Mitropolitul Gortinei, Ieremia: ”Pentru ortodocsii adevarati nu exista alt mod de unire decat prin intoarcerea romano-catolicilor la credinta ortodocsilor”

Mitropolitul Gortinei: Parintele Marcu Manolis a tinut cu toata puterea haturile luptei impotriva dusmanilor credintei si a papismului

A fost avva a mii de credinciosi, neadormit pastor si luptator pentru credinta ortodoxa. A avut ca model pe Sfantul Parinte al Bisericii noastre, pe Sfantul Marcu Evghenicul, cel care a luptat impotriva unirii politice cu papistasii. Nu a murit, ci traieste. Fiii sai duhovnicesti sunt chemati la noi lupte impotriva papistilor, impotriva necredinciosilor si a ereticilor cu mai multe nume.

«Ὀρθόδοξος Τύπος» reda intreaga predica a Mitropolitului Gortinei si Megalopoleosului, Ieremia, pe care a tinut-o la Duminica a 12-a a lui Luca (Duminica celor zece leprosi) la Biserica Sfantului Gheorghe Dionysiou pe 16 ianuarie 2011, la care s-a savarsit parastasul de noua luni a raposatului Arhimandrit, Parintele Marcu Manolis. Mitropolitul s-a referit in predica sa la preotii si arhiereii buni si sfinti. Asa cum a afirmat, un astfel de preot a fost si cel cu bun nume printre crestinii ortodocsi din toata lumea, raposatul ieromonah Marcu Manolis, care a fost un luptator si a tinut fraiele luptei impotriva dusmanilor credintei si mai ales ale luptei impotriva papismului. In continuare a spus ca Parintele Marcu avea ca model pe sfantul sau omonim si protectorul sau, pe Sfantul Marcu Eugenicul, Arhiepiscopul Efesului, sfantul antipapist al Bisericii noastre. Incheindu-si predica s-a adresat fiilor duhovnicesti ai Parintelui Marcu spunand urmatoarele: „Avem nevoie de voi pentru noi lupte impotriva necredinciosilor si ereticilor, impotriva papistasilor, impotriva tuturor diavolilor iadului. Precursor in luptele noastre vom avea pe Parintele nostru Marcu Manolis. Nu a murit, ci traieste! Si cand, la porunca Bisericii, va trebui sa iesim in strada il vom avea cu noi drept conducator al nostru pe parintele Marcu, ii vom face o icoana mare si o vom ridica sus, ca sa ne aducem aminte de sfantul lui chip”.

Intregul text al predicii

Textul complet al predicii Mitropolitului Gortinei si Megalopoleosului, Ieremia, este urmatorul:

„1. Astazi, fratii mei crestini, aici in aceasta sfanta biserica am savarsit Dumnezeiasca Liturghie, care, dupa cum o spune si cuvantul, este lucrare a poporului. Λεῖτοςἔργον (lucrare publica, lucrare a poporului)[1], λειτουργία (liturghie). Multi, ostili Bisericii, spun cu necuviinta: Si ce face Biserica pentru popor? Si noi le raspundem: Biserica pentru poporul ei, pentru fiii ei, savarseste Dumnezeiasca Liturghie!

2. In Dumnezeiasca Liturghie, iubitii mei, avem aratarea lui Dumnezeu. De aceea, cand se incheie Dumnezeiasca Liturghie, auzim pe protopsalt spunand: „Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc”. Aceasta aratare a lui Dumnezeu se da insa dupa curatia inimii fiecaruia. In aceasta, fratilor, avem o mare diferenta dintre spiritualitatea ortodoxa si Occidentali. Acestia sustin ca omul Il cunoaste pe Dumnezeu prin educatia sa. Insa spiritualitatea ortodoxa sustine ca fiecare Il traieste si Il primeste pe Dumnezeu in functie de curatia inimii sale. Astfel a spus Domnul: „Cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu”.

3. Inima omului, sufletul sau adica, se pangareste cu pacatul. Evanghelia de azi, care vorbeste despre vindecarea celor zece leprosi, ne-a dat o imagine a pacatului: Pacatul este lepra. Insa lepra este contagioasa, prin urmare se transmite, iar prin mass-media de azi, pacatul se raspandeste din capitala pana in cele mai mici sate ale patriei noastre. Si la fel cum lepra provoaca mancarime a pielii si tulburare, la fel de tulburat si de nelinistit este si pacatosul.

