aceasta se înscriu în rândurile DUȘMANILOR BISERICII”.

Întrebare simplă: Sfântul Părinte Justin Pârvu ar fi luptat pentru apărarea Dreptei Credințe? Ar fi fost de acord cu ecumeniștii? Viața sa întreagă ne este mărturie și ne oferă răspunsurile clare. Deci, pe cine faci tu, pseudo-mitropolitule, DUȘMAN al Bisericii?

Această vulpe vicleană, așa cum l-a numit IPS Serafim de Pireu pe Teofan Savu, întărește apostazia din Creta la care este părtaș și se leapădă încă o dată de Hristos! Iată pe cine pomeniți voi, preoți auto-numiți anti-ecumeniști.

Mitropolitul TEOFAN cu capul descoperit de Sfintele Paşti: “pe motive neîntemeiate NEPOMENITORII acuză de erori doctrinare Sinodul din Creta”

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a adresat obişnuita pastorală1. de Sfintele Paşti credincioşilor moldoveni, cu câteva zile înaintea Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Pastorala pascală de anul acesta, pe lângă consideraţiile teologice fireşti legate de Sărbătoarea Învierii, are un puternic caracter de fidelizare a clerului laic şi monahal şi a mirenilor faţă de Înaltpresfinţia Sa, în condiţiile în care participarea la Sinodul din Creta i-a adus o puternică contestare în rândul clerului şi credincioşilor, care au receptat deciziile acelui sinod ca eretice.

În cuvântul de Sfintele Paşti, Înaltpreasfinţia Sa atacă câteva teme de actualitate, pentru a întări în ochii opiniei publice ideea că este un episcop ortodox, militant pentru valorile perene ale Sfintei Biserici.

Pastorala condamnă libertatea” de a face avort, “libertatea” de a ucide prunci nevinovaţi, “libertatea” de a săvârşi desfrânare, “libertatea” şi “dreptul” de a forma “familii” de acelaşi sex, într-un limbaj care pare a ne da de înţeles că ierarhia Sfântei noastre Biserici este în sfârşit decisă să militeze activ în plan public contra acestor flageluri, după un sfert de veac de prezenţă destul de discretă în luptele care s-au dat pe aceste teme de către credincioşi şi de către unii preoţi curajoşi şi de către marii duhovnici.

Dacă preocuparea pentru lupta contra avorturilor este una serioasă în rândul ierarhiei româneşti, aceasta ar putea să se implice în iniţierea unei campanii cetăţeneşti de modificare a art. 22 (1) din Constituţie, în sensul că “dreptul la viaţă precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate încă de la momentul conceperii”. Cum art. 26 (2) din Constituţie spune că “persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică şibunele moravuri” (s.n.), avortul ar putea fi interzis pe calea aceasta fără niciun impediment de ordin constituţional. Polonia, Ungaria şi alte ţări au rezolvat de mult problema în maniera aceasta. continuare »

Scopul nostru comun, al tuturor, este să ne păstrăm în interiorul Bisericii şi departe de erezie

Gheron Savva Lavriotul: Omilie la Conferinţa Interortodoxă a clerului şi poporului de la Tesalonic, 4 aprilie 2017

“Pe Părinţii Athosului si îngeri în trup, mărturisitori si cuviosi, ierarhi si mucenici, să îi cinstim cu laude si cântări, urmând virtuţilor acestora; toata mulţimea de monahi a Muntelui strigând într-un glas: Slavă celui ce v-a încununat pe voi, Slavă Celui ce v-a sfinţit, Slavă Celui ce v-a arătat apărători ai nostri în primejdii”. (Troparul Sfinţilor Aghioriţi)

Cinstiţi Părinţi, iubiţi fraţi în Hristos,

Laudă şi mulţumire înălţăm încă o dată Domnului nostru Iisus Hristos, Dătătorul de bine, şi Preasfintei Sale Maici şi Chivernisitoare a Muntelui cu nume sfânt, precum şi Cuvioşilor noştri Părinţi, pentru cinstea şi binecuvântarea de a organiza şi a participa la această conferinţă mărturisitoare împotriva panereziei ecumenismului, alături de atâţia părinţi şi fraţi luptători, însemnaţi, cunoscuţi, dar şi neştiuţi, care de decenii de-acum, având cuget neînfricat şi glas de Stentor, în ciuda a tot felul de uneltiri de a-i face să tacă, dau mărturie că stăruie cu evlavie şi îşi asumă jertfelnic până la capăt credinţa noastră apostolică nefalsificată şi veritabilă. Mai mult încă, mulţumim Dumnezeului nostru Treimic pentru cinstea care ni se face de a ne numi “aghioriţi” şi de a fi prigoniţi pentru numele preasfânt al Domnului nostru şi pentru adevărul credinţei noastre ortodoxe sfinte şi neprihănite, cinstindu-i în felul acesta pe Cuvioşii noştri Părinţi, ştiut fiind că, aşa cum spun Sfinţii, a cinsti un Sfânt înseamnă a-i urma viaţa. De la început, de-a lungul istoriei bisericeşti, monahismul a fost în fruntea luptelor împotriva ereziilor de Dumnezeu urătoare, şi mai cu seamă Sfântul Munte, fortăreaţa şi bastionul Ortodoxiei. Şi noi, deci, purtând titlul greu de Părinţi Aghioriţi, deşi simţim că suntem cu mult în urma minunatei vieţuiri ascetice a Cuvioşilor Aghioriţi, încercăm fie şi puţin, să le urmăm în luptele pentru credinţă, deoarece acest lucru, de altfel, constituie cea mai înaltă îndatorire şi sfântă obligaţie, nu doar pentru monahi, ci pentru toţi ortodocşii. Din acest motiv, Domnul nostru ne-a dat poruncă spunând:

“Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi- voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10:32-33).

Azi, când credinţa ortodocă este luptată şi nimicită de cea mai mare erezie a tuturor timpurilor, de panerezia ecumenismului, simţim nevoia irezistibilă şi de neînfrânt să recurgem din nou la sfintele lupte ale Cuvioşilor noştri Părinţi şi în genunchi să îi rugăm să ne dea înţelepciune, putere şi întărire ca să făptuim cele plăcute lui Dumnezeu în ce priveşte înfruntarea ereziei şi tămăduirea acesteia, acolo unde trebuie să aibă loc. Pentru că răspunderea pentru faptele noastre are impact asupra tuturor membrilor Bisericii, dat fiind că toţi sunt cu ochii îndreptaţi asupra a ceea ce fac Aghioriţii. continuare »

SERVICIILE SECRETE și ȘANTAJUL plănuit în CRETA

Încă de la sfârșitul anului 2016 au respirat câteva detalii din culisele falsului sinod din Creta. Mai mulți apropiați ai ierarhilor români au lăsat să se înțeleagă în predici, conferințe, interviuri că integritatea teritorială a României a fost pusă în pericol. Mai exact, dacă ierarhii români nu ar fi acceptat documentele finale prin semnătură, ar fi urmat desființarea Patriarhiei Române și implicit dezintegrarea României. Acest “șantaj” i-ar fi determinat pe ierarhii români să cedeze, chiar dacă au dus “lupte grele” cu Zizoulas și Bartolomeu de Istanbul, cerând rugăciuni fraților români din țară și nu numai (conform unui SMS trimis de Teofan Savu, episcopului Longhin Jar). Și au capitulat până la urmă, semnând actele trădării Bisericii și sfâșiind Cămașa lui Hristos. Dar la întoarcerea în România s-au afișat ca mărturisitori și pe deplin mulțumiți că mai mult nu se putea. Așa au potolit pe anti-ecumeniștii naivi, lansând zvonul securistic, că de fapt au salvat integritatea statului român. Asta a prins la preoți precum Amfilohie Brânză, la cei din gruparea Puric, Capsali, homeopatul Pavel Chirilă, Marian Munteanu, care au început să-i ridice în slăvi pe ierarhii români: Biserica Ortodoxă Română și-a făcut datoria față de ortodoxie. Biserica Ortodoxă Română este cam singura instituție care a mai rămas în picioare din …România. Apoi au continuat să și explice de ce ierarhii români și-au făcut datoria, propagând zvonul securistic “SE VREA O “PRIMAVARĂ” A ORTODOXIEI” (revista FAMILIA ORTODOXĂ), cât și pe activenews: Dreapta dezbisericită. Virgiliu Gheorghe spunea:

Părintele Justin Pârvu în cazul actelor cu CIP: “Mai bine o Biserică împărţită decât una rătăcită”. Cu atât mai mult s-ar fi delimitat de erezia din Creta: “Ierarhii ecumeniști sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul Adevărului, care doar mimează adevărul”

Preambul

Dintru început vrem să tăiem orice pricină de bucurie pentru schismatici: Părintele Justin a fost mereu pentru o clarificare a pozițiilor fiecăruia, ecumenist sau ortodox, dar în aceeași Biserică! Nu a fost pentru un amestec între Adevăr și minciună, între lumină și întuneric, între Hristos și mamona. Părintele nu a vorbit de vreo biserică paralelă, de sinod paralel sau alte idei schismatice. Considerăm că situarea noastră pe o poziție mărturisitoare va duce negreșit la ceea ce va trebui să spunem și să facem pe viitor. (Nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi, Matei 10:19).

În ultimul interviu al Părintelui Justin, acordat Revistei Atitudini, Nr. 28, 2013, este foarte transant atat in privinta cipurilor, cat si in privinta ecumenismului, atât de transant si indurerat incat Părintele afirmă cu durere:

„Mai bine o Biserica impartita decat una ratacita!”.

