† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Dupa cum ne asteptam, sistemul merge dictatorial mai departe. Cu toate dezbaterile publice pe tema cardului de sanatate cu cip, ignorand refuzul documentelor cu cip a milioane de oameni, iata ca ne vom trezi cu aceste carduri acasa. Ce alternativa vor asigura cei de la sanatate, romani sau mai putin romani, pentru persoanele care refuza cardurile cu cip?

Mediafax ne informeaza ca: Ministrul Sanatatii, Cseke Attila, a anuntat, luni, ca a primit primele carduri nationale de sanatate realizate in perioada de proba si ca urmeaza personalizarea lor, astfel incat pana la sfarsitul lui 2011 sa fie finalizate aproape opt milioane de documente, jumatate din cele comandate la Imprimerie.

“Saptamana trecuta a fost finalizata perioada de proba a cardurilor nationale de sanatate. Saptamana viitoare vom avea deja un numar insemnat de carduri. Pasul urmator este personalizarea cardurilor. Vor fi realizate cam doua-trei milioane de carduri pe luna, dar in acest interval vor putea fi personalizate in jur de un milion de acte”, a spus ministrul Sanatatii.

Pana la sfarsitul lui 2011 vor fi realizate si distribuite aproximativ opt milioane de carduri, dintr-un total estimat de 15 milioane de documente, a adaugat Cseke Attila.

Cardul va fi trimis prin posta persoanelor asigurate (peste 18 ani) si va costa aproximativ doi euro, valabilitatea acestuia fiind de cinci ani.

Asiguratii care vor sa devina donatori de organe trebuie sa faca o declaratie notariala in acest sens. In baza declaratiei notariale, pe cardul national de sanatate va fi inscrisa mentiunea donator de organe, a explicat Cseke Attila. continuare »

Marturia mea de medic crestin si de mama a unui copil cu dizabilitati

Evenimentul trist si regretabil de la maternitatea Giulesti, m-a indemnat sa scriu aceste randuri. [1]. El nu este decat unul din multe altele care au loc “in tacere” in toate spitalele de obstetrica-ginecologie din tara noastra si cu care s-au obisnuit de mult cadrele noastre medicale.

Doresc ca prin urmatoarele randuri sa  transmit un mesaj care sa opreasca pe viitoarele mame sa ia exemplul negativ al acestei paciente (si nu numai) care a cerut avortarea copilului ei ce suferea de sindromul Down si care, la 6 luni (minim 24 saptamani) putea trai deja in afara uterului, in conditii speciale. Din acest motiv nici nu mai putem vorbi in acest caz de avort, ci de provocarea nasterii unui copil care, apoi, a fost lasat sa moara. Conform definitiei, avortul inseamna “terminarea (oprirea) sarcinii prin orice mijloace, inainte ca fatul sa fie suficient dezvoltat pentru a supravietui^[2]. Definitia data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) este limitata la terminarea (oprirea) sarcinii inainte de 22 saptamani de gestatie, calculata in functie de data primei zile a ultimei menstruatii si expulzarea unui fat nou-nascut care cantareste mai putin de 500 grame. ^[3]

Doresc ca mesajul sa ajunga si la medicii ginecologi ,  sa aiba si ei curajul celui care a refuzat avortul, stiind ca legea este de partea lor.[4]

O mama nu poate motiva niciodata o pruncucidere, ( exceptand cazurile in care viata ei este pusa in pericol, dar la Giulesti nu a fost cazul). Grav este si faptul ca mama “arunca” toata vina pe boala copilului iar crima o “acopera” cu o “binecuvantare” pentru a-si linisti constiinta. Avortul nu are binecuvantare. Dimpotriva, el poate inchide raiul si sa deschida iadul… Avortul este un pacat de moarte. Prin avort, mama il lipseste pe acest copil de bucuriile vietii, iar ea va suferi inevitabil de sindromul postavort. Acest sindrom este cunoscut in literatura de specialitate ca  “Starea de stress posttraumatic” a carui simptome sunt: renasterea repetata a evenimentului traumatic in amintiri invadante („flashbacks”), vise sau cosmaruri; ele survin intr-un context durabil de „anestezie psihica” si de slabire emotionala, de detasare in raport cu altii, de insensibilitate la mediu, evitarea activitatilor sau a situatiilor care ar putea redestepta amintirea traumatismului. Simptomele se insotesc si de insomnie, anxietate, depresie sau ideea sinuciderii. Perioada care separa aparitia traumatismului de cel al tulburarii poate varia de la cateva saptamani la cateva luni. [5] Din numeroasele consilieri postavort facute de mine in cadrul Proiectului “Pentru Viata”din Cluj-Napoca, acest  sindrom se vindeca foarte greu, doar dupa o perioada lunga de regrete (pocainta), spovedanie si impartasanie […]. Acelasi lucru este valabil pentru toti cei care participa la avort: sot, medic, asistenta, etc, care vor suferi si ei de acest sindrom, recunoscut de ei sau nu. Femeia care a avortat nu se poate pacali pe ea insasi si nici pe Dumnezeu crezand ca a facut voia Lui si ca a trimis copilul in rai…. Acest lucru doar ii va adanci criza si suferinta, fara sansa de vindecare. continuare »