4. Vindecarea de pacat se numeste curatire, curatire a sufletului de patimi. Si cine face aceasta curatire? Evanghelia de azi ne spune ca Hristos ii vindeca pe cei 10 leprosi. Dar a fost nevoie si de preoti. Hristos i-a trimis la preoti pe cei zece leprosi, ca sa confirme acestia vindecarea lor. Astfel incat, putem sa spunem ca Hristos prin Biserica Sa ii vindeca pe pacatosi si ii curata si ii lumineaza daruindu-le mantuirea.

5. Dar cum este preotul care vindeca? Este vindecator, pentru ca se intelege ca el insusi este vindecat.

Trei sunt etapele drumului nostru catre Dumnezeu, fratii mei: prima este curatirea, sa ne luptam, adica sa curatim inima de patimi. A doua este iluminarea, pentru ca atunci cand se curata sufletul de patimi, atunci vine Hristos si locuieste in ea. Hristos a spus deci: „Eu sunt lumina”, de aceea se si numeste iluminare a doua etapa. Si cand drumul devine statornic in aceasta etapa, atunci sufletul se indreapta catre a treia etapa, catre indumnezeire. Trei sunt deci etapele drumului duhovnicesc, la fel cum trei sunt si treptele preotiei. Si fiecare treapta corespunde fiecarui stadiu. Diaconul corespunde treptei curatirii, preotul, luminarii si episcopul, indumnezeirii. Adica: Biserica hirotonea diacon doar pe cel care se conducea cu succes in stadiul curatirii. Si cand – cu incredintarea duhovnicului si a intregii Biserici – devenea clar ca progresa cu succes in stadiul acesta, atunci Biserica il hirotonea preot. Si hirotonea episcop pe acel preot care era luminos prin curatia sa si ajunsese la indumnezeire.

(In pelerinj cu parohia p.Marcu)

Mitropolitul Gortinului si Megalopoleului Ieremia Funda, Profesor emerit la Catedra de Vechiul Testament de la Universitatea din Athena, aratadu-i P. Marcu cinstea si respectul de Mitropolit, prin inmanarea toiagului si engolpionului, 28.11.2009

 

Astfel incat deci, frati crestini, preotul poate curata sufletul, pentru ca se intelege din cele spuse ca el insusi este curatit si cunoaste, ca unul care s-a curatit, arta si metoda curatirii sufletului de patimi. Stie, ca invatat in cele duhovnicesti, sa corecteze „scurt-circuitul” pe care il sufera mintea si o va intoarce din nou catre Dumnezeu.

6. Exista asemenea preoti curatiti? O, fratilor, sa ne doara si sa plangem, pentru ca, odata cu cresterea pacatului, care „s-a raspandit pe pamant” (Osea 4, 3) dupa cuvantul profetului, s-au imputinat preotii si arhiereii curatiti si sfinti. Nu au lipsit acestia si este pacat si blasfemie, daca spunem ca nu mai sunt. Pentru ca sfintii preoti si arhierei se vadesc prin harul Duhului Sfant care exista in Biserica. Daca spunem deci ca au lipsit este ca si cum am spune ca a plecat harul lui Dumnezeu din Biserica si acest lucru este intr-adevar pacat si blasfemie.

Nu au lipsit deci bunii si sfintii preoti si arhierei si azi savarsim pomenirea unui adevarat sfant ieromonah, a unui avva de mii de suflete, a unui pastor neobosit si luptator pentru credinta ortodoxa, cu bun nume printre crestinii ortodocsi din toata lumea, a raposatului parinte Marcu Manolis.

” Trebuie sa aratam mai intai supunere lui Dumnezeu si apoi oamenilor ” (P.Marcu)

