ILIE TUDOR a plecat la Domnul. „Copilul Căpitanului” va fi înmormântat luni la Podari – Dolj

ilie tudor saluta

Am primit trista veste a plecării dintre noi, la vârsta de 92 de ani, a camaradului ILIE TUDOR, fost deţinut politic, autor al cărţii „Un an lângă Căpitan”. Luni 23 martie 2015, la ora 12, va fi înmormântat la Podari, jud. Dolj, ultimul din cei 70 de copii sărmani din satele ţării, aduşi de Corneliu Zelea Codreanu la sediul legionar din Bucureşti pentru a fi şcoliţi în vederea ridicării unei elite economice care să înlăture prin concurenţă (nu prin violenţă) predominanţa elementelor alogene din comerţul românesc. „N-a fost uşor să fii considerat şi tratat ca atare – „Copil al Legiunii”, într-un sat din România comunistă. Iadul se strecurase sub formă de şarpe corcit în venin de seceră şi ciocan în totala revărsare a urii, în ale cărei valuri am înotat abia respirând”, îşi amintea cel care îl cunoscuse pe Căpitan la o vârstă atât de fragedă, „crimă” pentru care avea să fie ţinta persecuţiilor a două regimuri de dictatură. continuare »

19 Martie – Pomenirea Mucenicului legionar Virgil Maxim

virgil-maxim

Virgil Maxim a jucat un rol cu totul deosebit în închisoarea Târgșor. Era un model de trăire morală, și atitudinea lui a determinat poziția multor elevi față de reeducare. El devenise cunoscut în urma ședinței de reeducare, când făcuse apologia iubirii creștine, iar de atunci câștigase respectul atât al elevilor, cât și al unora dintre temniceri, care, la rândul lor, se temeau în egală măsură de deținuții reeducați. În ciuda faptului că executase deja câțiva ani de temniță politică, figura lui era veșnic luminată de un surâs tainic.

După ce am auzit, printre elevi, vorbindu-se de personalitatea și curajul lui, pândeam momenul să-l cunosc și să stau de vorbă cu el. Numai că Virgil Maxim era foarte rar singur. Când nu era în schimbul de lucru la țesătorie, îl vedeam plimbându-se cu unul dintre preferații lui: Alexandru Pantea, Gheorghe Brânda, Zeno Oarcea și Iuliu Vlad. Mă uimea cum aceștia, fiind mereu în preajma lui, îi împrumutaseră nu numai zâmbetul, dar și ceva din alura sa de mucenic. Atunci mi-am dat seama că o personalitate, pentru a educa și a-și lăsa amprenta asupra celor din jur, nu este necesar să dea sfaturi. Simpla lui prezență poate să fie sămânța care influențează ținuta și modelează caracterul acestora.

Din cele câteva conversații pe care le-am avut cu Virgil Maxim, am înțeles necesitatea însușirii valorilor morale creștine, ce pot fi un autentic sprijin pentru sine. Ele ne fac toleranți și cu respect față de semenii noștri și ne dau putere de sacrificiu în oricare situație ne-am afla. continuare »

Iohannis l-a spânzurat pe Avram Iancu la fel ca Csibi Barna: a respins legea pentru conferirea titlului de „Erou al Naţiunii Române”, ca să atragă UDMR în noua majoritate parlamentară

NEIN!klaus-iohannis-stop

Președintele Iohannis a respins legea pentru conferirea titlului de „Erou al Naţiunii Române” lui Avram Iancu pentru a atrage UDMR în noua majoritate parlamentară. Același președinte care nu-i retrage decorația ”Steaua României” lui Laszlo Tokes consideră că nu este cazul ca Avram Iancu să primească titlul de Erou al Națiunii Române!
În felul acesta, președintele României continuă politica compromisurilor grave cu UDMR din interesul de a aduce PNL la guvernare, direcție consacrată o dată cu votul din Parlament pentru scăparea lui Laszlo Borbely de urmărirea penală la care PNL a contribuit din plin.
Pentru cei care au avut iluzii cu privire la politica lui Iohannis, acesta este momentul adevărului. Statul român le-a dat decorații lui Laszlo Tokes, Kelemen Hunor, Marko Bela, Peter Eckstein Kovacs, pentru meritele lor deosebite în slujba României, dar nu este în stare să-i acorde lui Avram Iancu titlul de Erou Național.
Până când statul român nu va învăța să-și respecte eroii, dar îi va premia, în schimb, pe cei care au interese străine României, nu ne putem aștepta să fim respectați. Președintele Iohannis a comis o eroare de neiertat pentru că a respins onorarea lui Avram Iancu în schimbul voturilor UDMR. Pe această cale, trădarea intereselor României va continua cu succes sub mandatul actualului președinte.
continuare »