“Mergand Domnul spre patima cea de bunavoie, a zis Apostolilor pe cale: Iata ne suim in Ierusalim, si se va da Fiul omului, precum scrie pentru Dansul. Veniti dar, si noi cu ganduri curate sa mergem impreuna cu El si impreuna sa ne rastignim si sa murim pentru desfatarile lumesti, ca sa viem impreuna cu Dansul“. (Stihira I de la Vecernie)

De astazi, fratilor, incepe Sfanta si Marea Saptamana a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos. Timpul acesta este cel mai pretios din tot cursul anului si de aceea fiecareia dintre zilele acestei saptamani inca din vechime i s-a dat numele de “mare si sfanta“. Si, cu adevarat, zilele acestea sunt mari, pentru maretia lucrurilor ce s-au savarsit intr-insele. Cu adevarat ele sunt sfinte, pentru curatia cu care le petrec adevaratii crestini si pentru sfintenia pe care ele o pot aduce tuturor celor ce le petrec cum se cade.

Iata pentru ce Sfanta Biserica acum, la inceputul acestor zile marete si sfinte, ne desteapta auzurile noastre printr-un deosebit indemn, chemandu-ne sa le petrecem cu vrednicie. Si pentru ca indemnul acesta sa fie ascultat si urmat de noi, Sfanta Biserica ni-l adreseaza chiar in numele si din partea Domnului nostru Iisus Hristos: “Mergand Domnul spre patima cea de bunavoie, a zis Apostolilor pe cale…“.

Domnul a spus Apostolilor pe cale cele ce aveau sa se intample, dar se poate oare ca cele spuse de El sa nu se socoata spuse tuturor celor ce se numesc cu numele Lui? Mantuitorul indemna pe cei dintai ucenici ai Sai sa ia aminte la patimile Sale, dar care oare, chiar si dintre cei mai de pe urma ucenici ai Sai, nu se va crede dator a lua aminte la aceste patimi mantuitoare?

Noi am sarbatorit cu multa stralucire toate intamplarile insemnate din viata pamanteasca a Domnului nostru, am sarbatorit minunata Lui zamislire si prea slavita-I nastere, am sarbatorit aducerea Sa in biserica, dumnezeiescul Sau botez si, ieri, intrarea Sa domneasca in Ierusalim. Putem noi oare sa nu impartasim cu Dansul si cele de pe urma minute ale Sale? continuare »

Iubitului nostru cler si popor har, pace si mila de la Dumnezeu, Tatal nostru, iar de la Noi arhieresti binecuvantari!

Preacucernici si Preacuviosi Parinti, Preacuvioase Maici, Iubiti credinciosi si credincioase,

Sfanta Scriptura ne spune ca mai inainte de a-L condamna pe Domnul la moarte, guvernatorul Pontiu Pilat a dat poporului prilejul sa aleaga, atunci cand l-a intrebat: „Pe cine voiti sa vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care Se zice Hristos? Insa arhiereii si batranii au convins multimile ca sa ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit si L-a dat sa fie rastignit” (Mt. 27, 17, 20 si 26).

Cine era Baraba si cum de au preferat iudeii sa-l ceara pe el, iar nu pe Iisus Nazarineanul? Evanghelistul Marcu ne spune ca: „Baraba fusese inchis impreuna cu niste razvratiti, pentru ca in rascoala savarsisera ucidere” (Mc. 15, 7), iar Sfantul Evanghelist Ioan mentioneaza ca acesta „era talhar” (In. 18, 40). Asadar, ori „Regele iudeilor” (In. 18, 39) ori o capetenie de talhari, pentru Pilat era tot una, daca nu cumva dregatorul a incercat sa-L scape pe Domnul de moarte.