7. Da! Parintele Marcu – sa avem rugaciunea lui – era luptator si tinea fraiele luptei impotriva dusmanilor credintei si mai ales impotriva papismului. Ni se prezinta unii ca luptatori si marturisitori. Dar vreau sa va spun, fratilor, urmatorul lucru serios: combativitatea duhovniceasca este o harisma in Biserica si aceasta harisma nu se dobandeste printr-o oarecare voinicie omeneasca, ci este darul Duhului Sfant catre acel preot si acel crestin care traieste in pocainta si se lupta pentru curatirea sufletului sau de patimi. Astfel, cu acest temei pe care il aseaza Sfintii Parinti, nu putem sa numim luptator pe unul iubitor de slava desarta, pe altul care iubeste traiul bun sau pe cutare purtat de manie si de nebunie sau de alte patimi. Adica, combativitatea nu este o virtute separata de celelalte virtuti si anume, separata de blandete si de rabdare. Acest gheronda al nostru, Parintele Marcu, era cu adevarat un luptator, recunoscut ca atare de intreaga Biserica, si ne inclinam cu respect inaintea lui. Era luptator recunoscut si spun asta, pentru ca intai de toate era un foarte evlavios preot care traia Sfanta Liturghie, era un om al rugaciunii, era bland si ingaduitor fata de toti, era jertfitor mai presus decat ceilalti, era un parinte duhovnicesc sarguincios si afectuos fata de foarte numerosii sai fii duhovnicesti si veghea pentru ei. De aceea i s-a si dat harisma combativitatii pentru credinta ortodoxa. Asemenea luptatori haruiti cu harismele Duhului Sfant dorim sa avem si in acestia doar ne incredem. Unul dintre acestia era si Parintele Marcu caruia acum ii savarsim pomenirea de noua luni.

Smerenia lui a intrecut puterea mintii omenesti

8. Un astfel de om s-a dovedit si Parintele Marcu, ca unul care a avut ca model pe sfantul sau omonim si protectorul sau, Sfantul Marcu Arhiepiscopul Efesului, Evghenicul, a carui pomenire o serbeaza Biserica noastra miercurea viitoare (19 ianuarie). Sfantului Marcu, fratilor, Dumnezeu i-a dat harisma sa devina luptator si marturisitor al credintei. Si i-a dat aceasta harisma pentru motivul pe care l-am spus mai inainte. Adica pentru faptul ca era curat si traia in nevointa. Traia aspra nevointa si in rugaciune, dar si cerceta cu osardie Sfinta Scriptura si pe Sfintii Parinti. In vremea sa existau multi care doreau unirea cu catolicii avandu-l de partea lor pe imparatul Ioan al VIII-lea Paleologul. Dorim, iubitilor, ca ortodocsi, unirea si ne rugam pentru „unirea tuturor”, dar pe linia Sfantului Marcu Evghenicul. Adica: Pentru Sfantul Marcu si pentru ortodocsii adevarati nu exista alt mod de unire decat prin intoarcerea romano-catolicilor la credinta ortodocsilor. La Sinodul de la Ferrare-Florenta multi arhierei s-au aratat tradatori si manipulati de puterea politica au semnat unirea. Doar Sfantul Marcu Eugenicul nu s-a lasat manipulat si nu a semnat. Ceilalti arhierei au exercitat presiuni asupra lui, inca il si injurau pentru atitudinea lui, dar el a ramas ferm si spunea si marturisea: „Nu este ingaduit sa facem compromisuri in cele ale credintei”. La toate insa a dat ultimul raspuns si ultima solutie poporul credincios. Ajungand la Constantinopol, promotorii unirii mincinoase au fost primiti de popor cu dispret si dezaprobare. Crestinii nu mergeau in bisericile unde slujeau clerici filo-uniati. Nu sarutau mana arhiereilor care semnasera unirea. Cu totii erau atasati de Sfantul Marcu, pe care il primeau ca pe un marturisitor al credintei si stalp al Bisericii. Iar Sfantul Marcu, mai intai prin rugaciunea sa si prin predicile sale si ulterior prin scrierile sale, a inceput lupta impotriva unirii. Spunea: „Sunt convins ca pe cat ma indepartez si ma despart de uniatisti, pe atat ma apropii de Dumnezeu si de toti sfintii si ma unesc mai mult cu adevarul”!

Sfantul Marcu Evghenicul ingenunchind pe papa la Sinodul de la Ferrara- Florenta (1438 – 1439)

Sfantul Marcu Evghenicul ingenunchind pe papa la Sinodul de la Ferrara- Florenta (1438 – 1439)

9. Pe acesta, pe Sfantul Marcu Eugenicul l-a avut ca model si parintele nostru Marcu, de aceea s-a dovedit si acesta aparator al credintei si luptator antipapist. Nu lipsesc, nu, „nu vor lipsi din Biserica ostasii”! Unii ca acestia, ostasi ai Ortodoxiei si „fruntea crestinilor ortodocsi” sunteti si voi, iubitilor, fii duhovnicesti ai Parintelui Marcu. Avem nevoie de voi pentru noi lupte impotriva necredinciosilor si ereticilor, impotriva papistasilor, impotriva tuturor diavolilor iadului. Ca model al luptelor noastre il vom avea pe Parintele Marcu, ii vom face o mare icoana si o vom ridica sus, ca sa ne inspiram din sfantul sau chip.

