Sinodul tâlhăresc:

Iată “corul de ecumeniști” din acest an ce vor participa la săptămâna rugăciunii în comun, către tatăl lor, veliar

Mai jos aveți și discursurile lor, apărute pe site-ul dedicat aceste spurcăciuni de Asociația ecumenică a bisericilor (cf. Creta) din România. Programul încă nu l-au dezvăluit pentru a nu fi puși în dificultate.

Mesajul de binecuvantare al Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane pentru Saptamana de Rugaciune pentru Unitate Crestinilor 2017

Darul împăcării lui Dumnezeu cu oamenii – semnul iubirii milostive a lui Hristos pentru lume

Tema de reflecţie a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, din anul 2017, Împăcarea – dragostea lui Hristos ne stăpâneşte (cf. 2 Corinteni 5,14) este un îndemn să ne reamintim că darul împăcării omului cu Dumnezeu, cu sine şi cu semenii se cere prin rugăciune stăruitoare şi se cultivă prin gânduri, cuvinte şi fapte bune.

Coborârea Fiului lui Dumnezeu între oameni este începutul înălţării omului în împărăţia iubirii Preasfintei Treimi. Însă această înălțare a omului are ca bază împăcarea dintre Dumnezeu Cel Sfânt şi omul căzut din legătura cu El prin păcatul neascultării. Vorbind despre împăcarea lui Dumnezeu cu omul realizată de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, Sfântul Apostol Pavel spune că Însuși „Dumnezeu Tatăl era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuși … şi punând în noi cuvântul împăcării” (2 Corinteni 5, 18-19).

Acest dar oferit oamenilor în şi prin Hristos este temelia împăcării lor cu Dumnezeu şi a împăcării şi înfrățirii popoarelor între ele. De aceea, în faţa crizelor spirituale şi morale ce afectează lumea contemporană, creştinii statornici şi luptători nu se descurajează, ci răspund printr-o viaţă spirituală şi morală mai intensă, potrivit îndemnului: „fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10).

Astăzi, când creşte violența verbală şi fizică în familie, în școală şi în societate, când se înmulțesc conflictele militare şi terorismul în multe părţi ale lumii, Biserica, împreună cu Familia, cu Școala şi cu alte instituții care promovează binele comun, trebuie să dezvolte şi mai mult o educaţie şi o cultură a păcii spirituale interioare şi a păcii sociale, o cultură a respectului reciproc şi a împăcării, în locul urii, al învrăjbirii şi al violenței, o cultură a demnităţii şi a solidarităţii umane, a păcii şi a comuniunii dintre oameni.

La acest început de An Nou 2017, vă adresăm tuturor doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dimpreună cu urarea tradițională: La mulţi ani! „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

† D A N I E L
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

 

Mesajul de binecuvantare al Arhiepiscopului Mitropolit de Bucuresti pentru Saptamana de Rugaciune pentru Unitate Crestinilor 2017

IOAN ROBU

Iubirea lui Christos ne constrânge… să ne împăcăm (2Cor 5,14-20)

Rugăciunea noastră comună pentru unitatea tuturor creştinilor se desfăşoară anul acesta în contextul celebrării a 500 de ani de la reforma iniţiată de Martin Luther. Ruptura petrecută în sânul Bisericii Apusene, în urmă cu jumătate de mileniu, a produs mult scandal şi multă suferinţă. O astfel de stare, resimţită ca intolerabilă, a trezit, mai apoi, conştiinţele şi dorinţa apropierii şi a împăcării.

Drumul spre unitate, deşi lung şi anevoios, se aşează azi pe un făgaş bun. Acest lucru se datorează faptului că Bisericile Apusului Europei reuşesc tot mai mult să pună la baza dialogului dintre ele ceea ce sfântul apostol Paul le recomanda creştinilor din Corint prin pasajul din a doua sa epistola (2Cor 5,14-20), pasaj propus ca temă de meditaţie pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea tuturor creştinilor din acest an, 2017.

