Toate ȘTIRILE

Mesaj catre stapanitorii acestei lumi: Ne-ati luat totul, dar ne-a ramas Totul: Hristos!

Marcel Bouros

„De sub tavalug” e un titlu optimist!

Domnule, a fost groaznic, dar a trecut! In realitate am iesit de sub tavalug asemeni firului de iarba prin asfalt, dar datorita pacatelor noastre nu am iesit la lumina soarelui, ci in mlastina disperarii, in mlastina placerilor ieftine si a sangelui copiilor omorati in pantece.

In vremurile crancene de ieri, Nichifor Crainic a propus solutia statului etnocratic, astazi in pragul disolutiei statului national roman si in furtuna antihristica mai avem o singura solutie- singura valabila ieri, astazi si maine- intoarcerea la Hristos!

O vom face sau vom pieri!

Solutia statului etnocratic este astazi utopica.

Daca tot trebuie sa existe un stat, propunem statul hristocratic propus de profeti.

Cine-i profetul? Asta ne va arata Dumnezeu, dar numai dupa ce noi vom fi ascultat de porunca Sa: „Fiti desavarsiti precum Tatal vostru din ceruri desavarsit este.”

Am mostenit o lume rea a carei hidosenie a fost vadita de marturisitorii Adevarului. Deoarece nu vrem sa ne sfintim, nu vom reusi prin puterile noastre sa schimbam lumea, vom lasa copiilor nostri o lume si mai rea! Avem insa la randul nostru datoria marturisirii astfel incat copiii nostri sa nu confunde Lumina cu intunericul.

In zadar cautam solutii orizontale, nu exista! Exista o singura salvare: verticala crucii, sa zburam pe cruce!

In marea Sa dragoste, Dumnezeu aproape ca vrea sa-si calce cuvantul, sa ne anuleze liberul arbitru si sa ne mantuiasca cu forta, sa ne determine sa tasnim pe cruce! Si, cu toate acestea, noi ramanem lipiti pe orizontala mortii!

Saracul Dumnezeu! Saracul tata care-si vede fiul prins in ghearele mortii. Mai de plans e Dumnezeu- Tatal decat omul- tata, deoarece Dumnezeu n-a gresit cu nimic, pe cand noi singuri ne aruncam fiii in ghearele mortii.

In fata atator agresiuni si minciuni- criza, buletinul, creditul, incalzirea globala, drogurile etc, etc, etc, omul contemporan pare a nu mai avea nicio solutie! Nimic mai fals! A murit oare Dumnezeu?

Traim intr-un univers concentrationar, Aiudul, Pitestiul, Peripava, Jilava, Sighet, Salcia, Canal… poarta azi un singur nume: Romania!

Cunoastem solutiile propuse de Pr. Iustin Pirvu si Pr. Nicolaie Steinhardt in Jurnalul Fericirii. Citindu.i pe cei doi Parinti am inteles urmatoarele:

  1. cerem harul lui Dumnezeu prin rugaciunea si trairea noastra.
  2. luptam asemeni lui Bucovski, traim eroic, ca tata si sot nici nu poti fi miorlait caci se naruie totul…
  3. murim! ca in solutia intai a lui Soljenitin, atunci cand ne vor lega la propriu sau/si figurat.
  4. nu facem absolut niciun compromis de la Adevar.
  5. toate acestea cu veselie, fara nicio urma de tristete si frica.

De cine ne vom teme? Cu cat semnele sunt mai apropiate cu atat bucuria e mai mare! „astept invierea mortilor si viata vesnica…” cu nerabdare, ca pe o sarbatoare care ne va elibera din lanturi, ne vom intalni cu Hristos, cu mosii nostri, cu mama si cu tata… iar nu ca pe o tragedie!

Ce tot dorim sa amanam?

Lupta-i in noi, biruinta de asemenea! Ce avem de pierdut? „Ce ai care sa nu-ti fi fost dat?” Nu ne-a creat Dumnezeu sa ne taram ci sa zburam!

Orice ingrijorare exceptand pe aceea de a nu-L supara pe Dumnezeu, e de la drac.

Roada cea mai amara a comunismului a fost Pitestiul, fapt confirmat de Soljenitin si de cei care au trecut prin acest infern. Pitestiul a urmarit perfectionarea si permanentizarea starii de robire, anume mutarea catuselor de la maini si de la picioare la cap!

Orice marturisire crestin-nationalista este o intoarcere la normalitate, o spargere a catuselor. Sa nu ne fie frica, stim de la Capitan (Corneliu Codreanu) ca „cel care lupta pentru Dumnezeu si Neamul sau, chiar singur de va fi, nu va putea fi invins niciodata”.

Daca nu vom sparge catusele acum, prin curaj marturisitor, ele vor cobori in inima si atunci vom disparea! Vom ramane o gloata de lasi, corecti politic, morti de vii, incapabili sa ne privim copiii in ochi… vom fi condamnati la Moarte.

Ne-ati luat totul, dar ne-a ramas Totul: Hristos!

Aceste randuri nu sunt scrise dintr-un preaplin talent literar sau din intelepciune, ci din framantarea launtrica a unui om mic.

(Din cuvantul introductiv la cartea „De sub tavalug” a domnului Ilie Tudor, aparuta in a treia sa editie, in 2010 la Curtea Brancoveneasca)

sursa: Bucovina Profunda

4 comments

  1. Un om cat un veac

    Partea I

    Partea a II-a

    Partea a III-a

  2. Minunat! Dumnezeu sa-i tina sanatosi si plini de veselie pe nea Ilie Tudor si pe toti cei asemenea lui! Ti se umple sufletul de bucurie si speranta cand vezi ce romani am avut si inca mai avem! Cu astfel de oameni nimic nu e inca pierdut pentru neamul romanesc! Slava lui Dumnezeu!

  3. Foarte bun articolul (citatul) si de mare actualitate. De cand visez la statul “hristocratic” chiar daca nu-l numeam astfel, si de va fi sa fie si aici pe pamant un inceput, cu mare bucurie il vom primi, iar de va fi sa fie numai in cer, sa ne rugam sa ne primeasca si sa ducem partea noastra de razboi cu tot ceea ce ne trage in jos, incercand sa ne rupa de imparatia cereasca. Este razboiul pe care il putem castiga din interior, nu cu sabia ci cu armele duhovnicesti.

    Voi incerca sa-mi procur si cartea. Cred ca merita citita.

  4. minunat om pe acest pamint ,citind aceste rinduri se umple sufletul de speranta si bucurie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>