Vesnica sa-i fie pomenirea, sa avem rugaciunea sa si sa mijloceasca la Domnul pentru noi, pentru Biserica noastra greceasca si pentru intreaga noastra Ortodoxie.

† Mitropolitul Gortinei si Megalopoleos, Ieremia

Ὀρθόδοξος Τύπος, 28 ianuarie 2011, pp. 1, 7.

Traducere Anna Theodorou

Cititi mai multe despre Pr. Marcu Manolis9.)“Predica antiortodoxa a ecumenistilor este o dezmembrare a Bisericii”

Patruzeci de ani incheiati a ramas nepublicat textul monumental care urmeaza, iesit din pana aparatorului constiintei ortodoxe parintesti si calauzitorului nostru duhovnicesc, vrednicului de pomenire, Marcu Manolis.

38) O noua stea pe cer

Avand ca model pe Sfantul Marcu Eugenicul, al carui nume il purta, ne-a invatat din sinaxare drumul adevarat catre indumnezeire, pe care l-au urmat Sfintii nostri. Era luptator al credintei noastre impotriva ereziilor si ecumenismului. Si samanta sa a inflorit nu doar in parohia sa, nu doar in tara noastra (Grecia), ci si dincolo de acestea.

51) doi banuti (EDITIE SPECIALA)

43) Arhimandritul Marcu Manolis, Evghenicul

Era in primul rand un om al dragostei dezinteresate si nediscriminatorii fata de toti oamenii. Problema oricarui om care venea la el devenea si problema lui personala. A scos multime de oameni din situatii grele, mai ales economice, impartind pana la ultimul cent din banii pe care se intampla sa ii aiba la el. Salariul lui disparea din prima zi a platii. Il impartea la nevoiasi. Pentru sine nu pastra absolut nimic. De aceea el insusi traia si manca saracacios. Desi afla ca unii oameni exploatau bunavointa sa, niciodata nu ii mustra. Totdeauna le vorbea cu noblete, cu bunatate si cu smerenie. Din noblete sufleteasca nu supara nici un om. Era extrem de nobil( εὐγενής)[4], titlu cu care il numim in acest articol.

63) Parintele Marcu Manolis si jurnalismul ca lucrare a lui Dumnezeu

Parintele Marcu nu practica jurnalismul in mod lumesc, ci duhovniceste, pe temeiul criteriilor si premizelor pe care le-am enuntat mai sus.

A inaugurat un jurnalism care se identifica cu viata duhovniceasca, a orientat ziarul catre toate laturile vietii cotidiene a credinciosilor si nu doar catre temele liturgice si ecleziale si a oferit tribuna chiar si contestatarilor pentru desfasurarea unui dialogul prolific asupra temelor teologice si pastorale critice, precum ecumenismul, relatiile dintre Biserica si Stat si multe altele.

62) Minunea Uniunii Ortodoxe Panelene

Era 21 noiembrie 1958 cand in Biserica Maicii Domnului din Romvi, intr-o atmosfera emotionanta, cucernica, s-a infiintat Uniunea Ortodoxa Panelena (POE, dupa initialele grecesti: Πανελλήνιος Ὀρθόδοξος Ἕνωσις).

Parintele Haralambos Vasilopoulos, conducatorul duhovnicesc al POE, parintele Marcu Manolis, fiul sau duhovnicesc, si colaboratorii lor, au vazut cum ia fiinta un vis. Pentru ca era un vis, daca ne gandim la conditiile si greutatile care existau atunci si cu care s-au confruntat. Dar credinta vie face minuni.

64) Luptatorul inflacarat

Poate parea exagerat, dar credem, si din marturiile altora, ca Parintele Haralambos a fost unul dintre cei mai mari luptatori ai Ortodoxiei noastre din ultimii ani. Pretutindeni se elogia inaltimea lui morala. Era prezent la toate invitatiile. Nu se sfia niciodata. Credinta lui in Dumnezeu era vie si ferma.