Iubirea lui Christos ne constrânge… să ne gândim că unul singur a murit pentru toţi. Noi toţi creştinii suntem „rodul” Jertfei răscumpărătoare a lui Christos. Biserica este înfăptuirea Lui, iar El o vrea una, sfântă, catolică şi apostolică (v. Crezul de la Niceea). Iubirea lui Christos ne constrânge… să nu mai trăim pentru noi înşine, ci pentru El care a murit şi a înviat pentru noi. Referinţa la Isus Christos mort şi înviat trebuie să stea pe primul loc în dialogul şi în iniţiativele comune. În acest fel dialogul şi iniţiativele comune vor căpăta o consistență diferită, divină. Iubirea lui Christos ne constrânge… să nu mai cunoaştem pe nimeni după trup. Să lăsăm trecutului tot ceea ce este omenesc, acel omenesc care a cauzat, în decursul istoriei, scandal, diviziune, suferinţă. Iubirea lui Christos ne constrânge… să (re)devenim o creatură nouă.

Timpurile noastre, aflate într-o profundă criză morală, au nevoie de o mărturie autentică de trăire evanghelică. Iubirea lui Christos ne constrânge… să ne împăcăm cu Dumnezeu. Orice păcat comis, inclusiv împotriva unităţii, ne îndepărtează de Dumnezeu.

E timpul să ne apropiem din nou de Dumnezeu pentru ca şi El să se apropie de noi (cf. Iac 4,8). Iubirea lui Christos ne constrânge… să ne împăcăm. Împăcarea cu Dumnezeu va înlesni, de bună seamă, şi împăcarea între toţi creştinii. Implor harul lui Dumnezeu pentru ca rugăciunea noastră comună din aceste zile să topească gheața inimilor noastre, să ne apropie unii de alţii pentru a ne simţi tot mai mult fraţi între noi de vreme ce ne ştim cu toţii fraţi ai lui Isus Christos şi împreună-fii ai Tatălui ceresc.

Cu binecuvântare,

Dr. Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

Mesajul de binecuvantare al Episcopului Bisericii Evanghelice C.A. din Romania pentru Saptamana de Rugaciune pentru Unitate Crestinilor 2017

REINHART GUIB

Iubiți frați și surori ȋn Hristos, Domnul,

Din nou bisericile noastre istorice si comunităţile creştine sunt chemate la rugăciunea comună. Astfel Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din 2017 preia o temă dintotdeauna importantă, iar în anul 2017 extrem de actuală: Împăcarea. Din 2.Corinteni 5,14-20 citim: „Iubirea lui Hristos ne obligă, deoarece socotim că unul singur a murit pentru toţi şi deci toţi au murit. Şi a murit pentru toţi, ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei. Aşadar de acum înainte noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul oamenilor.

Dacă L-am cunoscut pe Hristos în felul oamenilor, acum nu-L mai cunoaştem astfel. Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă: lucrurile vechi au trecut şi iată s-au înnoit. Şi toate sunt de la Dumnezeu, cel care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a dat misiunea împăcării. Aşadar, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neţinând seama de greşelile oamenilor şi încredinţândune cuvântul împăcării. Noi suntem deci solii lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu.”

În anii 1054 şi 1530 au avut loc dezbinări mari în creştinătate, care au dus la despărţirea de „una sfântă sobornicească biserică” şi la înfiinţarea bisericilor, astăzi numite istorice, iar separarea a continuat de-a lungul secolelor până astăzi. Îndeosebi creştinii şi bisericile din Germania au avut mult de suferit în urma dezbinării din secolul al XVI-lea în bisericile romano-catolice şi protestante: evanghelică luterană şi reformată. În urma acestei experienţe de dezbinare, dar şi cu prilejul jubileului împlinirii a 500 de ani de la Reforma iniţiata de Martin Luther în 31 octombrie 1517, bisericile germane au formulat programa si textele pentru Săptămâna de Rugăciune ecumenică.

La mijlocul sec. al XVI-lea şi în Transilvania mulţi creştini germani si maghiari s-au alăturat Reformei şi au devenit evanghelici lutherani, reformaţi si unitarieni. Chiar dacă la Turda a fost proclamat pentru întâia oară în Europa în 1568 toleranţa şi libertatea de conştiinţă şi credinţă, în decursul secolelor popoarele române, maghiare si germane au trăit mai mult unul lângă celălalt, câteodată împotriva celuilalt şi mai puţin unul cu altul. Din 1918 cele trei etnii încearcă pe teritoriul României să convieţuiască împreună, să supravieţuiască consecinţele celui de al doilea război mondial şi epocii comuniste şi să conlucreze pe anumite teme îndeosebi cele sociale, ca sănătatea, educaţia, cultura, morala creştina, mediul înconjurător ş.a., relevante în societatea de astăzi. Precum în Germania şi in Romania şi în multe alte ţări, creştinii diferitelor confesiuni se adună la slujbe, la rugăciuni, la acţiuni comune pentru a-şi arăta voinţa de a trai viaţa nouă prin Hristos împăcaţi şi împreună.