Presa mincinoasă face echipă cu ateii împotriva unei şcoli ortodoxe: Şcoala Brâncovenească de la Constanţa

 

Atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe din România din ultimele săptămâni, îndreptate în special împotriva orei de religie, au luat și alte forme. Faptul că demersul ”la intimidare” a unui activist ”umanist”, apostat de la creștinism, a fost luat în serios și s-a ajuns ca CCR să adopte o decizie evident neconstituțională (nu s-a putut invoca nici un paragraf din Constituție în susținerea ei) și nedemocratică (pentru că impune majorității să facă ceea ce ar trebui să facă minoritatea) a dat semnalul altor activiști, tot străini de dreapta credință, să lovească din nou. ASUR-ul e o organizație care susține energic, pe față, atrocități precum uciderea copiilor prin avort, predarea ca certitudine științifică a teoriei evoluționiste a lui Darwin, obligația ca manifestări ”împotriva firii” să fie impuse ca firești ș.a.m.d.

Un membru fondator și vicepreședinte al ASUR a pornit zilele trecute o campanie de denigrare a uneia dintre puținele Scoli private ortodoxe din România, fondată de una dintre cele mai truditoare Fundații din spațiul românesc: Fundaţia Sfinții Martiri Brâncoveni din Constanța, înființată în anul 2005 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Tomisului şi Dobrogei ca o unitate de învăţământ cu specific creştin-ortodox, bucurându-se încă de la constituire de ocrotirea duhovnicească a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Mânăstirea Sf. Maria – Techirghiol, plecat relativ recent la cele veșnice. (scoalabrancoveneasca.ro) continuare »

Atenţie de unde vă informaţi: Lăcaşuri ortodoxe, prin Cătălin Ion – KSLCatalin, face propagandă televiziunii, contrazicând toată teoria biofizicianului Virgiliu Gheorghe

Urmăriti de la 1h21m, cum ing. Cătălin Ion face abstracţie totală de ceea ce este astăzi televiziunea şi rolul nociv pe care-l are asupra minţii umane, prin violenţa, obscenitatea şi manipularea pe care o foloseşte. El vorbeşte de ceva ideal, cum că mintea umană sănătoasă ar trebui să controleze televiziunea, dar asta nu se întâmplă, prin urmare nu poţi declara cu atâta non-şalanţă că “Televiziunea e foarte bună!”. Vine cu exemplu televiziunii Trinitas, de a cărei rătăciri ecumenist-ocultiste facem astracţie, însă pentru o singură televiziune nu poţi spune că televiziunea în general este bună. Conform propagandei acestui inginer emisiunile blasfemiatoare, obscene, atee, sataniste etc. sunt bune şi foarte bune şi ele nu afectează mintea umană! Serios? Adică ce-a făcut Pro-tv zeci de ani a fost foarte bun. Nu ştim care sunt motivele pentru care deţinătorul Lăcaşuri ortodoxe ignoră studiile făcute de sociologi de-a lungul anilor de loveşte în teoria foarte documentată a biofizicianului Virgiliu Gheorghe. continuare »

Ierarhii ecumeniști au cerut la Chambesy: „Să se șteargă din Sfânta Scriptură capitolul despre Sodoma și Gomora”

Amănunte revelatoare despre întrunirea Comisiei inter-ortodoxe care pricinuiesc rușine sunt date astăzi publicității.

  • Care reprezentanți ai Bisericilor au insistat să susțină homosexualitatea și puțin a lipsit să devină cauze „să se șteargă din Sfânta Scriptură capitolul despre Sodoma și Gomora”?

Profundă neliniște s-a creat în sânul Bisericii datorită poziției ierarhilor și străduinței de a modifica Sfânta Scriptură, Sfintele Canoane ale Bisericii și învățătura Sfinților Părinți.

Culisele pe care le descoperim astăzi referitoare la întrunirea Comisiei Speciale Inter-ortodoxe dovedesc indiscutabil că unii dintre păzitorii Credinței Ortodoxe încearcă să slăbească stâlpii de sprijin ai Ortodoxiei.