[1] gr. λεῖτος provine din gr. λαός, λεώς, „popor”.

sursa: Graiul ortodox

9 comments

  1. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Ce bucurie sa ne stim aparati si avand asemenea Sfinti Parinti marturisitori !
    Hristos este Domnul si Mantuitorul nostru ! Hristos este Iubitorul de oameni si al meu al multpacatosului nesmerit inca ! ORTODOXIE sau Moarte !

  2. Graiul Ortodox

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Vă mulțumesc că ați promovat articolul.

    Multe bucurii duhovniceți

    Graiul Ortodox

    În amintirea Părintelui Marcu Manolis: ” Viaţa duhovnicească este să păşeşti pe zăpadă şi să nu laşi urme “

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      @Graiul Ortodox
      Cu multa bucurie. Multumim pentru pretiosa marturie. Ne dorim si noi sa se ridice dintre ierarhii nostri, macar unul care sa dezaprobe erezia papistasa.
      Doamne, ajuta!

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Semnati petitia impotriva venirii papei in Romania! Cu numele si prenumele, localitatea.
    Avem ierarhi sfinti. Acest ierarh traieste numai cu Sfanta Impartasanie! Eu am avut binecuvantarea de a-l cunoaste personal! E dumenzeiesc!

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sa citeasca si stilistii care ne acuza de ecumenism, sa vada ca avem sfinti in Biserica luptatoare care o tin in spate!!!

  5. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    MUSAI DE VAZUT http://www.youtube.com/user/BINDERSAMUEL#p/u

  6. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    ORTHODOXIA SI
    ANTISEMITISMUL

    Romanii au fost mereu acuzati de anti-Semitism, de crime comise impotriva evreilor e.t.c. In general, orthodoxia este acuzata ca exalta sentimentele anti-Semite. Sa fie oare adevarat? Si daca da, de ce? Neoprotestantii sunt cei ce ne acuza cel mai mult de asa ceva.

    Din punctul lor de vedere neamul iudeu este deasupra celorlalte neamuri, el va avea o judecata deosebita si chiar sunt unii care spun ca evreii se pot mantuii si fara sa vina la Hristos.

    De exemplu penticostalii spun ca “cei dintre neamuri vor fi judecati dupa felul cum s-au purtat cu iudeii in timpul Necazului.” (Vladimir Pustan, “Invataturi Fundamentale-o analiza sistematica a temeliei doctrinaire din Evrei 6:1,2”, p.112). Dar oare nu conteaza cum s-au comportat si iudeii cu cei dintre neamuri?

    Conform multor profetii Necazul cel Mare a inceput odata cu revolutia bolsevica din Rusia, in 1917. Analizand cine sunt autorii revolutiei ar trebui ca autorii neoprotestanti sa fie mai rezervati in aprecierile laudative la adresa iudeilor.

    Iata un document gasit asupra unui ofiter al Armatei Rosii, iudeu Marxist, cazut intr-o lupta de strada in 1919, document care este un fel de ordin circular, ce era scris in limba ebraica si dat de catre COMITETUL CENTRAL AL SECTIUNII PETERSBURG AL LIGII INTERNATIONALE ISRAELITE:

    “Fii ai lui Israel! Ora victoriei noastre supreme, este aproape. Suntem inaintea pragului dominarii/stapanirii universale. Ceea ce era altadata de domeniul visurilor noastre este pe punctual de a se realiza. Din slabi si nepunticiosi cum eram, catastrofa mondiala ne-a facut tari si gratie ei, putem sa ne ridicam fruntea cu trufie.

    Totusi, trebuie sa fim prudenti. Se poate cu siguranta prooroci ca, dupa ce am pasit peste ruine si am zdrobit tronuri si Altare, vom urma inaintarea noastra pe drumul ce ne-am trasat. Dar autoritatea religiei stranii si a doctrinelor pe care le-am propagate(e vorba de doctrina marxista) este supusa criticilor violente si batjocurii.