Ce importanta mai avea insa, de vreme ce inimile carturarilor si ale fariseilor incremenisera de mult in „litera Legii” (Rom. 2, 27), iar „dupa Legea lor, Hristos trebuia sa moara” (In. 19, 7). De aceea, ei „au convins multimea ca sa ceara sa le elibereze mai degraba pe Baraba, (…) iar pe Iisus, biciuindu-L, sa-L dea ca sa fie rastignit” (Mc. 15, 11 si 15). continuare »

Iubitului nostru cler si popor har, pace si mila de la Dumnezeu, Tatal nostru, iar de la Noi arhieresti binecuvantari!

Preacucernici si Preacuviosi Parinti, Preacuvioase Maici, Iubiti credinciosi si credincioase,

Sfanta Scriptura ne spune ca mai inainte de a-L condamna pe Domnul la moarte, guvernatorul Pontiu Pilat a dat poporului prilejul sa aleaga, atunci cand l-a intrebat: „Pe cine voiti sa vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care Se zice Hristos? Insa arhiereii si batranii au convins multimile ca sa ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit si L-a dat sa fie rastignit” (Mt. 27, 17, 20 si 26).

Cine era Baraba si cum de au preferat iudeii sa-l ceara pe el, iar nu pe Iisus Nazarineanul? Evanghelistul Marcu ne spune ca: „Baraba fusese inchis impreuna cu niste razvratiti, pentru ca in rascoala savarsisera ucidere” (Mc. 15, 7), iar Sfantul Evanghelist Ioan mentioneaza ca acesta „era talhar” (In. 18, 40). Asadar, ori „Regele iudeilor” (In. 18, 39) ori o capetenie de talhari, pentru Pilat era tot una, daca nu cumva dregatorul a incercat sa-L scape pe Domnul de moarte.

Ce importanta mai avea insa, de vreme ce inimile carturarilor si ale fariseilor incremenisera de mult in „litera Legii” (Rom. 2, 27), iar „dupa Legea lor, Hristos trebuia sa moara” (In. 19, 7). De aceea, ei „au convins multimea ca sa ceara sa le elibereze mai degraba pe Baraba, (…) iar pe Iisus, biciuindu-L, sa-L dea ca sa fie rastignit” (Mc. 15, 11 si 15). continuare »

Va recomandam ultima aparitie a Editurii Areopag – Palatul povestilor pentru copiii mari si mici. Adulţii o pot citi integral pe adresa palatulpovestilor.blogspot.com. Este o carte de poveşti în care modernul se îmbină cu tradiţionalul într-un mod reuşit. Copiii vor înţelege de ce trebuie să se ferească de dependenţa de televizor sau de calculator, prin poveşti adecvate – nu prin texte moraliste care nu ajung la inimă. Sunt poveşti despre iubirea de părinţi şi bunici, despre iubirea de fraţi şi prieteni, despre iubirea de Dumnezeu. E foarte important ca un număr cât mai mare de educatoare, învăţătoare, profesori şi chiar preoţi să afle de ea, pentru a o recomanda părinţilor. În condiţiile în care majoritatea cărţilor şi desenelor animate fură copilăria, această carte oferă altceva…

Primul text este adaptarea unei poveşti pe care fiul meu a scris-o când avea opt ani – Când poveştile dispar. Am adaptat povestea lui, pentru a fi mai uşor de receptat de o categorie cât mai largă de cititori. Şi asta pentru că, într-adevăr, poveştile din această carte se adresează copiilor mici, de vârsta grădiniţei, dar şi celor mari, care au devenit părinţi sau chiar bunici. continuare »

Luni
Mt. 24, 3-35: Domnul merge la patima cea de voie. Se cade sa-L insotim si noi. Aceasta este datoria oricui marturiseste ca prin puterea patimilor lui Hristos a devenit ceea ce e acum si care trage nadejde sa primeasca o mostenire atat de mare si de slavita, cum nimeni nu si-ar putea macar inchipui. Dar cum sa-L insotim? Prin gand, prin simtire. Mergi cu mintea in urma Domnului ce patimeste, si cu ajutorul cugetarii scoate, din orice, ganduri in stare sa iti strapunga inima si s-o faca sa simta patimirile suferite de Domnul! Pentru a face aceasta mai cu spor, trebuie sa devii tu insuti patimitor prin micsorarea simtitoare a hranei si a somnului si prin marirea ostenelii statului in picioare si ingenuncherilor. Plineste tot ce face Sfanta Biserica si vei fi un bun insotitor al Domnului pe drumul patimilor.