Conciliul panortodox din Creta 4 cu întâistătătorii a zece biserici ortodoxe din iunie şi întâlnirea cu slujba ecumenică lutherană – romano-catolică cu întâistătătorii celor două biserici din 31 octombrie la Lund/Suedia sunt numai două exemple pe scară largă care arată necesitatea şi importanţa adunării rândurilor între creştini, care trebuie completate cu iertare si reconciliere din partea bisericilor si fraţilor şi surorilor întru credinţa creştină şi la nivel naţional, regional şi local.

În România Biserica evanghelică de Confesiune Augustană cheamă celelalte biserici şi creştini să lăsăm în urmă „lucrurile vechi” omeneşti care ne separă, să fim evanghelici, deci fideli Evangheliei lui Hristos, să ne reformăm, deci să ne reînnoim credinţa în unul Mântuitor Hristos, să ne ortodoxim, deci să fim creştini cu credinţa şi fapta dreaptă, să ne catolicizăm, deci să conştientizăm, credinţa este universală şi o împărţim cu mulţi alţii şi să fim protestanţi, unde adevărul este călcat în picioare.

Adevărul care a fost descoperit la Reformă – cei patru sola: sola scriptura, solus Christus, sola gratia, sola fide (numai scripura, numai Hristos, numai graţia, numai credinţa) ne invită si astăzi să cinstim Scriptura, dându-i ascultare, să-L mărim pe unicul Mântuitor, Hristos, să acceptăm iubirea necondiţionata a lui Dumnezeu şi să preţuim darul credinţei, împărtăşindu-l cu semenii noştri. Dumnezeu să ne binecuvânteze să fim făpturile noi dumnezeieşti, care îi aduc laudă şi de care lumea de astăzi are atât de multă nevoie.

El să ne învrednicească să devenim buni ambasadori ai împăcării cu Hristos, oriunde am fi.

Reinhart Guib

Episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din Romȃnia

Mesajul de binecuvantare al Eparhiei Reformate din Ardeal pentru Saptamana de Rugaciune pentru Unitate Crestinilor 2017

magazin_24807

Iubiţi Creştini!

Programul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din 2017, an marcat de împlinirea unei jumătăţi de mileniu de la Reforma lui Luther, a fost redactat de către diferite Biserici din Germania. Acest program destinat să servească în cele opt zile ale săptămânii ecumenice ca plan de predicare, reflectă în mod constructiv această diversitate.

Gândul principal al săptămânii de rugăciune este determinat de două mesaje centrale: să se concentreze asupra problemelor bisericii contemporane formulate de Martin Luther, precum şi dăruire de atenția deosebită vizavi de consecințele dureroase ale nedoritei schisme. Privind retrospectiv la această jumătate de mileniu putem stabili că Biserica divizată a devenit mult mai vulnerabilă faţă de loviturile străvechiului inamic, împotriva atacurilor lumii.

De-a lungul istoriei nenumărate interese economice şi politice, lupte pentru dominaţie deghizate în aspect religios, au condus la războaie devastatoare. La fel şi în zilele noastre când în lumea din jur suntem martorii aceleiași lupte unilaterale. O parte poartă un război insidios şi consecvent, partea cealaltă, căutând diferite compromisuri, tolerează suferind aceste ofensive. Experimentăm cu durere că în epoca modernă, în principal într-o Europă contemporană subiecţii suferinzi ai acestor persecuţii nu se împotrivesc atacurilor, din contră, bazate pe un sens neinspirat al vocaţiei, caută reconciliere cu orice preţ.