    Noi am zguduit cu toate astea cultura, civilizatia si traditiile natiunilor crestine. Am facut totul pentru a supune poporul rus la jugul puterii jidovesti/iudaice si in cele din urma l-am ingenuncheat inaintea noastra. Opera noastra in aceasta privinta este aproape terminata, dar trebuie sa fim totusi foarte prudenti, caci Rusia subjugate este dusmana noastra cea mai mare.[…]

    Rusia este cucerita si tinuta la pamant. Dar nu uitati un singur moment ca trebuie sa fim atenti si prevazatori. Grija sacra a sigurantei noastre nu ne ingaduie sa practicam nici mila nici iertarea. Este o necessitate a mentine poporul rus in mizerie si lacrimi. Luindu-I proprietatile si aurul noi l-am redus la sclavie.[…]

    Suntem stapanii finantelor si ai aurului guvernelor si prin urmare avem atotputernicia asupra pungii tuturor statelor. Puterea se afla in mainile noastre. Bronstein, Afelbaum, Rosenfeld sunt printe atatia altii, adevarati fii ai lui Israel. […]

    Propagate politica nationala a rasei noastre. Luptati pentru idealul nostru. Pastrati cu sfintenie vechile noastre leg ice ne-au fost harazite. Inteligenta noastra, geniul nostru sa ne ocroteasca sis a ne calauzeasca!”

    Poate va intrebati cine este Braunstein. Intr-un ziar al vremii scrie:” Braunstein, care-si zice TROTZKI , ‘tarul’ Rusiei, a ucis direct sau prin torturi 28 de Arhiepiscopi si 1215 Preoti.” Iata ce inseamna sa fi un “adevarat fiu al lui Israel”!!!

    Oare cand se vor pocai de crimele lor iudeii? Cand isi vor cere public iertare pentru toate crime facute de ei contra crestinilor?

    Baptistii ne acuza ca suntem intoleranti si lipsiti de iubire. Poate ar trebui sa ne reamintim ce au facut “fratii” baptisti pentru a intelege din exemplul lor ce inseamna libertatea religioasa si toleranta.

    In anul 1945, guvernul Japoniei cere guvernului American capitularea conditionata. Este refuzat categoric in trei randuri. Apoi, la ordinal direct al evlaviosului presedinte Baptist, Harry Truman, asupra populatiei CIVILE din Hiroshima si Nagasaki au loc primele bombardamente ATOMICE din istoria omenirii.

    In anii ’90, in Iugoslavia, incepe razboiul civil, instigat si ajutat din umbra de Mossad, CIA, KGB, Vatican si de guvernul Americii. De sarbatoarea Sfintelor Pasti, aviatia Americana la ordinal presedintelui Baptist Bill Clinton, bombardeaza Belgradul. Pe bombe au scris in bataie de joc:”PASTE FERICIT!”

    Cand au protestat bisericile baptiste contra unor astfel de abuzuri si incalcari ale drepturilor omului? Cand si-au cerut iertare pentru crimele comise de catre unii membrii ai lor? Fiindca atunci cand scrii pe bombe”PASTE FERICIT” si le arunci in capul orthodocsilor tocmai in noaptea Invierii Domnului e clar ca nu o faci in numele luptei pentru democratie. Daca guvernul Iugoslav era communist de ce nu au scris pe bombe sloganuri anticomuniste?

    Singura concluzie pe care o putem trage din istorie este ca nici iudeii si nici baptistii sau ecumenistii nu-I iubesc pe orthodocsi. Mai mult decat atat, ei ii urasc, nu fiindca ortodocsii sunt rai si pacatosi, ci fiindca ei Il urasc pe Hristos, Domnul si Dumnezeu ortodocsilor, Imparatul lui Israel, pe care iudeii L-au respins.

    Ca Adevarat crestin Orthodox cer bisericilor baptiste si comunitatii iudaice sa-si ceara iertare public de crime comise de catre unii membrii ai lor. Sa condamne public, si in mod ferm doctrinele care au dus la astfel de crime, si la fel sa condamne pe cei ce le-au savarsit!

    Daca este libertate si democratie sa fie pentru toti! Nu se poate ca unii sa fie “mai egali” ca altii. Nu este posibil ca doar din partea unora sa se astepte intelegere si iubire!

    Bisericile pseudo-ortodoxe, patriarhiile oficiale ar trebui sa ceara acelasi lucru. Dar ele s-au abatut de calea cea dreapta!!! Cerem, in numele tuturor adevaratilor credinciosi ortodocsi, iesirea partriarhiilor oficiale din miscarea ecumenica!

    De asemenea cerem condamnarea crimelor comise contra ortodocsilor de catre iudeii marxisti si baptistii din guvernul Americii in timpul revolutiei bolsevice si a razboiului din Iugoslavia!