PREGĂTIREA COMISIEI INTER-ORTODOXE

De la 16 până la 20 februarie a.c. la Centrul ortodox al Patriarhiei ecumenice de la Chambesy – Geneva, sub președinția mitropolitului Pergamului, Ioannis Ziziulas, respectabil teolog și academician, s-a întrunit Comisia Specială Inter-ortodoxă pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Acest Sinod toți ortodocșii îl așteaptă de mai bine de 50 de ani și cu toate acestea pregătirile încă nu s-au încheiat. În Martie anul trecut, când întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe s-au întâlnit la Fanar în urma invitației Patriarhului ecumenic Vartolomeu, au hotărât ca Sinodul Panortodox să aibă loc în vara anului 2016 la Constantinopol.

continuare »

Acatistul Sfinţitului Mărturisitor Justin, stareţul de la Petru Vodă

Sfantul Justin Parvu de la Petru Voda

Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă

alcătuit de maicile de la m-rea Paltin Petru-Vodă

Condac 1
Pe Mărturisitorul cel ales al lui Hristos, podoaba Bisericii, care pe altarul Neamului Românesc până la adânci bătrâneţi pe sine însuşi jertfă ca o ardere de tot s-a adus, pe Voievodul Ortodoxiei româneşti, care în vremurile de pe urmă Biserica lui Hristos bine a străjuit şi cu sabia dragostei pe hulitori a gonit iar pe fiii pierduţi i-a găsit, pe cela ce cu mantia milei pe mulţi din necazuri şi întristări i-a izbăvit şi ca o inimă bătând cu rugăciunea multe conştiinţe spre cunoaşterea lui Dumnezeu a trezit, cu dorire din inimi să-i cântăm: Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Icos 1
Cu ce limbă şi cuvinte îndestulătoare vom începe, Părinte Justin, a aduce laudă isprăvilor tale şi vieţuirii tale celei minunate, prin care pe Hristos L-ai slăvit, noi, cei ce nu suntem vrednici a cuvânta măreţia faptelor tale şi nici a aduce mulţumire cuviincioasă pentru dragostea şi nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru noi, ca să ne ridici din adâncul patimilor şi să ne povăţuieşti pe calea mântuirii? Ştim că mai mult te-am bucura dacă ţi-am aduce nu laude, ci stâlpări de fapte bune, Părinte, căci tu însuţi spuneai că slava ta este sporirea noastră duhovnicească -, însă, ca unul ce cunoşti neputinţa firii noastre şi vezi nădejdea noastră spre rugăciunile tale, primeşte de la noi aceste laude ce cu dragoste le aducem ţie:
Bucură-te, Părinte al nostru duhovnicesc, ce sufletul pentru noi ţi l-ai pus;
Bucură-te, Povăţuitorule iscusit, ce multe suflete la Hristos ai adus;
Bucură-te, Duhovnic priceput, ce cu blândeţe pe cei greşiţi ai mustrat;
Bucură-te, Doctor sufletesc, ce rănile celor bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, Păstorule blând, ce pe umerii tăi multe din oile rătăcite ai ridicat;
Bucură-te, Atletule neostenit al lui Hristos, ce din păcate grele la credinţă pe mulţi ai întors;
Bucură-te, Pescarule de suflete, ce din adâncul mării, pe cei robiţi de patimi cu undiţa dragostei i-ai pescuit;
Bucură-te, Vistierule de comori dumnezeieşti, ce pe săraci ai miluit;
Bucură-te, că pe cei goi de virtute în haina lui Hristos i-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt, prin tine, peste aceştia s-a revărsat;
Bucură-te, noule Apostol, ce tuturor toate te-ai făcut ca pe toţi să-i dobândeşti;
Bucură-te, căci cu lanţurile dragostei i-ai legat pe fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

continuare »

Un mare apologet a plecat la Domnul la doar 58 de ani: Gheorgios Zervos, directorul ziarului Ortodox Typos

giorgos-zervosMare tristețe în lumea ortodoxă. Cel care a fost la cârma ziarului Orthodox Typos, marele jurnalist și realizator de emisiuni tv  Gheorgios Zervos, continuatorul “Jurnalismului ca lucrare a  lui Dumnezeu” a fericitului bătrân Pr. Marcu Manolis și a înflăcaratului Pr. Haralambos Vasilopulos – fondatorul săptămânalului Ortodoxos Typos - a plecat la Domnul, ieri la orele amiezii, în vârsta de 58 de ani.