Referitor la intreruperea pomenirii ierarhului, de nenumarate ori pe Parintele Justin a afirmat, in cazul in care ierarhul ar fi savarsit vreo erezie cu capul descoperit:

„Inchidem portile manastirii, ramanem in Biserica noastra si nu ii mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserica, nu noi”.

Iar în Creta tocmai asta s-a întâmplat, prin urmare Părintele Justin întrerupea pomenirea ereticului Teofan.

Prorocia Părintelui Justin cu privire la scindarea (întreruperea pomenirii, iar nu schismă) ce va avea loc

În urma adunării ecumeniste din Creta, culegem roadele conform duhului care a vorbit prin acei ierarhi apostați. Asistăm la o fragmentare până și între cei care înainte de Creta erau de aceeași partea a baricadei, cea în duhul Sfinților Părinți. Această dezbinare s-a și dorit de cei care stau în spatele organizării acestei adunături, încât să fie eliminați cei mai fervenți împotrivitori ai ecumenismului. Dar Domnul întoarce, pentru rugăciunile celor drepți, această capcană într-o cernere, o alta după cea din lupta anti-cip, care să elimine putregaiul ce mai rămăsese în Biserică.

Din păcate, la fel cum s-a încercat atragerea părinților Ilie Cleopa și Dumitru Stăniloae în propaganda ecumenimului, se vrea același lucru și cu Părintele Justin Pârvu. Iar această lucrătură vine din partea unor personaje aciuate în mănăstirea de călugări,  pe care Părintele le-a ținut aproape și cu atenție, pentru “a nu sări gardul” Bisericii. Căci pe vremea Părintelui erau mari viteji, făcând toată parada lor de mărturisire pe barba Marelui Duhovnic. Acum, ei își justifică frica/lașitatea prin distorsionarea tâlhărească a cuvintelor Marelui Duhovnic. Este vorba de esența a ceea ce a reprezentat Mănăstirea Petru Vodă, și anume lupta Părintelui cu erezia, lucru cu care nu a fost vreodată de acord și a sancționat tot ce aducea atingere dreptei credințe. Într-un context oarecum asemănător, adunarea ecumenistă de la Sibiu, Părintele practic prorocea scindarea ce va avea loc după “sinodul” din Creta:

Mă gândesc, ferească Dumnezeu, la o scindare care va avea loc, pentru că nu s-a făcut niciodată o trecere dintr-o zonă a credinţei la alta cu uşurinţă. A fost, aşa precum ştiţi, şi la 1700, a mai fost pe la 1948, ’49, ’50, a fost și o viaţă individuală care a venit cu diferite cereri de lepădare de credinţă, sunt o mulţime de lucruri: la politruc, la birou să dai o declaraţie de solidarizare, pe unul să-l facă să treacă dintr-o concepţie politică la alta. În mare, noi suntem în fenomenul acesta, foarte periculos, greu de suportat. De aceea şi ispitele şi mântuirea noastră vor fi mult mai grele, adică în raport de cum vom putea să înfruntăm aceste încercări şi lucrarea diavolească. Să ne înarmăm cu putere la rugăciune, ca Dumnezeu să ne ajute, să putem ieşi curaţi, nepătaţi de aceste ispite şi de păcate.

Cine a făcut această scindare? Cumva cei care, canonic, se îngrădesc de ierarhii ecumeniști (ereticii ereticilor) sau cei care se delimitează de toată învățătura patristică, de sfinții ce condamnă erezia papistașă, protestantă și alte rătăciri de la dreapta credință? Vedem cum în urma adunării din Creta, această scindare se concretizează deja prin prigonirea, amenințarea cu caterisirea sau scoaterea din mănăstiri, cenzura celor ce condamnă, canonic, pe semnatarii documentelor apostate din Creta. Cu toate că anti-ecumeniștii sau tradiționaliștii sunt unilateral de acord că în Creta s-a legiferat ecumenismul/ s-a dogmatizat erezia ecumenistă, când este vorba de întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști, apare extrema catalogării celor care nu pomenesc ierarhul ca fiind schismatici!!! Conform căruia canon? Se exclud canoanele unele pe altele? Când este vorba de erezie, nepomenirea ereticilor înseamnă evitarea schismei!!! Schismă înseamnă ruperea de învățătura Sfinților Părinți, de Sfinții Apostoli, de Adevărul, care este Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, iar Adevărul este acolo unde este dreapta credință, nu la ierarhul apostat, ci la ierarhul mărturisitor până la sfârșit. Nu la ierarhul care spune una și semnează contrariul, ci la cei care condamnă cu toată convingerea cel mai mic compromis în materie de credință! Și slavă lui Dumnezeu, avem astfel de ierarhi! Tot Părintele Justin mai descrie situația în care ne aflăm acum:

Vezi ce dărâmă o imensitate de stejar? Un firișor de viermuleț care se așează acolo și începe să roadă și în timp mai îndelungat sau mai scurt stejarul e căzut la pământ. Așa este și cu încercările care se fac la noi. Nu vedeți? Am semnat cu monofizitismul, mâine-poimâine mai semnăm altceva și noi habar nu avem de toate treburile astea, pentru că astea nu se publică. Te găsești la un moment dat într-o scadență ortodoxă, de nu te mai recunoști! Și te lasă așa într-o formă oarecare în biserica ta, dar fondul este din ce în ce mai alterat. Și în felul acesta, am ajuns să ne dizolvăm încetișor, fără să ne dăm seama unde am ajuns: la un dezastru neortodox.

Demontarea pragului de apostazie, numit “firul roșu”

Cât despre firul roșu al RUPERII DEFINITIVE de ierarhi în cazul împărtășirii în comun – ca punct final al apostaziei, Părintele Justin spunea: “închidem porțile mănăstirii și nu mai avem treabă cu ei”. Deci nu doar o întrerupere a pomenirii lor ca semn de avertisment și metodă pedagogică, ci ruperea oricărei legături cu ierarhia apostată, fiindcă nu mai erau considerați ca fiind parte din Biserică. Iar despre harul ierarhilor ecumeniști, Părintele Justin spunea:

Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului (nn. cât despre harul sfințitor, p Sava Lavriotul spune că tainele sunt valide, dar spre osândă), care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi: îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

Reamintim că ecumenismul A FOST deja anatematizat de un sinod, încă din 1983.

ANATEMA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei

“ANATEMA celor ce atacă Biserica lui Hristos învătînd că Biserica Sa este împărtită în asa-zise “ramificatii” ce se deosebesc în doctrină si în felul de viată, sau că Biserica nu există vizibil, ci va fi formată în viitor cînd toate “ramificatiile” – sectele, denominatiunile si chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mîntuire, prin urmare, celor ce cu bună-stiintă sunt în comuniune cu acesti eretici înainte-mentionati sau celor ce sustin, răspîndesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frătesti sau al presupusei uniri a crestinilor despărtiti, să fie Anatema!”
(Dată de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, iscălită de toti episcopii, spre a fi adăugată la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenită mereu în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)

TALMACIREA ANATEMEI, de Arhiepiscop Vitalie de Montreal

Biserica Ortodoxa Rusa de peste hotare, condusa in acest moment de mitropolitul Filaret, se marturiseste ca fiind o parte de nedespartit a Bisericii istorice a Rusiei. Ca Biserica Locala are dreptul sa-si tina soboarele obisnuite si sa dea hotarari ce sunt obligatorii in totalitate pentru toti fii ei imprastiati in int reaga lume. Timpul va arata daca celelalte Biserici Locale vor accepta hotararea noastra privind Ecumenismul, chiar daca la vremea lor, hotararile celor zece Sinoade Locale au fost acceptate de catre toti, si au fost inscrise in “Cartea Canoanelor Sfintilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice si Locale si ale Sfintilor Parinti” a Bisericii Sobornicesti… Cat priveste Ecumenismul, fiecare Biserica Locala a avut timp suficient in decursul ultimei sute de ani pentru a-l studia, si daca o anume Biserica Locala isi bazeaza invataturile si viata pe canoanele Sfintilor Apostoli, pe canoanele tuturor Sinoadelor Ortodoxe, atunci nu poate decat sa recunoasca faptul ca Ecumenismul s-a format intr-una din ereziile care au existat din totdeauna, atat in trecut cat si in prezent, si numeste aceasta unitate o biserica. O astfel de manifestare este deja pe deplin a Antihristului.

Astfel, dand Anatema, ne-am protejat turma de aceasta ispita apocaliptica, si in mod neintentionat am ridicat o intrebare profunda constiintei tuturor Bisericilor Locale, pe care trebuie mai devreme sau mai tarziu sa o solutioneze intr-un fel sau altul. Viitoarea lor soarta duhovniceasca va depinde de raspunsul la aceas ta intrebare. De jure [de drept] Anatema care a fost data de noi are un caracter strict local al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare, dar de facto [de fapt] are o semnificatie istorica imensa, pe plan universal, istoric si ecleziastic, exact fiindca Ecumenismul este o erezie de scara mondiala. Aceasta pozitie a Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare este vadit constiinta tuturor ortodocsilor. Pentru noi, este o cruce grea pusa asupra noastra de Domnul. Dar nu mai putem pastra tacerea, caci tacerea in continuare ar echivala cu o tradare a adevarului, de care tradare sa ne izbaveasca Domnul pe noi toti.