O reconciliere prin care este dispus să renunțe la aproape tot din ceea ce i-a încredințat de către Dumnezeu ca un avut prețios menit să fie străjuit cu orice preţ. Sloganele deghizării sună precum “Trebuie să ţinem pas cu vremurile” sau în situaţii concrete nu mesajul Scripturii prezintă îndrumarea hotărâtoare, ci doar aceea a Sfântului Duh ce prinde formă în interpretarea subiectivă a individului. Această tristă realitate este de fapt răspândirea puterii lumii globalizate în defavoarea Creştinismului care îşi pierde treptat valorile spirituale şi tradiționale hotărâtoare.

Conflictul de bază al acestei lupţi unilaterale evident nu provine de la Dumnezeu, ci porneşte de la omul în deriva fluxului lumii seculare, ce îl desparte din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Aceasta lume ignoră Dumnezeul căruia îi datorează cultura și civilizația, valorile etice, morale determinatoare unei societăţi viabile. Această frământare generată în mod deliberat de lumea înconjurătoare poate fi eliminată şi în zilele noastre numai prin puterea iubirii lui Isus, care pe de-o parte în latura Sa umană a îndurat suferinţe de neimaginat, iar pe de altă parte, în latura Sa Dumnezeiască a iertat păcatele lumii.

Acest mesaj este considerat de către Apostolul Pavel, cuvânt de reconciliere, pentru că Dumnezeu nu se luptă cu lumea, ci oferă mână întinsă în semnul păcii în Hristos. Astfel, Apostolul scrie: “Toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne-a împăcat cu Sine şi ne-a dat mesajul împăcării: anume acela că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, nemaiţinând în seamă păcatele oamenilor, şi ne-a încredinţat nouă Cuvântul împăcării..” (2 Corintieni 5, 18-19 NTLR) Atunci când Isus vorbește despre pace, spunând: „Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea.” (Ioan 14:27 NTLR) înseamnă că acea pace provine dintr-o comunitate profundă, lăuntrică cu Tatăl, Dumnezeu. Această pace este oferită şi astăzi pentru toată lumea. Hristos a reconciliat omul cu Dumnezeu.

Acest adevăr apare la Apostolul Pavel în felul următor: “De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace[cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos.” (Romani 5,1 NTLR) De ce este atât de semnificativ acest mesaj? Deoarece numai acest tratat de pace, această reconciliere oferă Bisericii puterea inerentă a unității care o face capabilă să suprime ofensivele lumii cu o fermitate comună neîntreruptă, asigurându-i o victorie fără compromisuri.

Domnul prin Isus a împăcat lumea cu Sine, acum e rândul nostru. Şi noi trebuie să ne împăcăm cu El și împreună să promovăm serviciul de reconciliere încredințată nouă. Puternică cetate ne e Domnul, armă împotriva dușmanilor noştri cântăm împreună cu Luther.

Puterea noastră, a fiecăruia dintre noi constă în faptul că Domnul nostru trimis de Dumnezeu se confruntă neîntrerupt pentru noi. El este Mântuitorul, Împăratul Păcii, care a venit la noi și este gata şi astăzi să dea pace, în Europa și în întreaga lume. Amin.

EPISCOP KATO BELA,
EPARHIA REFORMATĂ DIN ARDEAL

Mesajul de binecuvantare al Arhiepiscopului Bisericii Armene din Romania pentru Saptamana de Rugaciune pentru Unitate Crestinilor 2017

DATEV HAGOPIAN

Suntem datori, în numele lui Hristos, a ne înfățișa ca mijlocitori pentru pace și împăcare, ca și cum Însuși Dumnezeu ar îndemna prin noi pe toți cei tulburați de rău, căzuți în robia unor interese deșarte și amăgiți de magia înșelătoare a unei puteri trecătoare.

Să ne înfățișăm ca adevărați susținători ai făcătorilor de pace, să ne arătăm împreună-lucrători cu Hristos, Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. ”Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu!” (II Corint.5,20) ”Să ne îngrijim de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor” (II Corint 8,21)

Mulțumire aducem lui Dumnezeu Care ne-a chemat spre această slujire, rugându-L a spori în noi râvna cea trebuincioasă lucrătorilor pentru pace, iubire, pentru bună înțelegere și împăcare. Să sporim în lucrul Domnului, spre slava Lui și spre binele oamenilor.