S-a născut în insula Corfu, a fost de meserie jurnalist, practica jurnalismul de la vârsta de 17 ani și s-a apropiat cu multi ani în urma  de Parintele Marcu care a avut inspirația divina de a-l numi la conducerea ziarului in anul 2001. A studiat științele politice și economie, filozofie și a participat la numeroase seminarii de teorie economică americană.  A fost necasatorit și a dus o viata de ascet. ”Monah  în lume”. S-a dăruit total lui Hristos pe care Il iubea nespus de mult.  Postea și se ruga mult pentru Ortodoxie. Reușea cu mare succes să scrie articole de mare forță duhovnicească prin care mobiliza ierahia bisericii  și  a sfintei chinotite a muntelui Ahtos să ia poziții ferme referitor la diferitele teme arzătoare ale zilelor noastre, precum ecumenismul, papismul, masoneria, ora de religie  etc. I-a iubit pe români, pe care îi prețuia și îi respecta. Pr. Gheorghios Metalinos îl considera “un mare teolog si un jurnalist a lui Hristos”. Credea foarte mult in minunile Sfinților pe care îi iubea. Lumea spunea despre el că este sfânt. Facea multă milostenie, împarțea banii la săraci și la familiile cu multi copii și aproape întreg salariul și-l dădea ziarului pentru diferite cheltuieli și neajunsuri. A ajutat la restaurarea Mănăstirii Pendeli, unde a devenit ctitor. Un om devotat Bisericii și patriei sale. continuare »

Valeriu Gafencu sau Ce aproape de noi este fericirea!

18 februarie 2015 – 63 de ani de la naşterea în Ceruri

Sf. Mc. Valeriu Gafencu

Să fii refugiat din Basarabia şi despărţit de familie, să fii condamnat pe mo­tive politice la 25 ani închisoare la vârsta de 20 ani, să-ţi vezi sfârşitul vieţii pământeşti că se apropie după 11 ani de temniţă şi să poţi afirma că eşti un om fericit, pentru cei mai mulţi dintre noi pare cu neputinţă.

Aceasta se poate prin credinţă. Prin credinţă, suferinţa se transformă în bucurie. Viaţa lui Valeriu Gafencu ne arată aceasta.

Faptul că Valeriu a descoperit calea spre fericire reiese din scrisorile trimise celor dragi din care am extras aceste sfaturi prin bunăvoinţa d-nei Eleonora Colgiu, sora lui Valeriu, şi a d-lui Neculai Trifoiu, coordonatorul cărţii “Studentul Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor din România” în care au fost publicate aceste scrisori.

Revelaţia fericirii trăită de Valeriu in infernul închisorilor, este o lecţie din care noi, care trăim în libertate, să învăţăm că nu mai avem dreptul să ne plângem de nimic când fericirea este la îndemâna oricui – Iisus Hristos, credinţa în cuvântul Său, ascultarea poruncilor Sale, urmarea virtuţilor Sale. Aceasta este viaţa fericită. Restul e deşertăciune.

Scrisorile trimise de Valeriu reprezintă şi un “îndreptar pentru spovedanie” pentru curăţirea cugetului de patimi şi păcate, aceasta fiind principala condiţie pentru dobândirea fericirii. Cea mai fericită zi din viaţă este ziua când îţi iartă Dumnezeu păcatele printr-o spovedanie sinceră şi când te împărtăşeşti cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos care s-ajertfit pentru păcatele noastre. continuare »

Părintele Justin: „Noi nu ne-am sprijinit niciodată nici pe puterile Americii, nici pe puterile Rusiei şi în nicio putere din lumea aceasta, decât numai în acoperământul Maicii Domnului”

Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă. Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism… Noi avem impresia că Europa are un sistem democratic la bază, dar Europa este tot sovietizată, o Europă sovietică. Este acelaşi mare lagăr sovietic al Moscovei decât cu altă şapcă, iar dincolo, în Occident, avem de-a face cu lagărul capitalismului.

P Justin _ tablou PV

În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?

Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele acestea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici… Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dumnezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombardamente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor ca să nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gândesc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distreze încă o dată decât să cugete la moarte. Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând. Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană. De aceea, Dumnezeu ne dă semne ca să venim în noi înşine şi să ne pocăim. Să mergem la duhovnici să ne spovedim, să fim împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos care să ne dea puterea de a căuta viaţa cea veşnică. Aşa ca atunci, aşa e şi acum: în faţă mirosea a puşcă, în spate a crâşmă. Am ajuns la o aşa stare de lucru încât toate aceste nebunii nu le mai poţi opri. Mânia lui Dumnezeu va veni asupra noastră spre a ne aduce la pocăinţă. continuare »

Schimonahul Gurie de la Mănăstirea Sf. Sava (Palestina): Părintele Justin nu şi-a adăpostit conştiinţa la umbra răcoroasă a ascultării înşelătoare. Iar când timpul a cerut-o, a ieşit în arşiţa mărturisirii

schimonah Gurie„El m-a dus în casa de ospăţ şi sus, drept steag, era iubirea”(Cântarea Cântărilor, 2:4).

Mi s-a spus să scriu ceva despre părintele Justin, lucru foarte complicat pentru că nu ştii din care latură să-l priveşti ca să poţi pătrunde şi cuprinde ceva cu mintea şi să storci ceva din lucrurile văzute de noi, căci cele nevăzute şi neştiute rămân scrise doar în cartea vieţii şi se vor citi în auzul tuturor în ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii celei mari.

Dacă e să-l priveşti ca monah-nevoitor, îţi stârneşte uimirea pentru că eu, deşi tânăr ca vârstă şi în plină sănătate trupească, nu puteam să mă ţin de programul lui zilnic. Dragostea lui pentru asceză îl arunca în noi lupte duhovniceşti duse dincolo de limitele fiinţei umane. Cu duhul era atât de osârduitor încât trupul abia mai făcea faţă la cerinţele mari ale duhului.

Ca om iubitor şi pătruns de iubirea divină, nu stă în puterea iscusinţei mele să transmit ce am văzut la el. Iar jertfa lui, la tot şi la toate din dorul său pentru Hristos, închide gura oricărui cititor.

Aş vrea să mă opresc puţin asupra lucrării sale de mărturisitor, după cum a fost numit în icoană. Şi de ce anume la acest aspect? Pentru că întreaga sa viaţă a fost pătrunsă de duhul mărturisirii. Deşi era iubitor de linişte şi rugăciune, el nu a sacrificat adevărul pentru a-şi păstra liniştea cea mult dorită şi căutată. Fiind înzestrat cu o minte ageră şi pătruns de duhul înţelepciunii, şi-a dat seama că este timpul mărturisirii. continuare »

Părintele Justin împlinește azi 96 de ani de viață închinată lui Hristos și lângă Hristos. VIDEO de la ultima aniversare pământească. Evocarea monahului Teodot

Ultima aniversare pământească

Minunea din aceste zile de la mormântul Părintelui Justin

Monahul Teodot despre Părintele stareț Justin Pârvu: Demnitatea a învățat-o mai ales din Mișcarea Legionară – vârful demnității neamului românesc

Părintele Justin, acum este ieșit din trup și a intrat în inimile oamenilor, pentru că Împărăția Cerurilor este în inimi și ca un mare mucenic întărește Biserica, este acum în temelia Bisericii, care este formată din noi credincioșii: capul Bisericii este Hristos, trupul suntem noi, iar sufletul Bisericii este Duhul Sfânt. De aceea duhovnicii sunt  oamenii Duhului Sfânt – încheieturile Trupului, adică cei care dau drumul la Har să meargă, ei trebuind să fie smeriți și curați ca să circule prin ei la popor, Duhul Sfânt. Primul lucru pe care-l cere Duhul Sfânt ca să poată să lucreze harul Lui, este încrederea unii în alții, dragostea, sinceritatea, deschiderea, smerenia unii față de alții, ca să poată să fie autentică Biserica adevărată.
Părintele Justin cu vreo șase ani înainte ne-a spus nouă, la sărbătoarea Înălțării Domnului: Când voi trece eu la Domnul să nu vă descumpăniți, ci să stați aici ca Apostolii la Ierusalim, așteptând Pogorârea Sfântului Duh. Și s-a împlinit proorocia, sfinția sa a trecut la Domnul duminică, a Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic, următoarea duminică fiind Pogorârea Sfântului Duh. Apoi, alt lucru minunat este că a fost înmormântat în dreptul icoanei cu Pogorârea Sfântului duh, dinafara bisericii, fără să se știe despre asta de către mitropolit care vroia inițial să fie îngropat lângă icoana cu Maica Domnului. Dar Părintele Justin însuși a rânduit să fie acolo îngropat. continuare »