    Nu putem sa avem un dialog cu cei care ne-au ucis fratii, cu cei care i-au ucis pe sfinti! Este revoltator si strigator la cer ca “ortodocsii”ecumenisti sa-si ceara iertare de inchipuitele crime comise de crestini contra iudeilor in numele Bisericii lui Hristos. Daca ei stiu si au dovezi de astfel de crime, atunci sa-si ceara iertare in numele lor. Daca ei le-au savarsit, de ce implica si pe altii?

    Noi n-am ucis pe nimeni, nici iudeu si nici elin. Cum poate, de exemplu, “mitropolitul” Corneanu sau “patriarhul” Daniel sa manance si sa roage impreuna cu baptistii nepocaiti, care de Sfintele Pasti bombardau pe fratii ortodocsi sarbi?

    Pana cand nu exista pocainta adevarata, nu poate exista nici un dialog sincer, mantuitor, ci totul este doar o fatarnicie pierzatoare de suflete!

    Fie ca Hristos Domnul nostru sa daruiasca pocainta adevarata si vrasmasilor Sai, ca astfel, intorsi la Adevarata Sa Biserica sa aiba parte cu sfintii in Imparatia Cerurilor! Amin!!

  7. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    “Gandul unei comunitati crestine l-a urmarit pe Valeriu
    Gafencu in ultima perioada a vietii(…). Constiita pacatului si lucrarea de pocainta nu l-au facut sa se cufunde ursuz in sine , uitand de ceilalti, ci , prin harul care s-a salasuit in suflet , a ajuns la o conceptie crestina integrala , capabila sa inteleaga foarte nuantat rostul crestinismului in lumea de astazi. Astfel a incercat sa defineasca cu ajutorul unor principii temeiurile si nazuintele unei comunitati spirituale.
    Principiul dragostei:Supunem intr-un totul iubirea noastra iubirii de Dumnezeu si in ea ne iubim unii pe altii.
    Principiul cinstei sufletesti:Recunoastem adevarul si pozitia noastra fata de El.Suntem nepartinitori , recunoscand fiecaruia ce este al lui.Cunoscand toata uneltirea duhului rau , alegem cu intelepciune lupta cinstita in care si cei ce cad sunt biruitori.
    Principiul educatiei:Zi de zi ma lepad tot mai mult de omul cel vechi ca sa ma desavarsesc in cel nou. Nu eu , ci Hristos traieste-n mine.
    Principiul rugaciunii:Insotim intreaga nostra viata de rugaciune , singuri si in comunitate. Rugaciunea este prima arma duhovniceasca.
    Principiul unitatii :Unde sunt trei sau oricati ar fi,una suntem.Prin Hristos si prin sfintii martiri crestini,a caror biruinta o continuam si noi impotriva portilor iadului,ca luptatori ai poporului ales pentru implinirea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.Un dusman dintre noi este mai periculos decat o mie din afara.Dragostea dintre noi este mai puternica decat orice ar putea sa ne desparta.
    Principiul ascultarii:Supunem intru totul voia noastra superiorilor nostrii,ascultatori facandu-ne pana la moarte.Unde sunt doi unul asculta.Ascultarea duce Biserica la biruinta.
    Principiul libertatii:In Hristos cunoastem libertatea sufleteasca si de actiune neprihanita,plina de intelepciune si de indrazneala,Libertatea in adevar respecta ascultarea,infrumuseteaza unitatea,mareste simtul raspunderii.
    Principiul sfatului ecumenic:Fiecare staruie in a descifra adevarul,dar toti avem o singura hotarare luata in sfat ecumenic,in care avem un “primus inter pares”.Astfel impacam libertatea cu autoritatea,egalitatea cu ierarhia si inovatia cu traditia,toate sub umbra Duhului Sfant.
    Principiul comunitatii:Unul intregeste ceea ce lipseste celuilalt,astfel ca nimanui sa nu-i prisoseasca si nimanui sa nu-i lipseasca.Forma ideala o ating cei ce daruiesc totul,in smerenie.Incadrand astfel interesele particulare interesului general,tindem catre o armonie universala.
    Principiul baii sufletesti:In dragoste frateasca ne marturisim greselile unii altora si controlom executarea hotararilor luate.Prin Sfintele Taine si prin aceasta baie sufleteasca ne purificam.