Amin

PS EPISCOP DATEV HAGOPIAN

ARHIEPISCOPUL BISERICII ARMENE DIN ROMÂNIA

Mesajul de binecuvantare Biserica Anglicana, Dioceza Europa pentru Saptamana de Rugaciune pentru Unitate Crestinilor 2017

7416_n434343

În aceste vremuri suntem conştienţi, în calitate de biserici, de necesitatea de a fi alături de fraţii şi surorile noastre de aici, din Europa, şi din alte zări. Cele ce se petrec în jurul nostru şi nu în ultimul rând migraţia, ne amintesc că creştinii sunt chemaţi să acţioneze împreună pentru a alina suferinţa omenească.

Europa este complexă în diversitatea ei. Iată un motiv în plus pentru ca bisericile să se străduiască împreună să-şi asume responsabilitatea comună. Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor este un moment important al anului pentru noi, ca biserici creştine cu tradiţii şi identităţi distincte, în care să vorbim din nou despre tainele şi provocările Evangheliei într-o lume periculoasă şi nesigură.

Dumnezeu ne cheamă, ca biserici, să vorbim limpede şi cu compasiune. Celebrând speranţa când suntem confruntaţi cu disperarea şi viaţa oriunde moartea ameninţă demnitatea omenească, sarcina noastră este să construim o lume mai bună care este pregustare a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Ca biserici de tradiţii diferite, care călătoresc împreună, fie ca Dumnezeu să ne inspire mai departe, pe noi şi pe toţi oamenii din lume, trimiţându-ne o viziune a dreptăţii, a corectitudinii, bunătăţii şi compasiunii, a demnităţii fiecărui om şi a bunăstării tuturor.

+ EPISCOP DR. ROBERT INNES
EPISCOP AL GIBRALTARULUI, DIOCEZA EUROPA

Mesajul de binecuvantare al Arhiepiscopului Major al Bisericii Unite cu Roma Greco Catolica pentru Saptamana de Rugaciune pentru Unitate Crestinilor 2017


194
Iubiți credincioși,

Urmând pilda și cuvântul Mântuitorului Isus, Cel care în ajunul pătimirii Sale Sa rugat Părintelui ceresc „ca toți să fie una” (In 17,21), ucenicii din toate timpurile și din întreaga creștinătate nu încetează să ceară de la Dumnezeu Păcii darul unității. Și această năzuință a celor care îl recunosc și îl adoră pe Isus Mesia Cel așteptat, devine mai intensă în timpul anualei Săptămâni de Rugăciune pentru unitate, în care creștinii se cunosc, meditează și mai ales se roagă împreună, pentru ca dorul Divinului lor Învățător să devină realitate.

Cu această fericită ocazie, se cuvine a medita la îndemnul adresat de Sfântul Apostol Pavel creștinilor din Efes: „Cristos să se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre” (Ef 3,17). Astfel și noi cu toții să ne plecăm „genunchii înaintea Tatălui” (Ef 3,14), spre a cere să fim „întăriți prin Spiritul lui” (Ef 3,16) și să cunoaștem „iubirea lui Cristos, cea mai presus de cunoştinţă” și a ne umple „de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Ef3,19). Repetăm adesea că darul iertării și al unității nu se vor îndeplini decât printr-o curățire a resentimentelor și o „purificare a memoriei”. Avem însă cu toții datoria de a cere și de a primi iertare pentru greșelile săvârșite. Așa cum ne rugăm în rugăciunea pe care Isus ne-o lasă ca pe un testament: „Tată, iartă-ne nouă, precum și noi iertăm”. Sau așa cum Bisericile de tradiție răsăriteană se roagă la Dumnezeiasca Liturghie: „Unitatea credinței și împărtășirea Sfântului Spirit cerând…”.

In cuvântul rostit în timpul Sfintei Liturghii în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” din Constantinopol pe 30 noiembrie 2014, Sfântul Părinte Papa Francisc sublinia: „faptul de a ne întâlni, de a privi chipul celuilalt, de a împărtăși îmbrăţişarea păcii, de a ne ruga unul pentru altul, acestea sunt dimensiuni esenţiale ale drumului spre restabilirea comuniunii depline la care tindem”. În aceste cuvinte, se pot recunoaşte dimensiunile fundamentale ale viziunii ecumenice ale Sfântului Părinte Papa Francisc.