Marti
Mt. 24,36; 26,2: Acum, poporul, preotii si mai-marii iudeilor asculta pentru cea din urma oara cuvantul Domnului in templu, si acest cuvant a fost atotcuprinzator: a cuprins toate cele trecute, cele de fata si cele viitoare. Prin intrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat sa se inteleaga ca El este Mesia Cel adevarat; prin pilda celor doi fii, a aratat ca iudeii vor fi lepadati, iar in locul lor vor fi chemati paganii; prin pilda lucratorilor viei le-a spus ca pe cei lepadati ii asteapta pierzarea; prin pilda nuntii fiului de imparat a invatat ca si dintre cei ce vor veni la Dansul nu toti vor fi vrednici, ci se vor arata unii pe care pe buna dreptate ii va arunca in intunericul cel mai din afara; raspunzand la intrebarile privitoare la dajdia catre cezarul si la cea dintai porunca, precum si prin cuvantarea de osanda arata trasaturile proprii vietii mantuitoare; in fine, luand deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului si le descopera taina venirii Sale celei de-a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva sa asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se incredinta ca El este adevaratul Mantuitor al lumii – Hristosul si sa se supuna poruncilor si invataturii Lui. Pana in ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a intamplat in ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a invia credinta in Domnul si, desteptand in crestin constiinta a ceea ce trebuie sa fie si trebuie sa astepte el, de a-i infierbinta ravna, aratindu-l marturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci si cu fapta.

Miercuri
Mt. 26, 6-16: Tacut-a Domnul miercuri si joi pana seara, pentru ca in seara aceasta sa reverse o cuvantare catre ucenici careia nu i se poate afla asemanare nu doar in toate scrierile omenesti, dar nici macar in Scripturile dumnezeiesti. Acum, dupa cum ne arata Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi impiedicata ungerea Lui cu mir, caci aceasta ii slujea ca pregatire pentru moarte, inaintea ochilor Lui deja nu se mai afla altceva decat moartea – taina din urma a venirii Sale pe pamant pentru a noastra mantuire. Sa ne adancim si noi in contemplarea acestei morti de taina, pentru a scoate din ea buna nadejde de mantuire pentru sufletele noastre cele impovarate de pacate multe si care nu stiu cum sa-si afle tihna de mustrarile constiintei ce se desteapta si de simtirea ca dreapta este infricosata si nemitarnica judecata a lui Dumnezeu care pluteste deasupra noastra. continuare »

„Sa iubesti pre Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta.” (Mat. 22:37)

1. In aceasta saptamana urmeaza pasii Domnului Hristos, si fii mereu alaturi Lui, spre deosebire de judecatorii si chinuitorii Lui. Si iubeste-L cu toata inima ta.
2. Muta-te duhovniceste in acele zile si in acele intamplari, si saruta-i poala si manecile vesmintelor, nu indeparta inima ta de la El. Cand ii auzi pe prigonitorii Lui cum soptesc: „Vinovat e”, tu strigale in urechi: „Drept e!” Iubeste-l pe Cel ce te iubeste, cu toata inima ta!
3. Cand Evreii Il palmuiesc, tu intinde mana ta in aparare si primeste palma in locul Lui. Cand Il scuipa, tu spune: Scuipatorilor, ce veti arunca unii altora in fata, daca asupra Lui folositi tot scuipatul vostru, toata alcatuirea voastra?
4. Cand Pilat Il intreaba pe tacutul Domn: Ce este adevarul?, tu marturiseste si spune: Iata, El este Adevarul dumnezeiesc viu si intrupat. Cand ostasii Romani Il biciuiesc, tu stai langa El si spune fiarelor: Fiii lupoaicei, vesnici purtatori de moarte, nu biciuiti pe Mielul lui Dumnezeu cel purtator de viata, Care da viata imparatiei voastre a mortii.
5. Mergi dupa El pe Calea Patimilor, si poarta crucea Lui impreuna cu Simon Kirineanul, si impreuna cu fericita Veronica sterge-i fata de praf si sange, si impreuna cu Mironositele plangi si umezeste-i buzele uscate cu un pahar de apa rece, si racoreste-i fruntea infierbantata. Daruieste-I intreaga inima ta si iubeste-L cu toata inima ta in ceasurile umilintei Lui.
6. Cand auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale maini, tu striga: Au! Cand sunt batute cuiele in preacinstitele Sale picioare, tu iarasi vaita-te, ca si cum fierul s-ar infige in trupul tau. continuare »