    Principiul jertfei permanente:Muncim si jertfim pana la moarte,avand in fata bucuria mantuirii(INVIERII).
    Principiul cunoasterii:Cunoastem tot ceea ce poate fi cunoscut si stapanim tot ceea ce poate fi stapanit spre folosul,inaltarea si mantuirea omului.Cercetam totul ca din toate sa alegem ce e bun.
    Temeiul unitatii crestine
    In trupul lui Hristos una suntem.Prin filiatia din Dumnezeu,prin nasterea din(nou)Dumnezeu,prin impartasirea Duhului Sfant,prin legatura pe care o avem cu sfintii si cu Biserica triumfatoare,prin traditia crestina,prin constiinta de popor ales,prin constinta de lupta,prin dragostea dintre noi,care e mai puternica decat orice ar putea sa ne desparta.Suntem una prin autoritatea lui Dumnezeu si prin libertatea care o supunem unii altora,pentru implinirea aceluiasi ideal.Unitatea noastra se implineste prin credinta noastra in rugaciunea din Ghetsimani.Istoria lumii ne arata ca numai prin unitate se poate realiza bunastarea si buna intelegere.
    A fi elita crestina
    A fi elita crestina inseanma ca din dragoste pentru Dumnezeu sa ucizi tot raul din tine si sa urasti tot raul in afara de tine,iar din dragoste pentru oameni sa porti Crucea lui Hristos zi de zi si sa-ti pui viata pentru mantuirea lumii.
    A fi elita crestina inseamna a carmui corabia lumii spre Hristos,urmandu-i Lui.Lumea vazand exemplul acestei vieti,sa consimta a-I urma lui Hristos.
    Prin elita harica lumea se impaca cu Dumnezeu si isi gaseste pacea si rezolvarea fericita a tuturor problemelor care o framanta.
    Elita harica se impune prin exemplul bun in traire si prin consimtirea poporului.Exempul rau in traire o scoate si din stare harica si din consimtirea poporului.
    IUbindu-L pe Hristos
    Iubindu-L pe Hristos,sa urasti,sa nu poti suferi si sa fi ca si mort pentru aur si aur altora vei da.
    Sa urasti,sa nu poti suferi si sa fi ca si mort pentru puterea de stapanire si ca o sluga credinciooasa peste multe vei fi pus sa stapanesti.
    Sa urasti,sa nu poti suferi,sa fi ca si mort pentru orice gand care nu vine de la Parintele luminii si altora lumina vei fi.
    Sa urasti,sa nu poti suferi si sa fi ca si mort pentru orice simtamant care nu izvoraste din inima curata si cu iubire divina vei fi invesmantat.
    Sa urasti,sa nu poti suferi si sa fi ca si mort pentru radacina raului din tine,din lume si din vazduh si vei fi om liber.
    Nazuim spre INVIERE
    Vrem sa aducem neamul la Biserica pentru a ne impaca cu Dumnezeu.
    Vrem sa cream o scoala de educatie si cultura crestina pentru desavarsirea omului,care sa adune toate energiile creatoare omenesti.
    Vrem sa formam omul nou,nascut din nou din Dumnezeu si din stradania lui personala.
    Vrem sa infaptuim imparatia lui Dumnezeu pe pamant cu ajutorul Duhului Sfant,luptand impotriva fortelor satanice.
    Vrem sa traim intr-o comunitate crestina care sa dea unitate in diversitatea formelor vietii si care sa smulga pe om din suferinta morala si fizica.Prin omul nou vrem sa dam expresie crestina,in continut si in forma,tuturor problemelor omenesti din toate timpurile.”
    “Alta este viata decat aceea pe care si-o inchipuie oamenii.Altul este omul insusi,decat ceea ce se inchipuie el a fi.
    Altul este ADEVARUL,decat acela pe care-l imagineaza mintea omeneasca.
    [...]
    Ce este ADEVARUL?
    ADEVARUL este HRISTOS!!!
    ADEVARUL este Cuvantul lui Dumnezeu!!!
    CAutati sa va apropiati SINCER de HRISTOS!!!
    Si lasati lumea cu PACATELE EI IN PACE!!!!!!!!”

    (SFANTUL INCHISORILOR-VALERIU GAFENCU)

  8. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Comentariul meu anterior este pentru @mx.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*