Pe primul loc, este ecumenismul carităţii, al fraternităţii şi al prieteniei, fiindcă, așa cum afirmă Urmașul lui Petru, „adevărul este o întâlnire, este o întâlnire între persoane”. Fraternitatea dintre creștini nu este însă un sentiment vag, și nici nu se naște dintr-o formă de indiferență față de adevăr. Ea este zidită pe realitatea supranaturală a Sfântului Botez și este dăruită fiecărui membru al unicului Trup al lui Cristos. Împreună îl mărturisim pe Isus ca Dumnezeu și Domn; împreună îl recunoaștem ca Unicul mijlocitor între Dumnezeu și oameni. De aceea, consider că cei chemați la a păstori Bisericile noastre trebuie să fie conștienți de faptul că mulți creștini din România așteaptă pași concreți de apropiere între noi. Fiindcă despărțirea și separarea este cu adevărat un prilej de sminteală.

Este porunca Domnului, și este, totodată, un imperativ al momentului în care trăim, acela de a continua dialogul. Însă nu un dialog superficial, ci unul sincer și realist, cu răbdare și perseverență, și mai ales în fidelitate față de adevăr. Precum spunea Papa Emerit Benedict al XVI-lea: „Nu poate exista un dialog ce sacrifică adevărul, dialogul trebuie să avanseze în iubire și în adevăr”. În acest sens, noi, creștinii greco-catolici, credem cu tărie că unitatea este posibilă. Prin jertfa și dăruirea lor, făuritorii Unirii de la 1700, revenind la deplina comuniune de credință cu Scaunul lui Petru, nu au făcut decât să revină la casa părintească.

Iar sângele martirilor și al mărturisitorilor noștri, al celor care au crezut cu adevărat în venirea Ceasului Domnului, ne confirmă că această jertfă a fost dorită și pregătită de Mântuitorul pentru Biserica Sa din România. Fiindcă, precum spunea Cardinalul Iuliu Hossu de sfântă pomenire, “Credința noastră este viața noastră”, este bunul nostru cel mai de preț, odorul pe care îl vom prezenta Domnului când ne va chema la Înfricoșătoarea Judecată. Suntem convinși cu toții că metoda cea mai eficientă de a face ecumenism este trăirea conformă cu Evanghelia.

De aceea, încrezători în mijlocirea Fecioarei Maria, Maica lui Cristos și Maica Bisericii, invocăm darul unirii creștinilor. Binecuvântăm prezenta lucrare și pe cei care au ostenit pentru realizarea acesteia, cerând Dumnezeului Cel Atotținător să înnoiască în noi minunea Rusaliilor și, luminați de Spiritul Sfânt, să ajungem a ne bucura împreună de unitatea deplină în Cristos.

+ LUCIAN CARDINAL MURESAN
ARHIEPISCOP MAJOR AL BISERICII ROMÂNE UNITE CU ROMA,
GRECO-CATOLICA

3 comments

  1. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    stie cineva ceva de parintii de la man esfigmenu din athos care de mult nu-l pomeneau pe bartolomeu si au fost f prigoniti?ei sunt oare in comuniune cu cineva de la noi?sa ajute DUMNEZEU sa nu cedeze

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Astia sunt hotarati, fratilor, sunt hotarati sa spuna lumii ca Hristos este Mesia, ca a venit acum doua milenii si ca se va intoarce in persoana lui Antihrist-mincinosul care le va aduce pacea, bunastarea si progresul pe minim o mie de ani. Neohiliasti, umanisti pana in maduva oaselor, antihristici cat cuprinde, falsi episcopi, falsi preoti, falsi slujitori, fii tatalui minciunii, false biserici, false si nechristice credinte, antipatristice, pnevmatomahi, ortodoxomahi, vrajmasi ai Adevarului-Hristos si ai Invataturii Sale, pseudo-crestini care sunt in afara Trupului lui Hristos, eretici si pagani, nebotezati, nemirunsi, neimpartasiti, care nu cred si nici nu vor s-auda ca Impartasania este DOAR in Biserica si Biserica DOAR in Impartasanie, sau mai simplu spus, Impartasania este CHIAR Biserica si Biserica este CHIAR Impartasania…

    Nu mai este cale de intors, e clar, numai debilii mai pot crede ca este ceva reversibil cu acesti antihristi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*